Avem nevoie de adevărul sfințitor pentru a trata toți factorii de diviziune din ființa noastră, astfel încât să putem menține singurul acord între noi, expresia practică a unității care este în Dumnezeul Triunic și care a fost extinsă pentru a ne include și pe noi.
Domnul Isus S-a rugat în Ioan 17 ca noi toți să fim una; unitatea pentru care S-a rugat nu este doar o unitate în doctrină sau armonizare în mintea noastră, ci mai mult, unitatea Dumnezeului Triunic.
Putem avea o astfel de unitate pentru că suntem sfințiți prin adevăr. Când Tatăl ne sfințește în cuvântul Său al adevărului, suntem una. Sfințirea rezultă în unitatea autentică pentru că această sfințire ne păstrează în Dumnezeul Triunic. Când suntem sfințiți, suntem păstrați în Dumnezeul Triunic.
Așa cum Tatăl este în Fiul și Fiul este în Tatăl, tot așa suntem și noi în El fiind sfințiți în adevăr. Putem fi una, așa cum Tatăl și Fiul sunt una. O, ce unitate!
Aceasta nu este o unitate a organizării sau doar de a gândi la același lucru, pentru că suntem oarecum similari și cu toții suntem de acord. Mai degrabă, această unitate este unitate a coinerenței.
Singura cale prin care este posibil pentru noi să fim una este să fim în Dumnezeul Triunic. Trebuie să fim în Dumnezeul Triunic prin intermediul adevărului sfințitor. Trebuie să fim sfințiți în adevăr, care este în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a putea fi una.
Fie ca noi să aspirăm să avem o astfel de unitate și să fim în această unitate fiind în Dumnezeul Triunic! Când suntem în Dumnezeul Triunic fiind sfințiți de adevăr, orice factori de diviziune din noi sunt uciși.
Adevărul sfințitor ucide și pune capăt factorilor de diviziune, iar noi suntem aduși spontan în unitatea autentică. Pe măsură ce ne deschidem personal Domnului pentru a fi sfințiți de El în adevăr, avem spontan unitatea Trupului lui Cristos.
Unitatea Trupului lui Cristos este unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic. Dumnezeul Triunic este unul; Tatăl este în Fiul, Fiul este în Tatăl, iar Duhul este una cu Fiul și cu Tatăl. Prin moartea și învierea Sa, unitatea Dumnezeului Triunic a fost extinsă pentru a ne include pe noi, mulții credincioși în Cristos.
Atâta timp cât rămânem în adevărul sfințitor, permițând adevărului din cuvântul lui Dumnezeu să ne înnoiască, să ne separe înspre Dumnezeu și să ne satureze, suntem în Dumnezeul Triunic și savurăm unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic.
Învingem caracterul lumesc prin adevărul sfințitor pentru a-L iubi pe Dumnezeu și nu lumea
Există patru factori principali de diviziune, așa cum este indicat de Domnul Isus în Ioan 17; toți acești factori de diviziune sunt biruiți de adevărul sfințitor.
Primul dintre acești factori este caracterul lumesc. Atâta timp cât noi, credincioșii în Cristos, iubim un anumit aspect al caracterului lumesc, acel aspect al caracterului lumesc devine o cauză de dezbinare (Ioan 17:14-16, 18; 1 Ioan 2:15-17; 5:19).
Putem spune că nu iubim lumea, dar s-ar putea să iubim lumea doar într-un singur aspect; acel aspect al caracterului lumesc va cauza o dezbinare, separându-ne de frați și surori. O, Doamne!
Domnul Isus a menționat cuvântul „lume” de optsprezece ori în Ioan 17; uneori vorbea despre pământ, temelia lumii sau despre oamenii căzuți din lume, dar cel puțin jumătate din locurile în care lumea e menționată, s-a referit la sistemul lui Satan.
