sămânța împărăției

Să predicăm evanghelia împărăției pentru a răspândi gena împărăției în oameni

15/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeul Triunic în umanitate a fost sămănat în noi ca gena divină pentru a crește în noi și a se dezvolta în împărăția lui Dumnezeu; a predica evanghelia împărăției înseamnă a propaga și a dezvolta sămânța, gena împărăției pentru a finaliza această epocă. Aleluia!

Săptămâna aceasta venim la ultima săptămână din seria „Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu”, iar subiectul nostru este „Să predicăm evanghelia împărăției și să facem discipoli din națiuni”.

Aceasta nu este doar ceva să ne amintească să predicăm evanghelia împărăției, o povară pe care ar trebui să o avem, ci să știm ce este evanghelia împărăției, să o trăim și să trăim o viață de a face discipoli din națiuni până când Domnul se va întoarce.

Fie ca Domnul să continue să ardă în noi cu povara evangheliei, astfel încât să putem predica evanghelia împărăției. Această evanghelie trebuie predicată întregului pământ locuit și atunci va veni sfârșitul.

Semnul revenirii Domnului nu este doar reformarea națiunii Israel, restaurarea Ierusalimului sub Israel și chiar reconstruirea templului; toate acestea sunt semne exterioare, pe care Domnul le poate realiza destul de ușor.

Dar cum rămâne cu predicarea evangheliei împărăției pe întreg pământul locuit? Cine știe ce este evanghelia împărăției și cine predică evanghelia împărăției pe întreg pământul locuit? Cine trăiește astăzi în realitatea împărăției lui Dumnezeu?

Împărăția lui Dumnezeu este foarte mult utilizată în mod greșit, înțeleasă greșit și chiar neglijată în creștinism, iar majoritatea creștinilor nu se interesează de împărăția lui Dumnezeu.

Trebuie să fim aduși înapoi la evanghelia împărăției și să știm ce este evanghelia împărăției, să trăim în realitatea împărăției și să vestim această evanghelie până la finalizarea epocii.

Una este să cunoști împărăția în raport cu dispensațiunile și să realizezi că există diferite dispensațiuni de-a lungul epocilor, în care Dumnezeu S-a raportat la poporul Său în moduri diferite. Învățătorii dintre frații britanici au numit aceasta dispensaționalism, și chiar și aceasta nu este acceptată în totalitate de creștinii din școlile teologice sau biblice; de fapt, există multă întoarcere la așa-numita teologie reformată.

Dar în viața de biserică Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul pentru că El ne-a dezvăluit nu doar diferitele dispensațiuni de-a lungul epocilor și cum operează și lucrează Dumnezeu în aceste dispensațiuni, ci, mai mult, putem vedea și putem savura împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții!

Împărăția lui Dumnezeu nu este compusă doar din dispensațiuni, cum ar fi dispensațiunea legii, a harului, a împărăției etc., ci, mai mult, împărăția lui Dumnezeu este un domeniu al vieții, domeniul vieții divine. Amin!

Să predicăm evanghelia împărăției pentru propagarea și dezvoltarea seminței împărăției pentru a finaliza această epocă

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăm pentru a a-L savura și a fi una cu El pentru finalizarea scopului Său, trebuie să fim cei care urmează Mielul oriunde ar merge El (Apocalipsa 14:4).

Îl urmăm pe Miel astăzi pentru a predica evanghelia împărăției întregului pământ locuit pentru propagarea și dezvoltarea seminței împărăției pentru a finaliza această epocă (Matei 24:14; Marcu 4:26).

Trebuie nu doar să cunoaștem și să savurăm evanghelia împărăției, ci, mai mult decât atât, să predicăm această evanghelie ca o mărturie din toată inima, astfel încât sămânța împărăției să crească și să se dezvolte pentru ca Dumnezeu să câștige un domeniu în care El să domnească și să guverneze pe pământ. Amin!

Mulți creștini și necreștini cred că împărăția lui Dumnezeu este ca împărățiile de pe pământul de astăzi, un domeniu în care cineva poate domni și face orice vrea. Însă Domnul Isus a rostit o mulțime de pilde despre împărăție, în care a spus că împărăția este asemenea unui om care aruncă sămânța pe pământ (Marcu 4:26). Ce minunat!

Semănătorul a ieșit să semene; ce legătură are asta cu împărăția? Dacă un polițist iese să aplice legea, are sens, căci într-o împărăție este nevoie de cineva care să aplice regulile. Dar ce legătură are semănatul seminței cu împărăția lui Dumnezeu?

Ei bine, Domnul Isus aseamănă venirea împărăției cu El cu ieșirea semănătorului să semene sămânța împărăției, care este El Însuși, pentru ca El să crească și să se dezvolte în noi. Și în funcție de tipul de sol pe care îl are inima noastră pentru sămânță, există o creștere și o dezvoltare diferită a seminței în noi, rezultatul fiind de treizeci de ori, de șaizeci de ori sau de o sută de ori. Aceasta este împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru trebuie să fie confuz pentru mintea firească care caută un împărat mare care domnește cu putere; împărăția lui Dumnezeu, conform spuselor lui Cristos, este ca sămânța mică care cade în pământ pentru a crește și a rodi. Iar inima noastră este solul în care sămânța crește și rodește.

Dintr-o sămânță mică, iese o recoltă mare. Dintr-o sămânță mică, crește chiar și un pom mare. Când sămânța mică cade în pământul potrivit, este udată și crește cu nutrienții solului, în timp poate deveni un pom mare sau un pom fructifer care rodește. Și dacă sămânța este grâu, crește pentru a rodi mult și apoi poate fi recoltată. Totul începe cu o sămânță.

Ce este sămânța împărăției? Este Însuși Isus Cristos. Isus Cristos, omul-Dumnezeu întrupat, chiar Dumnezeul Triunic în umanitate, este sămânța împărăției lui Dumnezeu. El a venit la noi prin cuvântul Său, căci El este întrupat în cuvânt, iar noi L-am primit în inima noastră ca sol pentru ca El să crească.

Acum, Cristos, ca sămânță a împărăției, este în solul inimii noastre și crește în noi pentru a se dezvolta, a se maturiza și a aduce rod.

Mântuitorul-Sclav a proclamat evanghelia lui Dumnezeu, care a adus împărăția lui Dumnezeu (Marcu 4:3; 1:14-15). El a venit ca om pentru a semăna sămânța împărăției prin vorbirea Sa, astfel încât El să poată crește în noi, să se dezvolte în noi și să devină împărăția lui Dumnezeu în ființa noastră.

Cristos S-a semănat pe Sine ca sămânță a împărăției în multe inimi omenești și El crește ca sămânță a împărăției în și cu solul inimii umane pentru a se dezvolta într-un domeniu în care El poate domni. Fie ca El să-L lăsăm să crească în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos Însuși (Luca 17:21; Matei 12:28) ca sămânța care se seamănă pe Sine în noi pentru a crește în noi și a se dezvolta în noi.

Astăzi, noi, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca sămânță a împărăției care crește și se dezvoltă în noi și trebuie să cooperăm cu El pentru a predica evanghelia împărăției, astfel încât să-L putem semăna ca sămânță a împărăției în alții, pentru ca aceștia să crească și să se dezvolte în ei.

Acest lucru este pentru finalizarea acestei epoci, pentru ca noi să putem pune capăt acestei epoci și să aducem epoca împărăției, în care ne vom bucura și ne vom împărtăși de manifestarea împărăției.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai semănat pe Tine Însuși ca sămânță a împărăției în solul inimii noastre, pentru a crește și a Te dezvolta în noi în împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos, ca Semănător, a venit să Se semene pe Sine însuși ca sămânță a împărăției prin cuvântul Său în solul inimii noastre! Ne deschidem Ție, Doamne! Crești în noi astăzi! Crești puțin mai mult în ființa noastră și răspândește-Te în noi. Vrem să-Ți dăm nutrienții de care ai nevoie, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să se poată răspândi și extinde în noi. Ne deschidem inimile către Tine și vrem să tratăm orice problemă din inima noastră, astfel încât sămânța împărăției să crească în noi, să se dezvolte în noi și să aducă rod în noi până când va fi o recoltă, venirea împărăției lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru a predica evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit pentru propagarea și dezvoltarea împărăției, pentru a finaliza această epocă! Da, Doamne, fie ca această evanghelie a împărăției să fie predicată pe întregul pământ locuit ca o mărturie, și atunci va veni sfârșitul!

