Referitor la glorie și glorificare, Domnul Isus S-a rugat ca Tatăl să-L glorifice și, de asemenea, S-a rugat ca noi să intrăm în stadiul cea mai înaltă a unității – unitatea în gloria divină pentru exprimarea corporativă a Dumnezeului Triunic prin ființa de sine renegată pentru Cristos, pentru a fi exprimată într-un mod corporativ în noi. Amin!
Evanghelia după Ioan ne arată gloria și glorificarea Domnului Isus. Când El a venit pe pământ, Domnul Isus a fost Cuvântul încarnat în carne, iar Dumnezeu a locuit printre noi în carne, în persoana lui Cristos. El L-a exprimat pe Dumnezeu, iar cei din jurul Lui au văzut gloria Lui, glorie ca Singurului Născut din Tatăl (Ioan 1:14).
gloria lui Dumnezeu a fost ascunsă în învelișul cărnii Sale și El dorește ca aceasta să fie eliberată. Poate că nu vom putea niciodată să înțelegem acest lucru, dar Dumnezeul atotputernic care a creat toate lucrurile și care ține toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale a vrut să fie finit, limitat și închis într-un om, în carnea omului Isus.
La un moment dat în timpul lucrării Sale pe pământ, El „S-a desfăcut” și a dat o privire asupra gloriei Sale celor trei dintre ucenicii Săi de pe muntele transfigurării. El tânjea să elibereze focul vieții Sale divine, gloria vieții Sale, astfel încât mulți să-l primească și să devină parte din creșterea și duplicarea Lui.
În Ioan 12:23, Domnul Isus a spus că este timpul ca Fiul Omului să fie glorificarea; apoi în v. 24 El a spus că, dacă bobul de grâu nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. Calea pe care Domnul a luat-o pentru a fi glorificat nu a fost calea umană, naturală, exterioară, prin câștigarea de mulți adepți și apoi mărșăluirea către Ierusalim pentru a prelua împărăția lui Israel.
Mai degrabă, Domnul a luat calea morții și a învierii pentru ca, în învierea Sa, să fie glorificarea de Dumnezeu Tatăl. În primul rând, în viața Sa umană, El nu a căutat propria Sa glorie, ci gloria lui Dumnezeu.
El S-a renegat pe Sine însuși până la capăt, S-a smerit până la capăt și a vrut doar gloria pe care I-o dă Dumnezeu. El chiar a fugit și a stat departe de mulțimile care voiau să-L facă rege. El a vrut doar ca Dumnezeu să câștige gloria și S-a renegat de Sine însuși și a făcut lucrarea Tatălui, a rostit cuvântul Tatălui și a făcut voia Tatălui în toate lucrurile.
Apoi, în învierea Sa, El a fost glorificat, pentru că viața divină a fost eliberată din interiorul Lui și El a fost transfigurat pentru a fi Duhul dătător de viață și El a fost născut pentru a fi Fiul întâi născut al lui Dumnezeu. Slavă Domnului!
Cristos ne-a dat viața Sa (Numele Tatălui), Cuvântul Său și gloria Sa pentru ca noi să fim una în Dumnezeul Triunic
În Ioan 17 vedem rugăciunea Domnului pentru glorificarea Sa. El s-a rugat nu doar ca noi să fim una, ci chiar mai mult, pentru ca El să fie glorificat. El este glorificat când suntem una și suntem una datorită a trei lucruri pe care El ni le dă.
În primul rând, Domnul ne dă numele Tatălui Său, adică viața Tatălui Său, pentru ca noi să fim una (Ioan 17:6, 11-12). Dumnezeu nu este doar Creatorul și Dumnezeul nostru, ci și mai mult, Tatăl nostru; aceasta înseamnă că suntem fii ai lui Dumnezeu, având viața și natura Lui.
Dumnezeu este Tatăl nostru și izvorul vieții și El și-a propagat viața în noi; noi suntem mulți fii născuți din Tatăl și avem autoritatea de a fi numiți copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Trebuie să fim păstrați în numele Tatălui, fiind păstrați de viața Lui.
