Witness Lee

Să scoatem afară prin săpare și să tratăm lucrurile condamnate de Domnul în inima și conștiința noastră

14/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca să avem curgerea vieții divine în ființa noastră interioară, trebuie să scoatem afară prin săpare multe lucruri condamnate de Domnul în inima noastră și să ne tratăm conștiința pentru a o purifica.

În calitate de credincioși în Cristos, am băut din stânca lovită – care este Cristos, iar Duhul și apa vie a ajuns în ființa noastră; acum, în duhul nostru, există o fântână care izvorăște și care curge întru viața eternă.

De partea Sa, Domnul a trecut printr-un proces pentru a deveni stânca mântuirii noastre care a fost despicată pentru noi și din El curge apă vie; El a vărsat sânge pentru răscumpărarea noastră și apă pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic a fost instalat în ființa noastră interioară, iar din duhul nostru curge o fântână a vieții!

Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, când ne exersăm ca să ne întoarcem către Domnul și să tratăm tot ceea ce blochează curgerea, există o curgere pură a vieții din ființa noastră interioară.

Cu toate acestea, experiența noastră este că de multe ori apa nu izvorăște sau nu curge din interiorul nostru, deoarece există atât de multă murdărie care o acoperă.

În Num. 21:18 vedem că copiii lui Israel au ajuns într-un anumit loc unde se găsea o fântână cu apă, dar pentru ca ei să bea apă, trebuiau să o sape. Așadar căpeteniile au săpat fântâna cu toiegele și cu sceptrul lor, și a curs apă din abundență pentru copiii lui Israel.

Acesta este un tip reprezentativ al experienței noastre; în experiența noastră, avem o fântână instalată în ființa noastră interioară, iar noi trebuie să scoatem murdăria prin săpare – să scoatem prin săpare orice barieră din inima noastră, pentru ca Duhul ca apa vie să țâșnească și să curgă.

Ce înseamnă acest lucru în experiența noastră practică? Nu există un lucru anume pe care ar trebui să-l facem ca o practică sau o rânduială; trebuie doar să mergem la Domnul și să tratăm împreună cu El, adică să petrecem timp cu El pentru a trata lucrurile din ființa noastră.

Trebuie să stăm în fața Domnului și să-I cerem să strălucească asupra a tot ceea ce constituie o piedică sau un blocaj pentru curgerea vieții.

Trebuie să recunoaștem faptul că, chiar dacă avem o fântână de apă în ființa noastră interioară, curgerea vieții nu este atât de pură, curată și deplină; așa că trebuie să tratăm problemele din inima noastră – mintea, emoția, voința și conștiința noastră – astfel încât să existe o curgere liberă a apei vii în noi. O, cât de mult prețuim curgerea pură a vieții!

Tratarea acuzațiilor din conștiința noastră pentru a avea o conștiință pură și pentru ca viața să curgă

Cum poate viața divină să curgă liber în noi și din noi dacă nu avem o conștiință pură? Conștiința noastră nu este atât de pură; există multe lucruri în conștiința noastră pe care nu le-am tratat și există multe lucruri care fac ca conștiința noastră să nu fie curată.

În conștiința noastră există acuzații care constituie “murdăria” care trebuie “scoasă prin săpare”; trebuie să fim cei care scoatem prin săpare orice acuzație din conștiința noastră, astfel încât să avem o conștiință curată, o conștiință pură, o conștiință lipsită de ofensă înaintea Domnului.

De multe ori nu simțim prea multă libertate înaintea Domnului din cauza acuzațiilor din conștiința noastră.

Dacă mergem înaintea Domnului și tratăm cu El, dacă Îi cerem Domnului să ne arate unde nu suntem în regulă față de ceilalți sau față de Dumnezeu, El va străluci asupra noastră.

Numai noi și Domnul știm care sunt aceste acuzații din conștiința noastră; dacă nu suntem în regulă cu ceilalți sau cu Dumnezeu, acuzațiile persistă.

Dacă refuzăm să facem ceea ce Domnul ne cere, aceasta devine o acuzație în conștiința noastră și suntem legați, fără libertate.

De multe ori știm ceea ce ne cere Domnul, dar nu vrem să o facem; aceasta devine o acuzație imediată în conștiința noastră, deci conștiința noastră nu este liberă de acuzații și ofense.

Prin urmare, nu putem avea o curgere interioară liberă a Duhului, deoarece conștiința noastră nu este pură.

Pentru a experimenta curgerea interioară a vieții într-un mod liber și pur, trebuie să tratăm acuzațiile din conștiința noastră; trebuie să scoatem prin săpare murdăria mergând la Domnul în mod repetat.

Este posibil să fim nevoiți să mergem la Domnul de mai multe ori pe zi pentru ca El să strălucească asupra noastră și atunci vom fi săpați în prezența Sa.

Partea noastră este să săpăm; partea Sa este să țâșnească și să curgă. Cât timp vom săpa, Domnul va curge; cu cât săpăm mai mult, cu atât mai mult El va curge din ființa noastră interioară!

Cu ajutorul Duhului Sfânt și cu rugăciunea noastră, trebuie să scoatem prin săpare murdăria din conștiința noastră.

S-ar putea să credem că suntem în regulă, că nu avem murdărie în conștiința noastră, dar totuși nu avem o curgere liberă a vieții; de aceea trebuie să venim la Domnul, să ne deschidem Lui, să fim în cuvântul Său și să-I cerem să strălucească în noi și asupra noastră, astfel încât, sub strălucirea Sa, să scoatem prin săpare orice murdărie pe care El o expune.

Este posibil, însă, să fim în viața de biserică de mulți ani și conștiința noastră să nu fie săpată timp îndelungat; deci conștiința noastră nu este bună, pură și lipsită de ofensă.

Cu cât întârziem mai mult să ne tratăm conștiința, cu atât mai multe straturi de murdărie sunt depuse pe conștiința noastră pentru a frustra curgerea liberă a Duhului în noi.

Trebuie să mergem la Domnul din nou și din nou în duhul nostru, pentru a fi săpați în prezența Sa, și prin intermediul Duhului Sfânt trebuie să scoatem prin săpare toată murdăria.

Acest lucru nu se face prin faptul că suntem introspectivi și căutăm să găsim care sunt problemele din ființa noastră; acest lucru este prin intermediul Duhului Sfânt pentru a scoate prin săpare murdăria.

O conștiință lipsită de ofensă înseamnă că suntem liberi de orice fel de ofensă sau acuzații (Fapte 24:16).

Doamne Isuse, venim din nou la Tine ca să strălucești asupra noastră; strălucește asupra conștiinței noastre, Doamne și arată-ne lucrurile pe care trebuie să le tratăm și să le mărturisim. Fie ca noi să ne punem lucrurile în ordine cu Tine și să permitem luminii Tale să strălucească și să expună orice murdărie din conștiința noastră. Amin, Doamne, vrem să ne exersăm să avem o conștiință lipsită de ofensă în fața lui Dumnezeu și a omului, astfel ca apa vie din duhul nostru să curgă liber. Fie ca să cooperăm cu Tine ca să ne tratăm conștiința și să fim curățați, purificați și lipsiți de ofensă în conștiința noastră. Doamne, prețuim curgerea liberă a vieții!

