În calitate de iubitori ai lui Cristos, urmărindu-L pe Domnul în dragoste, suntem chemați de El să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, trăind în duhul nostru și iubindu-L pe Domnul, astfel încât să putem deveni maturi în bogăția vieții lui Cristos, să fim trăsura care Îl poartă în mișcarea Sa pe pământ și să devim o grădină pentru savurarea Sa personală.
Urmărirea Domnului de către noi în dragoste este văzută în tip reprezentativ în cartea Cântării Cântărilor, unde începem prin a-L iubi pe Domnul Isus și a-I cere să ne sărute, să ne iubească și să ne infuzeze cu ceea ce este El. Ne dezvoltăm relația personală și intimă cu Domnul în viața noastră de zi cu zi exersând să-i spunem Domnului că Îl iubim dimineața devreme și menținându-ne dragostea pentru El pe tot parcursul zilei.
Noi, credincioșii în Cristos, trăim într-o poveste de dragoste divină; Domnul Isus ca fiind Cea mai minunată Persoană ne-a atras, atrăgându-ne la Sine și avem o relație intimă, spirituală, afectuoasă și privată cu El. Învățăm zilnic să-L contactăm și să creștem în dragoste pentru El. Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și Îl urmărim cu dragoste, suntem chemați de Domnul să fim eliberați de sine.
Este ușor pentru sine să se strecoare și ne putem concentra mai mult asupra situației noastre interioare și asupra stării exterioare decât asupra Domnului. Când vine introspecția, când privim în noi înșine fără ca lumina Domnului să strălucească asupra noastră, există o barieră între noi și Domnul. Deci Domnul ne arată cine este El și ce face El și ne dăm seama că nimic nu este prea înalt sau prea mare pentru a opri această persoană înviată.
Când ne întoarcem către duhul nostru și Îl savurăm pe Cristosul care sare pe deal și munte, pur și simplu vom ieși din noi înșine și ne vom concentra asupra Lui. El ne întărește cu puterea învierii Sale și ne oferă și ne încurajează cu viața înfloritoare de înviere, astfel încât să putem fi eliberați de sine. Cu toții tânjim după asta, să fim eliberați de sine cu toată mizeria lui. Dar nu ne putem elibera și nici nu putem face ceva în noi înșine sau prin noi înșine pentru a fi eliberați de sine. Ceea ce putem face este să ne exersăm duhul, pentru că în duhul nostru suntem contopiți cu Domnul și numai contactându-L pe El în duh suntem capabili să fim una cu crucea pentru a fi eliberați de sine.
Când sinele este îndepărtat, când acordăm mai multă atenție Domnului Însuși decât nouă înșine, suntem transformați într-un om nou în noua creație a lui Dumnezeu și participăm la împlinirea economiei lui Dumnezeu în zidirea Trupului organic al lui Cristos. Fie ca toți să avansăm împreună cu Domnul în relația noastră romantică, intimă, afectuoasă și spirituală cu El, până când El dobândește ceea ce urmărește, mireasa după care El se va întoarce la răpire!
Suntem chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, trăind continuu în duhul nostru
În a treia etapă a Cântării Cântărilor, de la 3:6 la 5:1, vedem că iubitoarea lui Cristos este chemată să trăiască în înălțare ca noua creație în înviere. Domnul ne cheamă la Sine, unde este El, să fim una cu El; El ne cheamă să trăim în înălțare discernându-ne duhul de sufletul nostru. 1 Tes. 5:23 spune că Dumnezeul păcii ne sfințește pe deplin, iar duhul nostru, sufletul și trupul nostru vor fi păstrate complet, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Dacă nu știm să ne discerne duhul de sufletul nostru, nu vom putea trăi în înălțare pentru a fi noua creație în înviere.
A trăi în înălțare înseamnă a trăi continuu în duhul nostru; când suntem în duhul nostru și trăim în duhul nostru, suntem uniți cu Cristosul înălțat în ceruri (Efeseni 2:22; Geneza 28:12-17; Ioan 1:51; Apoc. 4:1-2; Evr. 4:12, 16). Suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Cristos, ca scară cerească, este în duhul nostru pentru a ne uni cu Dumnezeu Însuși. Putem pur și simplu să venim cu îndrăzneală la tronul harului în duhul nostru și să trăim continuu în duh pentru a trăi în înălțare și a fi o nouă creație în înviere.
