simțul vieții și al morții

Pentru a urma simțul vieții, trăim o viață zilnică în pace în distribuirea divină

30/04/2025 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Mulțumim Domnului pentru simțul vieții din duhul nostru, care ne face să știm dacă trăim în viața naturală sau în viața divină, în carne sau în duh! Pe măsură ce urmăm simțul vieții, trăim într-un mod calm, constant și negrăbit, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină. Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem diferiți de orice altă ființă umană; nu trăim și nu ar trebui să trăim conform vreunei reguli sau rânduieli exterioare, ci pur și simplu trăim într-un singur duh cu Domnul, făcând toate lucrurile conform simțului interior al vieții din duhul nostru. Amin!

Suntem credincioși în Cristos, ceea ce înseamnă că suntem regenerați cu viața lui Dumnezeu; avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și această viață are un simț ascuțit al vieții.

Așa cum viața umană are un simț al vieții, avertizându-ne despre lucruri și oferindu-ne o indicație clară și o îndrumare cu privire la lucruri, chiar modelându-ne conform legii vieții umane, tot așa este și cu simțul vieții divine.

Sursa simțului vieții nu este doar intuiția noastră sau „al șaselea simț”, cum o numesc unii; sursa simțului vieții este viața divină, legea vieții, Duhul Sfânt, Cristos care rămâne în noi și Dumnezeu care lucrează în noi.

Chiar dacă o expresie precum „simțul vieții” nu se află în Biblie, principiul este prezent acolo. Există un simț în viața divină, simțul vieții divine, conștiința vieții lui Dumnezeu în duhul nostru. Deoarece avem viața divină în duhul nostru, această viață are un simț.

Legea Duhului vieții ne eliberează în Cristos Isus de legea păcatului și a morții (Romani 8:2). Cristos este în noi și Duhul Sfânt este în noi.

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi; în această rămânere, avem un simț clar, un simț ascuțit, a ceea ce Domnul vrea să facă și mai ales a ceea ce El nu vrea să facem. Acest simț este al vieții și păcii, pe partea pozitivă, și al morții, pe partea negativă.

Așa cum, omenește vorbind, avem un simț de pace atunci când creștem și ne dezvoltăm corespunzător, tot așa, în viața divină din noi, există un simț că suntem în pace și viață atunci când creștem în viață și Îl contactăm pe Domnul.

Dar când atingem lucruri cu care Domnul nu este de acord, când spunem anumite lucruri care Domnului nu-I plac și când răspundem la ceva într-un mod necorespunzător, există un simț interior al morții.

Simțul morții din duhul nostru, care implică faptul că suntem slabi, goi, neliniștiți, deprimați, întunecați și uscați, este o indicație că nu trăim în duh, ci în carne, îndreptându-ne mintea spre carne, așa că trebuie să ne întoarcem la duhul nostru. Amin!

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în carne sau în duh

Slavă Domnului pentru că ne-a dat nu doar Biblia în afara noastră, ci și mai mult, propria Sa viață în noi, în duhul nostru contopit! Noi, credincioșii în Cristos, nu trăim doar după un cod de conduită sau o regulă exterioară, ci, mai mult decât atât, după simțul vieții din duhul nostru!

Necredincioșii, oricât de morali ar fi, au în cel mai bun caz doar conștiință umană, dar chiar și această conștiință a fost grav afectată de căderea omului. Conștiința lor nu funcționează prea bine, căci are multe găuri – păcate nemărturisite, și este neclară în multe privințe.

Dar noi, credincioșii în Cristos, nu avem doar o conștiință creată, ci și o conștiință înnoită, căci duhul nostru a fost înviat în momentul regenerării noastre. Conștiința noastră face parte din duhul nostru (Romani 9:1; 8:16) și a fost înnoită prin regenerarea duhului nostru.

Când ne trăim viața creștină conform simțului vieții din duhul nostru, vom fi clari nu numai în ceea ce privește lucrurile păcătoase și nevoia noastră de a face ceea ce este corect, ci și mai mult, dacă trăim în viața naturală sau în viața divină.