Să scoatem afară prin săpare lucrurile condamnate de Domnul în inima noastră ca să avem o inimă pură cu curgerea vieții

După ce ne tratăm murdăria din conștiința noastră, trebuie să continuăm să cooperăm cu Domnul pentru a săpa multe lucruri condamnate de El în inima noastră, pentru a putea avea o inimă pură cu o curgere liberă a vieții.

Din păcate, nu există mulți frați și surori pe pământ astăzi care au o inimă curată în ce privește faptul de a-L căuta numai pe Domnul Însuși (Matei 5:8).

Putem spune cu toată onestitatea că-L iubim pe Domnul, iubim biserica, ne place să citim Biblia și ne place să ne întâlnim cu sfinții, dar trebuie să recunoaștem că noi continuăm să căutăm prea multe alte lucruri decât pe Domnul Însuși.

Inima noastră este atât de complicată; inima noastră nu este liberă și pură. Deci trebuie să mergem din nou la Domnul pentru a săpa toate lucrurile care nu sunt Cristos în inima noastră.

Ne putem întreba ce trebuie să fie săpat în inima noastră… și putem încerca să analizăm… dar ceea ce trebuie să facem este să venim la Domnul și să-I cerem să strălucească în noi.

Unul dintre lucrurile asupra cărora Domnul poate străluci este îngrijorarea noastră pentru viitorul nostru, cariera noastră, casa noastră, familia, finanțele noastre, etc.

Este posibil să spunem că ne încredem în Domnul în ceea ce privește viitorul, dar, de fapt, suntem în continuare îngrijorați cu privire la viitor. Trebuie să-L luăm pe Domnul ca viitorul nostru și să ne dăm seama că El este singurul nostru viitor.

Inima noastră este, însă, foarte “lipicioasă”; când vede un lucru, se lipește de el. Este posibil să vedem anumite sporturi, iar inima noastră se lipește de ele; este posibil să vedem că unii au un viitor prosper când fac un anumit lucru, și poate dorim să-l facem și noi.

Inima noastră este ca hârtia lipicioasă care este folosită pentru a face muștele și lucrurile zburătoare să se lipească de ea; orice lucru atins de inima noastră, se lipește de ea.

Mulți dintre noi trăim pentru Domnul și considerăm casa noastră, familia noastră, slujba noastră și tot timpul nostru sunt pentru El; zilnic căutăm călăuzirea Domnului, dar pe măsură ce Îl căutăm, s-ar putea ca El să nu curgă atât de liber în noi, pentru că inima noastră este atât de complicată.

Există atât de multă murdărie în inima noastră și există atât de multe lucruri pe care inima noastră le adoră și de care se lipește, ea devenind astfel o inimă complicată.

Poate că ne este ușor să săpăm murdăria din conștiința noastră, dar e posibil să nu ne fie ușor să săpăm murdăria din inima noastră, căci pentru a săpa în inimă trebuie să o tratăm cu severitate.

Inima noastră “ia lucrurile în mod personal”; se lipește de lucruri, oameni și situații și nu este ușor ca inima să se “dezlipească.” Dar dacă avem o inimă curată, Îl vom vedea pe Dumnezeu.

Dacă Îl căutăm pe Dumnezeu și totuși avem multe alte obiective în inima noastră, inima noastră este complicată și curgerea vieții este frustrată. Există atâta murdărie în inima noastră care ne complică inima și frustrează curgerea apei vii în noi.

Da, Domnul este în noi ca fântâna izvorâtă a apei vii, dar problema este că există prea multă murdărie în conștiința noastră și în inima noastră.

Fericiți sunt cei cu inima curată, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu; binecuvântați suntem noi atunci când nu avem altă căutare decât pentru Domnul, căci atunci putem să-L vedem pe Dumnezeu, să-L câștigăm pe Dumnezeu și să avem curgerea lui Dumnezeu în Cristos ca Duhul în interiorul nostru și din noi ca și curgere pură a vieții.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine, săpând după lucrurile pe care Tu le condamni în inima noastră, ca să avem o inimă pură, cu o curgere liberă a vieții. O, Doamne, Tu vezi și cunoști inima noastră cu toate scopurile și căutările ei; purifică inima noastră, Doamne, și des-complic-o. Vrem să avem o inimă pură în căutarea Ta, astfel încât să existe o curgere pură a vieții în noi și din noi. Te iubim, Doamne, și vrem să fim purificați în căutarea noastră, în scopurile noastre și în inima noastră. Vrem să cooperăm cu Tine ca să scoatem prin săpare toate lucrurile pe care Tu le condamni în inima noastră pentru ca apa vie să curgă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Dig away and Deal with the things Condemned by the Lord in our Heart and Conscience (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să scoatem prin săpare murdăria din inima noastră pentru ca Duhul să izvorască și să curgă liber

13/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Stânca din Exod 17 și Numeri 20 este un tip reprezentativ al lui Cristos care a fost lovit pentru noi pe cruce pentru ca viața divină să curgă, iar fântâna în Numeri 21 este un tip reprezentativ al Cristosului din noi care curge pe măsură ce cooperăm pentru a scoate prin săpare murdăria, pentru a săpa toate barierele.

Biblia este cu adevărat o carte uimitoare, care vorbește despre același lucru, economia lui Dumnezeu, dorința inimii Sale.

Dorința Sa este să curgă din eternitate pe puntea timpului și întru om, astfel încât omul să fie umplut și saturat cu Dumnezeu, iar omul să devină parte din curgerea Dumnezeului Triunic, astfel ca apa vie pe care omul o bea să devină o fântână care izvorăște întru viața eternă. Aleluia!

Pentru ca Dumnezeu să ajungă la om și să curgă în om, El însuși a devenit om, ca om a devenit o stâncă a mântuirii, iar pe cruce a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu.

Când evreii L-au crucificat pe Domnul Isus, au crezut că dau la moarte un insurgent și un eretic, dar ceea ce s-a întâmplat de fapt pe cruce a fost că, pe de o parte, Cristos ne-a răscumpărat, iar pe de altă parte, El a fost lovit pentru ca apa vie să curgă. Ce extraordinar este acest lucru!

Acum, Dumnezeu are o cale ca să curgă în om, căci prin răscumpărarea lui Cristos putem să ne apropiem de Dumnezeu și, deoarece Cristos a fost lovit pe cruce, apa vie curge în toți cei care Îl primesc.

Chemarea Domnului din Ioan 7:37-39 răsună de-a lungul epocilor, pentru că El încă îi cheamă pe toți cei însetați să vină la El și să bea.

Aleluia, dacă cineva însetează – și de fapt toată lumea este însetată, chiar și după ce a gustat “apa” din lume, poate veni la Domnul Isus și să bea!

Stânca care îi urma pe copiii lui Israel în pustiu pentru a le da apă ori de câte ori aveau nevoie, acea stâncă este Cristos, care este oriunde ne aflăm astăzi în epoca harului pentru a ne da apă vie ori de câte ori suntem însetați și venim la El.

Când venim la El și bem apa vieții în înviere, setea noastră este stinsă, ființa noastră interioară este satisfăcută, nu mai însetăm, moartea este înghițită, boala este înlăturată și îndeplinim scopul lui Dumnezeu.

Când bem apa vie, devenim singurul Trup al lui Cristos, savurăm părtășia Trupului și suntem pregătiți ca să fim mireasa lui Cristos.

Chiar mai mult, atunci când bem apa vie din stânca despicată, care este Cristos, această apă vie devine în noi o fântână de apă a vieții, o fântână de apă care izvorăște întru viața eternă.

