Pentru ca să ne exersăm duhul, trebuie să tratăm părțile sufletului nostru care înconjoară duhul nostru, astfel încât să putem avea un duh de putere, de dragoste și de chibzuință, și trebuie să ne bucurăm în Domnul și să ne fixăm mintea asupra duhului ca să savurăm viață și pace.
Aleluia pentru duhul nostru contopit, cheia pentru a primi distribuirea divină a Trinității Divine! Dumnezeul nostru, Dumnezeul care a creat cerurile și pământul, are o economie eternă în care El vrea să distribuie tot ceea ce El este și a făcut în noi, poporul Său ales.
Dumnezeu este Duh; natura esenței Sale este duh. Mai mult, pentru ca El să fie distribuit în om, El a trecut printr-un proces; Dumnezeu a devenit om ca noi, a trăit o viață umană perfectă pe pământ, a murit pe cruce cu o moarte atotinclusivă care a terminat toate lucrurile și a înviat. În înviere, El a devenit un Duh dătător de viață, ca să se poată distribui în noi, cei care credem în El.
Acum oricine aude evanghelia și se deschide Domnului, se pocăiește și crede în El, primește distribuirea divină a Trinității Divine. Dorința lui Dumnezeu în economia Sa este de a distribui tot ceea ce El este și are în ființa noastră, astfel încât El să fie viața noastră și sursa noastră de viață și, din noi, El să Se distribuie mai mult pe Sine în multe alte ființe umane.
În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să știm cum să primim și să rămânem sub distribuirea divină constantă a Trinității Divine. Tatăl este sursa, Fiul este cursul, iar Duhul este curgerea râului de apă al vieții care curge din veșnicie în timp și în ființa noastră. Dumnezeu Tatăl este dragostea ca izvor, Cristos Fiul este harul ca ieșirea în afară din Tatăl și Dumnezeu Duhul este părtășia pentru a transmite tot ceea ce este Dumnezeu în ființa noastră (2 Cor. 13:14).
Cum putem primi și savura distribuirea lui Dumnezeu și care este cheia pentru ca noi să primim și să revărsăm distribuirea divină a Trinității Divine? Cheia este duhul nostru, duhul nostru uman care a fost regenerat de Dumnezeu cu viața și natura Sa pentru a fi locuit de El. Duhul nostru este un duh contopit. Trebuie să ne cunoaștem duhul, să ne întoarcem către duhul nostru, să ne fixăm mintea asupra duhului nostru și să umblăm conform Duhului prin exersarea duhului nostru.
Când ne exersăm duhul, primim distribuirea divină a Trinității Divine și devenim, de asemenea, un canal al acestei distribuiri către ceilalți pentru creșterea lor în viață și savurarea lui Cristos de către ei. Zi de zi, începând de dimineață, trebuie să ne deschidem ființa către Domnul și să ne înflăcărăm duhul, astfel încât să putem fi sub distribuirea lui Dumnezeu și să fim un canal pentru distribuirea Sa divină în mulți alții.
Ne tratăm părțile sufletului nostru pentru a avea un duh de putere și de dragoste și de chibzuință
O cale foarte practică de a ne exersa duhul este să tratăm părțile sufletului care ne înconjoară duhul, adică de chibzuințăa, emoția și voința noastră (1 Petru 3:4). Sufletul nostru trebuie să fie întemeiat de Domnul (Fapte 14:22); mintea, emoția și voința noastră au nevoie de stabilirea și tratarea Domnului.
Trebuie să fim stabiliți de Domnul în mintea noastră, astfel încât să putem cunoaște și înțelege pe Domnul și lucrurile referitoare la El (1 Cor. 2:16; Filip. 3:10). Trebuie să fim stabiliți în emoția noastră, astfel încât să-L putem iubi pe Domnul și să avem o inimă pentru interesul Domnului (Marcu 12:30; Rom. 16:4). Trebuie să fim stabiliți de Domnul în voia noastră, astfel încât să fim puternici să rămânem cu Domnul și să facem lucrurile care Îi plac (Fapte 11:23; Col. 1:10; 1 Tes. 4:1). Amin!