Noi, credincioșii în Cristos, împărtășim numele Tatălui, fiind păstrați în el și suntem una în El. Noi, credincioșii în Cristos, născuți din viața Tatălui, savurăm numele Tatălui ca factor al unității noastre.
Suntem una în viața Lui; acesta este primul teren al unității noastre.
Al doilea teren al unității noastre este cuvântul Tatălui (17:14, 17). Cuvântul Tatălui este atât constant (v. 6), cât și instantaneu (v. 8), atât logos, cât și rhema. Când Domnul ne vorbește cuvântul Său, cuvântul Său poartă cu el realitatea lui Dumnezeu. Suntem păstrați în cuvântul Tatălui, cuvântul sfințitor al Tatălui; în cuvântul Său, noi suntem una (v. 21).
Unitatea noastră în Dumnezeul în Triunic este prin sfințire pentru ca noi să fim separați de Domnul și să-L savurăm pe Dumnezeul Triunic cu cuvântul Său sfințitor ca factor al unității noastre.
Al treilea factor al unității noastre este gloria lui Dumnezeu; în Ioan 17:22-23, Domnul Isus a spus că El ne-a dat gloria Sa pentru ca noi să fim una, așa cum Dumnezeul în Triunic este unul.
În acest aspect al unității noastre în Dumnezeul Triunic, sinele nostru este complet renegat iar noi savurăm gloria Tatălui ca factor al unității noastre perfectate, astfel încât să-L putem exprima pe Dumnezeu într-un mod corporativ. Acesta este cel mai înalt aspect al unității noastre în Dumnezeul Triunic.
Domnul ne-a dat numele Tatălui (viața Tatălui), cuvântul sfințitor și gloria lui Dumnezeu pentru ca noi să fim una. Unitatea în gloria divină împlinește rugăciunea Domnului ca El să fie pe deplin exprimat, adică glorificat; El este exprimat în zidirea credincioșilor în gloria Tatălui, iar Tatăl este pe deplin exprimat în glorificarea Fiului! Aleluia!
Unitatea noastră ultimă ca credincioși în Cristos este în viața eternă a lui Dumnezeu (în numele Tatălui), prin cuvântul sfânt al lui Dumnezeu și în gloria divină de a exprima Dumnezeul în Triunic pentru eternitate.
Trebuie să fim perfecționați într-unul, nu doar trăind prin viața Tatălui și fiind în cuvântul proaspăt, instantaneu și sfințitor al Domnului, ci și mai mult, prin negarea de sine, astfel încât să-L putem exprima pe Cristos în mod colectiv.
Al treilea factor al unității noastre, unitatea în gloria divină, este cel mai înalt aspect al unității noastre; când suntem una în gloria divină, nu numai că suntem despărțiți de lume, ci și mai mult, ne renegăm de noi înșine și trăim prin Cristos ca viața noastră, care este speranța gloriei în noi (Col. 1:27).
Fie ca noi să venim zilnic la Domnul, exersându-ne duhul pentru a chema numele Lui, astfel încât să fim umpluți cu viața Lui. Fie ca noi să venim zilnic la Cuvântul Domnului pentru a fi sfințiți în Cuvântul Lui, despărțiți de lume și constituiți cu elementul divin al lui Dumnezeu.
Și fie ca să ne renegăm zilnic de sine și să-L trăim pe Cristos, astfel încât El să se poată exprima prin noi pentru unitatea în gloria divină.
Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat viața Tatălui, Cuvântul Tatălui și gloria Ta divină pentru ca noi să fim una! Amin, Doamne, noi suntem una prin faptul că ne-am născut din Dumnezeu Tatăl pentru a fi mulți copii ai lui Dumnezeu. Aleluia, avem unitatea în viața divină, pentru că în viața divină toți suntem una! Amin, Doamne, venim zi de zi la cuvântul Tău sfințitor pentru a fi despărțiți de lume și săturați cu elementul Tău sfânt. Sfințește-ne astăzi mai mult în cuvântul Tău, ca să fim una în cuvântul sfânt al lui Dumnezeu. Adu-ne mai departe cu Tine, Doamne Isuse, să ajungem la nivelul cel mai înalt și profund al unității, unitatea în gloria divină pentru ca noi să-l exprimăm pe Dumnezeul Triunic în mod colectiv. Nu vrem ne exprimăm pe noi înșine. Vrem să ne renegăm de noi înșine și să-L trăim pe Cristos pentru ca El să fie exprimat prin noi. O, Doamne Isuse, fie ca sinele să fie pe deplin renegat, astfel încât să putem savura gloria Tatălui ca factor al unității noastre perfectate și, astfel, să-L exprimăm pe Dumnezeu într-un mod colectiv, zidit!
Renegăm sinele pentru a intra în unitatea în gloria divină pentru expresia corporativă a Dumnezeului Triunic
Subiectul rugăciunii Domnului din Ioan 17 a fost ca Tatăl să-L glorifice pe Cristos, astfel încât Tatăl să fie glorificat în glorificarea lui Cristos. Înainte de această rugăciune, Domnul Isus a prezis că El va fi glorificat și că Tatăl va fi glorificat în El (12:23; 13:31-32).
Cristos va învia pentru a-și înălța umanitatea în elementul divin și pentru ca elementul Său divin să poată fi exprimat, astfel încât întreaga Sa ființă – divinitatea și umanitatea Sa – să fie glorificată; astfel Tatăl ar fi glorificat în Fiul.
În Ioan 17:22, Domnul Isus S-a rugat ca noi să intrăm în niveluk cel mai înalt al unității – unitatea în gloria divină pentru expresia corporativă a Dumnezeului Triunic. El a spus: gloria pe care Mi-ai dat-o Tu le-am dat-o lor, ca ei să fie una, așa cum și noi suntem una.
Am ajuns oare noi la acest stadiu al unității? S-ar putea să fim una în viața Domnului și în cuvântul Său, dar am ajuns la stadiul în care suntem una în gloria divină pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu? Cu toții trebuie să admitem că suntem încă perfecționați pentru a intra în această unitate; această unitate se dezvoltă în noi în viața de biserică de astăzi.
Dumnezeu Tatăl i-a dat lui Dumnezeu Fiul gloria și în această glorie, Ei sunt una. A intra în unitatea gloriei divine pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu este cea mai profundă unitate a credincioșilor.
Va veni vremea când Domnul îl va pune în inima sfinților care se roagă în grupurile vitale pentru ca ei să se roage pentru ca acest cel mai înalt grad de unitate să fie realizat în viața de biserică de astăzi. Avem unitatea în viața Domnului și în Cuvântul Său, dar trebuie să tratăm tot ceea ce ne împiedică să avem unitatea cea mai profundă, unitatea în gloria divină.
Dacă ne uităm la expresia noastră în viața de zi cu zi și chiar în viața de biserică ne dăm seama că încă ne exprimăm pe noi înșine și nu pe Domnul. Uneori suntem la adunările bisericii și un anumit sfânt vorbește pentru Domnul și toate cuvintele sunt corecte și bune, dar acest sfânt se exprimă pe sine, nu pe Domnul.
Putem crede că facem cutare sau cutare în numele Domnului, dar totuși ne exprimăm pe noi înșine; este expresia de sine și nu expresia lui Cristos. Trebuie să-I cerem Domnului să ne arate această unitate cea mai profundă în gloria divină.
Cu cât gloria divină ne saturează mai mult, cu atât mai mult putem fi o expresie corporativă a lui Dumnezeu. În acest aspect al unității, credincioșii în Cristos se neagă pe deplin de sine și savurează gloria Tatălui ca factor al unității lor perfectate pentru a-L exprima pe Dumnezeu într-un mod colectiv, zidit.
Cât de trist este pentru cineva să fie în viața de biserică mulți ani, dar să nu se lepede de sine, ci mai degrabă să se exprime și mai mult după toți acești ani (Matei 16:24-25)!
