Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul ca ulei în vasul nostru prin Cuvânt și rugăciune

01/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În fiecare zi trebuie să fim veghetori să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul reprezentat de uleiul de aur, astfel încât să putem alimenta bisericile cu Duhul pentru mărturia lui Isus și să fim răsplătiți de Domnul pentru a participa la cina de nuntă a Mielului.

Nevoia noastră urgentă de astăzi este să câștigăm mai mult din Duhul; trebuie să trăim o viață de cumpărare a unei porții suplimentare din Duhul pentru a ne satura întreaga ființă.

Zi de zi trebuie să trăim o astfel de viață, o viață de plătire a prețului pentru a câștiga Duhul nu numai în duhul nostru, ci și în sufletul nostru, fiind saturați cu Duhul în vasul nostru. Dacă avem o zi în care nu plătim prețul pentru a câștiga din Duhul care saturează, aceasta este o zi irosită; nu vrem să avem zile irosite!

În Matei 25 vedem că erau cinci fecioare înțelepte și cinci nechibzuite, căci cele nechibzuite nu și-au luat ulei suplimentar în vasul lor și, când a venit mirele, nu aveau suficient ulei pentru a-și aprinde lămpile.

În aspectul vieții, noi credincioșii în Cristos suntem ca o fecioară înaintea Domnului, fiind logodiți cu El prin slujba epocii și învățând să-L iubim și să fim umpluți cu El.

Noi ne-am întors la Păstorul și supraveghetorul sufletelor noastre, Domnul Isus, și El se îngrijește de bunăstarea ființei noastre interioare și de starea persoanei noastre reale (1 Petru 2:24). El supraveghează sufletele noastre și vrea să obținem mai mult din Duhul în sufletul nostru, mai mult ulei în vasul nostru.

Mai mult, cei care sunt una cu Domnul pentru a supraveghea sufletele sfinților sunt, de asemenea, preocupați de această problemă, ca sfinții nu doar să Îl savureze pe Domnul și să participe la întâlniri, ci să obțină o porție suplimentară din Duhul în sufletul lor în fiecare zi.

Pentru a câștiga mai mult din Duhul în sufletul nostru trebuie să plătim un preț; trebuie să plătim prețul renunțării la lume, să tratăm sinele, să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile și să socotim toate lucrurile ca pierdere pentru Cristos.

Zi de zi, trebuie să plătim prețul de a ne pierde viața sufletească și de a renega lucrurile pe care vrem să le facem pentru a ne ruga mai mult, chiar să perseverăm în rugăciune și să veghem în rugăciune, pentru a putea câștiga mai mult din Duhul.

Dacă nu plătim prețul de a cumpăra ulei astăzi, va trebui să îl plătim după ce vom învia; mai devreme sau mai târziu, va trebui să plătim prețul – așa că de ce nu astăzi, de ce nu în această epocă?

Să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile și să socotim toate lucrurile ca pierdere în contul Său pentru a-L câștiga pe El

Fie ca noi să fim cei care zilnic veghem prin faptul că plătim prețul cumpărării Duhului pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Biblia ne arată multe moduri în care să cumpărăm Duhul reprezentat de uleiul de aur (uleiul auriu), iar primul mod este să Îl iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile. Mulțumim Domnului că El ne-a poruncit să-L iubim!

Trebuie să-L iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile, având ochii deschiși pentru a vedea prețiozitatea Sa supremă (vezi Mat. 22:37; Fil. 3:8; 1 Pet. 2:4; 6:7; 1:19).

Nu L-am văzut pe Domnul, dar Îl iubim și săltăm de bucurie plină de glorie!

El vrea prima noastră dragoste; această primă dragoste nu este doar dragostea cu care L-am iubit pe Domnul când am fost mântuiți pentru prima dată, ci a da Domnului preeminența în întreaga noastră ființă, în tot ceea ce este legat de noi și făcându-L pe El totul pentru noi.

Când Îi dăm Domnului prima dragoste, vor rezulta câteva lucrări – faptele dintâi. Dar dacă nu ne pocăim și nu ne întoarcem la Domnul ca prima noastră dragoste și să facem faptele dintâi, El va îndepărta lampadarul din mijlocul nostru.

Acest lucru este foarte groaznic, căci dacă nu-L iubim pe Domnul, este posibil să avem o formă exterioară a întâlnirii pe terenul bisericii, dar este posibil să nu avem realitatea interioară a bisericii, care este mărturia Dumnezeului Triunic (Apoc. 3:18).

Trebuie să socotim toate lucrurile ca pierdere în contul lui Cristos pentru a-L câștiga pe El, să fim găsiți în El și să-L cunoaștem pe El (vezi Fil. 3:7-10). Lucrurile din omul nostru natural, capacitatea noastră naturală, chiar și lucrurile și abilitățile bune pe care le putem poseda, totul trebuie pus deoparte pentru a-L putea câștiga pe Cristos.

Chiar și lucrurile care par bune și pot fi o realizare trebuie să fie considerate pierderi în contul lui Cristos, pentru a-L câștiga pe El și pentru a fi găsiți în El. Când Îl iubim pe Domnul cu prima noastră dragoste, iubindu-L mai presus de toate lucrurile, vom socoti toate lucrurile ca pierdere în contul Său, pentru a-L putea câștiga pe El.

Vom suferi de bună voie pierderea tuturor lucrurilor și chiar le vom socoti ca un gunoi, pentru a-L obține pe Cristos, pentru ca să-L câștigăm pe Cristos și să fim găsiți în El.

Aceasta înseamnă să fim atenți la plătirea prețului pentru a cumpăra Duhul reprezentat de uleiul de aur în această epocă astăzi.

În afara lui Cristos, toate celelalte lucruri sunt gunoi, obstacole, mizerie, rebuturi; pentru că Îl prețuim și Îl iubim, suntem dispuși să punem deoparte orice altceva pentru a-L câștiga pe El.

Doamne Isuse, Te iubim; ne întoarcem către Tine de la orice alt lucru și vrem să Te iubim și mai mult, adică să Te iubim cu cea mai bună dragoste, mai presus de toate lucrurile. Tu ești Cel mai prețios. Ne pocăim că am iubit alte lucruri și Îți oferim preeminența în întreaga noastră ființă și în tot ceea ce este legat de noi. O, Doamne, dragostea Ta ne întărește să fim cei care plătesc prețul pentru a cumpăra din Duhul și de a fi saturați cu Duhul. Orice altceva în afară de Tine este gunoi – Tu ești Cel mai de preț!

Să Îl savurăm pe Domnul în fiecare dimineață, tratând păcatele și răscumpărând timpul pentru a fi saturați cu Cuvântul lui Dumnezeu

Pentru ca să plătim prețul de a cumpăra Duhul și de a fi saturați cu Duhul, trebuie să începem de dimineață; trebuie să Îl savurăm pe Domnul în Cuvânt dimineața devreme pentru a avea un nou început în fiecare zi.

La fel ca psalmistul în Psalmul 119:147-148, trebuie să anticipăm zorile, așteptând cu nerăbdare momentul când ne trezim ca să petrecem timp personal cu Domnul.

Iar atunci când Îl contactăm pe Domnul, trebuie să ne gândim la cuvântul Său; trebuie să ne închinăm Domnului cu Cuvântul, să conversăm cu noi înșine și cu Domnul cu Cuvântul, și chiar să-I cântăm Domnului cu Cuvântul.

Trebuie să luăm cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni, și trebuie să rostim cuvântul Său cu voce tare, gustându-l și savurându-l prin luare aminte cu atenție.

Pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră, trebuie să ne tratăm păcatele într-un mod amănunțit; după cum spune 1 Ioan 1:7, 9, sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță de orice păcat atunci când îl mărturisim.

Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul și Îi dăm primul loc, El strălucește asupra păcatelor noastre, iar noi le mărturisim; Domnul este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate.

Trebuie să rămânem în părtășia cu Domnul zilnic și în fiecare ceas. Părtășia cu Domnul este de fapt curgerea vieții eterne în interiorul nostru. Am primit această curgere la momentul regenerării noastre și trebuie să fim zilnic în curgerea vieții, să nu pierdem curgerea, ci să dăm curgerii preeminența în ființa noastră.