2 Tim. 1:7 spune că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de lașitate, ci de putere, de dragoste și de înțelepciune. Dumnezeu ne-a dat un dar minunat: duhul nostru, care acum este contopit cu Domnul ca Duh. Cu toate acestea, pentru ca duhul să iasă la suprafață într-un mod adecvat, în timp ce ne exersăm duhul, trebuie să avem un duh de putere, de dragoste și de chibzuință.
Trebuie să tratăm părțile sufletului nostru care ne înconjoară duhul, astfel încât duhul nostru să fie potrivit atunci când este eliberat. În primul rând, voința noastră trebuie să fie supusă de către duh pentru a fi supusă Domnului și puternică pentru El. Trebuie să avem mai întâi un duh de putere; voința noastră trebuie să fie supusă, astfel încât să îi fie supusă Domnului în duhul nostru.
Uneori putem spune că o persoană este puternică în voința sa; într-un fel, avem dreptate, dar într-un alt sens, acest lucru nu este corect, pentru că acea persoană este încăpățânată sau dură în voința sa. Avem o voință puternică și este bine să avem o voință puternică atunci când voința noastră este supusă Domnului. De exemplu, când cineva este dispus să-și dea viața pentru Domnul, când cineva este martirizat pentru El, el are o voință puternică, pentru că voința lui este puternică și tare sub controlul Domnului din duhul nostru.
Când voința noastră este supusă și devine supusă duhului, voința noastră devine puternică și tare și avem cu adevărat un duh de putere. Cu toate acestea, acest lucru trebuie echilibrat de un duh de dragoste. Când avem un duh puternic, ne va fi ușor să fim reci față de ceilalți sau față de situațiile din jurul nostru și chiar îi putem critica.
Dar când avem un duh de dragoste, când emoțiile noastre sunt echilibrate de Domnul și făcute una cu emoțiile Sale, îi vom iubi pe alții cu Domnul ca iubire. Chiar dacă voința noastră este supusă Domnului, totuși trebuie să fim echilibrați de un duh de dragoste; duhul nostru trebuie să fie atât de putere, cât și de dragoste.
Vedem aceasta în Domnul Isus; când a fost pe pământ, voia Sa a fost supusă duhului și a fost ascultător de Tatăl. Totuși, Domnul Isus în trăirea și lucrarea Sa a fost echilibrat și de un duh de dragoste, pentru că, deși El avea un duh puternic, El avea și un duh de dragoste și iubea și era plin de compasiune față de cei din jurul Lui. Domnul avea un duh puternic pentru Dumnezeu și pentru interesul Său, dar față de păcătoșii și bolnavii din jurul Lui, duhul Său era plin de dragoste și simpatie.
Emoția noastră trebuie să fie echilibrată de Domnul, în acord cu emoția Sa, astfel încât să putem iubi ceea ce El iubește, să urâm ceea ce El urăște și să preferăm ceea ce El preferă. Atunci când avem un duh de putere și de dragoste, mai avem nevoie să avem un duh de chibzuință; dacă avem doar dragoste, putem fi neghiobi și orbi și chiar ne poate aduce în întuneric.
Așa că trebuie să fim echilibrați, astfel încât să nu iubim în mod necugetat, ci în mod clar, potrivit și sobru, cu o minte sănătoasă. Acesta este motivul pentru care trebuie să venim la Cuvântul lui Dumnezeu și să avem mintea înnoită prin adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Mintea noastră trebuie să fie înnoită, astfel încât să fie chibzuită, nu sălbatică, rătăcitoare și neîngrădită.
Trebuie să avem un duh de putere și de dragoste și de chibzuință, astfel încât să fim echilibrați în ființa noastră și să avem o exersare adecvată al duhului nostru.
A ne trata duhul nostru astfel încât să ne putem exersa duhul are de-a face cu părțile interioare ale ființei noastre, cele trei părți ale sufletului nostru. Când duhul nostru iese ca un izvor de apă curată, poate fi alterat de lucrurile din sufletul nostru care nu sunt tratate. Deci duhul nostru este pur, dar poate fi plin de mânie din cauza emoțiilor noastre dezechilibrate, încăpățânat din cauza voinței noastre nesupuse și nu este clar din cauza minții noastre rătăcitoare.