Deoarece în duhul nostru suntem uniți cu Domnul, trebuie să trăim continuu în duhul nostru. Trebuie să trăim și să umblăm în duhul nostru. Când trăim în duhul nostru, trăim în înălțare și suntem uniți cu Cristosul înălțat la ceruri. Prin unirea noastră cu crucea lui Cristos, sinele a fost zdrobit, iar prin puterea învierii lui Cristos și prin bogăția învierii Sale, suntem întăriți și devenim o persoană spirituală care se potrivește cu Dumnezeu și este calificată să se miște cu Dumnezeu. Amin!
Deși noi, credincioșii în Cristos, trăim pe pământ și încă avem carnea, trebuie să trăim nu în viața noastră naturală sau după carne, ci în duh și prin duh. Trebuie să trăim în înălțare trăind continuu în duhul nostru. Pe măsură ce facem cutare și cutare lucru, pe măsură ce avem grijă de atâtea lucruri necesare în exterior, concentrarea noastră nu este asupra lucrurilor sau persoanelor, ci asupra lui Cristos Însuși, Cel de care suntem strâns legați și care este totul pentru noi.
Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi pe pământ, ne dăm seama că suntem uniți cu Cristosul înălțat la ceruri și trăim, acționăm, mișcăm și facem totul în duhul nostru (Romani 8:4). Acest lucru necesită să ne discernem duhul de sufletul nostru. Cum putem trăi în duhul nostru dacă nu știm care este diferența dintre duh și suflet?
Fie ca noi să venim la cuvântul lui Dumnezeu prin exersarea duhului nostru, astfel încât cuvântul să devină viu și mai activ și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la despărțirea sufletului și a duhului (Evr. 4:12). Când citim cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul devine viu și străpunge și pătrunde pentru a ne despărți duhul de suflet.
Când ne discernem duhul, ne vom da seama că Sfânta Sfintelor din ceruri, unde locuiește Domnul Isus, este conectată cu duhul nostru, chiar și este în duhul nostru! Însuși Cristos care este în cer este acum și în duhul nostru și El, ca scară cerească, unește duhul nostru cu cerul și aduce cerul în duhul nostru. Ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru, suntem în înălțare împreună cu Domnul și putem trăi în înălțare ca o nouă creație în înviere.
Doamne Isuse, vrem să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, trăind continuu în duhul nostru. Aleluia, în duhul nostru suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar cerurile sunt unite cu noi! Amin, Doamne, vrem să trăim, să acționăm, să ne mișcăm și să facem totul în duhul nostru. Venim la Tine în cuvântul Tău, pentru ca cuvântul Tău să străpungă și să despartă duhul nostru de sufletul nostru. Salvează-ne din trăirea în suflet, în sine sau în carne. Fie ca noi să ne vedem duhul, să ne cunoaștem duhul, să trăim în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru, astfel încât să putem trăi în înălțare ca noua creație în înviere. Amin, Doamne Isuse, ne iubim duhul! Vrem să trăim și să umblăm în duhul nostru! Întărește-ne și încurajează-ne cu puterea și bogățiile învierii Tale și păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Vrem să fim una cu Tine în viața noastră de zi cu zi, trăind continuu în duhul nostru astăzi!
Fiind transformați și reconstruiți cu Trinitatea divină pentru a fi un palanchin pentru Cristos, matur în bogățiile vieții lui Cristos
Pe măsură ce Duhul lucrează în noi pentru a ne transforma, noi devenim un vas mișcător al lui Cristos, o trăsură pentru Cristos, chiar o „mașină” pentru El, pentru ca El să Se miște în noi și prin noi în și pentru Trupul lui Cristos (S. S. 3:9-10, 2 Cor. 2:12-17). Ca iubitori ai lui Cristos, devenim un palanchin pentru Cristos, făcut din lemnul Libanului, cu stâlpi din argint, partea de jos de aur, scaunul de purpură, iar partea din mijloc este încrustată cu dragostea noastră pentru El.
