teama de Dumnezeu

Când ne temem de Dumnezeul cel viu, vom umbla pe căile Sale de a-L trăi pe Dumnezeu și de a-L exprima pe Dumnezeu

29/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Lipsa temerii de Dumnezeu este îngrozitoare – este sursa multelor feluri de nelegiuire; trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul cel viu și să ne dăm seama că El nu se lasă batjocorit, ci mai degrabă El vede totul și judecă totul manifestând totul.

Pe de o parte, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul și puterea noastră, iar pe de altă parte, trebuie să ne temem de El.

În această lume de azi în care există un spirit predominant de răzvrătire care operează în toți oamenii, trebuie să luăm conducerea pentru a ne supune autorității lui Dumnezeu și a fi plini de o teamă potrivită față de Dumnezeu.

Dacă ne dăm seama că Dumnezeu a așezat țara bună înaintea noastră, că El și-a pus ochii asupra noastră că vom avea și vom moșteni pământul bun, atunci nu vom fi indiferenți, ci Îl vom iubi pe Dumnezeu și ne vom teme de Dumnezeu, astfel încât să putem fi calificați să savurăm țara bună.

Fie ca noi să nu fim doar cei care Îl iubim, ci și să-L contactăm într-un mod venerație în dragostea noastră pentru El.

Fie ca Domnul să ne umple cu o teamă potrivită de Dumnezeu, realizând că frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii și, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne temem de El și să fim plini de venerație de El.

Dumnezeu este în control; El este atotputernic; El este suveran; El este pe tron; iar noi, ca poporul Său, Îl iubim și avem o teamă sănătoasă față de El, nu suntem neglijenți, ci mai degrabă ne lucrăm propria noastră mântuire în frică și tremur, pentru că Dumnezeu este cel care operează în noi.

Pe măsură ce ne temem de Dumnezeu, dorim să fim despărțiți, sfințiți pentru El ca popor sfânt și vrem să fim infuzați cu elementul Său sfânt pentru a fi la fel de sfinți ca El.

Deoarece Dumnezeu este sever față de cei care sunt răzvrătiți, în special față de cei din poporul Său care sunt răzvrătiți, trebuie să ne temem de El.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne fie frică de El, ci că ar trebui să fim plini de o teamă sănătoasă față de El, realizând că El îi disciplinează pe cei pe care îi iubește și că este drept și sfânt.

Cu toții vom eșua și Domnul va expune orice răzvrătire în noi, dar trebuie să ne supunem lui Dumnezeu și să fim plini de o teamă corespunzătoare față de El. Dragostea noastră pentru Dumnezeu trebuie să fie echilibrată de frica noastră pentru El.

Să-L cunoaștem și să ne temem de Dumnezeul cel viu care judecă toate lucrurile manifestând toate lucrurile

Oricine practică păcatul practică și nelegiuirea, iar păcatul este nelegiuire (1 Ioan 3:4).

Omul neagă astăzi stăpânirea lui Dumnezeu asupra omului și vrea să iasă de sub principiul stăpânirii lui Dumnezeu asupra omului; nelegiuirea este păcat, iar păcatul este nelegiuirea.

Lipsa de temere de Dumnezeu este un lucru îngrozitor, căci este sursa de tot felul de nelegiuiri.

Cu toții trebuie să învățăm să ne temem de Dumnezeul cel viu; nu ar trebui să fim neglijenți, pentru că Dumnezeu nu se lasă batjocorit: ceea ce semănăm, aceea vom și recolta (Gal. 6:7).

Pentru a ne împărtăși din sfinția Sa, Dumnezeu ne disciplinează; El ne iubește, așa că El ne disciplinează și El pedepsește pe fiecare fiu pe care îl primește (Evrei 12:6).

Judecata Sa începe de la casa Sa (1 Pet. 4:17), deci trebuie să ne temem de Dumnezeu.