Dumnezeul Triunic în umanitate Se seamănă în noi ca gena împărăției pentru a crește, a trăi și a Se exprima în noi pentru a Se dezvolta în împărăția lui Dumnezeu

Este ușor de înțeles Ioan 3:16, unde ni se spune că Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât L-a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru noi. Însă evanghelia împărăției este o evanghelie superioară, chiar evanghelia pe care Domnul a predicat-o în Matei, pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină.

Dumnezeul Triunic în umanitate (Coloseni 2:9) este sămânța împărăției lui Dumnezeu, gena împărăției, care trebuie să fie semănată în noi, poporul ales al lui Dumnezeu (Marcu 4:26-29; 1 Corinteni 3:6-9).

Cristos, ca Dumnezeul Triunic în umanitate, Se seamănă în noi ca gena împărăției lui Dumnezeu pentru a crește în noi, a trăi în noi și a fi exprimat din noi pentru a se dezvolta în domeniul lui Dumnezeu în care El conduce, împărăția lui Dumnezeu.

Vedem acest lucru întâmplându-se cu ucenicii Domnului; când Și-a început lucrarea pământească, El a predicat evanghelia împărăției, îndemnându-i pe oameni să se pocăiască pentru împărăție.

Aceasta a fost semănarea Sa ca sămânță a împărăției în ucenicii Săi; această sămânță a crescut în ei timp de trei ani și jumătate, până după moartea și învierea Sa, iar în ziua Cincizecimii a fost o recoltă, venirea împărăției lui Dumnezeu.

În această perioadă de creștere, s-au întâmplat multe lucruri, multe lucruri în ucenici au fost expuse și tratate, iar Domnul a avut o modalitate de a crește. Apoi, în ziua Cincizecimii, împărăția a venit și a fost clar prezentă cu Petru și cei o sută douăzeci.

Împărăția lui Dumnezeu nu este ca împărăția omului; împărăția omului este ceva ce ține de organizare, dar împărăția lui Dumnezeu este absolut ceva ce ține de viață. Împărăția lui Dumnezeu este omul-Dumnezeu, Isus Cristos, semănat ca o sămânță în noi, credincioșii Săi.

Această sămânță crește în noi și se dezvoltă în noi într-o împărăție, care ne aduce la destinație, astfel încât scopul lui Dumnezeu să poată fi atins.

Putem folosi termenul genă – gena împărăției – pentru a ilustra acest lucru într-un mod modern. Dumnezeul Triunic în umanitate, ca genă a împărăției, este semănat în ființa noastră. Aleluia!

Așa cum, omenește vorbind, provenim dintr-o genă, iar în gena umană se află toate atributele, virtuțile și trăsăturile ființei noastre umane, tot așa, spiritual vorbind, gena împărăției lui Dumnezeu este în noi și crește în noi, se dezvoltă în noi și se maturizează în noi pentru a rodi în noi și a deveni împărăția lui Dumnezeu în noi! Aleluia!

Când am auzit evanghelia, împărăția lui Dumnezeu a venit în inima noastră – gena împărăției a fost semănată în noi pentru a crește în noi. Rodul evangheliei este împărăția lui Dumnezeu. Astăzi trăim în viața de biserică ca o continuare a rezultatului genei împărăției.

Trăim savurându-L pe Cristos ca genă a împărăției care crește în noi, se dezvoltă în noi și se răspândește în noi.

Împărăția lui Dumnezeu nu cade pur și simplu peste noi din cer; gena împărăției vine în noi prin auzirea cuvântului lui Dumnezeu, iar sămânța împărăției crește în noi, se dezvoltă în noi, se extinde în noi și devine împărăția lui Dumnezeu în noi. Aleluia!

Elementul intrinsec al întregii învățături a Noului Testament este că Dumnezeul Triunic S-a încarnat pentru a fi semănat în poporul Său ales și a se dezvolta în ei într-o împărăție. Pentru asta a venit Domnul Isus; El nu a venit doar să moară pentru noi, ci mai mult, să Se semene ca gena împărăției, sămânța împărăției, în ființa noastră pentru a crește în noi.

Există aspectul aparenței împărăției, lucrurile exterioare care arată ca împărăția, dar există și aspectul intrinsec, aspectul intrinsec al împărăției. Mântuirea lui Dumnezeu are loc în împărăția lui Dumnezeu, având scopul împărăției.

Fie ca împărăția lui Dumnezeu să crească mai mult în noi astăzi. El a venit să Se semene pe Sine ca sămânță, gena împărăției în noi, iar noi am primit mila Domnului pentru a-I permite să crească în noi. Mulți L-au respins pe Domnul, dar nouă ni s-a arătat îndurare.

Acum Cristos este în noi ca Dumnezeul Triunic în umanitate pentru a fi gena împărăției lui Dumnezeu, iar El crește în noi și se dezvoltă în noi. Fie ca noi să-L lăsăm să crească. Fie ca noi să-L lăsăm să se dezvolte în ființa noastră.

Și fie ca noi să cooperăm cu El pentru a vorbi cuvântul lui Dumnezeu exersându-ne duhul, astfel încât să-L putem propaga pe Cristos și să semănăm sămânța, gena împărăției în alții!

Fie ca noi să savurăm această Persoană minunată din noi, Cel care este Dumnezeul, Domnul, Mântuitorul, Răscumpărătorul, Stăpânul și viața noastră, și fie ca noi să-L vestim altora pentru a-L propaga, astfel încât El să poată crește în alții ca gena împărăției lui Dumnezeu!

Fie ca noi să trăim în viața de biserică de astăzi ca o continuare a rezultatului genei minunate care este în noi.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai venit în ființa noastră ca sămânță a împărăției, gena împărăției lui Dumnezeu! Ce minunat, însăși gena lui Dumnezeu a venit în noi pentru a crește în noi și cu noi până când se dezvoltă și se maturizează pentru a deveni domeniul împărăției lui Dumnezeu! Amin, Doamne, crești în noi astăzi! Fie ca sămânța împărăției să crească în noi și să se dezvolte în ființa noastră. Pur și simplu ne deschidem Ție; fie ca să existe o creștere ascunsă, invizibilă, reală a seminței împărăției lui Dumnezeu. Umple-ne cu Tine Însuți. Răspândește-Te în mintea, emoția și voința noastră și chiar curge prin noi către alții pentru ca ei să primească gena împărăției, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să poată veni în ei! Amin, Doamne, Îți dăm mai mult teren în ființa noastră, pentru ca Tu să poți crește în noi. Vrem să cooperăm cu creșterea seminței împărăției. Și vrem să predicăm evanghelia împărăției pentru ca sămânța împărăției, gena împărăției lui Dumnezeu să fie semănată în alții și pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie extinsă și propagată pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Preach the Gospel of the Kingdom to Propagate the Gene of the Kingdom into People, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 8 (Să predicăm evanghelia împărăției și să facem discipoli din națiuni) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos care crește în noi până când El este transfigurat în noi

26/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus, căci ori de câte ori Domnul Isus este transfigurat în noi pentru a Se manifesta prin noi, aceasta este împărăția lui Dumnezeu venind cu putere (vezi Marcu 9:1-2). Amin!

Dumnezeu vrea să aducă împărăția Sa pe pământ, iar lucrarea lui Dumnezeu de astăzi este în principal să aducă împărăția lui Dumnezeu. Pe de altă parte, trebuie să facem multe lucrări în viața de biserică, lucrări care beneficiază în principal ființele umane; pe de altă parte, trebuie să facem lucrarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu are o lucrare specială de făcut pe acest pământ, care are atât o latură pozitivă, cât și una negativă.

Pe partea pozitivă, Dumnezeu vrea să aducă împărăția lui Dumnezeu și să stabilească împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

El face acest lucru prin multe persoane care cooperează cu El pentru a predica evanghelia împărăției, astfel încât Cristos, ca sămânță a împărăției, să poată fi semănat în om pentru a crește și a se dezvolta într-un domeniu în care Dumnezeu poate conduce și domni.

Pe partea negativă, venirea împărăției lui Dumnezeu înseamnă că vrăjmașul trebuie să fie tratat și supus. Trebuie nu numai să creștem în viață și să cooperăm cu Domnul pentru ca El să se extindă în ființa noastră, astfel încât să fim sub stăpânirea și domnia Sa, dar trebuie, de asemenea, să fim una cu Dumnezeu pentru a da o lovitură de moarte lui Satan și pentru a-i distruge lucrările pe pământ.

Lucrarea dintre ființele umane de a predica evanghelia, de a-i păstori pe alții și de a face multe lucruri legate de viața de biserică este necesară și toți trebuie să avem parte la slujirea bisericii.

Dar există și lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea pe care Dumnezeu vrea să o facă, chiar și lucrarea pe care Dumnezeu trebuie să o facă. Această lucrare nu este doar lucrarea evangheliei sau lucrarea de păstorire, ci lucrarea de a trata dușmanul și de a-l birui.

Satan face tot posibilul pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu și trebuie să stăm împotriva lui în rugăciune. Trebuie să fim una cu Domnul în ceea ce facem și spunem și trebuie să cooperăm cu El pentru a face lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât dușmanul să fie învins, împins înapoi și supus.

Lucrarea lui Dumnezeu nu este doar să mântuiască suflete, ci ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă și ca vrăjmașul să fie înfrânt. Aceasta este nevoia lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a creat pe om pentru acest scop dublu, ca omul să-l exprime pe Dumnezeu cu chipul Său și să-L reprezinte cu stăpânirea Sa.

Prin predicarea evangheliei și credința în Domnul, primim viața divină și, trăind prin această viață divină, Îl exprimăm pe Cristos. Acesta este jumătate din scopul pentru care suntem creați.

Trebuie să îndeplinim cealaltă jumătate, care este să-L reprezentăm pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa și să-l facem pe Satan să sufere pierderi fatale. Pentru aceasta nu putem să ne iubim pe noi înșine sau să ne trăim viața-suflet, nici să trăim în carne sau să ne complacem în ceea ce dorește sufletul nostru.

Trebuie să ne lepădăm de sine, să ne lăsăm deoparte, să ne pierdem viața-suflet și să ne luăm crucea. Trebuie să plătim prețul vieții noastre suflet pentru a trata dușmanul până la capăt. Vrem să fim cei care cooperează cu Domnul pentru a aduce astăzi împărăția Sa!

Venirea împărăției lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus

Marcu 9:1-13 ne arată istorisirea Domnului transfigurat pe munte. El le-a spus ucenicilor Săi că erau unii acolo care nu vor gusta nicidecum moartea până nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu venind în putere.

Apoi, după șase zile, a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, s-a dus pe un munte înalt, și acolo S-a schimbat la față înaintea lor. Aceasta indică faptul că venirea împărăției lui Dumnezeu în putere este transfigurarea Domnului Isus.

Ce este transfigurarea Domnului Isus? Este realitatea strălucitoare a Domnului Isus. Fața Sa strălucea, gloria Sa s-a arătat vizibil și hainele sale erau ca lumina; fața Sa era ca soarele. Ce minunat!

Domnul a fost transfigurat înaintea ucenicilor Săi; aceasta este transfigurarea Domnului Isus ca venirea împărăției lui Dumnezeu în putere. Schimbarea la față a lui Cristos este glorificarea Sa, care este egală cu venirea Sa în împărăție.

Domnul le-a spus ucenicilor Săi că împărăția lui Dumnezeu va veni cu putere, iar apoi a luat trei dintre ei și S-a manifestat înaintea lor, „desfăcând fermoarul” pentru ca ei să vadă gloria divinității Sale exprimată. Extraordinar!

Ei L-au văzut pe Cristos transfigurat cu strălucirea Lui, căci gloria strălucea din El. Aceasta, transfigurarea lui Cristos, a fost o expresie a împărăției. Ceea ce este descris în această porțiune în Marcu 9:1-13 este o imagine a împărăției lui Dumnezeu venind cu putere.

Centrul acestei imagini este Isus cel glorificat! Amin! Cu El îi vedem pe Moise și Ilie, reprezentând sfinții Vechiului Testament, precum și pe Petru și Iacov și Ioan, reprezentând sfinții Noului Testament (vv. 2-4).

Aceasta este o imagine a împărăției lui Dumnezeu venind în putere cu glorificarea Sa. Ce înseamnă ca împărăția lui Dumnezeu să vină în putere? Este ca Domnul Isus să fie transfigurat.

Pentru ca Domnul să fie transfigurat însemna că umanitatea Sa era saturată și pătrunsă de divinitatea Sa. Această transfigurare, care a fost glorificarea Sa, a fost egală cu venirea Sa în împărăția Sa.

Cuvântul Domnului din v. 1 despre venirea împărăției lui Dumnezeu în putere a fost împlinit prin schimbarea Sa la față pe munte. Strălucirea Domnului Isus, transfigurarea lui Cristos, a fost venirea Lui în împărăția Sa; acolo unde este transfigurarea Lui, acolo este venirea împărăției (vezi Mat. 16:28-17:13; Luca 9:27-36).

Transfigurarea Domnului Isus a fost realizarea a ceea ce este El. El este deja Dumnezeu întrupat pentru a fi om, dar transfigurarea este manifestarea și strălucirea a ceea ce este El prin umanitate.

Ori de câte ori Domnul este transfigurat, aceasta este venirea împărăției lui Dumnezeu. Acolo unde este transfigurarea Domnului, acolo este împărăția.

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea Domnului Isus care strălucește și este exprimată. Când suntem sub strălucirea Domnului, suntem în împărăție (Apoc. 22:4-5).

Ucenicii au fost uimiți de aceasta, și au vrut să rămână acolo, apreciind faptul că i-au văzut pe Moise și pe Ilie. Așa că Dumnezeu Tatăl a trebuit să-i acopere cu un nor și să le spună că El Îl dorește numai pe Cristos, căci acesta este Preaiubitul Său.

Cristos, numai Cristos, este ceea ce vrea Dumnezeu. El vrea ca acest Cristos să fie semănat în noi, să crească în noi, să înflorească în noi și să fie transfigurat în noi, pentru ca împărăția lui Dumnezeu Să vină în noi cu putere.

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai venit în noi ca sămânța împărăției care să crească în noi și să se dezvolte în noi până când împărăția lui Dumnezeu este pe deplin întărită în noi. Ne deschidem Ție astăzi. Crești un pic mai mult în noi astăzi. O, Doamne, crești în noi până când vei fi transfigurat în noi! Aleluia, venirea în putere a împărăției lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru că ai fost transfigurat prin faptul că umanitatea Ta este pătrunsă și saturată cu divinitatea Ta. Crești în noi într-o asemenea măsură astăzi. Fii manifestat prin noi. Fie ca umanitatea noastră să fie saturată și pătrunsă de divinitatea Ta pentru ca Dumnezeu să Se manifeste în om și prin om! Aleluia, acolo unde este transfigurarea Domnului Isus, acolo este împărăția lui Dumnezeu în putere! Amin, Doamne, vrem să fim noi cei care Îți permitem să crești în noi, să strălucești în noi și să fii transfigurat în noi pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină cu putere! Vrem să fim atenți la Tine, să Te savurăm, să fim plini de Tine și să Te lăsăm să crești în noi până când vei înflori în noi!

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos care crește în noi până când El este transfigurat în noi

Este cu adevărat uimitor să vedem atât în Matei, în Marcu, cât și în Luca că Domnul Isus a fost transfigurat înaintea ucenicilor Săi și că aceasta a fost venirea împărăției lui Dumnezeu, dar cum se leagă aceasta de noi și cum putem experimenta acest lucru?

Trebuie să ne dăm seama că Cristos a fost semănat în inimile noastre ca sămânță; El a venit în noi ca sămânță a împărăției pentru a crește în noi, a se dezvolta în noi și a înflori în noi, până când Cristos va fi transfigurat în noi pentru împărăția lui Dumnezeu (Col. 1:27).

Zi de zi, pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și ne deschidem către El în situațiile în care ne aflăm și dificultățile cu care ne confruntăm, Domnul ne saturează și ne pătrunde umanitatea cu divinitatea Sa.

Cu toții suntem în proces de a fi transfigurați, adică suntem în procesul de transfigurare a lui Cristos în noi. Împărăția lui Dumnezeu este transfigurarea Domnului Isus și trebuie să creștem în viață și să-L lăsăm pe Cristos să crească în noi până când El este transfigurat în noi.

Mulți dintre noi nu Îl exprimăm încă pe Cristos, căci El, ca sămânță a împărăției, nu a crescut încă în noi până la înflorire. Transfigurarea seminței împărăției necesită creșterea seminței până la maturitate pentru a înflori și a fi transfigurată.

Domnul din noi trebuie să crească. Trebuie să-L lăsăm să crească în solul inimii noastre. El trebuie să-și facă domiciliul în inima noastră încetul cu încetul, zi de zi (Efeseni 3:17). El trebuie să fie format în noi (Gal. 4:19) și să trăiască în noi (Gal. 2:20).

Dacă Domnul Isus care este în noi nu a fost încă transfigurat, alții nu vor putea vedea împărăția lui Dumnezeu în noi. Dar când El va fi transfigurat în noi, acea înflorire va fi împărăția lui Dumnezeu.

În viața noastră de zi cu zi, trebuie să Îl contactăm pe Domnul, să Îl savurăm și să fim deschiși către El, pentru ca El să crească în noi și să înflorească în noi pentru împărăția lui Dumnezeu.

În Marcu 1:15, Domnul Isus a spus că vremea s-a împlinit și împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat; mai târziu, în pilda împărăției, El S-a asemănat cu un om care aruncă sămânță pe pământ (4:26). Apoi, în 9:1, El le-a spus ucenicilor Săi că unii vor vedea venirea împărăției lui Dumnezeu cu putere și S-a transfigurat înaintea lor pe vârful muntelui.

Acesta este un indiciu puternic că împărăția lui Dumnezeu este de fapt transfigurarea Domnului Isus. Cum rămâne cu noi: este Domnul Isus transfigurat în noi? Crește El în noi în măsura în care se manifestă în noi și prin noi?

De multe ori ne întâlnim cu alți credincioși în Cristos și vedem că există exprimarea sinelui acolo, dar Cristos nu este exprimat. Cristos ca sămânță este în ei și în noi, dar El nu a fost încă transfigurat. O, Doamne!

Îl avem pe Domnul Isus care trăiește în noi, dar Îi dăm noi ocazia de a fi transfigurat în noi? Trebuie să învățăm să cooperăm cu Domnul pentru ca El să crească în noi și să fie transfigurat în noi. El trebuie să fie în noi nu doar ca o sămânță sau o plantă fragedă, ci și mai mult, ca o plantă înfloritoare care este transfigurată.

Trebuie să experimentăm împărăția lui Dumnezeu ca transfigurarea Domnului Isus în noi. Acest aspect al împărăției trebuie să se dezvolte în noi și să ne facă să creștem până la maturitate.

Pe măsură ce Domnul crește în noi zi de zi, El ne aduce la maturitate și El va străluci din interiorul nostru.

Schimbarea la față a Domnului Isus are loc în toți credincioșii în Cristos. Trebuie să cooperăm cu Domnul zi de zi în viața noastră de zi cu zi cu toate activitățile noastre, întorcându-ne către El și dându-I primul loc în ființa noastră.

Trebuie să ne dăm seama cine este El și ce este El. Venirea Lui, pe care o așteptăm cu nerăbdare, nu este doar din ceruri, ci și din interiorul nostru. Trebuie să-L lăsăm pe Domnul să crească în noi și să iasă din interiorul nostru, pentru ca El să fie transfigurat în noi.

Împărăția este strălucirea realității Domnului Isus. Zi de zi trebuie să fim sub această strălucire. Trebuie să fim sub strălucirea Domnului pentru a fi în împărăția lui Dumnezeu. Pe măsură ce rămânem sub strălucirea Sa, El aduce împărăția în noi.

Pe măsură ce Îl lăsăm pe Domnul să strălucească în noi, El nu numai că ne va lumina și ne va aduce viața în noi, ci ne va face să strălucească și El va fi transfigurat în noi. A fi astăzi sub strălucirea Domnului înseamnă a fi în împărăție astăzi. Vrem să fim astăzi sub strălucirea Domnului.

Pe măsură ce El crește în noi și se maturizează în noi, El este transfigurat în noi. Când Cristos este transfigurat în noi, acea transfigurare devine împărăția lui Dumnezeu care domnește peste tot în viața noastră.

Așa domnește și conduce Domnul în noi, prin transfigurarea Sa în noi. Indiferent de mediul în care ne aflăm, indiferent de ce se întâmplă în jurul nostru, în interior avem sentimentul că împărăția lui Dumnezeu se dezvoltă.

Îl lăsăm pe Domnul să conducă și să domnească în noi, pentru că dorim ca Domnul Isus să fie transfigurat în noi. Este posibil să scriem un e-mail cuiva și, după ce ne-am verificat cu Domnul în interior, îl ștergem aproape de tot.

S-ar putea să fim într-o conversație cu cineva și să fim pe cale să spunem ceva, dar transfigurarea Domnului Isus în noi nu ne va permite să spunem anumite lucruri.

Fie ca noi să-i dăm Domnului ocazia de a fi transfigurat în noi. Fie ca El să crească în noi până la maturitate până când El este pe deplin transfigurat în noi și strălucește din noi!

Doamne Isuse, vrem să-Ți dăm ocazia să fii transfigurat în noi. Îți mulțumim că ești în noi ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu. Cresti in noi. Ne deschidem Ție. Dorim să cooperăm cu Tine zi de zi pentru ca Tu să crești în noi și să Te dezvolți în noi. Amin, Doamne Isuse, vrem ca Tu să fii transfigurat în noi! Domnește și guvernează în noi. Câștigă mai mult teren în noi. Transformă-ne în imaginea Ta. Conformează-ne imaginii Tale. Trăiește în noi. Fii exprimat prin noi. Dorim să rămânem într-un contact constant cu Tine pe tot parcursul zilei, astfel încât să avem transfigurarea Ta în noi. Doamne Isuse, cât de mult Te iubim! Ne concentrăm toată ființa asupra Ta! Tu ești Preaiubitul Tatălui și Tu ești Preaiubitul nostru! Fie ca transfigurarea Domnului Isus în noi să devină împărăția lui Dumnezeu care domnește și guvernează peste tot în viața noastră! Amin, Doamne, vie astăzi în noi împărăția Ta! Câștigă-Ți manifestarea prin toți sfinții Tăi pentru ca împărăția lui Dumnezeu să se întemeieze pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom of God is Christ Growing in us until He is Transfigured Within us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 4 (Împărăția ca fiind supunerea răzvrătirii și ca fiind transfigurarea Domnului Isus) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru a intra în împărăție

22/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine conținute în sămânța divină care a fost semănată în noi, pentru a avea o intrare bogată în împărăția eternă (2 Pet. 1:1, 4-11).

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul, Domnul Isus în calitate de Semănătorul S-a semănat pe Sine Însuși ca sămânța vieții în ființa noastră, și această sămânță crește și se dezvoltă pentru a deveni un domeniu în noi, un domeniu peste care Dumnezeu să poată guverna viața divină. Aceasta este împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este guvernarea lui Dumnezeu în interiorul nostru în viața Sa divină. Da, Dumnezeu stăpânește asupra întregului univers și, da, El stăpânește peste toți oamenii și lucrurile care există, dar El dorește să Își aducă împărăția în interiorul nostru și El vrea să guverneze în om prin viața Sa divină.

Când Domnul Isus a venit pe pământ, a venit împărăția lui Dumnezeu; împărăția a fost cu El și împărăția era El Însuși, și după moartea și învierea Sa, omul poate primi sămânța împărăției în duhul său.

Slavă Domnului pentru Domnul Isus ca sămânța împărăției lui Dumnezeu care a fost semănată în noi, poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu, pentru a se dezvolta în noi în domeniul guvernator al lui Dumnezeu!

Dacă ne dăm seama că Domnul Isus ca sămânța împărăției a fost semănat în noi, vom acorda foarte multă atenție capitolului 1 din 2 Petru, unde ni se spune despre necesitatea dezvoltării vieții divine și a naturii divine conținute în sămânța împărăției care ne-a fost semănată, deoarece prin cooperarea cu Domnul în acest fel vom avea o intrare bogată în împărăția eternă.

Pe de o parte, la momentul regenerării noastre, am fost aduși în împărăția lui Dumnezeu și împărăția a intrat în noi; pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta și răspândi această împărăție în noi și prin noi, și trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică astăzi, pentru a putea fi răsplătiți cu manifestarea împărăției în epoca viitoare.

Aceasta înseamnă că împărăția lui Dumnezeu trebuie să se răspândească în noi prin creșterea noastră în viața divină și trebuie să-L lăsăm pe Domnul să guverneze și să domnească în ființa noastră în multe lucruri din viața noastră de zi cu zi.

Atât în deciziile mari, cât și în cele mici, în lucrurile dificile și în situații fericite, în urcușurile și coborâșurile noastre, trebuie să ne îndreptăm către Domnul și să ne deschidem Lui, rugându-L nu doar să ne călăuzească, ci să crească în noi, astfel încât împărăția din Dumnezeu să se răspândească și să crească în noi.

Să fim sârguincioși în a dezvolta bogățiile din sămânța divină prin creșterea noastră în viață

Slavă Domnului, tuturor credincioșilor în Cristos li s-a repartizat minunata credință egal de prețioasă, iar această credință este o sămânță atotinclusivă semănată în noi (2 Pet. 1:1).

Toate bogățiile divine sunt în sămânța împărăției semănată în noi, dar trebuie să dezvoltăm aceste bogății; trebuie să creștem înspre maturitate, pentru a putea dezvolta ceea ce avem deja (2 Pet. 1:1-8; 3:18).

Această dezvoltare este ceva uman în mod divin, și implică alimentarea noastră îmbelșugată în virtutea credinței noastre, în virtute, cunoaștere; în cunoaștere, înfrânare; în înfrânare, răbdare; în răbdare, evlavie; în evlavie, dragostea frățească; iar în dragostea frățească, dragostea de oameni.

Aceste lucruri există în noi – ele sunt bogățiile conținute în sămânța divină semănată în noi, dar trebuie să le dezvoltăm prin creșterea noastră în viața divină.

Credința egal de prețioasă ne-a fost deja repartizată și avem atât viața divină, cât și natura divină; acum, ca părtași ai naturii divine, trebuie să fim sârguincioși pentru a dezvolta bogățiile seminței divine prin creșterea noastră în viața divină.

Zilnic intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin creșterea vieții interioare. Pentru ca împărăția să se dezvolte în noi, trebuie să ne smerim, să ne golim și să ne descărcăm de noi înșine.

Trebuie să ne deschidem Domnului și să-L rugăm să ne deposedeze de orice cultură, religie, etică, moralitate, filozofie, îmbunătățire a caracterului, și trebuie să fim eliberați de orice efort de “a fi spirituali”, scripturali, sfinți și victorioși.

Toate cunoștințele și eforturile noastre trebuie puse deoparte și ar trebui să ne îngrijim doar de Cristos și de creșterea lui Cristos în noi.

Trebuie să învățăm să-I dăm mai mult teren lui Cristos pentru a crește în noi, astfel încât sămânța divină să crească, să se răspândească și să sporească în noi prin creșterea noastră în viața divină. În acest fel, vom avea o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos.

De asemenea, putem avea o intrare bogată prin pierderea vieții noastre suflet (vezi Mat. 16:25-28). Pentru a fi sârguincioși în dezvoltarea bogățiilor din sămânța divină prin creșterea noastră în viață înseamnă că trebuie să ne pierdem viața-suflet cu savurarea ei în această epocă, suferind astfel transformarea.

Cu cât vom pierde mai mult din savurarea sufletească în această epocă, cu atât vom avea intrarea mai bogată în împărăția eternă.

Avem sămânța credinței, puterea de creștere, și El ne-a dat, de asemenea, promisiunile că va trimite ploaia, creșterea și recolta, dacă vom coopera cu El.

Slavă Domnului, El ne-a oferit tot ce avem nevoie pentru ca sămânța împărăției să crească în noi, însă noi trebuie să fim sârguincioși pentru a dezvolta bogățiile din sămânța divină prin creșterea noastră în viața divină!

Dezvoltând aceste virtuți, creștem în viață și, în cele din urmă, vom ajunge la maturitate, vom fi plini de Cristos și vom fi calificați și echipați ca să fim împărați în împărăția viitoare (Efes. 4:13-15; Col. 2:19; 2 Pet. 1:11).

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ne-ai repartizat minunata credință egal de prețioasă, care este o sămânță atotinclusivă semănată în noi. Vrem să fim sârguincioși în dezvoltarea bogățiilor seminței divine prin creșterea noastră în viață, astfel încât să ni se dea o intrare bogată în împărăția eternă. Doamne, ne întoarcem inima către Tine; venim la Tine pentru a coopera cu Tine, prin pierderea vieții noastre suflet și savurarea noastră sufletească, și ne smerim înaintea Ta pentru a primi creșterea de la Tine. Doamne, vrem să dezvoltăm virtuțile în viața și natura divină, astfel încât să putem crește în viață și să ajungem la maturitate pentru a fi împărați în împărăția viitoare!

Să fim sârguincioși în urmărirea creșterii și dezvoltării vieții și naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă

Fie ca noi să fim cei sârguincioși urmărind creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos (2 Pet. 1:10-11).

Trebuie să avem un duh căutător; a căuta (a urmări) nu este ceva ce facem întâmplător, ci mai degrabă, ceva ce facem fiind concentrați și energizați ca să obținem ceva.

Urmărim oare creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru a ni se acorda o intrare bogată în împărăția eternă? Fie ca Domnul să recâștige un duh căutător printre noi.

Fie ca să căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa (Mat. 6:33) și fie ca să învățăm să avem grijă de casa noastră pentru Domnul.

În urmărirea Domnului de către noi, ar trebui să uităm toate lucrurile care sunt în urmă și să ne grăbim spre lucrurile care ne stau înainte, căutând să creștem și să dezvoltăm viața și natura divină.

Resursa îmbelșugată pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine ne va alimenta din belșug cu o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul urmărind creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine, savurarea Domnului de către noi sporește, și bucuria noastră în Domnul devine din ce în ce mai profundă.

Împărăția lui Dumnezeu este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt (Rom. 14:17); dacă ne îngrijim de dreptate, fiind stricți cu noi înșine în fața Domnului, dacă căutăm să avem pace cu Domnul și cu ceilalți, și dacă Îl savurăm pe Domnul, suntem în împărăție.

Puterea divină ne-a dat toate lucrurile care țin de viață și evlavie și noi am devenit părtași naturii divine. Acum trebuie să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine prin creșterea vieții înspre intrarea bogată în împărăția eternă.

Resursa îmbelșugată pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine ne va alimenta din belșug cu o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos.

O astfel de resursă ne va permite și ne va califica să intrăm în împărăția viitoare prin toate bogățiile vieții și naturii divine, ca virtuțile (energia) noastre excelente înspre gloria măreață a lui Dumnezeu! Aleluia!

Aceasta înseamnă că nu trebuie să ne oprim doar la a fi mântuiți, ci mai mult, după ce suntem mântuiți, ar trebui să urmărim creșterea și maturitatea în viața divină, pentru a putea primi răsplata împărăției.

Cu toții trebuie să avem asemenea duh căutător, fiind sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă.

Acasă, pe stradă, la serviciu, în mașină și oriunde am fi, putem să ne deschidem Domnului și să ne rugăm, rostind rugăciuni scurte de cooperare cu viața Sa pentru ca aceasta să crească în noi.

Nu trebuie să pierdem timpul – avem destul timp și Domnul este încă cu noi și în noi, dar nu ar trebui să pierdem timpul, ci ar trebui să fim sârguincioși în a ne ruga, în a ne deschide Domnului și să cooperăm cu El pentru a putea urmări creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine, astfel încât să putem primi o intrare bogată în împărăția eternă.

Doamne Isuse, dă-ne un duh căutător; vrem să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru a primi o intrare bogată în împărăția eternă! Amin, Doamne, uităm lucrurile care ne stau în urmă și ne grăbim înspre Tine pentru a urmări creșterea în viața divină! Fie ca resursa îmbelșugată pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine să ne alimenteze în mod abundent cu o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru! Amin, Doamne, fie ca această resursă să ne permită și să ne califice să intrăm în împărăția viitoare prin toate bogățiile vieții și naturii divine ca virtuțile noastre excelente înspre gloria splendidă a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pursue the Growth and Development of the Divine Life and Divine Nature to Enter the Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, iar acum avem capacitatea înnăscută a vieții divine

19/08/2019 by Credincios în Cristos 2 Comments

Săptămâna aceasta începem un subiect nou în înviorarea de dimineață, care atinge subiectul împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, iar împărăția nu este doar o chestiune exterioară, ci o chestiune a capacității înnăscute a vieții divine.

Subiectul general al Instruirii Internaționale pentru Prezbiteri și Responsabili (ITERO) din primăvara anului 2019, a fost “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, iar subiectul pentru această săptămână este “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu într-un domeniu peste care Dumnezeu guvernează în viața Sa divină.”

Trebuie să vedem ce este împărăția lui Dumnezeu și să ne dăm seama că realitatea interioară a împărăției trebuie să se dezvolte; trebuie să avem o viață ascunsă cu Dumnezeu, pentru ca viața împărăției să se adâncească în noi.

Apoi, trebuie să vedem diferite aspecte ale împărăției și ale bisericii, relațiile din împărăție, seriozitatea de a trăi o viață iertătoare, astfel încât să putem primi răsplata împărăției, exersarea cheilor împărăției, responsabilitatea bisericii de a se angaja în războiul spiritual al împărăției, și responsabilitatea bisericii de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ în gloria și manifestarea ei.

În cele din urmă, trebuie să primim o povară de a vesti evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit și de a uceniciza națiunile, pentru ca Domnul să se poată întoarce. Amin!

Domnul Isus în calitate de Semănătorul a semănat sămânța împărăției în ființa noastră, în pământul inimii noastre; această sămânță a împărăției – care este Cristos Însuși – trebuie să crească și să se dezvolte în ființa noastră interioară pentru a deveni un domeniu.

Inima, sufletul, duhul nostru și toate părțile noastre interioare trebuie să devină din ce în ce mai mult un domeniu peste care Dumnezeu să poată stăpâni și domni în viața divină.

Cu toate acestea, o parte din tactica inamicului este să ne distragă atenția, să ne împiedice și să ne înșele, făcând tot ce poate pentru ca sămânța împărăției să rămână o sămânță; numai Domnul știe câte dintre milioanele de credincioși de pe pământ care sunt născuți din Dumnezeu au o sămânță a împărăției nedezvoltată în ei.

Înainte de a putea avea loc manifestarea împărăției la venirea Domnului, trebuie să existe realitatea împărăției în interior, iar practicitatea împărăției astăzi este viața de biserică.

Este de cea mai mare importanță să avem o înțelegere spirituală a dezvoltării seminței împărăției într-un domeniu în interiorul ființei noastre.

Trebuie să existe o dezvoltare a împărăției an după an și chiar lună după lună, și trebuie să avem simțământul că mai mult teren din ființa noastră este cedat Domnului, ca domeniul împărăției lui Dumnezeu să crească.

Pe măsură ce sămânța împărăției crește în noi, suntem recâștigați sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu; împărăția devine un domeniu și peste acest domeniu Dumnezeu în Cristos ca Duhul guvernează în mod direct.

Împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși: Dumnezeu este totul în calitate de conținut al împărăției Sale

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu există două aspecte principale: aspectul exterior (obiectiv) și aspectul interior (subiectiv).

Aspectul exterior al împărăției lui Dumnezeu este acela că ea este un domeniu populat cu ființe umane și alte ființe vii, un domeniu peste care Dumnezeu stăpânește. Împărăția lui Dumnezeu este în mod obiectiv întregul univers, deoarece toate lucrurile și toți oamenii din el sunt împărăția lui Dumnezeu.

Totuși, împărăția lui Dumnezeu nu este doar ceva exterior, ci ceva interior, domeniul vieții; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși cu viața Sa și El este totul în calitate de conținut al împărăției Sale.

De exemplu, există împărăția plantelor, unde toate plantele au viața plantelor și trăiesc; acest lucru nu înseamnă că pentru a fi în împărăția plantelor trebuie să fii supus unei anumite plante superdotate care acționează ca împărat.

În mod similar, pentru a fi în împărăția animală, trebuie să ai viața animală, deoarece regnul animal este totalitatea vieții animale. Pentru a trăi în împărăția omenească trebuie să ai viața omenească.

În mod similar, împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși (vezi Marcu 1:15; Mat. 6:33; Ioan 3:3), iar inima Sa este ca ceea ce constituie ființa Sa să fie deschis omului pentru ca omul să se nască din Dumnezeu, să intre în împărăția lui Dumnezeu, să trăiască în împărăția lui Dumnezeu și să devină parte a împărăției lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu Își părăsește împărăția, împărăția lui Dumnezeu nu mai rămâne cu nimic în ea; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși și Dumnezeu este conținutul împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este Isus Cristos, care este Dumnezeul încarnat pentru a fi om și care este Dumnezeu Însuși ca realitate a împărăției lui Dumnezeu.

Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, omul trebuie să se pocăiască și să primească viața lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a venit predicând împărăția lui Dumnezeu, spunând oamenilor să se pocăiască, deoarece împărăția lui Dumnezeu este aproape.

Când a venit Isus, El era împărăția lui Dumnezeu; El nu numai că a predicat faptul că împărăția urmează să vină, dar că împărăția se află printre oameni, așa că oamenii trebuie să se pocăiască și să primească împărăția primindu-L pe Isus.

Cristos a venit în calitate de Dumnezeul încarnat pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu; Dumnezeu este totul ca și conținut al împărăției Sale.

Când Îl avem pe Dumnezeu ca viața noastră, noi suntem în împărăția lui Dumnezeu; dar dacă nu-L primim pe Dumnezeu ca viață, nu suntem parte a împărăției lui Dumnezeu. Doar ceea ce este Dumnezeu în noi este împărăția lui Dumnezeu, iar ceea ce nu este Dumnezeu, nu face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu este viață, având natura, capacitatea și forma vieții divine, care formează domeniul stăpânirii lui Dumnezeu (Efes. 4:18; Ioan 3:15). Nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu doar prin înțelegerea împărăției, nici nu putem vedea împărăția prin faptul că ne gândim la ea sau fiind de acord cu ea.

Putem intra în împărăția lui Dumnezeu doar primindu-L pe Dumnezeu ca viață, căci numai viața divină are natura, capacitatea și forma vieții divine, iar viața divină care crește în noi și trăiește în noi formează domeniul stăpânirii lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că împărăția lui Dumnezeu nu este doar stăpânirea exterioară a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, ci domeniul vieții divine! Aleluia, Dumnezeu Însuși este împărăția lui Dumnezeu, iar conținutul împărăției lui Dumnezeu este Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu; acum avem împărăția lui Dumnezeu în noi, și există un domeniu care crește, se extinde și se dezvoltă în noi pentru a fi împărăția lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, că ai împărțit viața Ta în noi, iar această viață are natura, capacitatea și forma vieții divine pentru a ne conforma imaginii lui Cristos și pentru a ne face împărăția lui Dumnezeu!

Împărăția lui Dumnezeu nu este o chestiune exterioară, ci abilitatea înnăscută a vieții divine

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu; viața lui Dumnezeu este și intrarea noastră în împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5, 15).

Nicodim a venit la Domnul Isus pentru a înțelege mai multe despre împărăția lui Dumnezeu, dar Domnul i-a spulberat toate conceptele despre împărăție când i-a spus că trebuie să se nască din nou în împărăția lui Dumnezeu.

Nu putem vedea împărăția lui Dumnezeu cu ochii noștri fizici și nici nu intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin înțelegerea ei sau acceptând faptul că Dumnezeu este Împăratul.

Cu toate acestea, mulți credincioși și necredincioși cred deopotrivă că împărăția lui Dumnezeu este un domeniu în care Dumnezeu stăpânește ca Împărat, iar atunci când faci ceva rău, El te va pedepsi.

Unii cred că în împărăția Sa, Dumnezeu este Împăratul care vrea să îi controleze pe toți oamenii, așa că dacă ești pe cale să-ți pierzi cumpătul, El nu va permite acest lucru, dacă ești furios și ești pe cale să vorbești cuvinte aspre, El vrea să te oprească, și dacă ești pe cale să faci un lucru rău sau să spui un cuvânt rău, El te avertizează și dacă tot nu asculți, te va pedepsi.

Acest tip de înțelegere și concepție despre împărăția lui Dumnezeu este prea restrâns, și este foarte folosit de inamic pentru a ține oamenii în întuneric și departe de Dumnezeu.

Mulți credincioși nu sunt clari cu privire la faptul că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine și, din această cauză, nu cooperează cu Domnul pentru ca împărăția să crească și să se manifeste în ei.

Guvernarea lui Dumnezeu, împărăția Sa, nu este o chestiune exterioară, ci o chestiune de viață. Noi am fost regenerați de Dumnezeu, și există capacitatea înnăscută a vieții divine (Rom. 8:2), care funcționează în mod spontan și automat în noi.

Această abilitate ne formează pentru a ne conforma imaginii lui Cristos, Cel dintâi Fiu născut al lui Dumnezeu; ea împarte viața divină în noi și face ca această viață să se răspândească în părțile interioare ale ființei noastre; și stăpânește în noi în calea vieții.

Omenește vorbind, pe măsură ce creștem în viața omenească, suntem stăpâniți și reglementați din interior pentru a nu face anumite lucruri, a nu merge în anumite locuri și a nu spune anumite cuvinte.

Spiritual vorbind, nu este vorba de faptul că ne este frică de Dumnezeul atotputernic, care guvernează și domnește ca să nu facem anumite lucruri sau să nu spunem anumite cuvinte sau să nu mergem în anumite locuri, ci abilitatea înnăscută a vieții divine este cea care operează în noi.

Cristosul pe care L-am primit, trăiește în noi; El crește în noi, El curge în noi, El Se răspândește în noi și această viață are o abilitate înnăscută, o capacitate intrinsecă de a guverna.

Viața guvernează. Dorința lui Dumnezeu este ca viața Sa divină să fie împărțită în om pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu în om, și El vrea ca această viață să crească și să se dezvolte, astfel încât abilitatea înnăscută a vieții divine să-l facă pe om să fie la fel ca Dumnezeu în viață și natură pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ și să stăpânească pentru Dumnezeu, fiind sub guvernarea lui Dumnezeu în interior.

Când suntem stăpâniți în interior de viața divină, ne cunoaștem spontan măsura și, imediat ce trecem dincolo de ea, ceva din noi ne restricționează. Viața noastră creștină și viața noastră de biserică ar trebui să fie direcționate din ce în ce mai mult de capacitatea înnăscută a vieții divine, care este Dumnezeu Însuși care crește în noi.

Pe măsură ce învățăm făcând greșeli, fiecare prin îndurarea Domnului să învățăm lecțiile de care avem nevoie, pentru a permite abilității înnăscute a vieții divine să ne modeleze în imaginea lui Cristos și să guverneze în noi.

Doamne Isuse, fie ca viața noastră creștină și viața noastră de biserică să fie direcționate din ce în ce mai mult de abilitatea înnăscută a vieții divine, care nu este altceva decât Dumnezeu Însuși care crește în noi. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu viața împărăției din noi, permițându-Ți să crești în noi, să Te răspândești în noi, să fii extins și lărgit în noi, să guvernezi și să stăpânești în noi. Fie ca viața Ta divină să guverneze în ființa noastră, reducând orice răzvrătire și împărțind elementul divin în fiecare parte a ființei noastre. O, Doamne, vrem să cooperăm cu capacitatea înnăscută a vieții divine din duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom of God is God Himself, and now we have the Innate Ability of the Divine Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Adâncul cheamă adânc: să prindem rădăcini în Cristos și să avem experiențe profunde cu El

04/07/2019 by Credincios in Cristos 4 Comments

Viața împărăției – viața și trăirea împărăției lui Dumnezeu – este o viață care poate prinde rădăcini în adâncime și aduce rod la suprafață; adâncul cheamă adânc, deci Cristos trebuie să prindă rădăcină în inima noastră, iar noi trebuie să prindem rădăcini adânc în Cristosul atotinclusiv.

Atunci când Domnul Isus a venit în inima noastră, El S-a semănat pe Sine Însuși ca sămânța vieții [întru noi]; inima noastră este solul în care S-a semănat, așa că inima noastră trebuie să fie solul potrivit în care Domnul să crească.

Pe de altă parte, noi, ca plante vii în Cristos, am fost plantați întru El și trebuie să fim înrădăcinați adânc în solul Cristosului atotinclusiv în calitate de țară bună. Inima noastră trebuie să fie tratată pentru a fi lipsită de stânci / pietre (păcate ascunse, pofte și dorințe ascunse) și spini (îngrijorările acestei vieți) așa încât Domnul ca sămânță a vieții să crească în inima noastră și să aducă rod.

Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a trata orice lucru care împiedică creșterea seminței vieții, astfel încât Domnul să prindă rădăcină adânc în inima noastră, iar noi să ne trimitem rădăcina în adâncime și să aducem rod la suprafață.

Trebuie să dezvoltăm un sistem puternic de rădăcini sub pământ; trebuie să existe multe momente ascunse cu Domnul și mai multe tranzacții cu El decât ceea ce pot vedea ceilalți la exterior.

Trebuie să avem o viață ascunsă cu Domnul, trimițându-ne rădăcini adânc în Cristosul atotinclusiv și îngăduindu-I să-și facă domiciliul în inima noastră.

O persoană care a avut experiențe profunde cu Cristos a fost apostolul Pavel; el a fost un model pentru noi toți, și el a mărturisit în 2 Corinteni 12 cum a avut experiențe minunate și înalte cu Dumnezeu, dar el nu a vorbit niciodată despre aceste experiențe cu nimeni.

Da, el a recunoscut că a avut astfel de experiențe, dar nu ne-a spus niciodată în ce constau aceste experiențe și ce i-a spus Domnul în acest timp.

Trebuie să avem experiențe profunde cu Cristos și trebuie să [le] păstrăm în ascuns; nu putem “să ne expunem rădăcinile” cu Domnul înaintea oamenilor, ci mai degrabă trebuie să avem o viață spirituală bogată, adâncă și ascunsă cu Dumnezeu, fără să spunem altora despre aceasta.

Domnul ne poate spune să împărtășim câteva dintre aceste experiențe cu câțiva sfinți din cauza nevoii lor; totuși, dacă ne lăudăm cu experiențele noastre în Cristos, pierdem profunzimea acestor bogății.

Doar atunci când avem experiențe profunde cu Cristos și nu ne lăudăm cu ele, putem trăi în realitatea “adâncul cheamă adânc”, pentru că putem împărtăși lucrurile despre Cristos din adâncul ființei noastre pentru a atinge pe alții în adâncul ființei lor.

Să prindem rădăcini adânci în Cristos în viața noastră ascunsă cu El pentru a crește cu creșterea lui Dumnezeu

Psalmul 42:7 spune: “adâncul cheamă adânc”; singurul mod în care ceilalți pot răspunde din adâncul lor la ceea ce izvorăște din adâncul nostru este dacă ne tratăm inima noastră astfel încât aceasta să fie solul adecvat pentru ca Domnul să fie înrădăcinat acolo, și dacă prindem rădăcini adânc în Cristos.

Orice nu este din adâncuri nu va atinge niciodată adâncimile celorlalți; trebuie să-L experimentăm pe Cristos în calitate de lucruri adânci ale lui Dumnezeu din adâncul ființei noastre.

Viața împărăției este o viață în adâncimi, o viață care prinde rădăcini în adâncime și aduce rod la suprafață (vezi Isaia 10:1-4; Fapte 1:13). Pentru ca noi să creștem în sus, trebuie să prindem rădăcini în adâncime.

Pe de o parte, trebuie să Îi permitem lui Cristos ca sămânța vieții să prindă rădăcini adânc în solul inimii noastre ca pământ bun (Matei 13:23), căci El a fost semănat în noi ca sămânța împărăției.

Pe de altă parte, noi, ca plante vii în Cristos, trebuie să prindem adânc rădăcini în solul Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune (Coloseni 2:6-7).

Ce înseamnă ca inima noastră să fie pământ bun pentru ca sămânța să crească în noi? Pământul bun simbolizează inima bună care nu este îngreunată de traficul lumesc, adică nu are păcate ascunse și este fără îngrijorările acestui veac și înșelăciunea bogățiilor.

Pentru ca inima noastră să fie pământul bun, trebuie să-I permitem Domnului zilnic să trateze aceste lucruri din inima noastră ca să putem crește cu creșterea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19).

Pentru că am fost plantați în Cristos ca realitatea țării bune, trebuie să ne facem timp să Îl absorbim; mai ales în timpul nostru cu El dimineața, trebuie să prindem rădăcini adânci în El, să ne facem timp să privim spre El și să ne facem timp să-L absorbim.

În Matei 13:4-8, 18-23 Domnul a vorbit și a interpretat parabola semănătorului; în timp ce semănătorul a semănat, unele semințe au căzut lângă drum, unele pe loc pietros, unele printre spini și altele pe pământ bun, arătându-ne cele patru moduri diferite în care omul primește cuvântul.

Printre aceste condiții diferite, unul este locul stâncos (pietros); există puțin pământ la suprafață, dar sub acesta este stâncă, astfel că atunci când sămânța cade în acest fel de pământ, înflorește repede, dar imediat ce iese soarele, se ofilește din cauza lipsei rădăcinii.

O rădăcină este creșterea care se produce sub pământ și frunzele sunt parte din creșterea care se produce la suprafața solului. Cu alte cuvinte, pentru ca noi să avem rădăcini adânci în Cristos, trebuie să avem o viață ascunsă; ca să avem frunze înseamnă să ne manifestăm viața interioară.

Problema cu mulți creștini este că, deși există multă viață aparentă, există foarte puțină viață secretă, pentru că lipsește viața ascunsă.

Dacă toate experiențele noastre spirituale se manifestă și vorbim despre ele altora, atunci creșterea noastră este de suprafață și nu există o creștere în adâncime; dacă așa stau lucrurile cu noi, suntem niște persoane care au doar frunze fără rădăcini și ne aflăm pe un teren fără adâncime.

Creștinul care își etalează toate virtuțile și experiențele sale în fața oamenilor și care nu are nimic în adâncul ființei sale, el nu are rădăcină; o astfel de persoană nu va putea să stea în picioare în ziua încercării și a ispitei.

Fie ca Dumnezeu să lucreze în noi pentru ca noi să prindem rădăcini în adâncime. Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a prinde rădăcini adânc în Cristos în viața ascunsă și în experiența noastră cu El, pentru ca să creștem cu creșterea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să prindem rădăcini în Cristos în viața noastră ascunsă și în experimentarea Sa de către noi. Fie ca să fim cei care au multă creștere “sub pământ” prinzând rădăcini adânc în Cristos ca să Îl absorbim și să creștem cu creșterea lui Dumnezeu. Doamne, Îți dăm inima; tratează-ne inima, ca să fie un pământ bun pentru ca sămânța împărăției să crească în noi. Fie ca inima noastră să fie eliberată de traficul lumesc, de păcatele ascunse, de egoism, de interesul propriu și de autocompătimire. Amin, Doamne, fă din inima noastră un sol bun pentru ca Tu să crești în noi. Fie ca noi să prindem rădăcini în adâncime în Cristos și să creștem la suprafață cu creșterea lui Dumnezeu!

Avem nevoie de experimentări profunde ale lui Cristos prin prinderea de rădăcini secrete și ascunse în Cristos, chemări adânci în adâncime

Avem nevoie de experimentări profunde ale lui Cristos, precum cea a apostolului Pavel, așa cum a mărturisit el în 2 Cor. 12:1-4. El a spus că cunoștea un om în Cristos cu paisprezece ani în urmă, dacă era în trup sau în afara trupului – el nu știa, dar Dumnezeu știa – care a fost luat la al treilea cer și în Paradis.

În experiența sa, Pavel a făcut o vizită în Paradis și în al treilea cer și aici a auzit cuvinte inexplicabile, cu neputință omului să le vorbească.

Cu toate acestea, Pavel a păstrat această experiență în secret timp de paisprezece ani și nu a spus nimănui despre asta. Rădăcinile sale erau adânc sub pământ; chiar și atunci când a mărturisit despre experiența sa, el nu a spus ce erau lucrurile pe care Domnul i le-a spus.

Dacă vrem să avem lucrarea lui Pavel, trebuie să avem “rădăcina” lui; dacă dorim să avem conduita exterioară a lui Pavel, trebuie să avem viața sa interioară; dacă vrem să avem puterea manifestată a lui Pavel, trebuie să avem experimentarea sa secretă.

Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să depunem mărturie despre ceea ce experimentăm din Cristos, ci că trebuie să ne dăm seama că multe experiențe trebuie să fie ascunse; avem nevoie de experiențe profunde ale lui Cristos prin prinderea de rădăcini secrete și ascunse în Cristos, iar atunci când vorbim cu ceilalți, Îl vorbim pe Cristos Isus ca Domn (2 Cor. 4:5).

A fi fără rădăcină înseamnă a fi fără vreo comoară ascunsă, a fi fără viață ascunsă sau fără experiențe ascunse; este esențial ca unele din experiențele noastre în Cristos și cu Domnul să rămână acoperite, pentru că dacă descoperim totul, pierdem totul.

Tot ceea ce a descoperit împăratul Ezechia înaintea mesagerilor veniți din partea împăratului Babilonului, a și pierdut (vezi Isaia 39:2-8).

Orice secrete avem cu Domnul trebuie să fie păstrate; nu ar trebui să fim nerăbdători să spunem altora experiențele profunde din Cristos, ci mai degrabă, numai dacă El mișcă în noi pentru a dezvălui ceva, atunci ar trebui să îndrăznim să le dezvăluim.

În părtășie în Trup, Domnul poate dori ca noi să împărtășim o anumită experiență cu un frate, și nu ar trebui să ne reținem, pentru că acest lucru ar însemna să încălcăm o lege a membrilor Trupului lui Cristos – legea părtășiei.

În Trupul lui Cristos există o curgere a vieții între membrii; trebuie să învățăm nevoia de a păstra partea ascunsă pe care o avem înaintea Domnului, experiențele lui Cristos care nu sunt cunoscute de ceilalți.

Dacă viața noastră nu are adâncime, lucrarea noastră superficială va afecta pe alții doar în mod superficial; numai “adâncul cheamă adânc.”

Dar dacă avem experiențe profunde din Cristos prin trimiterea rădăcinilor secrete și ascunse în El, ceea ce împărtășim cu ceilalți vor fi “chemări adânci în adâncime”, pentru că experiențele noastre adânci vor vorbi adâncul ființei celorlalți.

O viață spirituală pură și frumoasă este derivată din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Dacă trimitem rădăcini “asemenea copacilor din Liban”, vom “înmuguri asemenea crinilor” (vezi Osea 14:5); o astfel de viață este capabilă să aducă mult rod (v. 5-7).

Copacii din Liban sunt maiestuoși, își trimit rădăcini adânci în sol; dar ceea ce apare este înmugurirea ca un crin, ceea ce semnifică a avea o viață pură de încredere în Dumnezeu în mijlocul unei situații amestecate și complicate.

Pentru ca noi să trăim o viață în adâncimi, trebuie să avem o părtășie directă și intimă cu Domnul; după cum spune Cântul Cânturilor 4:12, trebuie să fim ca o grădină închisă, un izvor închis, o fântână sigilată pentru savurarea intimă a Domnului.

În calitate de căutătorii Săi iubiți, noi devenim o grădină pentru satisfacția intimă a lui Cristos și ceea ce avem este întru totul pentru plăcerea Preaiubitului nostru și nimeni altcineva.

Dacă credincioșii de astăzi s-ar închide un pic mai mult și s-ar sigila mai strâns, lucrarea lor ar deveni mai prevalentă / predominantă.

Fie ca Domnul să ne dea har și să facă o lucrare mai adâncă în noi prin cruce pentru ca să prindem rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu și pentru a satisface inima Lui!

Fie ca noi să avem experiențe adânci din Cristos prin trimiterea rădăcinilor secrete și ascunse în El până la “adâncul cheamă adânc”!

Iubite Doamne Isuse, Te iubim, ne deschidem Ție și vrem să prindem rădăcini adânci în Cristos pentru a trăi o viață ascunsă în adâncimile lui Cristos, astfel încât dorința inimii Tale să fie satisfăcută! Fie ca noi să fim salvați din a avea doar o trăire exterioară pe care alții să o vadă. Fie ca să prindem rădăcini în Cristos în secret în părtășia noastră cu El pentru ca noi să putem trăi în adâncimile lui Cristos și să experimentăm “adâncul cheamă adânc.” Amin, Doamne, fie ca părtășia noastră interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu să rezulte într-o viață spirituală pură și frumoasă cu Dumnezeu și înaintea oamenilor. Dă-ne acest har și fă o lucrare mai adâncă în noi prin cruce pentru ca noi să prindem rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu și pentru a satisface inima Lui!