Lumea ne descalifică de la participarea la singurul acord. Apostolul Ioan a spus că nu ar trebui să iubim lumea, nici lucrurile din lume, pentru că oricine iubește lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Acest lucru este foarte practic.
Întreaga lume este un sistem satanic și zace în cel rău; când nu iubim lumea, nu cedăm teren dușmanului. Iubirea lumii măcar puțin îi oferă celui rău terenul pentru a ne învinge și a ne ocupa. O, Doamne!
Este bine să venim la Domnul cu privire la acest lucru, verificând cu El și fiind deschiși strălucirii Sale, astfel încât El să ne arate ce aspect al caracterului lumesc încă iubim.
Ne putem ruga ca Domnul să strălucească asupra noastră dacă mai este ceva în ființa noastră, ceva în obiceiurile noastre, ceva în viața noastră de zi cu zi, care este în lume și iubește lumea.
Dar cum ne folosim telefoanele, cum gestionăm internetul și rețelele sociale? Dar lucrurile din casa noastră și lucrurile din dormitorul nostru – sunt ele o expresie a dragostei noastre față de lume?
Oricine iubește lumea și este lumesc a terminat cu unitatea. Putem birui iubirea pentru lume iubindu-L pe Domnul și prin adevărul sfințitor.
Când suntem în Cuvântul lui Dumnezeu și adevărul este infuzat în ființa noastră, pur și simplu vedem lumea așa cum este și nu vom mai iubi lumea.
Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să expună orice aspect al caracterului lumesc pe care încă îl iubim și de care ne ținem, astfel încât să nu mai iubim lumea, ci să-L iubim pe Dumnezeu și să savurăm adevărul sfințitor!
Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Salvează-ne de la a iubi lumea. Salvează-ne de caracterul lumesc. Ne deschidem strălucirii Tale, dragă Doamne: luminează-ne și expune orice caracter lumesc din ființa noastră. O, Doamne, cum rămâne cu felul în care vorbim și cum ne îmbrăcăm? Ne deschidem Ție cu privire la vorbirea noastră, la ușurătatea noastră, la implicarea noastră în lucrurile lumii și la iubirea lumii de către noi. Fie ca să vedem că lumea zace în cel rău și că iubirea ei, chiar și puțin, îi oferă celui rău terenul pentru a ne învinge și a ne ocupa. O, Doamne Isuse, ne întoarcem inima către Tine! Te iubim! Vrem să fim umpluți de dragoste pentru Tatăl și nu de dragoste pentru lume! Amin, Doamne, păstrează-ne în adevărul sfințitor, pentru ca lumea să fie expusă și să-L putem iubi pe Dumnezeu și nu lumea!
Îl contactăm pe Domnul prin Cuvânt pentru a-I permite să se infuze în noi și să trateze ambiția noastră
Un al doilea factor de diviziune este ambiția; ambiția este în fiecare dintre noi, ca o cârtiță care lucrează în subteran, într-un mod ascuns, pentru a provoca pagube (Isaia 14:13; Filipeni 2:3-4; Ioan 5:44; Romani 12:16; Matei 23:5-7; 1 Corinteni 10:24).
Când Îl contactăm pe Domnul prin Cuvânt și Îi permitem să Se infuzeze în noi, adevărul astfel împărțit în ființa noastră ne ucide ambiția. Ce poate trata ambiția noastră? Cu toții avem ambiție și, fie că ne dăm seama sau nu, ambiția ne subminează din interior.
Mustrarea nu funcționează și simpla expunere a ambiției cuiva nu o va trata. Trebuie pur și simplu să venim la Domnul și să fim sub cuvântul sfințitor; numai atunci când Domnul ne infuzează cu adevărul prin cuvântul Său nu mai putem fi ambițioși.
Ambiția este în noi toți; s-ar putea să nu se manifeste rapid sau des, dar este în noi, pândind și așteptând o oportunitate de a se manifesta. Putem fi într-un grup de slujire și altcineva poate fi rugat să facă ceva și nu noi, chiar dacă credem că suntem persoana potrivită pentru acel aspect practic; ambiția este expusă.