După cum a spus Pavel, este un lucru înfricoșător să cădem în mâinile Dumnezeului viu (Evrei 10:31), iar Dumnezeul nostru este un foc mistuitor (12:29).

El vede ce facem; El aude lucrurile pe care le spunem; și El știe inima noastră și ce gândim. Este un lucru înfricoșător ca noi să cădem în mâinile Dumnezeului viu; trebuie să învățăm să ne temem de El.

Dumnezeu ne cercetează intențiile, gândurile, emoțiile noastre și tot ceea ce există în ființa noastră interioară; nimic nu poate fi ascuns sau acoperit înaintea Lui.

Pe măsură ce gândim lucrurile, facem lucrurile și spunem lucrurile, trebuie să fim plini de o teamă sănătoasă de Dumnezeu, cunoscându-L pe și temându-ne de Dumnezeul cel viu care judecă toate lucrurile.

El ne judecă starea și ne manifestă situația; judecata Sa este pentru a manifesta toate lucrurile (1 Corinteni 3:13; Efeseni 5:13; 1 Tim. 5:24).

Dumnezeu manifestează toate lucrurile; acest lucru dovedește că El este un Dumnezeu viu și El nu trece nimic cu vederea. Dacă dorim să facem un spectacol și să manifestăm că suntem o persoană care se teme de Dumnezeu, Dumnezeu va manifesta în cele din urmă toate lucrurile.

În Gen. 39-41 vedem cum Iosif a fost manifestat de Dumnezeu ca fiind un om care se teme de Dumnezeu și a fost întronat; deși a fost pus în închisoare și a fost limitat până la cel mai înalt grad, ceea ce el era a ieșit la iveală și Dumnezeu l-a manifestat și l-a adus la tron.

Dacă pur și simplu dorim să facem un spectacol al dragostei noastre pentru Dumnezeu, într-o zi vom fi expuși, iar ceea ce este în noi se va manifesta.

Intenția noastră de a face un spectacol al credinței noastre înaintea oamenilor va fi expusă, iar Dumnezeu va manifesta dacă greșim sau avem dreptate.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu; El nu este nepăsător, ci El este Suveranul universului, El are autoritate asupra tuturor lucrurilor și nu trece cu vederea nimic.

Dumnezeul nostru este atât măreț cât și delicat, fin; trebuie să ne temem de El și să avem încredere în El ca fiind Dumnezeul cel viu.

El vrea să ne facă părtași naturii Sale, părtași la sfințenia Sa, pentru ca El să Se manifeste în noi și prin noi ca sfințenie, dreptate, lumină și dragoste.

Dumnezeul viu pe care Îl slujim nu este batjocorit.

Istoria bisericii dovedește că un creștin care nu se teme de Dumnezeu nu va avea un sfârșit bun; un astfel de creștin va avea un sfârșit mizerabil. Cu toții cunoaștem câteva exemple ale celor care nu s-au temut de Dumnezeu și au făcut totuși multe lucruri în numele lui Dumnezeu, iar sfârșitul lor a fost mizerabil.

Faptul dacă un credincios se teme sau nu de Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu va fi manifestat de către Dumnezeu.

Zi de zi trebuie să ne gândim în mod serios înaintea Domnului, Doamne, am rostit oare un cuvânt ușuratic? Am interacționat întâmplător și în mod neglijent cu cineva? Am spus un cuvânt jignitor? Și mai mult, Doamne, a existat astăzi un timp în care m-am trăit pe mine însumi și nu Te-am atins?

Doamne Isuse, izbăvește-ne de lipsa de a se teme de Dumnezeu, care este sursa tuturor felurilor de nelegiuire. Fie ca să considerăm că este un lucru înfricoșător să cădem în mâinile Dumnezeului viu, realizând că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Mulțumim Doamne că ne iubești și ne disciplinezi. Își mulțumim că ne judeci în această epocă, pentru ca ceea ce este în noi să se manifeste. Doamne, avem încredere în Tine și ne temem de Tine. Umple-ne cu dragoste pentru Tine și cu o teamă sănătoasă pentru Dumnezeu, realizând că nu putem fi nepăsători sau ușuratici în viața noastră de zi cu zi. Mântuiește-ne de la a trăi pe noi înșine și nu pe Tine!