Cu toții trebuie să trecem prin a treia etapă a experienței vieții, astfel încât să putem avea experimentarea lăuntrică a lui Cristos și a crucii aplicate sinelui, cărnii și constituției naturale până când nu ne mai exprimăm pe noi înșine, ci pe Domnul. Când sinele este complet renegat prin aplicarea crucii, vom cunoaște Trupul și vom trăi în realitatea Trupului.
Trebuie nu numai să știm cum să tratăm cu păcatele noastre, cu trecutul, cu conștiința noastră, cu lumea și cu degradarea; trebuie să învățăm să tratăm sinele și de expresia lui, astfel încât Domnul să se poată exprima prin noi.
Fie ca noi să venim la Domnul într-un mod cinstit și să-I cerem să strălucească asupra noastră și să ne arate unde suntem, pentru a putea merge mai departe cu El. Trebuie să-I cerem să ne ducă la maturitate, astfel încât să fim nu numai cei consacrați, ci și mai mult, să atingem scopul și să fim pregătiți pentru răpire.
Fie ca Domnul să ne salveze de la a fi în viața de biserică și de a fi în degradare prin faptul că nu suntem una în gloria divină. Dacă încă ne certăm cu soțul nostru și apoi ne cerem scuze, acest lucru nu este suficient; aceasta arată că încă trăim în sine și prin omul natural.
Cu toții avem opiniile, gândurile și ideile noastre; cum putem fi una dacă trăim în sine, chiar și în sinele bun? Cu toții trebuie să învățăm să trăim nu prin propria noastră viață, ci prin viața de glorie, viața divină. În gloria vieții divine, vom fi una (Marcu 8:34).
Când sinele este răstignit pe cruce și trăim prin viața gloriei divine, vom fi perfecționați într-unul. Nu vom mai putea să ne certam sau să dezbatem, ci mai degrabă, vom avea unitatea în gloria divină pentru expresia corporativă a Dumnezeului Triunic (Gal. 2:20).
Fie ca Domnul să ne aducă la acest punct cel mai înalt, cel mai înalt nivel al unității, fiind perfecționați într-unul prin gloria divină dată credincioșilor pentru a-l exprima pe Dumnezeul Triunic într-un mod corporativ.
Când Domnul câtigă o astfel de unitate între noi, El este mulțumit și lumea va ști că Tatăl l-a trimis pe Fiul și că Tatăl ne iubește așa cum L-a iubit pe Fiul (Ioan 17:23). Fie ca noi toți să ne deschidem Domnului în rugăciune cu privire la aspectul unității în gloria divină și să-I spunem:
Doamne Isuse, Te rugăm să ne arăți care este cea mai profundă unitate. Adu-ne în cea mai profundă unitate în gloria divină pentru expresia corporativă a Dumnezeului Triunic în viața de biserică de astăzi. Ne deschidem Ție. Ne exersăm duhul pentru a renega sinele, astfel încât să nu ne mai exprimăm pe noi înșine. Amin, Doamne, vrem să învățăm zilnic să ne renegăm de sine, astfel încât să putem experimenta viața divină într-o asemenea măsură încât să fim perfecționați într-unul. Strălucește în noi, Doamne! Spune-ne unde suntem. Spune-ne de ce avem nevoie. O, Doamne, cu orice preț, vrem să fim una cu Tine și unii cu alții în cea mai mare măsură! Perfectează-ne într-unul singur prin gloria divină dată nouă pentru a-l exprima pe Dumnezeul Triunic într-un mod corporativ! Amin, Doamne Isuse, vrem să tratăm sinele, omul natural și constituția naturală prin cruce în Duhul. Fie ca să ne dăm seama pe deplin că am fost răstigniți pe cruce și să trăim prin viața gloriei divine pentru ca toți să fim perfecționați într-unul singur! Amin, Doamne, câștigă ceea Tu ce cauți în noi! Câtigă unitatea în gloria divină pentru expresia corporativă a Dumnezeului Triunic! Câștigă-ți expresia corporativă printre noi astăzi!