Dacă mintea noastră este greșită, duhul nostru nu poate fi potrivit; dacă emoția noastră este greșită sau voința noastră este încăpățânată, duhul nostru nu poate fi potrivit. Așa că trebuie să tratăm părțile sufletului nostru. Voința noastră trebuie să fie supusă duhului nostru, emoția noastră trebuie să fie echilibrată, iar mintea noastră trebuie să fie chibzuită și sănătoasă. Atunci duhul nostru va fi puternic, iubitor și chibzuit; vom avea un duh de putere și de dragoste și de chibzuință.
Un duh de putere este un duh cu o voință supusă și înviată, un duh de dragoste este un duh cu o emoție plină de Dumnezeu ca dragoste, iar un duh de chibzuință treaz este un duh cu o minte înnoită. Mulțumim Domnului, dragul nostru Domnul Isus este Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre și El ne păstorește sufletul (1 Petru 2:25; Psa. 23:1-6; cf. Evr. 13:17).
Sufletul nostru este ființa noastră interioară, persoana noastră reală; Domnul nostru ne păstorește având grijă de bunăstarea ființei noastre interioare și prin exersarea supravegherii Sale asupra stării persoanei noastre reale. El ne păstorește, adică ne păstorește sufletul. Deoarece exersarea duhului nostru este legată de părțile sufletului nostru și este atât de vitală pentru a trăi în realitatea economiei lui Dumnezeu, trebuie să cooperăm cu Domnul în slujba Sa cerească, având sufletul stabilit de Domnul și, de asemenea, cooperând cu Domnul pentru să întemeiem sufletele altora.
Îți mulțumim, Doamne, că nu ne-ai dat un duh de lașitate, ci de putere și de dragoste și de chibzuință! Aleluia, duhul nostru este al dragostei și al puterii și al chibzuinței. Amin, Doamne, vrem să ne exersăm duhul și să tratăm părțile sufletului care ne înconjoară duhul – mintea, emoția și voința noastră. Vrem să avem un duh de putere, având voința noastră supusă Domnului în duhul nostru. Fie ca noi să avem un duh de dragoste, având emoția echilibrată de Domnul și una cu emoția Sa. Fie ca noi să avem un duh de chibzuință prin faptul că mintea noastră este înnoită și făcută sobră de Domnul. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine ca Păstor și Supraveghetor al sufletelor noastre pentru a ne întemeia sufletul. Stabiește-ne sufletul astăzi. Ne deschidem grijii și păstoririi Tale, pentru că Tu exerciți supravegherea Ta asupra stării persoanei noastre reale. Amin, Doamne, întărește sufletul nostru și fă din noi cei care cooperăm cu Tine pentru a întemeia sufletele altora!
Ne exersăm duhul făcând toate lucrurile în Cristos și fixându-ne mintea pe duhul nostru
Pentru noi să ne exersăm duhul, adică să ne înflăcărăm duhul dat de Dumnezeu, înseamnă să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și să mulțumim în toate lucrurile (1 Tes. 5:16-18). Amin! Trebuie să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și să mulțumim pentru toate, pentru a savura Duhul care locuiește în interiorul nostru ca secret al facerii tuturor lucrurilor în Cristos (2 Cor. 12:2a; Filip. 4:11-13; Psalmul 91: 1).
Pavel a fost o persoană care și-a exersat întotdeauna duhul; chiar și în închisoare, și-a exersat duhul și L-a contactat pe Domnul, fiind o persoană care se bucura mereu, mulțumea în toate și se ruga neîncetat. El a făcut aceasta pentru că cunoștea secretul: a învățat secretul cum să fie smerit și cum să abunde, pentru că în toate și în toate și-a exersat duhul și L-a luat pe Cristosul care locuia în el ca fiind taina suficienței sale. Aleluia.