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în carne sau în duh (Romani 8:6). Nu avem doar conștiința noastră înnoită: avem și viața divină, legea vieții divine, Duhul Sfânt, Cristos și Dumnezeu; toate acestea sunt una, sunt în duhul nostru și ne dau un simț clar.

Conștiința noastră înnoită, ca parte a duhului nostru regenerat, este mult mai înaltă și mai ascuțită decât cea a necredincioșilor. Când ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul, avem un simț ascuțit al vieții.

Viața divină din noi este cea mai înaltă viață, cu cel mai înalt și mai puternic simț al vieții. Atâta timp cât ne exersăm duhul concentrându-ne asupra duhului nostru, putem trăi conform simțului vieții. Acest simț are cel mai bogat, mai puternic și mai ascuțit simț (vezi Efeseni 4:18-19).

Noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți de a nu mai simți ca cei din jurul nostru și acum suntem plini de simț, căci viața divină din noi este plină de simț. În timp ce trăim astăzi viața altoită, trăim conform principiului vieții, nu conform principiului binelui și răului (Gen. 2:9, 16-17; 2 Cor. 11:2-3).

Am fost altoiți în Cristos și nu trăim conform principiului binelui și răului, ci mai degrabă conform principiului pomului vieții, depinzând de Domnul. De multe ori, însă, noi, credincioșii, trăim încercând să facem ceea ce este corect în loc să facem ceea ce este greșit și vrem să facem binele și nu răul.

Este ușor ca, în calitate de credincioși, să cunoaștem ceea ce este corect și să facem lucrurile conform conștiinței noastre; totuși, Domnul vrea să trăim conform simțului vieții din duhul nostru.

După ce pom trăim? Trăim după pomul vieții sau după pomul cunoașterii binelui și răului? Dacă trăim după pomul cunoașterii, vom reacționa făcând ceea ce este corect și evitând ceea ce este greșit, dar dacă trăim după pomul vieții, vom urma simțul vieții și vom avea o înțelegere spirituală precisă.

Dacă trăim în viața naturală, viața divină din duhul nostru ne va da un simț de moarte pe partea negativă; totuși, dacă trăim în viața divină, simțul vieții ne va da un simț pozitiv de viață și pace.

Fie ca noi să căutăm zilnic să-L cunoaștem pe Domnul și să trăim după simțul vieții din duhul nostru, astfel încât să putem ști când trăim în viața naturală și când trăim în viața divină. Există o diferență între a trăi în viața naturală și a trăi în carne; când trăim în carne, carnea încearcă de multe ori să fie bună, dar este totuși carne, în timp ce viața naturală este împotriva lui Dumnezeu.

Există două aspecte ale funcției simțului vieții: în primul rând, ne permite să știm dacă trăim în viața divină și, în al doilea rând, dacă trăim în duhul nostru.

De multe ori avem un simț clar că trăim, umblăm și acționăm în carne; putem face lucruri pentru Domnul și putem chiar citi Biblia, dar simțul vieții ne face să știm că suntem în carne. Alteori, însă, simțim că umblăm în viața noastră naturală, în omul nostru natural, nu în viața divină.

Putem mărturisi despre acest lucru din viața noastră de zi cu zi, urmandu-L pe Domnul și făcând lucruri pentru El sau pur și simplu ocupându-ne de lucruri legate de existența noastră umană.

Poate că nu păcătuim sau nu facem ceva rău, ci pur și simplu avem un simț că trăim în carne, nu în duh; există un simț de moarte în duhul nostru. Alteori, putem simți că nu trăim în carne, căci nu suntem răi, ci pur și simplu trăim noi înșine, în omul nostru natural, fiind pur și simplu naturali.

Ori de câte ori simțim acest lucru, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul. Trebuie să activăm legea Duhului vieții pentru a putea fi mântuiți de legea păcatului și a morții și, pe măsură ce activăm Duhul în noi, Domnul are o cale de a trăi în noi.

Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului din nou și din nou, pentru a avea un simț al vieții ascuțit conform căruia să putem trăi astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat o conștiință înnoită în duhul nostru regenerat. Aleluia, conștiința noastră este luminată de Dumnezeu și înnoită prin spălarea Duhului Sfânt! Slavă Domnului, avem viața divină, legea vieții divine, Duhul Sfânt, Cristos și Dumnezeu în duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să fim oameni spirituali care își exersează duhul și trăiesc conform simțului vieții din duhul lor. Nu vrem doar să facem lucrul corect versus lucrul greșit și nici nu vrem doar să alegem binele și să respingem răul. Ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Tine. Ne concentrăm asupra duhului nostru pentru a avea un simț al vieții și al păcii. Amin, Doamne, fie ca noi să avem un simț al vieții ascuțit, ca să putem ști când trăim în viața naturală sau în viața divină în viața noastră de zi cu zi. Fie ca simțul vieții din noi să fie atât de ascuțit, încât să putem ști dacă trăim în carne sau în duh. Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Fă-ne să ne întoarcem către Tine în duhul nostru contopit!

Pentru a urma simțul vieții, trăim o viață zilnică în pace în distribuirea divină

Viața noastră creștină nu este o viață spectaculoasă, plină de miracole sau evenimente uimitoare; trăim o viață umană normală, chiar și o viață obișnuită, dar trăim o astfel de viață în distribuirea divină.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să urmăm simțul vieții în duhul nostru. Pentru aceasta, trebuie să trăim calm, statornic și fără grabă, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină (Ioan 14:27; 16:33; 1 Tesaloniceni 5:23; 2 Tesaloniceni 3:16; Isaia 30:15; 32:17).

Domnul Isus ne-a lăsat pacea Sa; El ne dă pacea Sa nu cum ne-o dă lumea, ci El Însuși devine pacea noastră pentru ca noi să trăim în pace. Să nu ne tulburăm inima și să nu ne temem, căci Domnul este pacea noastră. În El avem pace; în lume avem necaz, dar în Domnul avem pace. Așadar, să ne îndrăznim, căci Domnul a biruit lumea.

Dumnezeul nostru este Dumnezeul păcii; când Îl atingem, atingem pacea și El sfințește întreaga noastră ființă tripartită pentru a o păstra completă, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

Domnul păcii ne dă pace neîncetat în orice fel, căci El este cu noi și El Însuși este pacea noastră. Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi și învățăm să urmăm sensul vieții, trebuie să trăim în pace sub împărtășirea divină. În întoarcere și odihnă suntem mântuiți și în liniște și încredere găsim putere.

Când ne trezim dimineața, s-ar putea să nu fim genul de persoană care sare din pat și petrece timp cu Domnul; mai degrabă, s-ar putea să fim încă pe jumătate adormiți, dar ne putem îndrepta inima către Domnul.

Putem să-L rugăm pe Domnul dimineața devreme: „Doamne, vreau să urmez simțul vieții; Te rog, învață-mă să trăiesc în acest fel”. Apoi, pe măsură ce facem una și alta, trebuie să ne deschidem în continuare către Domnul pentru a înțelege ce vrea El să facă în noi, ce vrea El să spunem și ce dorește El.

Noi, creștinii, ar trebui să fim persoane pline de simțăminte tot timpul; trebuie să învățăm să urmăm simțul vieții tot timpul. Nu ar trebui să fim adormiți sau amorțiți, urmând anumite reguli sau ținând anumite rânduieli.

Deoarece învățăm să trăim după viața divină în viața umană, suntem foarte sensibili și plini de senzații, căci viața divină este bogată și vie.

Aceasta nu înseamnă că suntem foarte sensibili, fiind ușor ofensați de ceilalți pentru că suntem atât de plini de simțăminte; ci mai degrabă, înseamnă că învățăm să-L contactăm pe Domnul și suntem plini de simț atunci când vine vorba de El lucrând în noi și vorbindu-ne.

În timp ce conducem spre serviciu și mașinile din fața noastră la semafor se mișcă foarte încet, trebuie să așteptăm încă două sau trei minute. Putem profita de acest timp și să învățăm să rămânem în pace și să savurăm distribuirea divină.

Poate că ne facem cumpărăturile, iar persoanele din fața noastră la casa de marcat sunt mai lente decât în mod normal; în loc să reacționăm în carnea nostru sau în omul nostru natural în aceste situații, ar trebui pur și simplu să trăim într-un mod calm, constant și fără grabă, rămânând în pacea Domnului în duhul nostru și savurând distribuirea divină.