Trebuie să fim sfințiți în adevăr, savurând adevărul sfințitor pentru a trata acest factor al diviziunii. Trebuie să venim la Domnul și să ne deschidem către El, astfel încât El să ne poată sfinți.
Atunci când suntem sfințiți de Domnul prin cuvântul Său, ieșim din noi înșine și intrăm în Dumnezeul Triunic; în acest fel, microbul ambiției este ucis.
Doar adevărul împărțit în ființa noastră prin contactul nostru cu Domnul prin cuvântul Său poate trata ambiția noastră. Fie ca noi să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu zi de zi. Fie ca noi să ne întoarcem la cuvântul lui Dumnezeu și să ne deschidem Domnului, astfel încât El să poată străluci asupra noastră și să ne expună ambiția.
Adevărul sfințitor este cel care ucide elementul ambiției din noi. Chiar dacă am putea crede că nu suntem oameni ambițioși în lume, există microbul ambiției în sângele nostru; avem nevoie de adevărul sfințitor ca antibiotic pentru a-l ucide.
Dacă ambiția din noi nu este dată la moarte, nu poate exista unitate autentică. Desigur, trebuie să fim ambițioși pentru a-I fi plăcuți Domnului și a trăi pentru El, dar ambiția pentru o poziție, ambiția de a fi cineva și de a realiza ceva, trebuie dată la moarte.
Singura cale prin care putem fi una este atunci când microbul ambiției este exterminat de cuvântul sfințitor. Dacă noi, credincioșii în Cristos și sfinții din viața de biserică, dorim să avem o unitate autentică în viața de biserică, avem nevoie de adevărul sfințitor pentru a trata cu ambiția noastră.
Numai atunci când suntem sfințiți prin adevărul din cuvântul lui Dumnezeu putem fi păstrați în Dumnezeul Triunic și suntem spontan una. Când suntem în Dumnezeu, suntem una, dar când suntem în afara Dumnezeului Triunic, suntem imediat divizați.
Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Strălucește asupra noastră. Purifică-ne. Intensifică strălucirea Ta asupra noastră și în noi. Expune orice element de ambiție din ființa noastră. O, Doamne, ai Tu o cale în noi. Vrem ca adevărul sfințitor să fie infuzat în noi, astfel încât ambiția noastră să fie dată la moarte și desființată. Dorim să avem unitate autentică în viața de biserică, așa că lăsăm ca adevărul sfințitor să trateze ambiția noastră! O, Doamne Isuse, ne deschidem pe deplin Ție! Venim să Te contactăm prin Cuvânt și Îți permitem să Te infuzezi în noi, astfel încât adevărul împărțit în ființa noastră să ucidă elementul ambiției din ființa noastră! Păstrează-ne în unitate. Păstrează-ne într-un singur acord. Păstrează-ne în Dumnezeul Triunic prin sfințirea noastră în Cuvânt!
Să fim diponibili să fim nimeni și să-L înălțăm doar pe Cristos pentru a trata înălțarea de sine
O a treia cauză a diviziunii este înălțarea de sine; acest factor de diviziune însoțește de obicei ambiția. Unii oameni sunt ambițioși și se înalță pe ei înșiși, în timp ce alții sunt ambițioși, dar nu se înalță niciodată.
Cei care se înalță pe ei înșiși își doresc să aibă o anumită preeminență și o poziție mai înaltă pentru ca alții să-i vadă și să-i aprecieze.
Ucenicii nu erau doar ambițioși pentru o poziție, ci, mai mult decât atât, se înălțau pe ei înșiși deasupra altora; Petru a luat inițiativa în a face acest lucru. O, Doamne!
Fie ca noi să fim dispuși să fim nimeni și să-L înălțăm pe Cristos ca singurul Cineva, căci El are preeminența universală (Coloseni 1:18; 2 Corinteni 4:5; 3 Ioan 9-11). Înălțarea de sine este ca un șarpe, provocând dezbinare între sfinți.