Când ne temem de Dumnezeu, vom umbla pe căile Sale pentru a-L trăi pe Dumnezeu, a-L exprima pe Dumnezeu și a-L mări pe Dumnezeu

Copiii lui Israel nu numai trebuiau să păzească poruncile lui Dumnezeu, ci și să umble pe căile Lui (Deut. 8:6; 10:12-21).

Trebuie să-L iubim pe Domnul și să păzim cuvântul Său; dragostea noastră trebuie să fie completată și consolidată de frica noastră față de El într-o reverență plină de venerație.

Atunci vom fi cei care nu numai că cunoaștem lucrurile pe care le face Dumnezeu, adică nu numai că Îl cunoaștem pe Dumnezeu prin lucrările Sale, ci Îl vom cunoaște prin căile Sale.

Întregul nostru viitor spiritual depinde de faptul dacă Îl cunoaștem sau nu pe Domnul după căile Sale. Când ne temem de Dumnezeu, vom merge pe căile lui Dumnezeu (Deut. 8:6; Exo 33:13).

Trebuie ca nu doar să-L iubim pe Domnul și să ne temem de El, ci și să umblăm pe căile Sale; Dumnezeu face cunoscut faptele Sale de toți oamenii și tot poporul Său poate vedea faptele Sale, dar numai cei care îl cunosc pe Dumnezeu în mod intim pot cunoaște căile Sale.

Fie ca să ne rugăm la fel ca Moise, ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu și căile Sale, ca să-L cunoaștem. Căile lui Dumnezeu sunt de fapt ceea ce este Dumnezeu (Psa. 103:7).

Dumnezeu a făcut de cunoscut căile Sale lui Moise și faptele Sale copiilor lui Israel; Moise L-a cunoscut pe Dumnezeu în modul cel mai profund, conform ființei Sale intrinseci, în căile Sale.

Orice este Dumnezeu, este o cale spre noi; de exemplu, Dumnezeu este dragoste, iar dragostea este o cale pe care să umblăm (Rom. 8:4; Gal. 5:25; 1 Ioan 4:8, 16).

Cunoașterea lui Dumnezeu în căile Sale este ceva subiectiv; trebuie să-L cunoaștem în căile Sale, crezând în El, ținându-ne de El în uniunea noastră organică cu El.

Apoi, în timp ce facem acest lucru, persoana noastră se contopește cu El, atributele Sale se contopesc cu ale noastre și avem atribute comune, o ființă contopită și cunoaștem prin atributele Sale ceea ce intenționează, ce ar trăi.

Apoi, pe măsură ce trăim acel lucru, Îl cunoaștem conform căilor Sale de dragoste, onestitate, dreptate, sfințenie, pace și bucurie. Le cunoaștem prin unirea noastră cu El, cunoscându-L în mod intrinsec.

Prin urmare, ca noi să umblăm pe căile lui Dumnezeu înseamnă să-L trăim pe Dumnezeu, să-L exprimăm pe Dumnezeu, să-L manifestăm pe Dumnezeu și să-L mărim pe Dumnezeu (Rom. 2:4; 11:22; Tit 3:4-5; Fil. 1:20-21).

Cum Îi cunoaștem căile, Îl trăim, Îl manifestăm și Îl exprimăm? Este prin a fi în cuvântul Său, prin a fi infuzat cu El prin cuvântul Său viu.

Prin Biblie și prin duhul nostru contopit, ajungem la Cristos ca cuvânt care a fost suflat de Dumnezeu și, ca atare, putem să-L avem ca Acela care manifestă căile Sale și Îl cunoaștem în căile Sale.