De multe ori, însă, nu acesta este cazul nostru; suntem expuși din nou și din nou în multe situații în care reacționăm în omul nostru natural sau se manifestă carnea noastră. O, Doamne!

Fie ca simțul vieții să ne călăuzească, să ne guverneze, să ne controleze și să ne îndrume în viața noastră de zi cu zi (Luca 1:79; Romani 3:17; Prov. 21:1). Fie ca să-I permitem Domnului să ne lumineze și să ne călăuzească picioarele pe calea păcii. Fie ca să trăim și să umblăm pe calea păcii, cunoscând calea păcii.

Fie ca să ne deschidem inima Domnului din nou și din nou, pentru ca El să ne îndrepte inima acolo unde dorește El, călăuzindu-ne și guvernându-ne prin simțul vieții din duhul nostru.

Doamne Isuse, vrem să urmăm simțul vieții din duhul nostru astăzi. Fie ca să trăim într-un mod calm, constant și negrăbit, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină. Amin, Doamne Isuse, Te luăm ca pace a noastră în timp ce ne trăim viața de zi cu zi astăzi. Fie ca inima noastră să nu se tulbure; fie ca să avem pace în Tine, să umblăm pe calea păcii și să permitem păcii Tale să ne conducă. Amin, Doamne, ajută-ne să Te contactăm astăzi. Salvează-ne de la a ne grăbi sau de a face lucrurile în grabă; fie ca noi să rămânem în pacea Ta, indiferent de ce se întâmplă, și fie ca noi să savurăm distribuirea Ta divină. Ne îndreptăm inimile către Tine. Fie ca noi să fim plini de simțăminte în interior, plini de simțămintele simțului vieții în duhul nostru. Amin, Doamne, învață-ne să urmăm simțul vieții. Învață-ne să trăim într-un mod care urmează simțul vieții în toate lucrurile. Devino mai real pentru noi puțin câte puțin, zi de zi. Fii real pentru noi în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce Te contactăm și urmăm simțul interior al vieții și al păcii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Follow the Sense of Life we live a Daily life in Peace in the Divine Dispensing, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să nu ne pierdem simțirea, ci să trăim prin simțul vieții și al morții din duhul nostru

29/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca și cei regenerați de Domnul cu viața Sa divină, noi, credincioșii în Cristos, avem un simț al vieții, simțul vieții divine în noi, care este atât sentimentul morții, cât și simțul vieții; fie ca noi să fim mântuiți de a pierde simțământul și să trăim conform conștiinței vieții divine din noi. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost născuți din Dumnezeu prin credința în Cristos. Acesta este un fapt uimitor, dar este atât de normal și dulce. Nu am aderat doar la un anumit set de doctrine sau am semnat undeva să urmăm regulile lui Dumnezeu din Biblie pentru a fi creștini; mai degrabă, creștinii adevărați sunt cei născuți din Dumnezeu.

Ce minunat: omul se poate naște din Dumnezeu! Dacă citim Biblia, ne dăm seama că unele dintre cele mai uimitoare lucruri care s-au întâmplat în istoria omenirii sunt Dumnezeu devenind om prin încarnare, apoi acest Om murind pentru noi pe cruce și, în învierea Sa, a devenit un Duh dătător de viață pentru a Se împărți în noi. Aleluia!

Un alt fapt uimitor pe care Noul Testament îl dezvăluie este că noi, ființele umane, ne putem naște din Dumnezeu. Singura modalitate prin care putem vedea, cunoaște și intra în împărăția lui Dumnezeu este prin a ne naște în această împărăție.

Niciun câine nu poate fi naturalizat în împărăția umană, indiferent cât de mult își dorește proprietarul câinelui; trebuie să te naști în împărăția umană pentru a putea fi om. În mod similar, indiferent cât de mult simpatizează cineva cu Cristos și este de acord cu învățăturile Sale, dacă nu se pocăiește de păcatele sale și nu crede în Domnul Isus, el este totuși în afara împărăției lui Dumnezeu.

Există mulți învățători astăzi care par să predea lucruri care sunt conform Bibliei, citând multe versete biblice și dând sens la ceea ce spun; cu toate acestea, ei nu sunt în împărăția lui Dumnezeu, căci nu au fost regenerați cu viața lui Dumnezeu.