Acum avem o fântână în noi – și trebuie să săpăm mizeria și barierele care opresc țâșnirea și curgerea acestei fântâni. Amin!

Stânca lovită curgătoare devine fântâna din noi care izvorăște întru viața eternă!

Atât în Exod 17:5-6 cât și în Numeri 20:8 vedem că există o stâncă care a fost lovită și din această stâncă a curs apă pentru ca poporul Israel să bea.

Dumnezeu nu a fost nemulțumit de poporul Său când ei s-au plâns deoarece le-a fost sete; era responsabilitatea Sa să le asigure apă, la fel cum părinții sunt responsabili să le dea copiilor să bea.

Așa că Dumnezeu a furnizat o stâncă – despre care Pavel spune că era Cristos (1 Corinteni 10:4) – care i-a urmat pe copiii lui Israel în pustiu, iar această stâncă a fost despicată ca apa să curgă pentru ca ei să bea.

Stânca din Numeri 20:8 și Exod 17:6 Îl simbolizează pe Cristosul crucificat (lovit) pe cruce de Dumnezeu, pentru ca apa vie – Duhul finalizat al Dumnezeului Triunic procesat – să curgă întru noi.

Dar mai apoi există o altă fântână, o altă curgere, menționată în Num. 21:18, și anume fântâna de la Beer; această fântână Îl simbolizează Cristosul din noi (Ioan 4:11-12, 14), Cristosul care a intrat în noi ca Duhul, apa vie și care acum curge din noi și întru viața eternă.

Această porțiune din Numeri 21:16-18 este a patra ocazie a copiilor lui Israel de a bea într-un loc numit Beer (care înseamnă “fântână”).

Ei au ajuns la Beer under era o fântână, iar conducătorii poporului au săpat fântâna cu toiegele și sceptrele lor și tot poporul a băut.

Această fântână este un tip reprezentativ al lui Cristos care este o fântână în noi.

Pe de o parte, El este stânca despicată, iar pe de altă parte, El este fântâna instalată în ființa noastră. Stânca despicată din care curge apa devine fântâna din interiorul nostru din care izvorăște apa vie întru viața eternă.

Acest lucru împlinește cuvântul Domnului din Ioan 7:37-39 și din 4:14 care spune că toți cei care beau din apa pe care ne-o dă El, această apă va deveni în ei o fântână care țâșnește întru viața eternă.

Ca stânca din afara noastră, Domnul Isus a fost zdrobit / lovit pe cruce; ca fântâna din interiorul nostru, trebuie să săpăm pentru ca El să izvorască și să curgă liber.

Oricine bea din Domnul Isus ca stânca despicată, bea apa vie în înviere, care este Duhul; apoi, acest Duh devine în ei o fântână care izvorăște și curge întru viața eternă. Aleluia!

Aceasta este situația reală a tuturor credincioșilor autentici în Cristos: ei au crezut în Domnul, au băut din stânca despicată și acum există o fântână în duhul lor care izvorăște și curge întru viața eternă!

Nu este nevoie ca Cristos să fie lovit din nou – El a fost deja lovit, iar acum Dumnezeul Triunic – Dumnezeu în Cristos ca Duhul – curge în toți cei care doresc să bea.

Cu toate acestea, este nevoie de săpare; trebuie să scoatem prin săpare murdăria din ființa noastră care blochează curgerea lui Cristos.

Aleluia, Cristos ca stânca despicată din care curge apa vie a devenit fântâna din noi care izvorăște întru viața eternă! Slavă Domnului, avem o fântână în duhul nostru – Dumnezeul Triunic a fost instalat în noi ca fântâna, țâșnirea și curgerea vieții divine! Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, pentru ca fântâna din duhul nostru să țâșnească și să curgă până în Noul Ierusalim! Amin, vrem să cooperăm prin scoaterea prin săpare a murdăriei din ființa noastră pentru ca viața divină să curgă!

Să scoatem prin săpare murdăria și barierele din inima noastră, astfel ca Duhul să țâșnească și să curgă liber

Săparea fântânii din Numeri 21:18 simbolizează săparea “murdăriei” din ființa noastră, barierele din inima noastră, astfel încât Duhul ca apa vie să țâșnească în noi și să curgă liber.

Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că există o fântână a vieții instalată în ființa noastră interioară, dar în același timp trebuie să ne dăm seama că trebuie să cooperăm cu El pentru a săpa orice lucru care blochează și împiedică curgerea apei vieții în noi.

Când copiii lui Israel au ajuns la Beer, ei cântau: Fântâna, pe care au săpat-o căpeteniile, / Pe care au săpat-o nobilii poporului, Cu sceptrul, cu toiegele lor.

Un sceptru este un toiag împărătesc în mâna cârmuitorului, și este legat de autoritate; o nuia sau un toiag este pentru călăuzire (vezi Psa. 23: 4). Acest lucru înseamnă că în viața noastră creștină trebuie să fim săpați sub autoritatea Domnului și conform călăuzirii Sale.

În toate bisericile locale, prezbiterii trebuie să ia conducerea pentru a scoate prin săpare murdăria și barierele pentru ca Duhul ca apa vie să izvorască și să curgă liber.

Toți sfinții, începând de la prezbiteri, trebuie să coopereze cu Domnul care a fost instalat ca fântâna vieții în duhul nostru, pentru a săpa murdăria, orice barieră și orice piedică pentru curgerea vieții.

Cu toții ne dăm seama că curgerea Duhului în noi este atât de împiedicată, căci de multe ori nu simțim nici o alimentare, nici o curgere interioară; așa că trebuie să cooperăm prin săparea a tot ceea ce Domnul ne călăuzește să săpăm, orice lucru pe care El ne călăuzește să-l îndepărtăm și să-l tratăm.

Când scoatem prin săpare murdăria sub autoritatea Domnului și conform călăuzirii Sale, vom avea o fântână care izvorăște cu apă vie!

Amin, fie ca noi toți să avem o fântână care izvorăște mereu cu apă vie în biserici, exersându-ne ca să scoatem prin săpare mizeria și barierele care blochează curgerea!

Trebuie să venim din nou la Domnul și să tratăm împreună cu El și să-I cerem să strălucească asupra oricărui lucru din mintea, emoția, voința și conștiința noastră care este murdar, impur și mânjit și asupra oricărui lucru care este o piedică în curgerea interioară a vieții.

De partea Sa, Domnul a fost lovit; El este deschis, pregătit și disponibil ca noi să bem din El.

Dar, de partea noastră, trebuie nu doar ca să venim la El și să bem, fiind identificați cu Cristosul crucificat și să-I cerem să ne dea să bem, ci, de asemenea, trebuie să ne exersăm să scoatem prin săpare orice lucru din noi care blochează curgerea vieții! O, Doamne Isuse!

Curgerea vieții spirituale – țâșnirea apei vii – nu este încă atât de liberă în noi; există multă murdărie în noi care trebuie să fie săpată.

Trebuie să-I cerem Domnului să ne arate murdăria strălucind asupra noastră; atunci, sub conducerea și călăuzirea Sa, trebuie să tratăm orice lucru din noi care blochează curgerea interioară a vieții.

O, inima noastră are atât de multă murdărie, încât trebuie să fie săpată… și chiar duhul nostru are o anumită murdărie care trebuie tratată!

Nu este nicio problemă cu apa; fântâna cu apa vieții din duhul nostru este instalată, pregătită să curgă, iar această apă este pură, curată, divină, eternă și mereu nutritivă.