Prin lucrarea transformatoare a Duhului în noi, devenim un palanchin pentru Cristos, „mașina” lui Cristos pentru mișcarea lui Cristos în Trup și pentru Trup. Cristos Însuși lucrează pentru a construi acest palanchin și El folosește nu umanitatea noastră, ci umanitatea înviată, înălțată și nobilă a lui Cristos (simbolizată de lemnul Libanului), natura lui Dumnezeu (simbolizată de aur) ca bază, răscumpărarea lui Cristos (simbolizată de argint) ca suporturi și calitatea de împărat lui Cristos (violet) ca scaun.
Interiorul palanchinului pentru Cristos este încrustat cu dragostea căutătorilor lui Cristos (fiicele Ierusalimului), ceea ce arată că noi, iubitorii lui Cristos, suntem una cu toți căutătorii lui Cristos în dragoste în principiul Trupului lui Cristos. Zi de zi suntem reconstruiți cu Trinitatea Divină, astfel încât structura noastră exterioară să fie umanitatea înviată și înălțată a lui Isus și decorarea noastră interioară să fie dragostea noastră pentru Domnul.
Palanchinul are un exterior si un interior; exteriorul este lemn din Liban, stâlpi de argint și o bază de aur, semnificând umanitatea înălțată a lui Cristos, răscumpărarea lui Cristos și natura divină a lui Dumnezeu. Ceea ce văd ceilalți în noi este Dumnezeul Triunic exprimat în umanitate.
Interiorul este incrustat cu dragoste; Îl iubim pe Domnul și Îi dăm dragostea noastră, iar El este Iubitul nostru. Amin! Cristos ne face dintr-o iapă, care este sălbatică și naturală prin naștere, într-un palanchin, care este ceva zidit. Materialul substanțial folosit pentru această clădire este umanitatea lui Isus în înviere și înălțare. Suntem transformați și reconstruiți cu Trinitatea Divină pentru a fi un palanchin pentru Cristos.
Devenim un vas în mișcare al lui Cristos, zidit cu umanitatea înviată și înălțată a lui Cristos. Trebuie să învățăm să luăm umanitatea înviată și înălțată a Domnului ca structură de bază, astfel încât să putem fi zidiți în vasul în mișcare care Îl conține și îl exprimă. Amin!
Trebuie să savurăm învierea lui Cristos și să trăim după natura divină a Tatălui, astfel încât să putem fi transformați și reconstruiți cu Trinitatea Divină și să fim un palanchin pentru Cristos pentru mișcarea Sa pe pământ. Deși toate aceste aspecte sună destul de misterioase, trebuie să le aducem Domnului în rugăciune, astfel încât El să ne poată aduce în realitatea tuturor acestor lucruri în viața noastră creștină. El Însuși lucrează asupra noastră și în noi, asumându-și întreaga responsabilitate de a ne face un palanchin pentru Cristos.
De-a lungul anilor, Domnul a lucrat asupra noastră cu intenția de a ne face un palanchin pentru El Însuși. El nu folosește componentele noastre naturale sau abilitățile naturale; El se folosește pe Sine ca material – umanitatea lui Cristos, răscumpărarea lui Cristos și divinitatea lui Dumnezeu. Ce ar trebui să facem de partea noastră? Trebuie pur și simplu să fim deschiși față de El. Trebuie pur și simplu să-L iubim. Iubește-L pe Domnul, acesta este cel mai bun și cel mai scurt mod de a coopera cu El.
Decorul interior al palanchinului a fost incrustat cu dragoste de la fiicele Ierusalimului. Trebuie să-I oferim Domnului dragostea noastră; ceea ce vrea El nu este altceva decât dragostea noastră. De aceea El l-a întrebat pe Petru, chiar și după cel mai mare eșec al său, Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești mai mult decât aceștia? (Ioan 21:15) Domnul caută mereu dragostea noastră. Dragostea noastră oferă ceva pentru decorarea interioară a palanchinului.