Un lucru atât de simplu, faptul de a fi născut din Dumnezeu, este atât de uimitoare, dar totuși atât de normală. Când cineva primește strălucirea Domnului și se pocăiește, își mărturisește păcatele și crede în Domnul Isus, el este regenerat în duhul său.

Când credem în Domnul Isus, fie că simțim sau nu, viața divină a lui Dumnezeu vine în noi pentru a ne face să ne naștem din nou, să ne naștem din Dumnezeu, pentru a face parte din împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Desigur, acesta este doar începutul vieții noastre creștine; de acum înainte trebuie să creștem în viață, să ne dezvoltăm în Domnul și să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Fie ca noi să fim astfel de oameni care trăiesc prin viața divină din noi, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Avem simțul vieții: simțământul, conștiența vieții divine din duhul nostru

Expresia „simțul vieții” nu se găsește în Noul Testament, dar există câteva versete care indică faptul că fiecare credincios în Cristos are un simț al vieții, simțul vieții divine în el. În Romani. 8:2 ni se spune că legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții.

Duhul vieții are o lege, iar această lege este mai puternică decât legea păcatului și a morții; când suntem în Cristos, fiind în duhul nostru, suntem eliberați spontan de legea păcatului și a morții! Slavă Domnului!

Romani 8:6 vorbește despre a ne fixa mintea pe duhul nostru; când ne îndreptăm mintea spre carne, avem moarte, dar când ne îndreptăm mintea spre duhul nostru, avem viață și pace.

Aceasta este ceva ce ține de simț; există un simț în viața divină din noi, simțul vieții divine, care este fie moarte, fie viață, depinde de locul în care este îndreptată mintea noastră. Dacă ne îndreptăm mintea spre duhul nostru, conștiența vieții divine din noi este viață și pace; savurăm viață și pace.

Dar dacă ne îndreptăm mintea spre carne și spre lucrurile cărnii, simțim moartea, căci simțul vieții divine din noi este moarte. Romani 8:11 vorbește despre Duhul care locuiește în noi; dacă avem pe Cristos, suntem ai Lui, și avem Duhul în noi.

Efeseni 4:18 vorbește despre faptul că eram înstrăinați de viața lui Dumnezeu când eram necredincioși, dar acum avem viața lui Dumnezeu. În noi există o viață pe lângă viața noastră umană – viața divină, viața lui Dumnezeu în duhul nostru.

Versetul 19 spune în continuare că necredincioșii sunt lipsiți de simțire; noi credincioșii în Cristos, învățăm astăzi să trăim conform simțului vieții din duhul nostru. Amin!

Evrei 8:10 vorbește despre cum Dumnezeu, în noul legământ, își scrie legile în credincioși; noi, credincioșii în Cristos, avem nu numai Biblia în mână, ci, mai mult decât atât, legile și principiile lui Dumnezeu scrise în noi. Slavă Domnului!

Când citim Biblia și Îl contactăm pe Domnul în duh, Domnul nu numai că ne atinge cu ceva în cuvântul Său, ci, mai mult decât atât, El își scrie legile în inima noastră.

Apoi, 1 Ioan 2:27 spune că avem o ungere de la Cel Sfânt și fiecare dintre noi știe; nu avem nevoie de nimeni să ne învețe, căci ungerea ne învață despre toate lucrurile. Slavă Domnului, ungerea este în noi și ne învață toate lucrurile!

Pe măsură ce Dumnezeu își scrie legile în inima noastră, infuzându-ne cu ceea ce este El în însăși ființa Sa, există ceva în noi, o ungere, care ne învață toate lucrurile într-un mod subiectiv. Pe măsură ce ungerea ne învață despre toate lucrurile, noi rămânem în Domnul. În fiecare credincios în Cristos, există ungerea care ne învață despre toate lucrurile.

Există un simț al vieții divine, simțul vieții divine din noi, care ne învață, ne călăuzește, ne vorbește și ne limitează în toate lucrurile.