Dar există o problemă cu murdăria din ființa noastră; murdăria din noi trebuie săpată pentru ca apa vie să poată curge liber în noi și chiar prin noi.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru a scoate prin săpare murdăria și blocajele din ființa noastră, astfel ca viața Ta să curgă liber! Strălucește asupra noastră, Doamne, și arată-ne murdăria, barierele și blocajele din ființa noastră, care trebuie să fie săpate și tratate. Fie ca toate lucrurile care blochează curgerea vieții să fie expuse și eliminate, astfel încât să fie o curgere liberă a apei vii în noi! Amin, Doamne, prețuim curgerea dulce a vieții. Ne deschidem mintea, emoția, voința și conștiința către Tine, astfel încât orice murdărie sau barieră să fie înlăturată și viața divină să curgă liber!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Dig the Dirt in our Heart so that the Spirit may Spring up and Flow Freely (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Noi bem din Duhul fiind identificați cu Cristosul crucificat și vorbindu-I

12/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ca stânca spirituală care ne urmează în toate zilele vieții noastre creștine a fost lovit și pur și simplu trebuie să bem Duhul, căci băutul Duhului rezolvă majoritatea problemelor noastre, ne face Trupul lui Cristos și ne pregătește să fim mireasa lui Cristos.

Este atât de minunat să vedem și să realizăm faptul că Dumnezeu a devenit om și chiar a devenit o stâncă, stânca mântuirii noastre, stânca ocrotirii noastre și a ascunzării noastre, iar El a fost lovit pe cruce de autoritatea legii lui Dumnezeu.

Când a fost crucificat, Cristos a devenit păcătosul unic în ochii lui Dumnezeu și El a fost judecat de Dumnezeu pe cruce în numele nostru.

Pe de o parte, El a murit pentru răscumpărarea noastră, și astfel din El a curs sânge și apă, iar pe de altă parte El a fost lovit de Dumnezeu, astfel încât din El ca stâncă să curgă apa vie. Aleluia!

Trebuie ca nu doar să credem în Domnul și să fim curățați, spălați și purificați de păcatele noastre, ci să și bem apa vie ce curge din stânca lovită.

Această apă este o apă vie în înviere, căci în înviere Cristos a curs ca Duhul pentru ca noi să bem.

Când El a fost pe pământ, la sfârșitul sărbătorii, Domnul Isus S-a ridicat în picioare și a strigat tuturor celor însetați să vină la El și să bea, iar când ei vor bea, din ființa lor cea mai interioară vor curge râuri de apă vie (Ioan 7:37-37).

Aleluia, putem veni la El așa cum suntem – căci ne este sete – și putem bea apa vie care iese din El în înviere!

Pe măsură ce bem această apă vie în înviere – care este El însuși ca Duh – vom fi alimentați în interior, setea noastră este stinsă și există o fântână care țâșnește din ființa noastră interioară pentru a curge înspre viața eternă! Aleluia!

Învierea nu este doar un fapt – este o Persoană, persoana lui Cristos, iar învierea este de fapt apa pe care o bem.

Când ne exersăm duhul și venim la Domnul în cuvântul Său, noi bem învierea – bem Duhul, care este învierea lui Cristos; pe măsură ce bem Duhul, toată moartea noastră este înghițită, iar noi biruim moartea și orice problemă.

Sursa apei vieții pe care o bem este tronul lui Dumnezeu și al Mielului; Dumnezeu Mântuitorul curge apa vieții în înviere, pentru ca noi să bem și să fim aduși la înviere. Aleluia!

Noi bem din Duhul în înviere pentru a zidi Trupul și pentru a pregăti mireasa

În Ioan 4:14 Îl vedem pe Dumnezeul Triunic care curge – Tatăl este fântâna, Fiul este izvorul, iar Duhul este râul care curge; ceea ce curge este un râu de viață, care se finalizează în viața eternă, a cărei totalitate este Noul Ierusalim.

Când bem din Duhul, va exista o curgere; destinația acestei curgeri este plinătatea vieții divine, Noul Ierusalim.

Dacă bem din această curgere și curgem în acest râu, vom ajunge cu toții în același loc – Noul Ierusalim.

În Vechiul Testament vedem în Exo. 17:6 faptul că întregul Dumnezeu Triunic este implicat în apa care curgea din stânca lovită pentru ca oamenii să bea: Dumnezeu Tatăl stătea pe stâncă (“voi sta pe stâncă”), Cristos Fiul era stânca (1 Corinteni 10:4), iar apa vie care iese din stâncă semnifică Duhul.

Tatăl, Fiul și Duhul curg, iar apa vie pe care o bem este Duhul “băubil” și care curge ca fiind rezultatul final al Dumnezeului Triunic (Ioan 7:37-39).

Băutul nostru din singurul Duh în înviere ne face mădulare ale Trupului, ne zidește ca Trup și ne pregătește să fim mireasa lui Cristos (1 Corinteni 12:13; Apocalipsa 22:17).

Aceasta nu este doar o doctrină sau un adevăr în cuvântul lui Dumnezeu; trebuie ca să bem Duhul și să fim membre ale Trupului, să fim zidiți ca Trup și să fim pregătiți ca mireasă.

Trupul nostru fizic este 60% apă; putem rezista 2-3 săptămâni fără mâncare și vom supraviețui, dar după 2-3 zile fără apă putem muri.

De la cap până la picioare, avem nevoie de apă; apa ne menține în viață și îndeplinește multe lucruri în corpul nostru, inclusiv echilibrarea temperaturii corpului nostru, digerarea alimentelor, eliminarea lucrurilor negative, ungerea articulațiilor, funcționarea corespunzătoare a celulelor creierului, etc. Fiecare parte a ființei noastre are nevoie de apă.

Spiritual vorbind, avem o mulțime de probleme atunci când nu bem Duhul; din punct de vedere fizic, atunci când nu bem apă în cantitate corespunzătoare, avem probleme cu creierul, probleme de articulații, avem constipație, indigestie și multe alte probleme.

Majoritatea problemelor din viața de biserică și din viața noastră de familie se datorează faptului că nu am băut apa vie. Trebuie să bem!

Trebuie să căutăm umplerea pe dinăuntru și pe dinafară cu Duhul, cele două aspecte ale umplerii Duhului – atât esențial, cât și economic.

În viața de biserică, în general, poate exista o situație generală a lipsei de umplere a Duhului; avem Duhul, dar nu există plinătatea Duhului deoarece ne lipsește umplerea Duhului lui Isus Cristos – noi nu suntem plini până la refuz cu El.

Din acest motiv, există o „depresie de grad scăzut”, o simplă supraviețuire, o viață creștină minimă, o viață de biserică de supraviețuire, și nu avem o viață de biserică plină până la erupție, explodare, țâșnire cu viață!

Dacă bem Duhul, vom țâșni cu viața divină, cu învierea și cu Dumnezeul Triunic, iar acest lucru va înghiți orice fel de moarte și probleme, făcându-ne plini, transcendenți, curgători și puternici! O, Doamne Isuse!

Este timpul să vedem acest tip de viață de biserică în recâștigarea Domnului. Nu este vorba de a avea o mișcare penticostală de a face minuni, ci de a avea plinătatea Duhului!

Aleluia, am fost botezați într-un singur Trup într-un singur Duh și ni s-a dat să bem – chiar suntem făcuți să bem – din singurul Duh în mod continuu!