El face lucrarea, noi Îl iubim și El ne transformă și ne reconstruiește cu Trinitatea Divină pe măsură ce Îi dăm dragostea noastră. Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât ne vom pierde mai mult personalitatea și caracterul și cu atât mai mult ne vom pierde voința; în același timp, devenim persoane potrivite pentru ca Domnul să se miște în noi și prin noi, și va exista un minunat decor interior.
Pe măsură ce trăim în înălțarea lui Cristos ca noua creație în înviere, noi, ca iubitori ai lui Cristos, devenim maturi în bogățiile vieții lui Cristos, astfel încât să putem deveni o grădină pentru Cristos pentru savurarea Sa privată (Cântarea Cântărilor 4:12-15). Vom fi pregătiți să dăm parfumul lui Cristos în orice împrejurare sau mediu (v. 16).
Devenim o grădină privată pentru savurarea și satisfacția personală a lui Cristos. Devenim o grădină închisă, disponibilă nu pentru ca alții să o savureze, ci doar pentru Mirele nostru. Indiferent ce vânt vine, vântul de nord sau de sud, răspândim parfumul lui Cristos. Nu vom avea o problemă cu nicio circumstanță exterioară, ci mai degrabă, căutăm să fim constituiți în interior cu Cristos, astfel încât, indiferent de mediul înconjurător, parfumul lui Cristos să fie răspândit. Învățăm lecția de a fi întăriți să facem toate lucrurile în Cristos, Cel care ne dă putere (Filipeni 4:13).
Doamne Isuse, transformă-ne și reconstruiește-ne cu Tine Însuți ca să fim un palanchin pentru Cristos, o trăsură pentru ca El să aibă o cale de a Se mișca pe pământ pentru Trup. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, iubindu-Te și deschizându-ne către Tine. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm permisiunea de a ne reconstrui cu Trinitatea Divină, astfel încât structura noastră exterioară să fie umanitatea înviată și înălțată a lui Isus și decorul nostru interior să fie dragostea noastră pentru Domnul. Doamne Isuse, câștigă-ne pe deplin pentru scopul Tău, astfel încât dorința inimii Tale să fie împlinită în noi! Te iubim și ne deschidem către Tine. Vrem să trăim în înălțarea lui Cristos ca noua creație în înviere, astfel încât să putem deveni maturi în bogăția vieții lui Cristos. Suntem aici pentru Tine, Doamne; vrem să fim o grădină închisă pentru savurarea Ta privată. Continuă în noi, Doamne, și introdu-Te pe Tine Însuți în noi astăzi. Păstrează-ne să trăim continuu în duhul nostru, astfel încât să putem trăi în înălțarea lui Cristos și să fim pentru satisfacția și savurarea Ta! Fie ca parfumul lui Cristos să iasă din noi, în timp ce trăim un duh cu Tine astăzi!
Cânt. 4:16: „Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui și să mănânce din roadele ei alese!”
În al treilea stadiu al Cântării Cântărilor, iubitoarea lui Cristos este chemată să trăiască o viață în înălțare, ca o nouă creație în înviere, rămânând permanent în duhul ei și fiind unită cu Cristosul înălțat din ceruri. Prin această trăire, ea devine un vas al lui Cristos, carul Său mișcător, construit din umanitatea Sa înviată și răscumpărată, pentru a împlini lucrarea Lui în Trupul Său. Astfel, iubitoarea se transformă într-un palanchin spiritual, o structură sprijinită de răscumpărarea lui Cristos și de natura divină a lui Dumnezeu, împodobită la interior cu dragostea ei pentru Domnul. Trăind în această înălțare, ea ajunge la maturitatea vieții divine, devenind o grădină pentru savurarea lui Cristos și răspândind mireasma Sa în orice împrejurare.
Împăratul Solomon și-a făcut această patașcă / din lemn din Liban. Stâlpii i-a făcut de argint, / rezemătoarea, de aur, scaunul, de purpură, / iar mijlocul împodobit cu o țesătură aleasă, lucrată de dragostea / fiicelor Ierusalimului. Cântarea Cântărilor 3:9-10
Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. 1 Tes. 5:23
După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”… Ioan 21:15
CWWL, 1972, vol. 1, „Life and Building as Portrayed in the Song of Songs”, pp. 270-271