Când ne temem de Dumnezeu, vom merge pe căile Sale; căile lui Dumnezeu sunt ceea ce Dumnezeu este – El este dragoste, Îl iubește pe străin și îi dă mâncare și îmbrăcăminte, așa că ar trebui să umblăm pe calea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt, iar sfințenia Sa este o altă cale pentru umblarea noastră.

El se uită la fața omului și nu ia mită; ar trebui să luăm acest lucru ca fiind o cale, ca să nu privim la fața oamenilor și să nu primim mită.

Dumnezeu execută dreptate pentru orfan și pentru văduvă și ar trebui să mergem pe calea dreptății Sale. Trebuie să învățăm căile lui Dumnezeu – ce este Dumnezeu și cum acționează și se comportă El (Exod 33:13).

Doamne Isuse, fă-ne cei care se tem de Dumnezeu și umblăm pe căile lui Dumnezeu. Fie ca noi să cunoaștem nu numai lucrările Tale, ci și căile Tale și să-L cunoaștem pe Dumnezeu în căile Sale. Doamne Isuse, este dorința noastră să Te cunoaștem nu numai în ceea ce faci, ci și în ceea ce ești! Vrem să umblăm în căile lui Dumnezeu pentru ca noi să-L trăim pe Dumnezeu, să-L exprimăm pe Dumnezeu, să-L manifestăm pe Dumnezeu și să-L mărim pe Dumnezeu! Vrem să Te respirăm prin cuvântul Tău, inhalând ceea ce ești în cuvântul Tău ca Tu să-Ți infuzezi ființa, căile Tale și tot ceea ce ești întru noi ca noi să umblăm pe căile lui Dumnezeu pe măsură ce Îl iubim pe Dumnezeu și ne temem de Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Fear the Living God, we will Walk in His Ways to Live God and Express God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 5 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să Îl iubim pe Dumnezeu cu întreaga noastră ființă și să ne temem de Dumnezeu pentru a fi sfințiți către El

26/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru a fi persoanele care se îngrijesc de ceea ce Dumnezeu Se îngrijește în unirea noastră organică cu El, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu și să ne temem de Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu cu toată ființa noastră și având o teamă corespunzătoare de Dumnezeu. Amin!

Pentru noi este crucial să ne dăm seama că Dumnezeu vrea să trăim, să acționăm, să ne comportăm, să lucrăm și să avem ființa noastră în Cristos, prin Cristos, cu Cristos și în unitatea cu Cristos.

Pavel a trăit în realitatea țării bune și a mărturisit că a fost crucificat împreună cu Cristos și că viața pe care a trăit-o a fost în unirea organică cu Cristos, care l-a iubit și S-a dat pe Sine pentru El.

Trebuie să ne dăm seama că am fost crucificați împreună cu Cristos, am murit în El și împreună cu El, iar viața pe care o trăim acum este în învierea Sa, fiind uniți organic cu El pentru a trăi una cu El și în El.

Țara bună – Cristosul atotinclusiv ca Duh dătător de viață pentru a fi rezerva noastră abundentă – poate fi moștenirea și savurarea noastră doar atunci când rămânem în Domnul, când rămânem în unirea organică cu Domnul.

Când trăim și rămânem în duhul nostru contopit, Îl savurăm pe Cristos ca țara bună; când trăim în contact cu Domnul în duhul contopit, Îl savurăm pe El ca porțiune din țara bună.

Dar când nu trăim în contactul viu cu Domnul, când ignorăm țara bună și nu ne pasă de savurarea Domnului, aceasta este o victorie a inamicului și o durere de inimă pentru Domnul, Cel care ne iubește și care și-a pus afecțiunea Sa asupra noastră.

Domnul încă așteaptă ca toți credincioșii Săi să renunțe la toți idolii, la toate lucrurile care Îl înlocuiesc în viața lor și să se întoarcă către El, să fie atrași de iubirea Sa și să-L iubească pe Dumnezeu și să se teamă de Dumnezeu.