În ceea ce privește timpul nostru, trebuie să răscumpărăm timpul și să ne petrecem energia pentru a fi constituiți și saturați și îmbibați cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

Faptul că plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul pentru a fi saturați cu Duhul înseamnă că plătim prețul de a permite Cuvântului lui Dumnezeu să locuiască în noi din belșug în toată înțelepciunea (Col. 3:16) și facem acest lucru inspirând Cuvântul insuflat al lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16-17).

Trebuie să fim oameni ai lui Dumnezeu cu suflarea lui Dumnezeu; în fiecare zi trebuie să “Îl inspirăm pe Dumnezeu în cuvântul Său” rugându-ne asupra Cuvântului lui Dumnezeu, iar când slujim altora, “expirăm” cuvântul pe care l-am inspirat.

În Gen. 2:7 vedem că Dumnezeu a suflat în nările omului suflarea vieții și omul a devenit un suflet viu; suflarea vieții aici este duhul omenesc al omului, iar cuvântul ebraic pentru suflare (neshamah) este același ca în Prov. 20:27 care este tradus ca duh.

Apoi, în Ioan 20:22, Domnul a suflat în ucenicii Săi și a spus: Primiți suflarea sfântă, Duhul Sfânt. În cele din urmă, Scripturile sunt cuvântul insuflat al lui Dumnezeu și trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi suflarea lui Dumnezeu.

Fie ca zilnic să plătim prețul de a răscumpăra timpul, dându-ne seama că zilele sunt rele și să Îl savurăm pe Dumnezeu în Cuvântul Său, exersându-ne duhul pentru a primi Duhul întrupat în Scripturile insuflate de Dumnezeu.

Doamne, fie ca să avem un nou început cu Tine în fiecare dimineață, chiar anticipând zorile, astfel încât să putem petrece timp cu Tine în cuvântul Tău ca să Te savurăm. Prețuim timpul cu Tine și vrem să fim infuzați cu Tine prin Cuvântul Tău. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră și în noi, și spală-ne toate păcatele și nelegiuirile noastre. Vrem să rămânem în părtășie cu Domnul zilnic, rămânând în dulcea curgere a vieții din duhul nostru. Doamne, fie ca zilnic să răscumpărăm timpul și să ne folosim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Amin, fie ca Cuvântul să ne satureze și să devină suflarea lui Dumnezeu pentru noi prin exersarea duhului nostru, pentru a putea fi oameni ai lui Dumnezeu cu suflarea lui Dumnezeu.

Să plătim prețul pentru a cumpăra Duhul și să fim saturați cu Duhul prin rugăciune și veghere în rugăciune

Cel mai important mod de a obține Duhul este rugăciunea; trebuie să fim omcare plătesc prețul pentru a cumpăra Duhul și să fim saturați de Duhul fiind veghetori în rugăciune (Efeseni 6:18).

Pe de o parte, trebuie să primim Cuvântul lui Dumnezeu prin tot felul de rugăciuni și cereri, iar pe de altă parte, trebuie să ne rugăm în orice timp în duh, chiar să veghem la aceasta în toată cererea și perseverența cu privire la toți sfinții.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim veghetori, în alertă, pentru viața noastră de rugăciune. Nu ar trebui să permitem ca timpul nostru cu Domnul să fie redus sau să fie de slabă calitate; mai degrabă, ar trebui să avem un timp de calitate cu El, un timp în care noi Îl atingem și El ne atinge.

Trebuie să perseverăm în rugăciune, veghind înspre rugăciune cu mulțumire. Începând de dimineață, trebuie să-I spunem Domnului: “Doamne, Te iau ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere, și cred că sângele Tău mă spală și mă curăță. Doamne, am nevoie să fiu umplut cu Tine; umple-mă cu Duhul atotinclusiv în interior și la exterior! Amin, Doamne, am nevoie de saturarea și îmbibarea cu Tine!”

Trebuie să ne rugăm în acest fel în fiecare dimineață, rugându-L pe Domnul să ne umple și să ne satureze de El Însuși ca Duhul.

Viața noastră creștină nu este o viață conform unor reguli și reglementări; mai degrabă, este o viață de plătire a prețului pentru a cumpăra din Duhul reprezentat de uleiul de aur, pentru a putea fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Poate că spunem că nu avem timp să cumpărăm uleiul, dar avem timp să ne uităm la televizor, suntem pe YouTube, verificăm Facebook-ul, și ne jucăm pe telefon. Zicem că nu avem timp să ne rugăm, dar avem timp să facem sport, să mergem la sală, să călătorim și să stăm pe telefon în neștire.

S-ar putea să credem că aceste lucruri nu sunt păcătoase… dar ele iau timpul pe care ar trebui să-L petrecem cu Domnul! Există o mulțime de “totuși” în viața noastră cu Domnul; nu avem timp să ne rugăm sau să petrecem timp cu Domnul în Cuvânt, dar totuși avem timp pentru una și alta.

Trebuie să ne dăm seama că am primit Duhul Sfânt în duhul nostru ca lampa noastră, dar dacă vrem să intrăm în sărbătoarea de nuntă a Domnului, trebuie să plătim prețul în tratarea sufletului nostru, și pentru acest lucru trebuie să petrecem timp cu Domnul în rugăciune.

Deci trebuie să luăm în considerare ceea ce facem, ceea ce spunem, unde mergem și cum reacționăm la ceilalți; sunt aceste lucruri favorabile pentru a cumpăra mai mult ulei, adică pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru?

Când avem un schimb de cuvinte cu soțul sau soția noastră, oare câștigăm mai mult din Duhul? Când mergem în anumite locuri, spunem anumite cuvinte și vorbim cu anumite persoane în mod uzual, oare câștigăm mai mult din Duhul?

Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului de atâtea lucruri pe care le-am spus și le-am făcut, pentru că aceste lucruri ne-au făcut să pierdem timpul și să nu cumpărăm ulei. Fie ca să fim cei care veghează în rugăciune, fiind în alertă pentru viața noastră de rugăciune (Efeseni 6:18).

Fie ca să ne dăm seama că modul în care obținem uleiul în vasul nostru este să petrecem timp în rugăciune cu Domnul; în acest fel plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul și de a fi saturați cu Duhul.

Amin, fie ca să răscumpărăm timpul în aceste zile rele pentru a fi umpluți în duh, vorbindu-ne unii altora în psalmi și imnuri și cântece spirituale, mulțumind Domnului în orice moment pentru toate lucrurile și fiind supuși unul altuia în frica de Cristos (Efeseni 5:14-17)!

Doamne Isuse, iartă-ne că nu am vegheat în rugăciune. Iartă-ne că am petrecut timp să facem, să scriem, să citim, să ne jucăm și să pierdem timp cu alte lucruri, dar nu și în viața noastră de rugăciune. O, Doamne, vrem să fim cei care plătesc prețul pentru a cumpăra din Duhul ca ulei de aur în vasul nostru. Vrem să plătim prețul pentru a ne ruga și pentru a veghea înspre viața noastră de rugăciune cu Tine. Fie ca să fim cei care veghează la viața noastră de rugăciune, plătind prețul pentru a ne trata sufletul și învățând să ne oprim din a face alte lucruri ca să ne rugăm! Amin, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Paying the Price to Buy the Spirit as the Oil in our Vessel by the Word and Prayer (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 7 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca fecioare înțelepte noi plătim prețul pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru

30/09/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fim fecioarele înțelepte care Îl câștigă pe Duhul nu doar în lămpile lor (duhul nostru), ci și în vasele lor (sufletul nostru), căutând să fim umpluți cu Duhul pentru a trăi o viață castă pentru mărturia Domnului.

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, ajungem la subiectul “Să fim veghetori în viață și credincioși în serviciu.”