În Ioan 15:4-5 ni se spune să rămânem în Domnul, pentru ca El să rămână în noi, iar în Filipeni 2:13 Pavel ne spune că Dumnezeu lucrează în noi toate lucrurile, atât voința, cât și lucrarea. Pe măsură ce rămânem în Domnul și El rămâne în noi, Dumnezeu lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea.

Dacă citim toate versetele de mai sus și ne rugăm asupra lor, ne dăm seama că există o altă viață în noi, viața lui Dumnezeu, iar această viață are un simț – simțul vieții, conștiența vieții divine din duhul nostru.

Când umblăm și trăim prin simțul vieții, prin simțul vieții divine din noi, Dumnezeu face în noi toate lucrurile – El face voința și lucrarea și ne învață subiectiv despre Sine Însuși. Fie ca noi să fim cei care trăiesc și umblă prin simțul vieții în duhul nostru în toate lucrurile!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață pentru a ne regenera cu viața lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru, iar această viață are un simțământ, o conștiență! Slavă Domnului, legea Duhului vieții ne-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului și a morții! Aleluia, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și putem trăi conform simțului vieții astăzi. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Scrie legile Tale în noi. Înscrie pe tabla inimii noastre ceea ce ești Tu și infuzează-ne cu toate elementele ființei Tale. Amin, Doamne, vrem să ascultăm de ungere, de mișcarea și lucrarea interioară a Duhului, ca să-L putem cunoaște pe Dumnezeu și să rămânem în Domnul. Îți mulțumim pentru ungerea de la Cel Sfânt! Lucrează în noi și învață-ne în toate lucrurile, ca să putem rămâne în Domnul și să umblăm conform Duhului. Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi. Lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea, după bunăvoința Ta!

Să nu ne pierdem orice pic de simțire, ci să trăim prin simțul vieții și al morții din duhul nostru

În viața noastră umană, avem un simț al vieții; ne dezvoltăm, creștem, ne mișcăm, acționăm, facem lucruri, vorbim și ne comportăm conform simțului vieții umane, pe care fiecare dintre noi îl are. În mod similar, în viața divină există un simț al vieții.

Înainte de a fi mântuiți, eram lipsiți de simțire; făceam lucrurile într-un mod nechibzuit, fără a acorda atenție simțului interior (Efeseni 4:19). Unii necredincioși pot fi puțin mai morali și etici, având grijă de conștiința lor și netrecând peste simțul interior în ceea ce fac.

Cei mai nepăsători oameni din lume sunt cei cărora nu le pasă de conștiința lor; fac lucruri fără să ia în considerare simțul interior. Apoi, există cei care se străduiesc să fie oameni buni și au grijă de simțul din conștiința lor. Ei nu sunt guvernați doar de legea exterioară, de poliție sau de regulile țării respective; sunt guvernați de conștiința lor.

Chiar și în cazul necredincioșilor, cel mai înalt standard moral pe care îl au este conform sentimentului conștiinței lor. Dar noi, ca și credincioși în Cristos, nu trăim doar conform conștiinței noastre, ci, mai mult, trăim conform simțului vieții din duhul nostru.

După cum se vede în Romani 8:6, simțul vieții este dublu: pe de o parte, este un simț al vieții, iar pe de altă parte, este un simț al morții.

La fel este și în viața umană cu simțul pe care îl avem ca oameni. Când simțim pericolul, deși nu-l putem explica, pur și simplu ne ferim de el. Când simțim că ceva este amar, întunecat sau ascuțit, ne ferim de el; nimeni nu trebuie să ne spună, căci există un sentiment în noi despre asta.

Simțul vieții din duhul nostru, pe partea negativă, este sentimentul morții; este un sentiment negativ. Există o senzație în duhul nostru că anumite lucruri pe care le citim sau le urmărim aduc moartea în ființa noastră, așa că ne ferim de ele.

Poate că vorbim cu cineva și suntem pe cale să spunem ceva, când simțim moartea în noi, așa că nu spunem ceea ce urma să spunem. Nu este vorba doar despre bine și rău, ci despre simțul vieții și al morții în duhul nostru.

Simțul morții din noi este un sentiment interior de slăbiciune, gol, neliniște, neliniște, depresie, uscăciune, întuneric și durere. Acesta este pe partea negativă. Ori de câte ori avem un astfel de sentiment în ființa noastră, trebuie să ne dăm seama că mintea noastră este concentrată pe carne și trebuie să o concentrăm pe duhul nostru contopit!

Când simțim că suntem slabi, goi, neliniștiți, neliniștiți, deprimați, uscați, întunecați și suferinți în interior, trebuie să ne dăm seama că suntem în moarte și trebuie să ne întoarcem către Domnul. Viața divină din noi ne dă un sentiment al morții, astfel încât să putem fugi de acolo și să ne îndreptăm atenția către duhul nostru contopit.

A ne îndrepta atenția către carne înseamnă pur și simplu să deschidem poarta cărnii și să umblăm pe calea cărnii; când facem asta, simțim moartea. Este bine să avem simțul morții, căci ne păstrează pe calea Domnului, făcându-ne să ne întoarcem din nou către El.

Funcția negativă a simțului vieții este că ne dă un simț al morții. Când avem un astfel de simț, trebuie să ne dăm seama că trăim în carne și umblarea noastră este în carne, așa că trebuie să ne întoarcem imediat către Domnul.

Pe partea pozitivă, simțul vieții ne dă o conștiență a vieții cu multe lucruri pozitive. Când ne concentrăm atenția asupra duhului nostru, simțim putere, satisfacție, pace, odihnă, eliberare, vioiciune, udare, strălucire și confort.

Acesta este sentimentul pe care vrem să-l avem în duhul nostru. În loc să fim slabi, suntem puternici, iar în loc să fim goi, suntem satisfăcuți. În loc să avem un sentiment de neliniște și neliniște, avem pace și odihnă. În loc să ne simțim deprimați, avem eliberare și vioiciune.

Sursa simțului vieții este viața divină, legea vieții, Duhul Sfânt, Cristos care locuiește în noi și Dumnezeu care lucrează în noi (Romani 8:2, 10-11; Filipeni 2:13). Simțul vieții implică atât sentimentul morții, cât și simțul vieții și al păcii (Romani 8:6; Isaia 26:3).

Fie ca noi să fim atenți la simțul vieții și al morții din duhul nostru și să nu fim lipsiți de sentimente, așa cum sunt cei din lume. Fie ca noi să nu ne neglijăm duhul și nici să nu neglijăm simțământul din duhul nostru.

Toți, ca și credincioși în Cristos, suntem în și în afara duhului nostru; atunci când nu suntem în duhul nostru, sentimentul de viață din noi dă un sentiment de moarte pentru a indica faptul că atingem moartea și trebuie să ne întoarcem la duhul nostru.

Domnul nu ne judecă și nu ne critică: El vrea pur și simplu să ne întoarcem la duhul nostru și să ne concentrăm asupra duhului nostru. Slavă Domnului pentru funcția simțului vieții care ne face conștienți atunci când atingem moartea și când suntem în viață!

Doamne Isuse, mulțumim pentru simțul vieții în viața divină din duhul nostru. Aleluia, în simțul vieții avem simțul de a atinge moartea sau de a fi în viață. Amin, Doamne, alegem să ne concentrăm asupra duhului nostru. Alegem să avem viață și pace și să trăim în acest simț al vieții. Fie ca noi să ne amintim iar și iar să ne întoarcem la duhul nostru. Amin, Doamne, fie ca sentimentul de a fi slabi, goi și neliniștiți să ne amintească să ne întoarcem la duhul nostru. O, Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru funcția simțului vieții din duhul nostru, care ne face conștienți atunci când atingem moartea și când suntem în viață! Fie ca să fim atenți la simțul vieții și al morții din duhul nostru. Fie ca să nu pierdem simțirea, ci să trăim conform simțului vieții din duhul nostru. Lucrează în noi, Doamne, ca să ne faci să știm când trebuie să ne întoarcem la Tine. Salvează-ne de la a ne fixa mintea pe carne. Salvează-ne de la a deschide poarta către carne și a umbla în carne. Fie ca să ne amintim să ne întoarcem la duhul nostru, să trăim în duhul nostru și să rămânem în duhul nostru unit!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Not being Past Feeling but Living by the Sense of Life and Death in our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.