Amin, fie să învățăm cu toții să nu ne încredem în noi înșine, ci să luăm dorința lui Dumnezeu ca dorință a noastră și, de asemenea, să-L luăm pe Cristos ca viață și ca trăire a noastră. În acest fel putem îndeplini cerințele lui Dumnezeu și putem intra în țara bună pentru a savura bogățiile ei.

Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și puterea noastră – cu întreaga noastră ființă!

În Deut. 6:5 și 10:12 Moise i-a cerut poporului Israel să-L iubească pe Dumnezeu. Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu, să ne temem de El și să fixăm întreaga noastră ființă asupra El; trebuie să-L iubim pe Domnul cu toată inima, sufletul, mintea, puterea și să ne fixăm întreaga ființă pe El.

Acest cuvânt „dragoste” implică afecțiune, care este ceva foarte tandru.

Pe de o parte, Dumnezeu are un sistem de guvernare care să ne disciplineze și să ne păstreze, dar acest sistem este pentru ca noi să vedem dragostea Sa față de noi și să-L iubim înapoi.

El vrea ca noi să putem intra în părțile tandre ale lui Cristos și să simțim cât de mult Îi pasă lui Dumnezeu de noi și cât de profund este El preocupat de noi.

Când realizăm dragostea lui Dumnezeu față de noi și suntem atrași de ea, suntem captivați de iubirea Sa; dragostea Sa ne constrânge ca un val puternic, ca un tsunami care ne împinge înainte (2 Cor. 5:14).

Iubirea Sa este irezistibilă; când realizăm dragostea Lui pentru noi, Îl iubim pe Dumnezeu în același mod.

Dumnezeu Însuși a dat un exemplu de iubire, punându-Și afecțiunea Sa asupra noastră, poporul Său (Deut. 10:15); acum Îl iubim pentru că El ni S-a prezentat ca dragoste.

Esența interioară și substanța lui Dumnezeu este dragostea, iar întreaga Sa ființă de-a lungul eternității se bazează pe iubirea Lui de Soț pentru noi.

Când realizăm acea dragoste, credem în El, simțim dragostea Lui și Îl iubim cu această dragoste. Ar trebui să-L iubim pe Dumnezeu, punându-ne afecțiunea asupra Sa, ca răspuns la fixarea afecțiunii Sale asupra noastră.

Dragostea lui Dumnezeu din 1 Ioan 2:5 denotă dragostea noastră față de Dumnezeu, care este generată de dragostea Lui din noi.

Dumnezeu ne-a iubit mai întâi prin faptul că El ne-a infuzat cu dragostea Sa și a generat în noi dragostea cu care Îl iubim pe El și pe frați (1 Ioan 4:19-21).

Acest lucru ar trebui să ne determine să-L iubim pe Dumnezeu; toată duritatea noastră se topește pe măsură ce vedem dragostea Lui și Îl iubim pe Dumnezeu și îi iubim pe frați. Iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi; din cauza dragostei Sale pentru noi, îi iubim și pe frați.

În Deut. 10:12 Moise a vorbit despre a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima și din tot sufletul nostru, iar în 6:5 ne-a poruncit să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și puterea noastră (care este puterea noastră fizică).

Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu întreaga noastră ființă, adică să-L iubim pe Dumnezeu din inima noastră, prin sufletul, mintea noastră, către trupul nostru (Marcu 12:30).

Aceasta înseamnă că dragostea lui Dumnezeu a fost vărsată în inima noastră pentru a satura inima noastră, întregul nostru suflet și chiar trupul nostru; din duhul nostru, din inima noastră pe care Îl iubim, sufletul nostru este umplut cu El ca iubire și chiar trupul exprimă iubirea.

Putem fi astfel de persoane care Îl reprezintă pe Dumnezeu și Îl exprimă în dragostea Sa; aceasta ne echipează să intrăm în țara bună potrivindu-ne cu dragostea Lui.

A iubi pe Dumnezeu (1 Corinteni 2:9) înseamnă să ne fixăm întreaga ființă – duh, suflet și trup, cu inima, sufletul, mintea și puterea (Marcu 12:30) – absolut pe El.