Două cuvinte ies în evidență – cumpărîm și investim; trebuie să fim cumpărători și investitori – cumpărăm uleiul (Duhul) și investim darul nostru spiritual (talantul nostru spiritual). În fiecare zi trebuie să câștigăm mai mult din Duhul, să fim umpluți mai mult cu Duhul și să Îi permitem Duhului care ne saturează în duhul nostru să ne umple și să ne satureze sufletul, astfel încât să putem intra în sărbătoarea nunții Mielului.

Recâștigarea Domnului are scopul de a pregăti mireasa lui Cristos, iar fecioarele înțelepte din Matei 25 sunt elementele constitutive ale miresei lui Cristos. Aceste fecioare înțelepte au răscumpărat timpul în a cumpăra și de a câștiga mai mult din Duhul.

Pe de altă parte, sclavii înțelepți și-au folosit darul spiritual și au fost sclavi buni și credincioși, nu sclavi răi și leneși. Pe de o parte vrem să intrăm la sărbătoarea de nuntă a Domnului, iar pe de altă parte, vrem să intrăm în bucuria Stăpânului nostru.

Ar fi o mare tragedie să fim în recâștigarea Domnului mulți ani și să nu intrăm în manifestarea împărăției cerurilor ca răsplată a noastră, adică să nu fim mireasa lui Cristos și să nu intrăm în bucuria Stăpânului nostru. Nu vrem să fim aruncați în întunericul de afară.

În ceea ce privește sclavul rău și leneș, sclavul neroditor, el a fost aruncat în întunericul de afară, unde este plânsul și scrâșnirea dinților. Plânsul indică învinovățirea – el se învinovățește, că ar fi putut câștiga mult din Cristos; scrâșnirea dinților indică regretul.

Vrem să ne rugăm ca Domnul să ne primească și să ne spună: Bine ai făcut, rob bun și credincios, intră în bucuria Stăpânului tău!

În ce privește faptul de a fi umpluți în duh, trebuie să-I cerem Domnului să ne umple; dacă Îi cerem, El o va face pentru noi și ne va da Duhul fără măsură.

Bogățiile nepătrunse ale lui Cristos sunt realizate și întrupate în Duhul dătător de viață atotinclusiv, și aceste bogății ne hrănesc pe noi și pe cei de care ne îngrijim; ca să savurăm aceste bogății, trebuie să ne rugăm întru Dumnezeu în fiecare zi.

Fie ca să cerem Domnului să ne umple și să căutăm să câștigăm Duhul nu numai în duhul nostru prin exersarea duhului nostru, ci și în vasul nostru, în sufletul nostru, pentru a putea fi fecioarele înțelepte care vor intra la sărbătoarea de nuntă cu Domnul.

Suntem persoane de astăzi – nu avem ziua de ieri, nu putem conta pe umplerea de ieri a Domnului, ci în fiecare zi avem o nouă zi, în fiecare zi trebuie să căutăm să fim umpluți în duh. Nu ar trebui să privim înapoi în trecut sau spre viitor, ci astăzi trebuie să căutăm să fim umpluți în duh, să căutăm să fim umpluți cu Duhul astăzi.

Să fim fecioarele înțelepte care sunt umplute cu Duhul în vasul lor pentru întoarcerea Domnului

În aspectul vieții, suntem fecioare înaintea Domnului, cei care au nevoie de ulei, de Duhul lui Dumnezeu, chiar de umplerea Sa, pentru a putea fi capabili să trăim viața de fecioară pentru mărturia Domnului pe pământ astăzi (vezi Mat. 25:4, 9-10).

În Matei 25 avem parabola celor zece fecioare, simbolizându-i pe credincioși, care și-au luat fiecare lămpile și au ieșit în întâmpinarea Mirelui; deoarece El zăbovea, ele au adormit și, când s-a anunțat venirea Mirelui, s-au ridicat și și-au pregătit lămpile pentru a-L întâlni.

Totuși, cinci dintre ele erau nechibzuite, deoarece nu și-au luat ulei suplimentar în vasul lor, în timp ce celelalte cinci erau înțelepte, pentru că aveau ulei doar în lămpile lor, ci și în vasul lor.

Lămpile noastre simbolizează duhul nostru; Duhul locuiește în duhul nostru, dar noi vrem ca acest ulei să se răspândească din duhul nostru în toate părțile sufletului nostru. Sufletul nostru este vasul nostru; ca fecioare înțelepte, trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul nu numai în duhul nostru, ci și în sufletul nostru, în vasul nostru.

Fecioarele nechibzuite le-au cerut celor înțelepte să le dea un pic de ulei, căci uleiul lor se termina; dar cele înțelepte au răspuns și le-au spus: Poate că nu ne va ajunge nici nouă și nici vouă; mergeți mai degrabă la cei care vând și cumpărați.

Nimeni nu poate cumpăra uleiul pentru noi; nimeni nu Îl poate savura pe Domnul pentru noi; nimeni nu poate fi transformat sau reînnoit în sufletul lor în locul nostru.

Trebuie să fim fecioarele înțelepte de astăzi, cei care Îl savurează pe Domnul ca să câștigăm o porție suplimentară din Duhul în vasul nostru, iar acest lucru nu este doar pentru noi înșine, ci pentru ca noi să fim în mod colectiv pregătirea miresei lui Cristos.

Fecioarele din Matei 25 ne indică pe noi, credincioșii, din aspectul vieții. Pavel spune că el i-a logodit pe credincioși prin slujba sa, considerându-i pe credincioși drept fecioare logodite cu Cristos; el a vrut să ne prezinte ca pe o fecioară pură înaintea lui Cristos.

Așadar, nu trebuie să permitem șarpelui, inamicul, să ne înșele, la fel cum a înșelat-o pe Eva, făcându-ne să fim corupți în gândirea noastră de la simplitatea și curăția față de Cristos.

Fie ca să avem o apreciere, o dragoste și o savurare autentică a persoanei prețioase a Domnului nostru Isus Cristos ca viață și ca totul al nostru, și să nu fim distrași de la acest lucru.

Noi credincioșii, ca oameni ai împărăției de astăzi, suntem ca niște fecioare caste, cei care poartă mărturia (lampa) Domnului în această epocă întunecată, și ieșim din lume pentru a-L întâlni pe Domnul; pentru aceasta, avem nevoie nu numai de locuirea interioară a Duhului, ci și de umplerea Duhului Sfânt.

Lampa noastră este duhul nostru; duhul omului este lampa lui Iehova (Prov. 20:27), care conține Duhul lui Dumnezeu reprezentat de ulei (Rom. 8:16).

În calitate de credincioși, strălucim cu lumina Duhului lui Dumnezeu în duhul nostru; pentru ca lumina divină să strălucească în părțile noastre interioare, Duhul lui Dumnezeu reprezentat de ulei trebuie să îmbibe (să se contopească cu) duhul nostru reprezentat de fitil (cf. v.16) și să “ardă” împreună cu duhul omului (Rom. 12:11).

În acest fel, noi credincioșii, devenim lumina lumii și strălucim ca o lampă în întunericul acestei epoci (Matei 5:14-16; Fil. 2:15-16), purtând mărturia Domnului pentru glorificarea lui Dumnezeu.

Fie ca lumina noastră să strălucească și să fie văzută înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă lucrările noastre bune și să-L glorifice pe Tatăl nostru care este în ceruri!

Căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea pentru buna Sa plăcere (Fil. 2:13-14), astfel încât să facem toate lucrurile fără cârtiri și raționamente, fără șoapte indirecte sau plângeri confidențiale sau motive folosite în găsirea de argumente.

În acest fel, vom fi cinstiți și nevinovați, strălucind ca lumini în lume, păstrând cuvântul vieții; noi aplicăm cuvântul vieții, îl prezentăm și îl oferim lumii prin faptul că Îl trăim pe Cristos. Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca Duhul ca să fii contopit cu duhul nostru, și acum lumina divină strălucește în noi! Amin, aleluia, duhul nostru este lampa lui Iehova, și Duhul arde în duhul nostru pentru a străluci lumina lui Dumnezeu tuturor oamenilor! Doamne, fie ca noi ca și credincioșii Tăi, oameni ai împărăției, să strălucim ca lumina lumii, strălucind în acest loc întunecat pentru a purta mărturia Domnului pentru glorificarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, Te iubim, ne deschidem Ție, Îți permitem să strălucești în noi și Îți permitem să strălucești prin noi înspre toți cei din jurul nostru!