Atunci când bem din Duhul, noi funcționăm ca membre ale Trupului; atunci când bem din Duhul suntem zidiți în Trup; și prin faptul că bem din Duhul noi suntem pregătiți ca mireasa lui Cristos. Băutul nostru din Duhul îndeplinește scopul lui Dumnezeu.

Nu suntem într-un loc uscat și nu ar trebui să avem perioade îndelungate de secetă; Domnul poate să permită câteva secete mai lungi, dar nu ar trebui să rămânem acolo up timp îndelungat, ci mai degrabă, trebuie să fim creștini care beau și curg în afară, cei care vorbesc și cântă! Amin, fie ca să existe mult băut și curs în toate bisericile locale!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a rămâne însetați în viața noastră creștină; vrem să fim cei care beau Duhul curg cu apa vie! Aleluia, Duhul a fost dat, noi am fost botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și, atunci când bem din Duhul, devenim mădulare ale Trupului, suntem zidiți ca Trup și suntem pregătiți să fim mireasa Cristos! O, Doamne, venim la Tine să căutăm umplerea pe dinăuntru și pe dinafară cu Duhul în viața noastră creștină și în viața de biserică! Vrem ca să fim plini de Duh, ca să trăim o viață de biserică plină, care erupe și chiar explodează cu viațî, țâșnind apă vie care să înghită orice fel de moarte, probleme și dificultăți!

Să primim apa vie din Cristosul crucificat aplicând moartea Sa și vorbindu-I

În Num. 20:8, după ce poporul lui Dumnezeu s-a plâns din nou cu privire la apă, Domnul i-a spus lui Moise să ia toiagul și să vorbească stâncii și va curge apă din abundență.

Aceasta este o imagine minunată a ceea ce ar trebui să facem în viața noastră creștină astăzi; Cristos a fost deja lovit, Duhul curge și trebuie pur și simplu să „luăm toiagul” și „să vorbim stâncii” pentru a primi apa vie din Cristos crucificat.

Din moment ce Cristos a fost crucificat și Duhul a fost dat, nu este nevoie ca Cristos să fie crucificat din nou – la fel cum nu a fost nevoie ca Moise să lovească din nou stânca pentru ca apa vie să curgă.

În economia lui Dumnezeu, Cristos ar trebui să fie crucificat doar o singură dată (Evrei 7:27; 9: 26-28).

El a fost crucificat, El ca stâncă spirituală a fost lovit, iar Duhul ca apa vieții curge; Cristos S-a suflat pe Sin în ucenicii Săi în noaptea învierii Sale (Ioan 20:22), iar El a fost deja turnat ca Duhul asupra întregului Trup al lui Cristos.

Acum trebuie să fim cei care beau Duhul care curge din Cristos crucificat, aplicând moartea Sa la situația noastră și vorbind cu El! Nevoia noastră disperată de astăzi este să bem și să primim Duhul, să fim umpluți cu Duhul și să revărsăm cu Duhul!

Nu trebuie să-I cerem Domnului să moară din nou sau să curgă din nou, deoarece El a fost deja dat ca Duh; pur și simplu trebuie să vorbim și să credem, apoi să bem și să primim!

A „lua toiagul” înseamnă a ne identifica cu Cristos în moartea Sa și a aplica moartea lui Cristos la noi înșine și la situația noastră. Când ne identificăm cu Cristosul cel lovit, adică atunci când suntem unul cu El ca Cristos lovit, viața divină ca apa vie va curge din noi (vezi Ex. 17:6; Ioan 7:38; cf. Cânt. Cânt. 2: 8-9, 14; Fil. 3:10).

Fântâna de apă vie a fost instalată în noi; apa vie ne-a fost dată liber și acum să avem o cale de a experimenta și bea această apă. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne identificăm cu Cristosul lovit și să fim una cu Cristosul crucificat.

Trebuie să fim una cu El în crucificarea Sa, căci pe cruce am murit în El; noi suntem morți față lume și lumea este moartă față de noi.

Fie ca să ne menținem în această poziție de a fi crucificat cu Cristos; când El a murit, am murit și noi, iar acum rămânem împreună cu El pe cruce în experiența noastră.

Trebuie să ne respingem pe noi înșine, să ne respingem viața naturală și viața sufletească și să respingem toate lucrurile pe care crucea le-a terminat; atunci, rămânem cu Domnul, fiind conformați morții Sale.

Cristos vrea să ne vadă pe noi, iubitorii Săi, în unire cu crucea Sa; El vrea ca noi să rămânem pe cruce, să ne luăm crucea zilnic, căci cu cât mai mult facem acest lucru, cu atât vom bea mai mult din El. Pentru Domnul crucea a fost un loc uscat, dar pentru noi există apă acolo – apa curge!

Pentru a bea apa vie, trebuie să vorbim stâncii – trebuie să rostim un cuvânt direct lui Cristos ca stânca lovită, rugându-L să ne dea Duhul vieții bazat pe faptul că Duhul a fost deja dat.

Trebuie să învățăm lecția credinței; nu ar trebui să încercăm să „simțim stânca” sau „să simțim apa vie”, ci să-I vorbim Domnului și să declaram, Aleluia, Duhul a fost dat! Doamne, dă-ne să bem!

Trebuie să avem o mulțime de conversații cu Cristos tot timpul, chemându numele Său și vorbindu-I ca stâncă. Dacă aplicăm moartea lui Cristos la noi înșine și Îi cerem lui Cristos cu credință să ne dea Duhul, vom primi Duhul viu ca resursa îmbelșugată de viață (vezi Fil. 1:19).

Doamne Isuse, dă-ne să bem! Amin, Doamne, suntem însetați, așa că ne exersăm duhul, ne identificăm cu Cristos crucificat și Te rugăm să ne dai Duhul viu să bem! Aleluia, Duhul a fost dat și putem primi Duhul prin credință. Slavă Domnului, nu mai trebuie să rămânem însetați – azi putem bea Duhul! Putem veni la Domnul așa cum suntem și, pe baza faptului că Duhul a fost deja dat, putem să-I cerem să ne dea Duhul vieții! Doamne, Amin, venim să bem! Venim să primim Duhul și credem că Tu curgi în noi ca noi să bem Duhul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Drinking the Spirit by being Identified with the Crucified Christ and Speaking to Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să bem și să facem să curgă apa vieții în înviere pentru a deveni Trupul și Mireasa

11/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cât Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că a fost lovit pentru noi pe cruce și a făcut să curgă apa vieții în înviere pentru ca noi să bem și să fim formați în Trupul lui Cristos și pregătiți ca mireasa lui Cristos finalizată în Noul Ierusalim! Aleluia!

Pe măsură ce considerăm implicațiile mai profunde ale faptului că Cristos a fost lovit pe cruce la fel cum stânca a fost lovită de toiagul lui Moise în pustie, trebuie să ne dăm seama că rezultatul morții lui Cristos nu a fost doar că sângele Său a fost vărsat, ci și că viața Sa a fost eliberată.

Pe cruce Domnul Isus a fost străpuns de către unul dintre soldații romani și a ieșit sânge și apă; acest lucru este un tip reprezentativ al morții lui Cristos, care a eliberat sângele lui Cristos pentru răscumpărarea noastră și viața lui Cristos pentru regenerarea noastră.