Aceasta înseamnă să lăsăm ca întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El, astfel încât El să devină totul pentru noi și să fim una cu El practic în viața noastră de zi cu zi.

Dacă Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu și suntem dispuși să ne fixăm ființa pe El, toate luptele noastre s-au încheiat, suntem schimbați și devenim o persoană diferită – una care simte că întregul univers este nou și vedem lucruri pe care niciun ochi nu le are văzut, auzim lucruri pe care nu le-a auzit nicio ureche și realizăm lucruri pe care altfel nimeni nu le poate înțelege.

Pentru că ne fixăm afecțiunea asupra lui Dumnezeu și Îl iubim pe Dumnezeu ca răspuns la fixarea afecțiunii Sale asupra noastră și la dragostea Sa, suntem un singur duh cu El, o singură persoană cu El și Îl savurăm ca țara bună.

Când Îl iubim pe Dumnezeu, toată lumea și totul este diferit și totul este în El; trăim în unirea organică cu Domnul, ne dăm seama că El ne-a iubit, așa că Îl iubim și, pe măsură ce Îl iubim în unirea noastră cu El, intrăm în El ca țara bună și vedem universul nou umplut cu Sine Însuși și tot ceea ce El a pregătit celor care Îl iubesc.

Fie ca noi să fim asemenea persoane; fie ca noi să fim cei care răspundem iubirii Domnului, să ne oferim de bunăvoie Lui ca să-L iubim, să ne fixăm afecțiunea asupra Lui și să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, sufletul și tăria noastră, chiar și cu întreaga noastră ființă, pentru a putea intra în deplina savurare a țării bune!

Doamne Isuse, Te iubim pentru că ne-ai iubit mai întâi. Tu ți-ai fixat afecțiunea Ta asupra noastră și ne iubești până la cel mai înalt grad; pur și simplu Îți răspundem în dragoste. Doamne, ne fixăm afecțiunea pe Tine; Te iubim pentru că Tu ne-ai iubit mai întâi și pentru că ne-ai infuzat cu dragostea Ta și ai generat în noi dragostea cu care Te iubim pe tine și pe frați! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai poruncit să Te iubim din toată inima, sufletul și puterea noastră; Te iubim cu întreaga noastră ființă ca răspuns la iubirea Ta și în unirea organică cu Tine! Doamne Isuse, Te iubim!

Cu toții ar trebui să ne temem de Dumnezeu și să avem o frică adecvată de Dumnezeu pentru a fi sfințit către El ca popor sfânt

În Deut. 14:23 și 31:13 Moise a poruncit poporului Israel să se teamă de Dumnezeu.

A te teme de Dumnezeu nu înseamnă să-ți fie frică de Dumnezeu într-un mod negativ, ci să ai un sentiment de venerație și reverență, dorind să ne prosternăm, să ne înclinăm ființa și să realizăm maiestatea Sa, realizând tot ceea ce El este pentru noi nu numai ca Tatăl nostru în har ci și ca Dumnezeul nostru.

Astăzi, însă, mulți oameni – în special cei tineri – nu se tem de nimic și mai ales de Dumnezeu; ei resping orice autoritate pe care Dumnezeu i-a pus asupra lor și sunt într-o rebeliune deschisă împotriva lui Dumnezeu și a rânduielii Sale.

Cu toții ar trebui să recunoaștem că, potrivit rânduielii lui Dumnezeu, El a pus autorități asupra noastră în familie, în societate și în biserică; în tot ceea ce facem, spunem și gândim, ar trebui să ne temem de Dumnezeu.

Dumnezeu ne observă; El știe unde suntem și ce facem și, în cele din urmă, vom culege o recoltă din ceea ce semănăm și vom mânca fructul acestei recolte.

Aceasta lucru nu ar trebui să ne amenințe sau să ne facă să ne fie frică de Dumnezeu, ci să ne facă să ne temem de Dumnezeu și să mergem pe căile Lui.