Să plătim prețul în calitate de fecioare înțelepte pentru a câștiga și a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru

Diferența dintre fecioarele înțelepte și cele nechibzuite este că cele înțelepte au luat ulei în vasele lor cu lămpile lor (Mat. 25:4).

Omul este un vas făcut pentru Dumnezeu (Rom. 9:21, 23-24), iar personalitatea omului este sufletul său; prin urmare, vasul nostru este sufletul nostru.

Ca fecioare înțelepte, trebuie să luăm ulei nu numai în lămpile noastre (duhul nostru), ci și în vasul nostru (în sufletul nostru); trebuie ca Duhul lui Dumnezeu nu doar să locuiască în duhul nostru (Rom. 8:9, 16), ci și să ne umple și să ne satureze sufletele noastre.

Cristos este Păstorul și supraveghetorul sufletului nostru, și El vrea ca noi să obținem Duhul reprezentat de ulei în sufletul nostru; în plus, cei care îi supraveghează pe sfinți fac același lucru, ei sunt preocupați ca sfinții să obțină o măsură mai mare din Duhul în sufletul lor.

Faptul că Matei 25:9 spune că trebuie să cumpărăm ulei indică faptul că trebuie să plătim un preț; faptul de a avea umplerea Duhului Sfânt implică un cost, cum ar fi renunțarea la lume, tratarea sinelui, iubirea Domnului mai presus de toate lucrurile, și socotirea tuturor lucrurilor ca pierdere pentru Cristos; dacă nu plătim astăzi acest preț, va trebui să îl plătim după ce vom învia (vezi Apoc. 3:18; 2 Cor. 5:10).

Trebuie să veghem să fim umpluți cu Duhul Sfânt toată ziua; în calitate de credincioși care Îl iubesc pe Domnul și aspiră să fie fecioare înțelepte, ar trebui să plătim zilnic prețul pentru a câștiga mai mult din Duhul în sufletul nostru.

Trebuie să permitem Duhului să ne satureze întreaga ființă din interiorul duhului nostru pentru a ajunge și a pătrunde în sufletul nostru. Dacă vrem să avem de-a face cu mișcarea Domnului astăzi, trebuie să fim plini de Duh în fiecare dimineață în fiecare zi.

Pe de o parte, trebuie să ne mărturisim păcatele și să tratăm orice lucru dintre noi și Domnul, astfel încât Duhul din duhul nostru să strălucească. Pe de altă parte, trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, adică să plătim prețul pentru a fi saturați cu Duhul în sufletul nostru.

Avem nevoie de o umplere și saturare zilnică a Duhului în sufletul nostru. Este posibil să trebuiască să ne trezim puțin mai devreme pentru a petrece timp cu Domnul în cuvântul Său și trebuie să cerem Domnului să ne umple.

În Apocalipsa 3:18, Domnul ne sfătuiește să cumpărăm de la El aur curățit prin foc, ca să fim îmbogățiți; aceasta înseamnă că trebuie să Îl câștigăm pe Tatăl în natura Sa divină, pentru a putea fi cu adevărat îmbogățiți.

De asemenea, trebuie să cumpărăm haine albe pentru a fi îmbrăcați ca rușinea goliciunii noastre să nu fie manifestată; aceste haine albe sunt Cristos în calitate de Fiul trăit în noi ca dreptatea noastră subiectivă.

În cele din urmă, trebuie să cumpărăm alifie pentru ochi ca să ne ungem ochii și să vedem; trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra din Duhul ungător ca să vedem mai mult din Cristos, economia lui Dumnezeu și scopul lui Dumnezeu.

Nevoia noastră urgentă de astăzi este să câștigăm mai mult din Duhul ca finalizare a Dumnezeului Triunic; trebuie să trăim o viață de cumpărare a unei porții suplimentare din Duhul pentru a ne satura întreaga ființă (Mat. 25:9; cf. Dan. 5:27).

În fiecare zi există un preț de plătit pentru a cumpăra uleiul. Fie ca să nu fim cântăriți de către Domnul și să fim găsiți cu lipsă de ulei în vasul nostru. Fie ca noi să fim fecioarele înțelepte care obțin și sunt saturați cu Duhul în sufletul nostru!

Doamne Isuse, fie ca noi să fim fecioarele înțelepte care așteaptă întoarcerea Ta, cei care au ulei nu numai în lămpile lor, ci și în vasul lor. Amin, Doamne, vrem să plătim prețul pentru a fi saturați cu Duhul și pentru a fi umpluți cu Duhul în sufletul nostru. Fie ca “măsura de ulei” din sufletul nostru să crească astăzi. Întărește-ne ca să plătim prețul renunțării la lume, să tratăm sinele, să Îl iubim pe Domnul mai presus de toate lucrurile, și să socotim toate lucrurile ca pierderi pentru Cristos, ca să putem câștiga porția suplimentară a Duhului în sufletul nostru astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Prudent Virgins we Pay the Price to Be Saturated with the Spirit in our Soul (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 7 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Pentru a trăi viața împărăției, trebuie să-l iertăm pe fratele nostru așa cum și Domnul ne-a iertat

12/09/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca noi să trăim viața împărăției, viața de om-Dumnezeu, viața de biserică, trebuie să fim smeriți și să nu disprețuim pe nici un credincios, ci să-l iubim pe fratele nostru și să ne iertăm fratele din toată inima.

În Matei 18:1-35 avem o porțiune minunată despre cum să trăim viața împărăției, și chiar de la început discipolii L-au întrebat pe Domnul: “Cine este cel mai mare în împărăția cerurilor?” Ceea ce îi interesa pe ei era cine este numărul unu în împărăție.

Aceasta a fost o întrebare greșită și Domnul nu a răspuns la această întrebare, ci mai degrabă, El a răspuns adevăratei întrebări.

Adevărata întrebare este: “Doamne, Te rugăm, arată-ne cum putem trăi în realitatea împărăției printre frați, astfel încât să nu devenim un prilej de poticnire în rândul oamenilor, și cum ar trebui să avem grijă de toți tinerii și de cei mai slabi dintre noi pentru ca să fie și ei în realitatea împărăției?”

Aceasta este adevărata întrebare; acestei întrebări Domnul le-a răspuns. Când vorbim de a fi în împărăția lui Dumnezeu, primul lucru pe care trebuie să îl facem este să ne smerim pe noi înșine, să nu disprețuim pe nici un credincios, ci să iubim pe fratele nostru și să ne iertăm fratele din toată inima.

Apoi, mai târziu, Petru a pus o altă întrebare, care arată cu adevărat unde se afla: “De câte ori trebuie să iert pe fratele meu?” O astfel de întrebare este plină de mândrie, arătând că Petru a fost ofensat de către unul dintre frații care obișnuiau să îl ofenseze.

Răspunsul Domnului a fost nu numai de șapte ori, ci de șapte ori câte șapte, adică de nenumărate ori.

Apoi, Domnul le-a spus parabola unui sclav care îi datora stăpânului său o sumă uriașă de bani, zece mii de talanți (echivalentul a 12 milioane de dolari astăzi) și l-a implorat pe stăpânul său să îl aștepte până când poate plăti, dar stăpânul i-a iertat toată datoria.

Dar mai apoi, când acest sclav a ieșit, l-a găsit pe un sclav la fel ca el care îi datora o sumă mică de bani și i-a cerut-o, nefiind dispus să-l ierte sau să-l păsuiască.

Așa că ceilalți sclavi au dus vestea stăpânului lor, iar stăpânul lor l-a disciplinat pe sclavul neiertător.

În viața împărăției, trebuie să-l iubim și să-l iertăm pe fratele nostru; dragostea și iertarea, însă, nu sunt “simțăminte”, ci alegeri.