Trebuie să fim cei care învață astăzi secretul în viața noastră creștină; secretul este că, în toate lucrurile, ne întoarcem la Cristosul care locuiește în interior și Îl luăm ca pe viața noastră și totul. Fie ca să ne exersăm duhul tot timpul pentru a face toate lucrurile în Cristos, cu Cristos și prin Cristos și să ne construim un obicei de a ne exersa duhul în toate lucrurile.
Când suntem umiliți, ne întoarcem cu disperare la Domnul, pentru că El ne poate salva, El ne poate alimenta și El ne poate întări pentru a trece prin situația noastră actuală. Când suntem umiliți, suntem presați în duhul nostru și ne exersăm duhul.
Dar cum rămâne cu vremurile în care nu suntem umiliți, dar abundăm? Atunci am putea uita pe Domnul. Totul merge bine, nimeni nu ne deranjează și nu există prea multă suferință în mediul nostru. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să fim mântuiți de lâncezirea în țară. Să nu gândim cum se spune în Deut. 8:17-18, zicând că tăria noastră și puterea mâinii noastre ne-au dat toate aceste lucruri. O, Doamne Isuse.
Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem la Domnul exersându-ne duhul chiar și în abundență, astfel încât să ne înflăcărăm duhul! El este Cel care asigură. Vrem să facem toate lucrurile în El și împreună cu El; El este secretul suficienței noastre. Amin!
Un alt mod practic de a ne exersa duhul este să ne fixăm mintea asupra duhului (Rom. 8:6; Mal. 2:15-16). Mintea noastră rătăcitoare, mintea noastră neîngrădită, trebuie să fie fixată pe duhul nostru. Când ne fixăm mintea pe duhul nostru, avem simțul interior al vieții și al păcii; de asemenea, avem sentimentul de putere, satisfacție, odihnă, eliberare, vioiciune, udare, strălucire și confort. Acesta este sentimentul vieții pe care îl avem atunci când ne fixăm mintea pe duhul nostru.
Dar atunci când mintea noastră este concentrată asupra cărnii, ceea ce este implicit de multe ori, avem simțul interior al morții, sentimentul de slăbiciune, goliciune, neliniște, depresie, uscăciune, întuneric și durere. Există un sentiment de viață în duhul nostru; acest simț ne anunță când suntem pe linia vieții și când suntem pe linia morții. Pe măsură ce ne exersăm pentru a avea un duh de putere, de dragoste și de chibzuință, ne fixăm mintea asupra duhului nostru și trăim o viață conform cu simțul vieții.
Viața noastră creștină nu este conform standardului binelui și răului, ci conform simțului interior al vieții și al păcii în duhul nostru (Romani 8:6; 2 Cor. 2:13-14). În viața noastră de zi cu zi ca creștini, nu trăim conform binelui și răului, ci conform simțului vieții.
Când soțul și soția se ceartă, de multe ori se întâmplă pentru că amândoi simt că au dreptate. A fi corect sau greșit este ceva din pomul cunoașterii binelui și a răului și duce la moarte; nu ar trebui să fim în domeniul binelui sau al răutăţii, ci în domeniul vieţii, pe linia vieţii. Fie ca noi să învățăm să ne cerem iertare altora și să rămânem pur și simplu pe linia vieții, mâncând pomul vieții.
Doamne Isuse, vrem să ne exersăm duhul bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile! Slavă Domnului! Ne bucurăm de Tine și tot chemăm Numele Tău ca să ne rugăm neîncetat. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești în noi ca Duhul care ne locuiește pe dinăuntru, care ne oferă toate lucrurile. Vrem să învățăm secretul de a face toate lucrurile în Cristos și împreună cu Cristos, Cel care locuiește în noi. Amin, Doamne, învață-ne cum să ne înflăcărăm duhul astfel încât să ne putem exersa duhul pe tot parcursul zilei. Vrem să ne fixăm mintea pe duhul nostru, astfel încât să avem un simț interior al vieții și al păcii. O, ce minunat este să ne fixăm mintea asupra duhului nostru! Ce sentiment de putere, satisfacție, odihnă, eliberare, vioiciune, udare, strălucire și confort avem atunci când mintea noastră este pusă pe duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să rămânem aici, în duhul nostru contopit, și vrem să trăim pe linia vieții, nu după standardul binelui și al răului!