Poate că nu ne place să auzim despre frica de Dumnezeu, dar trebuie să știm că Dumnezeul nostru este Dumnezeu și trebuie să ne temem de Dumnezeu, având o reverență plină de venerație pentru El, nedorind să-L dezamăgim sau să-L contrazicem, nedorind să Îl mâhnim.

Aceasta înseamnă că, la fel cum Lui îi pasă de noi, la fel ne pasă și nouă de El și, deoarece știm că unele lucruri Îl vor răni, nu le vom face.

El a pregătit țara bună pentru noi, dar s-ar putea să întârziem intrarea noastră în țara bună, s-ar putea să fim nepăsători și să nu ascultăm cuvântul Lui.

Fie ca noi nu doar umai să-L iubim, ci și să ne și temem de El, având o teamă corespunzătoare de Dumnezeu (Prov. 1:7; 9:10; 1 Pet. 1:17; 2:17; 3:2, 16; 2 Cor. 7:1).

Teama de Dumnezeu este începutul cunoașterii și înțelepciunii; trebuie să ne temem de Dumnezeu. Aceasta este o frică sfântă, o precauție serioasă care ne conduce să ne comportăm în mod sfințit (Fil. 2:12).

Când ne temem de Dumnezeu, ne lucrăm propria mântuire cu frică și tremur, comportându-ne într-o manieră sfântă în toată viața noastră.

Ar trebui să ne temem de Dumnezeu și să vrem să fim separați, sfințiți către El ca popor sfânt (Efeseni 1:4; 5:27; Col. 1:22; 1 Tes. 5:23; 1 Pet. 1:16).

Suntem părtași la sfințenia Sa; am primit natura Sa sfântă divină, Îi permitem ca fiind Cel Sfânt să ne satureze și să ne facă la fel ca El, și în acest fel Îl experimentăm ca țara bună.

Pentru a avea o astfel de experiență, trebuie să fim o persoană potrivită, cei care au o viață separată către El, sfințiți în El, având întreaga noastră ființă saturată cu El.

A te teme de Dumnezeu înseamnă a te supune autorității Sale; toată autoritatea din ceruri și de pe pământ i-a fost dată (Mat. 28:18) și trebuie să ne smerim înaintea Sa.

Pentru că Dumnezeu este sever față de cei care se răzvrătesc, trebuie să ne temem de El (Num. 12:1-12; 16:1-35). În Numeri 12 vedem că doi din cei mai apropiați de Moise, Miriam și Aaron, s-au revoltat împotriva lui Iehova și a lui Moise, autoritatea sa delegată, iar ei au fost sever disciplinați de Dumnezeu.

Indiferent de cine suntem, nu vom reuși în această privință, de aceea trebuie să credem în Cristos, să rămânem în unirea noastră organică cu El și să cerem să fim protejați de a fi răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu, având o frică sănătoasă de Dumnezeu.

Dacă nu avem o reverență plină de înfricoșare față de Dumnezeu, luăm o poziție periculoasă în fața lui Dumnezeu, pentru că El este sever față de cei răzvrătiți; deci trebuie să ne temem de Dumnezeu.

Doamne Isuse, dă-ne o frică adecvată și sănătoasă de Dumnezeu, pentru ca noi să fim păstrați în savurarea țării bune și să nu fim disciplinați ca fiind cei răzvrătiți. Fie ca noi să fim plini de o frică sfântă, de o precauție sănătoasă și serioasă, care ne conduce să ne comportăm în mod sfânt. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim plini de venerație față de Tine și dorim să fim despărțiți, sfințiți Ție ca poporul Tău sfânt. Ne supunem autorității Tale și refuzăm să fim rebeli, căci Tu ești sever față de cei care se răzvrătesc. O, Doamne, vrem să fim cei care Te iubesc și se tem de Tine, pentru a fi păstrați în savurarea lui Cristos ca țara bună!