Nu trebuie să “simțim” dragoste ca să iubim și nu trebuie ca să “simțim” iertarea ca să iertăm; pur și simplu trebuie să alegem să iubim și să iertăm, iar Domnul ne va împuternici să iubim și să iertăm.

Să trăim viața împărăției smerindu-ne, să nu fim pricină de poticnire pentru ceilalți și să nu-i disprețuim pe ceilalți

Pentru a trăi viața împărăției, trebuie să ne smerim și să devenim ca niște copilași (vezi Mat. 18:2-4). Pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să fim ca un copil, nevinovat și fără mândrie.

Mai mult, pentru a trăi în viața împărăției, nu ar trebui să-i facem pe alții să păcătuiască sau să fim prilej de poticnire (vezi Mat. 7:5-9; cf. Mat. 11:6). Cuvântul Domnului în această porțiune este foarte puternic, pentru că El se identifică cu “copilașii” și cu “cei mici.”

El a zis, Cine primește pe unul dintre acești micuți, Mă primește pe Mine; oricine va poticni pe unul dintre acești mici, este mai profitabil să fie înecat în mare. Vai de lume din cauza prilejurilor de poticnire; nu se poate să nu vină prilejurile de poticnire, dar vai de omul prin care vine prilejul de poticnire!

Când citim un asemenea cuvânt din partea Domnului, ar trebui să avem o teamă potrivită și sănătoasă înaintea Domnului, având o conștientizare și o rugăciune în fața Sa, ca niciodată să nu fim prilej de poticnire pentru sfinții din viața de biserică.

Putem chiar să-I spunem: “Doamne, nu mă lăsa niciodată să fiu un prilej de poticnire pentru niciunul dintre sfinții Tăi! Nu permite ca falimentul meu să-i poticnească, ca nu cumva să-și piardă savurarea în împărăția Ta!”

Domnul chiar a spus că, dacă piciorul sau mâna noastră ne face să ne poticnim, ar trebui să o tăiem și să o aruncăm; și dacă ochiul ne face să păcătuim, ar trebui să-l scoatem, căci este mai bine să intrăm în împărăția lui Dumnezeu mutilați decât să ardem în foc cu tot trupul.

În tratarea păcatului trebuie să fim fermi și serioși; de asemenea, în grija noastră față de ceilalți sfinți, în păstorirea lor și în îngrijirea lor conform duhului, de asemenea, ar trebui să fim serioși și sobri.

Trebuie să învățăm să ne iubim unii pe alții, să ne îngrijim unii de alții și să nu facem nimic care să-i poticnească pe ceilalți.

Mai ales când vine vorba de slujitorii sau frații conducători, sfinții privesc la ei, iar ceea ce ei fac pot afecta mult pe sfinți.

Uneori, frații conducători s-ar putea să nu vorbească unii cu alții sau să se ierte unul pe altul, ci mai degrabă se ceartă între ei; cum se poate dezvolta împărăția lui Dumnezeu într-o astfel de biserică locală?

Cu toții trebuie să trăim viața împărăției smerindu-ne înaintea Domnului și în fața sfinților, și trebuie să nu ne poticnim unii pe alții și să nu devenim un prilej de poticnire pentru ceilalți.

Ca să trăim viața împărăției, nu ar trebui să disprețuim nici măcar pe un credincios neînsemnat (Mat. 18:10-14).

Este ușor să disprețuim pe unii care nu funcționează prea mult în modul exterior, sau care sunt timizi și care nu cunosc Cuvântul prea mult… dar trebuie să ne smerim pe noi înșine, să acceptăm și să apreciem porțiunea fiecăruia, și trebuie să învățăm să Îl administrăm pe Cristos unii altora în viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu astăzi.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi. Ne smerim înaintea Ta; vrem să fim ca niște copilași, nevinovați în natură, fără mândrie și gata să primim ceva nou de la Tine. O, Doamne, ferește-ne de la a poticni pe vreunul dintre sfinți prin cuvântul, fapta sau atitudinea noastră. Fie ca să fim sobri și nu înguști în viața de biserică, pentru a nu deveni un prilej de poticnire pentru niciunul dintre sfinți. O, Doamne, vrem să fim cei care tratează păcatul într-un mod serios și care sunt stricți cu ei înșiși, astfel încât să nu-i poticnim pe alții. Amin, Doamne, vrem să trăim viața împărăției smerindu-ne pe noi înșine, nu poticnindu-i pe alții și fără să disprețuim pe niciunul dintre sfinți.

Pentru a trăi viața împărăției, ar trebui să-l iertăm pe fratele nostru fără limită, așa cum Domnul ne-a iertat

Pentru a trăi viața împărăției astăzi, ar trebui să-l iertăm pe fratele nostru fără limită (vezi Mat. 18:21-35). Cum oare am putea trăi noi viața de biserică ca realitate a vieții împărăției astăzi, dacă nu ne iertăm unii pe alții?

Răspunsul Domnului dat lui Petru a fost că trebuie să-și ierte fratele nu numai de șapte ori, ci de șaptezeci de ori câte șapte; asta înseamnă că ar trebui să îl iertăm pe fratele nostru fără limită.

Incapacitatea de a ierta pe ceilalți are o rădăcină, iar această rădăcină este mânia din dispoziția noastră.

Dacă nu am descoperit această rădăcină, nu ne va fi ușor să-i iertăm pe ceilalți. Motivul pentru care nu îi putem ierta pe ceilalți este că există mânie în noi; suntem mânioși în dispoziția noastră.

Trebuie să ne rugăm Domnului cu privire la acest lucru și să Îi permitem să trateze mânia din dispoziția noastră. Trebuie să îl iertăm pe fratele care ne-a ofensat chiar șaptezeci de ori câte șapte; trebuie să-i iertăm pe ceilalți chiar așa cum și Domnul ne-a iertat.

Datoria noastră înaintea Domnului este imposibil de plătit, dar pe măsură ce ne mărturisim păcatele în fața Sa, Domnul ne iartă datoriile în viața noastră creștină învinsă pentru restabilirea părtășiei noastre cu El (vezi Mat. 18:23-27).

Chiar și după ce am fost mântuiți, noi continuăm să greșim, să păcătuim și să îi ofensăm pe ceilalți; Domnul, însă, ne iartă păcatele, ne curăță de greșelile și impuritățile noastre, și El ne iartă datoriile în viața noastră creștină învinsă, pentru ca părtășia noastră cu El să fie restabilită.

Datoria altora față de noi este foarte mică în comparație cu datoria noastră față de Domnul. Trebuie să-i iertăm pe ceilalți chiar așa cum și Domnul ne-a iertat.

Domnul ne-a iertat și cu cât Îl slujim mai mult ca un sclav, cu atât avem mai multe falimente și cu atât acumulăm mai multe datorii; datoria noastră este precum datoria Statelor Unite, devenind din ce în ce mai mare în fiecare an.

Avem tot mai multe falimente și mai multe defecte, dar atunci când venim la Domnul, El ne iartă de fiecare dată. Cum deci să nu-l iertăm pe fratele nostru pentru o mică ofensă sau greșeală?

În timp ce trăim viața împărăției, trebuie să-l iertăm pe fratele nostru fără limită, așa cum și Domnul ne-a iertat.

Dacă nu-l iertăm pe fratele care păcătuiește împotriva noastră, acest lucru îi va mâhni pe ceilalți frați și ei ar putea aduce această problemă înaintea Domnului (Mat. 18:28-31), la fel cum ceilalți sclavi s-au mâhnit după felul în care sclavul iertat l-a tratat pe datornicul său și au adus această situație în atenția stăpânului.

Dacă nu iertăm din inimă un frate astăzi, nu vom putea intra în împărăție în epoca viitoare (Mat. 18:32-35; Marcu 11:25-26).

Este un lucru grav să nu-i iertăm pe ceilalți. Este grav să fim ofensați și este și mai grav să nu iertăm; dacă suntem ofensați și nu iertăm, nu putem intra în împărăția viitoare.

Trebuie să tratăm foarte serios înaintea Domnului cu mânia din dispoziția noastră și cu incapacitatea noastră de a ierta, altfel acest lucru ne va costa împărăția în manifestarea sa.