Fie ca noi să învățăm să nu ne înălțăm pe noi înșine, ci mai degrabă să-L înălțăm doar pe Cristos. Dacă ni se dă o anumită responsabilitate sau dacă preluăm conducerea în viața de biserică într-un anumit aspect, nu ar trebui să fim nerăbdători să menționăm acest lucru altora sau să pretindem că suntem cineva.
Dacă vrem să fim cineva, viața de biserică autentică nu este locul potrivit pentru noi, căci în viața de biserică suntem cu toții niște nimeni și doar Cristos este Cineva.
În recâștigarea Domnului, noi toți suntem smeriți și doar Cristos este înălțat. Suntem cu toții dispuși să-L înălțăm doar pe Cristos și să-I acordăm doar Lui preeminența în ființa noastră, căci El este singurul care este Cineva și noi suntem cu toții niște nimeni.
Suntem dispuși să luăm calea crucii și să trăim o viață crucificată, chiar și atunci când putem fi persecutați de cei din afară și vorbiți de rău de cineva din viața de biserică.
În economia lui Dumnezeu, preeminența Îi aparține numai lui Cristos. Trăim o viață crucificată doar astfel încât înălțarea de sine să fie învinsă și să-I dăm lui Cristos preeminența.
Chiar și atunci când Domnul face ceva minunat printre noi, căci există un anumit singur acord și dăm un raport sau o mărturie despre aceasta, fie ca noi să fim conștienți de înălțarea de sine.
Înălțarea de sine este dăunătoare, fiind exprimată chiar și atunci când nici nu ne dăm seama; ceilalți din jurul nostru o pot simți, dar noi s-ar putea să fim inconștienți. Înălțarea de sine este insidioasă și trebuie să ne pocăim pentru că ne-am înălțat pe noi înșine.
Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său, să-I acordăm Lui primul loc și să fim în adevărul sfințitor, astfel încât orice element de înălțare de sine să poată fi eradicat din ființa noastră.
Dacă ne dăm seama că Cristos este preeminent înaintea lui Dumnezeu, nu vom mai încerca să ne înălțăm pe noi înșine, ci vom ține de Cristos, Îl vom înălța pe Cristos și Îi vom da preeminența în ființa noastră. Amin!
Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în ființa noastră și în viața de biserică. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Ai Tu preeminența în noi și în tot ceea ce are legătură cu noi. Fie ca Tu să ai preeminența în viața de biserică și în toată slujirea noastră în biserică. Salvează-ne de înălțarea de sine. Salvează-ne de a ne înălța pe noi înșine sau de a ne ridica pentru ca alții să ne vadă și să ne aprecieze. O, Doamne, strălucește asupra noastră și expune orice exaltare a sinelui. Expune orice este din sine care încearcă să se înalțe pe sine. Fie ca noi să rămânem una cu Tine pe cruce pentru a trăi o viață crucificată, o viață în care sinele este crucificat și doar Cristos este înălțat. Amin, Doamne, nu mai sunt eu, ci Cristos! Nu eu, ci Cristos fie înălțat și apreciat! Slavă Domnului, Cristos are primul loc în toate lucrurile!
Să nu ne ținem de opiniile și concepțiile noastre, ci să ne concentrăm pe recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii
Al patrulea factor de diviziune sunt opiniile și concepțiile (Matei 16:21-24). Cu toții avem concepții și opinii și, chiar și după ce devenim creștini, încă avem opinii; cu atât mai mult, acum ne ținem de opiniile noastre.
Opinia este ca un scorpion, care ne mușcă și ne face să pierdem viața și să fim lipsiți de savurarea lui Cristos. Părerea bună a lui Petru a fost exprimată când Domnul a spus că trebuie să meargă la cruce, iar Domnul a identificat-o imediat ca fiind Satan vorbind în Petru.