Aleluia, există o cură dublă atât pentru pata păcatului, cât și pentru puterea păcatului prin simplu fapt că venim la Domnul, pocăindu-ne și savurându-L!

Sângele Domnului a curs pentru a ne mântui de vinovăția și pata păcatului, iar viața Sa a fost eliberată și acum curge, astfel încât să putem primi viața divină în înviere pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Istoria copiilor lui Israel în timp ce călătoreau prin pustiu ne arată cum Domnul are grijă de noi în călătoria noastră creștină de astăzi.

De multe ori ne plângem, murmurăm și venim în fața Sa cu amărăciune, pentru că suntem însetați; cu toate acestea, Dumnezeu nu este supărat pe noi, ci mai degrabă, El face ca apa vie să curgă.

Dumnezeu Însuși a devenit om în persoana Domnului Isus Cristos, iar Acesta a trecut printr-un proces ca să devină stânca – stânca mântuirii noastre, stânca refugiului, stânca în calitate de protecția, acoperământul și ascunzătoarea noastră.

Ca o astfel de stâncă, El ne urmează oriunde mergem în viața noastră creștină, pentru ca El să ne dea apă. Cristos este stânca noastră născătoare și stânca mântuirii noastre; când alergăm la El, suntem acoperiți de furtună, suntem ascunși de probleme și suntem alimentați cu apa vieții în înviere.

Pur și simplu trebuie să-I cerem să ne dea apă vie, iar El ne va da să bem. Aleluia!

Prin credință, ne putem exersa duhul și putem primi curățirea sângelui Domnului vărsat pe cruce, astfel încât să fim calificați să bem apa vie în înviere.

În moartea Sa, a existat o fântână publică pentru păcat și impuritate, o fântână de sânge; apoi, în învierea Sa, un râu de apă a vieții curge pentru ca toți cei însetați să vină și să bea. Slavă Domnului!

Să bem apa vieții în înviere și să facem să curgă apa vieții înspre alții

Apa care a ieșit din stâncă atunci când a fost lovită (vezi Exod 17:6) ne arată că apa vieții pe care o bem astăzi este în înviere.

Învierea denotă ceva care a fost dat la moarte și este viu din nou; ea denotă viața care țâșnește din ceva care a trecut prin moarte.

Faptul că apa vie țâșnește din Domnul Isus ca realitate a stâncii lovite arată că El a trecut printr-un proces de încarnare, de trăire omenească și de crucificare, astfel încât apa vie să poată curge.

Stânca lovită vorbește despre mântuirea lui Dumnezeu și despre întruparea lui Cristos, umanitatea Sa, viața Sa omenească și moartea Sa.

După ce Cristos a trecut prin procesul încarnării, trăirii omenești și a morții, El a fost deschis pentru ca apa vieții în înviere să curgă.

Cum poate Cristos – care este Dumnezeu – să devină o stâncă din care curge apa vie? Prin faptul că S-a încarnat și a trecut printr-un proces, sfârșind prin a fi lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu pe cruce.

Domnul Isus a vorbit despre această apă curgătoare în Ioan 7:38-39, unde a spus că, dacă cineva însetează, să vină la El și să bea, și cel care bea, această apă va deveni în el un izvor de apă care curge întru viața eternă.

El a spus acest lucru despre Duhul, care încă nu era, pentru că Cristos nu fusese încă glorificat.

Domnul Isus știa că El a venit ca realitatea stâncii despre care se vorbea în Exod 17:6; El știa că va fi lovit pe cruce și că va face să curgă apa vie.

Așa că i-a chemat pe toți cei care la exterior aveau o mare sărbătoare, dar pe dinăuntru încă erau însetați, să vină la El și să bea.

În învierea Sa, Cristos a intrat în gloria Sa (Luca 24:26); când a înviat, El a fost glorificat, iar acum, în înviere, curge apa vie. Aleluia!

Acum, toți cei care cred întru Domnul Isus sunt atât spălați, cât și curățați de sângele care a curs din El și, în același timp, ei beau apa vieții în înviere!

Duhul ca râuri de apă vie poate fi experimentat acum de către credincioși, deoarece Cristos a trecut prin încarnare, trăire omenească și moarte, și El este acum în înviere!

Deoarece apa vieții este în înviere, ea este victorioasă și triumfătoare asupra morții și asupra a tot ceea ce este negativ. Când bem apa vieții în înviere, lucrurile negative din noi sunt date la moarte, și învierea este împărțită în ființa noastră.

Când bem apa vieții în înviere, exersându-ne duhul pentru a chema numele Domnului, cerându-I să ne dea să bem, cântăm, ne rugăm și ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, bem învierea ca apă vie și suntem constituiți cu Dumnezeu!

Apa vieții în înviere este de fapt învierea însăși; Duhul, apa care curge, este înviere, iar când Îl bem, noi bem înviere.

Ne putem exersa duhul și să venim la Domnul ca să bem “înviere lichidă”, Duhul de viață care curge!

Acest Duh, ca apă vie pentru ca noi să bem și să facem să curgă, putea fi primit numai după ce Domnul Isus a fost glorificat, adică numai după ce El a intrat în înviere (Ioan 7:37-39; Luca 24:26).

De fapt, apa vieții – apa curgătoare a vieții în înviere – este înviere; învierea este Dumnezeul Triunic – Tatăl ca sursă, Fiul ca făgaș și Duhul ca curgere – care ajunge la noi pentru a ne potoli setea și pentru a curge în noi și din noi.

Aleluia, oricine bea din această apă vie nu va înseta niciodată, iar această apă va deveni în el o fântână care țâșnește înspre viața eternă!

Când bem apa vieții în înviere, vom face să curgă apa vie înspre alții, iar finalizarea unei astfel de curgeri este Noul Ierusalim, totalitatea vieții divine care curge!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai devenit apa vie care curge în înviere pentru ca noi să bem, să ne potolim setea și să facem să curgă înspre alții! Aleluia, Cristos a fost lovit pe cruce de autoritatea legii lui Dumnezeu și din El a curs sânge pentru răscumpărarea noastră și apă pentru regenerarea și resursa noastră de viață. Doamne, venim la Tine ca să fim curățați de sângele Tău și alimentați cu apa curgătoare a vieții în înviere! Amin, Doamne, ne deschidem gura larg, ne întoarcem inima către Tine, ne exersăm duhul și Te bem ca apa vieții în înviere! Aleluia, Îl putem bea pe Dumnezeu în Cristos ca Duhul și putem avea o fântână de apă vie care țâșnește înspre viața eternă!

Să bem și să facem să curgă apa vieții în înviere pentru a deveni Trupul și Mireasa lui Cristos

În acest univers există un Dumnezeu Triunic care curge; Dumnezeu Tatăl este sursa, fântâna ascunsă, eternă, nevăzută, și Dumnezeu Fiul este făgașul Tatălui, în timp ce Dumnezeu Duhul este curgerea din Dumnezeu Tatăl împreună cu Dumnezeu Fiul.

Sursa apei vieții este tronul lui Dumnezeu și al Mielului – așa cum se vede în Apoc. 22:1; apa vieții este Dumnezeul Triunic care curge pentru a fi viața noastră.

Dumnezeul nostru este viață, are viață și dă viață, și curge în Trinitatea Sa divină întru om pentru a-l alimenta pe om cu viața divină oriunde se află.

Apa vie care curge este pur și simplu Dumnezeul Triunic care curge din eternitate – de la tronul Său și continuă prin toate epocile, finalizându-Se în Noul Ierusalim.