În viața de căsnicie, soțul și soția sunt sfinți în biserică și sunt amândoi membri ai Trupului; ei trebuie să fie împăcați de fiecare dată, iar ofensele nu pot rămâne neiertate.

Se întâmplă ofense în viața de căsnicie, dar trebuie să învățăm să ne iertăm unii pe alții. Viața de căsnicie este ca un “laborator” în care lucrăm viața de biserică; trebuie să învățăm să iertăm în laborator și atunci putem ierta în viața de biserică. Dacă nu putem ierta acasă, nu putem ierta în alte părți.

Dacă nu îl iertăm pe fratele nostru astăzi, vom fi disciplinați de Domnul până când îl vom ierta din inimă, adică până când vom fi plătit tot ceea ce datorăm (Mat. 18:34). Faptul de a nu ierta din inimă pe un frate astăzi ne-ar putea costa să nu intrăm în împărăție în epoca viitoare.

Doamne Isuse, salvează-ne de mânia din dispoziția noastră și vindecă-ne de incapacitatea de a ierta. Vrem să trăim astăzi viața împărăției în viața de biserică, iertându-l pe fratele nostru fără limită. Fie ca să învățăm de la Tine și să iertăm pe fratele nostru, așa cum și Domnul ne-a iertat. Îți mulțumim, Doamne, căci Tu nu doar că ne-ai iertat inițial de toate păcatele în momentul regenerării noastre, ci întotdeauna ne-ai iertat și ne-ai curățit de păcatele și fărădelegile noastre în viața noastră creștină învinsă pentru restaurarea părtășiei noastre cu Tine. Vrem să experimentăm și să trăim viața Ta iertătoare pentru a-i ierta pe cei care ne-au greșit, așa cum și Domnul ne-a iertat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Live the Kingdom Life we should Forgive our Brother even as the Lord forgave us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să fim înțelepți când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos altora

10/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca oameni ai împărăției, trebuie să fim înțelepți atunci când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos cu alții.

Atunci când avem grijă de oameni, trebuie să trăim și să ne comportăm ca oameni ai împărăției, și nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt câinilor sau să aruncăm perlele noastre la porci; asta înseamnă că trebuie să fim înțelepți în relația cu oamenii.

Primele doisprezece versete din Matei 7 vorbesc în detaliu cu privire la principiile oamenilor împărăției în relația cu ceilalți.

Cum putem noi ca oameni ai împărăției lui Dumnezeu să avem grijă de ceilalți și cum trebuie să ne raportăm la oamenii din împărăția lui Dumnezeu? În relația noastră cu alții, trebuie să fim cei care trăiesc sub stăpânirea cerească a împărăției, iar atunci când ne îngrijim de alții, trebuie să facem totul conform duhului.

Primul lucru pe care Domnul Isus îl tratează este duhul nostru de judecată; în împărăția lui Dumnezeu nu ar trebui să judecăm, ca să nu fim judecați.

În lumea de astăzi toată lumea îi critică, îi bârfește și îi judecă pe alții, dar în împărăția cerească – viața de biserică de astăzi – ar trebui să ne abținem de la a-i judeca pe ceilalți.

Dacă îi judecăm pe alții cu dreptate, noi înșine vom fi judecați, de asemenea, cu dreptate de către Domnul, dar dacă îi judecăm pe ceilalți cu îndurare, și noi vom fi judecați cu îndurare de către Domnul.

Îndurarea triumfă asupra judecății. Ori de câte ori vedem o greșeală la cineva, ar trebui să Îl contactăm mai întâi pe Domnul; nu ar trebui să ne grăbim să judecăm, știind că măsura cu care judecăm, cu aceea vom fi judecați și noi de către Domnul.

Pentru a ne relaționa cu alții, mai întâi trebuie să ne respingem simțămintele și opiniile noastre, apoi trebuie să îi luăm în considerare, să simțim alături de ei și să fim îndurători față de ei.

Este ușor să “reacționăm” la ceea ce spun și fac alții și este “firesc” să îi judecăm pe ceilalți; Satan este acuzatorul fraților și, la fel cum Domnul trăiește ca să mijlocească întotdeauna, tot așa Satan trăiește pentru a ne acuza în fața lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Fie ca să învățăm să nu cooperăm cu Satan în lucrarea sa de a-i acuza și judeca pe ceilalți, și fie ca să învățăm să ne renegăm de noi înșine, să-i luăm în considerare pe ceilalți, să simțim alături de ei și să fim îndurători față de ei.

Așa cum Domnul S-a îndurat de noi, tot astfel ar trebui să avem îndurare față de ceilalți în relația noastră cu ei. Dacă observăm o “așchie în ochiul fratelui nostru”, ar trebui să ne dăm seama că există o bârnă în ochiul nostru.

Ar fi o ipocrizie din partea noastră să încercăm să scoatem așchia (vina) din ochiul fratelui nostru în timp ce avem o bârnă (chiar mai multe defecte) în ochiul nostru. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze în acest sens, astfel încât să ne fie teamă să pronunțăm judecată sau să-i judecăm pe alții.

Trebuie să fim înțelepți când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos altora

În Matei 7:6 Domnul spune că nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt la câini și nici să aruncăm perlele noastre în fața porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, apoi să se întoarcă și să ne sfâșie.

Ce înseamnă acest lucru și cum se aplică la experiența noastră?

Ceea ce este sfânt trebuie că se referă la adevărul obiectiv care aparține lui Dumnezeu; de multe ori savurăm cuvântul lui Dumnezeu și lumina adevărului strălucește asupra noastră și în interiorul nostru, iar noi suntem gata să îl vorbim altora.

Cu toate acestea, trebuie să fim înțelepți în faptul de a împărtăși adevărul cu alții, pentru că unii sunt precum “câinii” care nu doar că nu apreciază lucrurile sfinte, ci chiar se întorc ca să ne sfâșie și să ne muște.

Perlele se referă la experiențele subiective care sunt ale noastre; pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm pe Domnul, avem multe experiențe interioare prețioase și subiective din Cristos, și atunci când ne întâlnim cu ceilalți, am dori să împărtășim aceste experiențe cu ei.

Cu toate acestea, trebuie să fim înțelepți în împărtășirea experiențelor noastre din Cristos cu alții, pentru că unii dintre ei pot fi precum “porcii”, care nu doar că nu apreciază ceea ce vrem să împărtășim, dar pot chiar să se întoarcă și să ne devoreze.

Câinii nu au copite și nu rumegă, iar porcii au copita despicată, dar nu rumegă; în ochii lui Dumnezeu, ambele astfel de animale sunt necurate (vezi Lev. 11:4, 7).

Petru și Pavel vorbesc amândoi despre astfel de oameni în 2 Pet. 2:12, 19-2, și Fil. 3:2, ceea ce indică faptul că chiar și în biserici există anumite persoane ca niște câini. Aceste persoane sunt religioase, dar sunt necurate.

Pe măsură ce Îl savurăm de Domnul, ne rugăm asupra Cuvântului Său și dorim să ne îngrijim de ceilalți, este posibil să avem un anumit adevăr, o doctrină, o lumină sau o experiență pe care vrem să le împărtășim, dar este posibil să nu considerăm dacă cei care ascultă sunt “câini”, “miei”, “porci” sau “lupi.”

Trebuie să fim înțelepți în împărtășirea adevărului sau a experienței noastre din Cristos cu alții, luând în considerare nu doar simțământul și savurarea noastră, ci și situația altora.

S-ar putea să fim gata să strigăm cu voce tare: “Slavă Domnului, am văzut biserica, Îl iubesc pe Domnul și iubesc viața de biserică – ce loc glorios și minunat!” – și nu este nimic în neregulă în a face acest lucru, dar dacă facem acest lucru cu persoana greșită, este posibil ca noi înșine să avem probleme.

Unii oameni sunt deschiși, pregătiți și dispuși să primească cuvântul, în timp ce alții sunt închiși, necurați și gata să muște, așa că trebuie să fim înțelepți în relația cu oamenii și în grija față de ei.