Probabil cel mai dăunător lucru sunt concepțiile și opiniile din viața de biserică. Putem vorbi despre ceva legat de creșterea copiilor noștri, iar unii își pot aduce concepțiile și opiniile bazate pe modul în care au fost crescuți și pe mediul lor.
Fie ca Domnul să ne dea harul să nu ne ținem de opiniile noastre, ci mai degrabă să le lăsăm laoparte și să ne concentrăm doar pe scopul lui Dumnezeu. Trebuie să urmărim pur și simplu scopul Domnului, care este recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii.
Deoarece concepțiile și opiniile sunt de fapt expresia sinelui, nu ar trebui să ne ținem de ele. Chiar și opiniile noastre bune, grija față de ceilalți și faptul că nu vrem ca ei să sufere, pot fi ceva ce Satan folosește pentru a aduce dezbinare și a deteriora unitatea.
Mai ales în slujba Domnului și pe măsură ce învățăm să-I slujim în viața de biserică, trebuie să învățăm să spunem: Nu știu. Este ușor să-ți exprimi opinia și să faci lucrurile conform concepțiilor tale, căci s-ar putea să știi atât de multe lucruri.
Cu cât suntem mai implicați în viața de biserică și în lucrarea Domnului, cu atât mai mult trebuie să avem atitudinea că nu știm și că avem nevoie de părtășie.
Nu suntem experți. Nu devenim experți. Învățăm să depindem de Domnul și să nu ne ținem de opiniile și concepțiile noastre. Domnul vrea să ne înnoiască. Fie ca noi să învățăm să nu insistăm asupra nimic altceva decât asupra lui Cristos, ca viață și ca totul pentru biserică.
În afară de scopul lui Dumnezeu, nu ar trebui să insistăm asupra niciunei opinii sau concepții. Avem nevoie de adevărul sfințitor. Numai adevărul sfințitor poate trata opiniile și concepțiile noastre.
Când avem realitatea divină infuzată în ființa noastră, nu mai suntem lumești și nici nu iubim lumea, ambiția noastră este dată la moarte, înălțarea de sine este desființată, iar opiniile și concepțiile noastre sunt lăsate deoparte.
Slavă Domnului că avem adevărul sfințitor prin care putem trata și elimina factorii de diviziune din ființa noastră. Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul în fiecare zi, orice factor de diviziune din ființa noastră este biruit.
Factorii de diviziune sunt uciși de adevărul sfințitor, iar rezultatul este că suntem aduși într-o unitate autentică, căci sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic.
Dar dacă nu rămânem în cuvântul sfințitor prin exersarea duhului nostru, vom fi creștini lumești, creștini ambițioși, creștini care se înălță de sine sau creștini cu opinii ferme, iar astfel de oameni nu pot fi niciodată una!
Fie ca noi să permitem cuvântului sfințitor al adevărului să trateze caracterul lumesc, ambiția, înălțarea de sine și opiniile, astfel încât să putem rămâne și să fim păstrați în unitatea autentică, unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic!
Doamne Isuse, Te iubim și iubim biserica. Vrem să ne concentrăm doar pe recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii. Ne deschidem Ție, Doamne. Strălucește asupra noastră și expune-ne opiniile și concepțiile noastre. Fie ca să nu ne ținem de opiniile noastre și să refuzăm să ne ținem de concepțiile noastre. O, Doamne, fie ca noi să învățăm să nu insistăm asupra nimic altceva decât asupra lui Cristos ca viață și ca totul pentru biserică! Amin, Doamne, fie ca scopul Tău să devină scopul nostru. Fie ca noi să fim dispuși să renunțăm la opiniile și concepțiile noastre și pur și simplu să-L luăm pe Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii! Fie ca factorii de dezbinare din noi să fie uciși de adevărul sfințitor, ca să putem fi aduși la o unitate autentică! Aleluia, sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic și în El suntem una!