Această curgere a Dumnezeului Triunic de la o epocă la alta, din eternitate în eternitate, este apa vieții în înviere – și noi suntem aici în puntea timpului, în această epocă, fiind deschiși spre El ca să-L bem și să-L lăsăm să curgă!

Curgerea apei vii a început de la tron din eternitate, a continuat prin încarnarea, trăirea omenească și crucificarea lui Cristos (vezi Ioan 4:10, 14; 19:34) și acum curge în înviere pentru a ne alimenta ca popor al lui Dumnezeu cu toate bogățiile vieții divine.

Aleluia, Dumnezeul nostru curge și astăzi în înviere, iar El a ajuns la noi! Curgerea apei vieții în înviere este pentru zidirea Trupului lui Cristos; am fost cu toții botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și tuturor ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh (1 Cor. 12:13).

Curgerea apei vieții în înviere este pentru formarea Trupului lui Cristos. Când bem cu toții din același Duh în înviere, acest lucru ne face membre ale Trupului și ne zidește ca Trup al lui Cristos.

Cum putem fi zidiți în Trup? Cum putem participa în părtășia Trupului și curgerea din Trup să curgă prin noi? Prin băutul apei vii în înviere.

Amin, când bem din Domnul ca Duh prin exersarea duhului nostru, suntem zidiți în Trup și savurăm curgerea vieții în Trup.

Curgerea apei vii în înviere este și pentru pregătirea miresei lui Cristos. Conform cu Apoc. 22:17, Duhul și mireasa îi cheamă pe toți cei însetați să vină și să bea apa vieții.

Apa pe care o bea mireasa este Duhul; prin faptul că bea Duhul, mireasa devine una cu Duhul. Pe măsură ce bem Duhul, suntem pregătiți ca să fim mireasa lui Cristos, pentru că suntem făcuți una cu Cristos ca Duhul pentru a bea și pentru a face să curgă apa vieții.

Doamne, venim la Tine ca să bem apa vieții în înviere și să fim făcuți Trupul lui Cristos și să fim pregătiți ca mireasa lui Cristos. Aleluia, Dumnezeu în Cristos ca Duhul curge în înviere și putem bea apa vieții în înviere pentru a deveni Trupul lui Cristos și pentru a fi pregătiți ca mireasa lui Cristos. Doamne, ne exersăm duhul ca să bem! Venim la Tine ca stânca ce ne urmează: dă-ne să bem! Amin, Doamne, bem! Bem și devenim Trupul și mireasa! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Drinking and Flowing the Water of Life in Resurrection to become the Body and the Bride (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ca stâncă a fost lovit ca apa vieții să curgă pentru ca noi să bem

10/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Slavă Domnului, Cristos ca stâncă vie, spirituală, a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu pentru ca apa vieții în înviere să poată curge din El și întru cei din poporul Său răscumpărat ca ei să bea!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră dimineață, venim la subiectul: “Să-i vorbim stâncii pentru a bea din Duhul ca apă a vieții și să săpăm fântâna pentru a-I îngădui Duhului ca apă a vieții să curgă liber înăuntrul nostru.”

Pe de o parte, Dumnezeu S-a îngrijit de hrana poporului Său în timpul cât au fost în pustiu, oferindu-le în fiecare zi aceeași mâncare – mana; pe de altă parte, El le-a potolit setea prin faptul că a fost o stâncă care i-a urmat, și din acea stâncă a curs apă.

Cum poate cineva să satisfacă foamea și să potolească setea a peste două milioane de oameni timp de patruzeci de ani în pustiu? Doar Dumnezeu a putut să o facă, iar modul în care a făcut-o a fost pur și simplu prin faptul că le-a dat mană din ceruri și apă din stânca lovită.

În viața noastră creștină, în timp ce călătorim cu Dumnezeu în pustiu, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana zilnică disponibilă mai ales dimineața, și trebuie să bem din El ca stânca lovită din care a curs Duhul pentru a ne potoli setea.

Pe măsură ce bem din Domnul și ne potolim setea, Îi permitem să curgă înspre alții; felul în care bem este prin vorbirea către stâncă, iar Duhul va curge.

Ca noi să avem mai multă apă și chiar să curgă din noi apa vieții pe care o bem, trebuie să săpăm – trebuie să săpăm fântâna pentru a permite Duhului ca apa vieții să curgă liber în noi.

Vrem să vedem stânca (care este Cristos), apa care curge (Cristosul înviat ca Duhul), singura cale de a bea (vorbirea către Cristos și cântarea) și singura cheie a curgerii (vorbindu-L pe Cristos altora și mai ales cântând).

Să vedem intenția lui Dumnezeu ca poporul Său să bea din El ca apa vie pentru a le potoli setea

În Exod 17 Moise a fost instruit de Dumnezeu să lovească stânca și apa a țâșnit din ea. Acolo era o ceartă și o încercare; copiii lui Israel s-au certat cu Moise și L-au pus pe Dumnezeu la încercare, iar apele au fost numite Masa (încercare) și Meriba (ispită și ceartă), pentru aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat acolo.

Și apoi, mulți ani mai târziu, aproape patru decenii, copiii lui Israel au ajuns în același loc și a fost ridicată o generație cu totul nouă; și aceștia însă s-au plâns și s-au certat cu Moise pentru apă.

De data aceasta, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ia toiagul, să adune mulțimea și să vorbească stâncii, iar apa va curge pentru ca oamenii și animalele să bea.

Însă Moise, care avea aproape 120 de ani, mai matur decât atunci când a părăsit Egiptul, un bărbat cunoscut pentru blândețea și răbdarea sa, a făcut ceva de necrezut: în loc să vorbească stâncii, el a spus oamenilor: Ascultați acum, răzvrătiților, vom scoate oare apă pentru voi din această stâncă?

Era înfuriat și furios, într-un mod nefericit și, în loc să vorbească stâncii, a ridicat mâna și a lovit stânca de două ori; astfel, a făcut ceva ce Iehova nu l-a instruit să facă.

Așa că Iehova le-a vorbit lui Moise și lui Aaron: Fiindcă nu ați crezut în Mine ca să Mă sfințiți în fața copiilor lui Israel, nu veți duce această adunare în țara pe care le-o voi da.

Moise și Aaron au falimentat în a-L sfinți pe Dumnezeu și s-au răzvrătit împotriva cuvântului Său, astfel încât li s-a refuzat intrarea în țara bună pe care Dumnezeu a promis-o lui Israel (Num. 27:14). O, Doamne Isuse!

Apoi în Numeri 21 Israel a mers mai departe la Beer și era acolo o fântână; acolo Dumnezeu le-a dat poporului Său apă.

Este pe inima Domnului să dea poporului Său apă. Deși poporul lui Dumnezeu poate să fie nemulțumit și să murmure și să se plângă, este pe inima lui Dumnezeu să le dea apă să bea.

Și acolo Israel a cântat o cântare: “Țâșnește, fântână, cântați în cinstea ei! Vorbiți stâncii și cântați în cinstea fântânii!”

În Noul Testament ni se spune în 1 Corinteni 12:13 că am fost cu toții botezați de un singur Duh într-un singur Trup, și ni s-a dat să bem dintr-un singur Duh.

Apa din Vechiul Testament este un tip reprezentativ al Duhului din Noul Testament. În Ioan 4:10, când Domnul a vorbit cu femeia samariteană, ea vorbea de fapt stâncii și putea pur și simplu să ceară de băut.

Dumnezeu vrea să ne dea apă; El nu vrea ca noi să fim deshidratați sau însetați. Așa că El a trecut printr-un proces ca să devină apa vie ca noi să bem; această apă nu este doar Duhul, ci întregul Dumnezeu Triunic!

În Ioan 7:37-39 Domnul S-a ridicat și a le-a spus tuturor cu glas tare să vină la El și să bea.

El are apa; noi putem veni la El și să bem, iar atunci când bem, din ființa noastră interioară vor curge râuri de apă vie, care țâșnesc întru viața eternă.

Așadar, stânca a devenit o fântână – stânca de la exterior devine o fântână în interior, iar stânca din care curge apa devine o fântână în noi care țâșnește întru viața eternă, plinătatea vieții, care se finalizează în Noul Ierusalim.

Pe cruce Domnul Isus a fost străpuns – unul dintre soldați i-a străpuns partea laterală și din El a ieșit sânge și apă (Ioan 19:34); sângele a curs pentru răscumpărarea noastră, iar apa pentru regenerarea și alimentarea noastră.

Așa cum copiii lui Israel au băut cu toții aceeași băutură spirituală din stânca care i-a urmat, la fel și noi Îl avem pe Cristos ca stânca care ne urmează și putem bea din El (1 Corinteni 10:4).

Chiar și în Noul Ierusalim, pentru eternitate, dorința lui Dumnezeu este ca poporul Său să bea din El ca apa vie; tronul este în centru și din tron curge un râu al apei vieții ca să ne stingă setea și să ne pună sub autoritatea lui Dumnezeu. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne, pentru intenția Ta de a fi un râu curgător de apă a vieții, pentru ca poporul Tău să bea din Tine și să-și potolească setea. Amin, Doamne, venim la Tine – Tu ești stânca lovită din care curge apă vie ca să bem. Aleluia, din Dumnezeu curge acum apă vie ca noi să bem din El și putem pur și simplu să-I vorbim și El ne va da să bem. Amin, Doamne, dă-ne să bem! Salvează-ne de certurile noastre, de strădanii, de plângeri și de murmur; păstrează-ne să venim la Tine, sursa apei vii, ca să bem din Tine!

Cristos ca stâncă a fost lovit astfel ca apa vieții să curgă ca noi să bem

Lovirea stâncii din Exod 17:5 este un portret clar, complet și deplin al crucificării lui Cristos; când El a murit, Cristos a fost lovit, și a curs apă vie ca noi să bem.

În această istorisire vedem că Dumnezeu i-a spus lui Moise (care simbolizează legea) să lovească stânca (care Îl simbolizează pe Cristos), ca să curgă apă pentru a le stinge setea.

Moise – care simbolizează legea – și-a luat toiagul – care simbolizează puterea și autoritatea legii – ca să lovească stânca – Cristos.

Lovirea stâncii cu toiagul lui Moise simbolizează faptul că Cristos a fost condamnat la moarte pe cruce prin autoritatea legii lui Dumnezeu (vezi Gal. 2:19-20; 3:13).

Cristos a fost condamnat nu doar de oameni, ci de către autoritatea legii lui Dumnezeu, care îi condamnă pe toți cei care au păcătuit.

Trebuie să avem un portret al Celui crucificat în fața ochilor noștri; pe cruce Cristos a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu. Toată greutatea legii lui Dumnezeu și tot blestemul legii a fost cu acest Om în acest moment.

În timp ce Domnul atârna pe cruce, El a devenit un blestem în locul nostru, și prin moartea Sa noi suntem vindecați și răscumpărați, iar în învierea Sa noi Îl putem bea ca apa vie.

Cristos ca stâncă spirituală, vie, a fost lovit de către autoritatea legii lui Dumnezeu, astfel încât apa vieții în înviere să poată ieși din El și întru noi, poporul Său, ca noi să putem bea și să ne potolim setea (Exod 17:6; 1 Cor. 10:4).

Când Moise a lovit stânca, a curs apă; când puterea legii L-a lovit pe Domnul și sulița i-a străpuns partea laterală, a ieșit sânge și apă.

El este stânca epocilor care a fost străpuns pentru noi; putem să ne ascundem în El și să lăsăm ca apa și sângele care au curs din partea Sa laterală să ne vindece de păcat ca să ne mântuiască de vinovăția și puterea ei.

Cristos este stânca noastră născătoare; El este stânca mântuirii noastre, tăria, refugiul, ascunzătoarea, acoperământul și paza noastră (vezi Deut. 32:18; 2 Sam. 22:47; Psa. 95:1; 62:7; 94:22; Isa. 32:2).

Dumnezeu este stânca care ne-a născut (Deut. 32:18); am fost născuți de o stâncă, care este Dumnezeu Tatăl nostru, și această stâncă este o stâncă născătoare, plină de viață!

Dumnezeu este stânca mântuirii noastre (2 Sam. 22:47; Psa. 95:1).

Dumnezeu ca stâncă este tăria și refugiul nostru; El este ascunzătoarea noastră, protecția noastră, acoperământul nostru și paza noastră (Psa. 62:7; 94:22).

Domnul este umbra unei stânci masive într-un pământ ars de sete (Isaia 32:2); când suntem osteniți, ne putem odihni la umbra acestei stânci.

Binecuvântată să fie stânca noastră, stânca mântuirii noastre! Trebuie să facem un zgomot plin de bucurie pentru stânca mântuirii și să scoatem apa cu bucurie din fântânile mântuirii! O asemenea stâncă a fost lovită de Dumnezeu și din ea a curs apă vie ca noi să bem!

Din partea Sa străpunsă a curs sânge și apă pe cruce; sângele pentru răscumpărarea noastră juridică ne mântuiește de vinovăția păcatului, iar apa pentru mântuirea noastră organică ne mântuiește de puterea păcatului (Gen. 2:21-22; Ioan 19:34; Zah. 13:1; Psa. 36:8-9; Apoc. 21:6; Imnuri, #1058, strofa 1).

Sângele Domnului a curs pentru a ne mântui de vinovăția păcatului și pentru a șterge evidența păcatului, iar apa a curs pentru regenerarea noastră. Din Cristos ca stâncă a curs apă pentru a ne regenera și pentru a ne mântui organic, mântuindu-ne de puterea păcatului.

Acum există o fântână publică pentru păcat și impuritate, o fântână de sânge (Zah. 13:1) și, de asemenea, o fântână a vieții pentru alimentarea și savurarea noastră (Psa. 36:8-9) ca să ne dea apă atunci când suntem însetați (Apoc. 21:6).

Doamne Isuse, Tu ești stânca vie, spirituală, care a fost lovită de autoritatea legii lui Dumnezeu, așa încât apa vieții în înviere să poată ieși din Tine și întru noi, poporul Tău răscumpărat, pentru ca noi să bem. Îți mulțumim, Doamne, pentru că din Tine a curs sângele pentru mântuirea noastră și apă pentru regenerarea și alimentarea noastră. Aleluia pentru stânca noastră născătoare, stânca mântuirii noastre, tăria, refugiul, ascunzătoarea, protecția, acoperământul și paza noastră! Binecuvântată să fie stânca mântuirii noastre! Slavă Domnului Isus, stânca noastră născătoare, stânca mântuirii noastre!