Nu ar trebui să dăm lucrurile sfinte câinilor și nici să ne aruncăm perlele înaintea porcilor. Mai degrabă, în timp ce vorbim cu alții despre lucruri sfinte, adevăruri și experiențe din Cristos, trebuie să respectăm principiul de bază în faptul de a ne îngriji de ceilalți.

Trebuie să percepem cât pot primi alții, care este nevoia lor, dacă sunt deschiși și dispuși să primească și care este condiția lor spirituală; apoi, putem vorbi ceva privind la Domnul cu privire la ce anume să spunem și cât să spunem.

Dar dacă ne îngrijim doar de propriul nostru simțământ, de emoția noastră și de dorința noastră, am putea vătăma pe alții și ne facem rău și nouă în acest proces.

Când vorbim cu alții despre lucruri spirituale, nu ar trebui să vorbim conform simțămintelor sau dorințelor noastre, ci să vorbim conform capacității lor de a primi ceea ce avem de spus.

În calitate de oameni ai împărăției, trebuie să fim înțelepți în relația cu ceilalți și trebuie să fim înțelepți în a împărtăși adevărul sau în a da mărturia noastră.

Dacă nu suntem înțelepți, ci suntem entuziasmați să împărtășim ceea ce am savurat cu adevărat, și dacă ne îngrijim doar de noi înșine, dar nu și de ceilalți, s-ar putea să ne punem în dificultate sau să provocăm probleme.

Trebuie să fim înțelepți în contactul cu ceilalți; ori de câte ori contactăm alte persoane, ar trebui să simțim care este “temperatura lor” și trebuie să ne îngrijim de situația lor.

Nu ar trebui să facem lucrurile conform cu simțământul nostru, ci într-un mod potrivit, fiind înțelepți în a împărtăși adevărul sau experiența noastră din Cristos altora, pentru a nu provoca “câinii” să ne muște sau pe “porcii” să ne atace.

Doamne Isuse, învață-ne să fim înțelepți ca oameni ai împărăției în împărtășirea Cuvântului lui Dumnezeu și în mărturia experienței noastră din Cristos. Ferește-ne de la da ceea ce este sfânt câinilor sau din a arunca perle înaintea porcilor. Fie ca să fim oameni înțelepți ai împărăției care știu să sesizeze situația celor care ascultă, astfel încât să putem vorbi nu conform simțământului și emoției noastre, ci conform cu călăuzirea Domnului în interior. Doamne Isuse, Te iubim, vrem să depunem mărturie despre cuvântul pe care ni l-ai vorbit și despre experiența pe care ne-ai oferit-o, și vrem să facem acest lucru într-un mod potrivit, conform cu principiile pe care le-ai stabilit în împărăție!

Să cerem, să căutăm și să batem înaintea Domnului în legătură cu ceilalți și în grija noastră față de ei

Imediat după versetul care spune să nu aruncăm perle înaintea porcilor și să nu dăm lucrurile sfinte câinilor, Domnul ne încurajează să cerem, să căutăm și să batem înaintea Domnului (vezi Mat. 7:6-8).

Știm cu toții acest minunat cuvânt al Domnului că trebuie să cerem și ne va fi dat, să căutăm și vom găsi, și să batem și o ușă ne va fi deschisă, dar neglijăm contextul acestui cuvânt.

În contextul în care avem de-a face cu alții din împărăție, în contextul îngrijirii altora din împărăția lui Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul în într-un mod în care să cerem, să căutăm și să batem.

În calitate de cetățeni ai împărăției cerești, trebuie să fim cei mai înțelepți oameni, iar acest lucru este posibil numai atunci când Îl contactăm Domnul în general și chiar în mod specific cu privire la nevoia celor cu care urmează să vorbim.

Trebuie să recunoaștem, însă, că de multe ori falimentăm în a face acest lucru; credem că știm ce să spunem, suntem plini de entuziasm și doar spunem lucruri – dar fără a-L contacta pe Domnul.

De multe ori suntem neînțelepți; nu discernem situația și starea celor cu care urmează să vorbim și nu luăm în considerare cuvântul potrivit pentru a le vorbi.

În contactul cu oamenii și în relația cu ei, trebuie să privim la Domnul și să Îi spunem: “Doamne Isuse, spune-mi cum să-i contactez pe acești oameni; arată-mi cum să mă ocup de ei!” Acesta este un mod general de a cere.

Trebuie să mergem mai adânc și să Îi cerem: “Doamne, caut fața Ta și voia Ta cu privire la cei cu care urmează să vorbesc; strălucește cu Cuvântul Tău asupra situației lor și fă-mă să vorbesc ceea ce este pe inima Ta pentru ei – nu ceea ce este în simțământul sau în mintea mea pentru ei.”

Am putea să mergem chiar și mai adânc și să insistăm în fața Domnului, mijlocind în fața Sa pentru fiecare dintre ei și bătând la ușa cerească pentru ca Domnul să deschidă cerurile și să-Și reverse vorbirea și binecuvântarea asupra lor.

Fie ca să fim salvați din a sta nepăsători în relația cu oamenii și să fim salvați din ne comporta într-un mod slobod sau ușor atunci când îi contactăm pe ceilalți.

Cu toții avem experiența vorbirii cu cineva și entuziasmul în legătură cu ceea ce împărtășeam, deoarece era savurarea și experiența noastră din Cuvânt și din Domnul, dar apoi acele persoane nu au mai vorbit cu noi sau chiar ne-au criticat și au vorbit lucruri negative despre noi sau împotriva noastră după aceea.

Ca oameni ai împărăției, trebuie să învățăm să cerem Domnului, să-L căutăm și să batem înaintea Sa în relația cu ceilalți și în grija noastră față de ei.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să cerem, să căutăm și să batem la ușă înaintea Ta, în timp ce ne ocupăm de ceilalți, le vorbim și avem grijă de ei. Ferește-ne de la a da lucruri sfinte celor care nu le pot primi sau de la a împărți perlele noastre cu cei care s-ar întoarce și ne-ar mușca. Doamne, fie ca să învățăm să-L întrebăm pe Domnul, să-L căutăm și să batem la ușă înaintea Sa în legătură cu modul potrivit de a-i contacta pe oameni și cuvintele potrivite pe care să le spunem. Fă-ne aceia care sunt în permanență înaintea Ta, cei care se consultă mereu cu Tine cu privire la toate lucrurile, pentru a putea fi una cu Tine în a vorbi sau a nu vorbi, în a împărtăși sau a nu împărtăși și în a-i contacta pe oameni sau a nu-i contacta.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to be Wise in Sharing the Truth or our Experience of Christ with Others (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să continuăm să transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

08/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când am crezut în Domnul Isus, am primit viața divină și am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, acest transfer nu a fost o dată pentru totdeauna; inițial am fost transferați din întuneric la lumină, dar zilnic trebuie să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Există multe lucruri din viața noastră de zi cu zi care încă ne țin în domeniul împărăției întunericului; chiar și lucruri bune, cum ar fi religia, filozofia, cultura și etica ne pot ține în întuneric, deoarece Îl înlocuiesc pe Cristos ca lumină în ființa noastră.

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, un aspect al acestei împărății este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; biserica astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că în viața de biserică ar trebui să trăim prin viața divină, astfel încât să putem trăi viața împărăției; așa cum Fiul lui Dumnezeu a venit ca noi să avem viață și să o avem din belșug, tot astfel, în împărăția lui Dumnezeu savurăm viața divină, suntem plini de dragostea divină și suntem sub lumina divină.

Aleluia, cine are pe Fiul are viața; noi, cei care L-am primit pe Domnul Isus ca viață, avem viața adevărată!

De asemenea, împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste, nu în frică. Nu există frică în această împărăție; noi nu “ne temem de Împăratul atotputernic” și ne supunem Lui din această cauză, ci mai degrabă, Îl iubim, petrecem timp cu El, Îl savurăm și ne supunem Lui în dragoste.

E adevărat că această împărăție are o mulțime de cerințe și reglementări, iar acestea sunt atât de înalte încât nici o ființă umană nu le poate îndeplini, dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, suntem umpluți cu El și Îl iubim, El în noi poate îndeplini cerințele împărăției.

Împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste; în acest domeniu Îl savurăm pe Fiul lui Dumnezeu ca viață, suntem iubiți de Dumnezeu Tatăl prin faptul că suntem în Fiul Său Preaiubit și Dumnezeu strălucește în noi și peste noi în Cristos ca lumină divină.

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Nu-i așa că vrem să trăim și să ne avem ființa într-un domeniu plin de viață, lumină și dragoste?

Fie ca în fiecare zi să alegem să ne întoarcem către Domnul și să fim transferați din autoritatea întunericului puțin mai mult, în tot mai multe aspecte, până când vom trăi pe deplin în această împărăție!

Am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu, unde suntem stăpâniți în dragoste cu viață

Aleluia, Dumnezeu ne-a dat viața eternă și această viață este în Fiul Său (1 Ioan 5:11), deci cel care are pe Fiul lui Dumnezeu are viața (v. 12).

Aceasta înseamnă că, atunci când am crezut în Domnul Isus, am fost transferați în împărăția Fiului dragostei Tatălui, adică în Fiul care este viața noastră. Cristos, Fiul lui Dumnezeu este în înviere (1 Pet. 1:3; Rom. 6:4-5) și El este acum Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45).

El ne stăpânește în învierea Sa cu dragoste. Împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un domeniu al dragostei și al vieții; în acest domeniu, suntem stăpâniți în dragoste cu viață.

De fapt, sub această stăpânire și restricție cerească, avem libertatea autentică, libertatea potrivită în dragoste, cu viață, și sub lumină. În împărăția lui Dumnezeu în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu Îl savurăm pe Cristos și avem viața de biserică.

În acest domeniu în care suntem stăpâniți în dragoste, cu viață, nu există opinii, nu există diviziune, ci avem un lucru: avem viața de biserică cu Cristos ca totul pentru noi; acest lucru este găsit în cartea Coloseni.

Când trăim prin Cristos ca viața noastră în înviere, trăim în împărăția Sa, savurându-L în dragostea Tatălui; aici avem viața de biserică (Col. 3:4; Ioan 6:57).

Când am fost crucificați cu Cristos, am murit împreună cu El, iar când El a înviat, noi am fost înviați împreună cu El; am fost altoiți în Cristos – am fost uniți cu El și creștem împreună cu El în asemănarea morții și învierii Sale.

Aleluia, am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu prin faptul că suntem altoiți în Cristos; suntem uniți cu Domnul, suntem în mod organic una cu El, și suntem contopiți cu El.

Acum noi nu încercăm să trăim o viață creștină și o viață de biserică bună, ci mai degrabă, am fost legați, uniți și conectați cu El prin unirea organică în altoire! Aleluia!

Prin faptul că suntem altoiți în Cristos putem experimenta îmbogățirea, întărirea și înălțarea vieții Sale divine și, în același timp, suntem restricționați și limitați. Dar în această unire cu Domnul experimentăm alimentarea, îmbogățirea și întărirea.

Deoarece Tatăl găsește plăcere în Fiul, împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un lucru plăcut, o chestiune de încântare (Mat. 3:17; 17:5).

În biserică, în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, avem realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos (Col. 2:19).

În acest domeniu suntem stăpâniți în dragoste cu viață, ca să putem fi singurul om nou; aici, în viața de biserică, avem practicitatea și realitatea omului nou universal (Efes. 2:15; 4:24; Col. 3:10-11).

În omul nou, toate cele vechi s-au dus, și ne-am îmbrăcat cu viața de biserică, împărăția lui Dumnezeu. Când ne îmbrăcăm cu omul cel nou, nu suntem atât de liberi; când suntem stăpâniți în dragoste cu viață, suntem limitați, dar Îl savurăm pe Domnul și suntem alimentați în interior!

Aleluia, am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al luminii în care suntem stăpâniți în dragoste cu viață! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai eliberat de sub puterea întunericului și ne-ai unit, ne-ai legat și ne-ai altoit organic în Tine Însuți, pentru ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu. Vrem să rămânem în această unire organică unde putem savura tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Cristos. Vrem să trăim în biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu pentru a avea realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos și al singurului om nou universal!

Nevoia noastră de a continua să fim transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

În cartea Coloseni, autoritatea întunericului la care se face referire în 1:13 nu se referă la păcat, lume sau carne, ci la aspectele bune ale culturii noastre, caracterul nostru, dispoziția noastră și ființa noastră naturală.

Autoritatea întunericului la care se face referire în această porțiune nu este lumea cu sistemul ei, ci mai degrabă virtuțile, religia, filozofia, datinile, ritualurile, principiile și standardele etice.

Când am fost regenerați, Dumnezeu ne-a eliberat de toate acestea și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale! Aleluia!

În această împărăție suntem stăpâniți în dragoste cu viață, și nu simțim că suntem sub dreptate, putere sau autoritate, ci sub Domnul Isus Cel iubitor și afectuos.

Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul, ne rugăm și Îi spunem că Îl iubim, cu atât mai mult suntem eliberați de sub autoritatea întunericului pe de o parte și cu atât mai mult suntem mai restricționați și stăpâniți în interior pe de altă parte.

Deoarece Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca persoana și viața noastră și Îl trăim pe Cristos pentru viața de biserică. Chiar dacă inițial am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu din multe aspecte ale autorității întunericului.

Există multe lucruri în viața noastră și în mediul nostru care Îl înlocuiesc pe Cristos.

Orice lucru care Îl înlocuiește pe Cristos ne ține în întuneric, indiferent dacă este ceva păcătos sau ceva ce pare pozitiv. Lucruri precum filozofia, religia, caracterul, virtuțile, conceptele și opiniile devin autoritatea întunericului care ne controlează.

Misticismul, rânduielile păgâne (care nu se regăsesc în Biblie, ci “par bune” și “se potrivesc cu Biblia”), ascetismul, și multe lucruri Îl pot înlocui pe Cristos și devin astfel autoritatea întunericului în noi.

În așa de multe situații, medii și feluri în care împărăția întunericului încă exercită control asupra noastră; trebuie să continuăm să fim transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția lui Dumnezeu.

De exemplu, chiar și un lucru atât de bun precum citirea Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi ceva făcut în întuneric, dacă nu Îl contactăm pe Domnul.

S-ar putea să credem că acest lucru este prea mult, că atunci când citim Biblia, cu siguranță suntem în împărăția lui Dumnezeu, dar fariseii au citit Biblia, totuși nu au venit la Domnul, care are viață, pentru a primi viața conținută în Biblie, așa că au rămas în întuneric (Ioan 9:38-41; 5:39-40).

Dacă nu venim la Domnul în timp ce citim Biblia, dacă nu suntem în prezența Domnului în timp ce citim Cuvântul lui Dumnezeu, chiar și o asemenea practică bună de a citi Biblia, poate fi în întuneric.

Orice loc în care Domnul Isus nu este prezent este sub autoritatea întunericului; oricând nu Îl contactăm pe Domnul și totuși facem lucruri pentru El, este posibil să fim sub autoritatea întunericului. O, Doamne Isuse!

Cât de mult trebuie să fim eliberați de sub autoritatea întunericului și să fim transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde să Îl putem savura pe Cristos și să fim stăpâniți în interior de dragoste în viață!

Dragă Doamne Isuse, venim din nou la Tine pentru a fi transferați din orice aspect al autorității întunericului întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! O, Doamne, fie ca să Te contactăm, să căutăm să fim și să rămânem în prezența Ta și să Te savurăm din ce în ce mai mult, până când întreaga noastră ființă cu toate activitățile și lucrurile ei este transferată din întuneric în lumină, viață și dragoste! Salvează-ne din faptul de a rămâne sub autoritatea întunericului în toate aspectele sale. Te iubim, Doamne, venim la Tine și Îți permitem să stăpânești în noi; stăpânirea Ta este plină de dragoste, viață și lumină și, prin faptul că Tu stăpânești în noi, Îl putem trăi pe Cristos pentru viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu!