Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația într-o alimentație din Cristos ca hrană spirituală, căci orice mâncăm din Cristos ne reconstituie pentru a ne face locuința Lui; punctul central al clădirii lui Dumnezeu astăzi este Cristosul pe care l-am mâncat, digerat și asimilat, iar acest Cristos din noi este o aducere aminte eternă!
Săptămâna aceasta venim la subiectul Hrana noastră spirituală, stânca noastră spirituală și conținutul mesei Domnului, bazându-ne în principal pe 1 Corinteni 10-11 și unele porțiuni din Exod.
Ce Cristos minunat avem! Dumnezeu ni L-a dat pe Cristosul atotinclusiv pentru a fi savurarea și experiența noastră, iar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie pur și simplu să rămânem sub distribuirea divină a Trinității Divine pentru a-L savura, a ne împărtăși din bogățiile Sale și a fi constituiți cu El pentru a deveni clădirea lui Dumnezeu, biserica!
Pe măsură ce parcurgem carte după carte în Noul Testament, putem vedea multe aspecte ale Cristosului atotinclusiv pentru savurarea noastră și putem citi și ne putem ruga pentru cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L primi pe Cristos în noi și a-L face parte din constituția noastră.
Cristos este atât de bogat! El este atât de minunat! El este atât de atotinclusiv! El este desfătarea Tatălui, Preaiubitul Tatălui și El este, de asemenea, porția noastră pentru savurarea noastră! El este hrana noastră spirituală pentru care să mâncăm și să trăim și El este stânca noastră spirituală care ne urmează pentru a ne da apă vie ori de câte ori avem nevoie.
Mai mult, El este conținutul Mesei Domnului, căci masa Domnului este pur și simplu să-L arate pe Cristos ca fiind totul pentru savurarea noastră.
Fie ca noi să ne deschidem Domnului iar și iar și să fim dezvăluiți pentru a-L vedea, a-L savura, a-L mânca, bea și a fi constituiți cu El pentru zidirea bisericii ca locuință a lui Dumnezeu.
El vrea să devină hrana noastră – și vrea să ne schimbe alimentația, astfel încât să nu mai mâncăm din lucrurile lumii, ci mai degrabă să-L mâncăm pe El, să fim constituiți cu El și să fim umpluți cu El ca hrană interioară.
Ce înseamnă ca Cristos să fie adevărata noastră mană? Ce înseamnă pentru noi să-L mâncăm pe Cristos? Cum putem să-L mâncăm pe Cristos? Trebuie să ne deschidem către Domnul pe măsură ce venim la cuvântul Său, pentru a putea învăța să-L mâncăm pe Cristos și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh.
Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne rugăm asupra cuvântului Său, pe măsură ce avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei, Domnul are o cale de a ne vorbi, de a ne hrăni, de a ne alimenta și de a ne reconstitui cu Sine Însuși.
O, fie ca Domnul să strălucească asupra noastră! Fie ca El să strălucească cu adevărat asupra noastră pentru a ne expune și a ne arăta cât de mult avem nevoie de Cristos! Avem nevoie de El nu numai în cunoașterea noastră, ci și în experiența și savurarea noastră!
Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală pentru a trăi prin Cristos și a zidi biserica
1 Corinteni 10:3 ne spune că toți copiii lui Israel au mâncat aceeași hrană în pustie; au mâncat mana, care era hrana pe care Dumnezeu le-a dat-o să mănânce zi de zi, timp de patruzeci de ani (Ioan 6:31-35).
Dacă citim Exod capitolul 16, vedem cum Dumnezeu a purtat de grijă ca poporul Său să mănânce mană zi de zi; adevărul profund din acest capitol este că Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația. Dumnezeu nu ni-L dă doar pe Cristos să-L mâncăm; El vrea să avem o schimbare a alimentației către o alimentație a lui Cristos ca hrană spirituală.
Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația pentru ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală, adevărata mană trimisă de Dumnezeu Tatăl pentru noi, ca popor ales al lui Dumnezeu, să trăim prin Cristos (1 Corinteni 10:3; Ioan 6:31-35, 48-51, 57-58).
Cartea Exod este o carte ca nicio alta din Biblie, deoarece ne arată o imagine clară a mântuirii depline a lui Dumnezeu. Dacă citim mesajele de studiu de viață asupra cărții Exod, vom fi foarte luminați cu privire la mântuirea deplină a lui Dumnezeu și vom fi ajutați să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca mântuire a noastră pentru clădirea lui Dumnezeu.
Trebuie să vedem nu doar că Dumnezeu ni-L dă pe Cristos ca pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu și pâinea care coboară din cer ca să o mâncăm, ci și mai mult, că Dumnezeu vrea să ne schimbe alimentația.
Așa cum poporul Israel a ieșit din Egipt și avea nevoie să-și schimbe alimentația de la mâncarea egipteană la mâncarea cerească, tot așa trebuie să ne schimbăm și noi alimentația.
Una este să-i spui cuiva să nu iubească lumea și lucrurile din lume, un îndemn care poate suna bine, dar s-ar putea să nu aibă prea mult impact. Dar cu totul altceva este să învățăm să-L mâncăm pe Cristos și să avem o schimbare a alimentației, în loc să-L mâncăm pe Cristos.
Mâncatul lui Cristos ca hrană spirituală este legat de clădirea lui Dumnezeu.
Când copiii lui Israel erau în Egipt, mâncând mâncare egipteană și trăind în stilul egiptean, nu au putut zidi tabernaculul pentru ca Dumnezeu să aibă o clădire pe pământ. Dar după ce au fost reconstituiți cu hrana cerească, mana venind din cer, au putut zidi tabernaculul pentru ca Dumnezeu să locuiască printre ei.
Noi, cei care credem în Cristos, suntem în lume, dar prin credință și botez am ieșit din lume pentru a fi sfințiți pentru Cristos, un popor sfânt pentru El. Dar suntem încă constituiți cu multe lucruri în lume, așa că trebuie să avem o schimbare de alimentație.
Nu suntem calificați să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos dacă suntem constituiți cu lumea și nu-L avem pe Cristos ca constituție a noastră. Numai mâncându-L pe Cristos ca hrană spirituală pentru a fi constituiți cu El putem zidi biserica în calitate de locuință a lui Cristos.
Trebuie să-L mâncăm zilnic pe Cristos până când avem o schimbare de alimentație la o alimentație a lui Cristos. Zi de zi trebuie să plătim prețul pentru a ne trezi puțin mai devreme și a-L savura pe Domnul ca hrană a noastră.
Fiecare dintre noi trebuie să „adune mana” contactându-L pe Domnul pentru a obține provizia zilnică de la El. Așa cum poporul lui Israel trebuia să adune porția de mană pentru fiecare zi, un omer, tot așa trebuie să plătim prețul pentru a-L savura pe Cristos.
Dându-le Dumnezeu mană de mâncare, El a indicat că intenția Lui nu era doar să-i aducă în țara bună, ci, pe măsură ce intră în țara bună, ei vor fi reconstituiți în însăși natura lor.
Dumnezeu vrea să schimbe natura poporului Său; El vrea să schimbe însăși constituția lor pentru împlinirea scopului Său. Dumnezeu astăzi nu ne dă nimic de mâncare decât Cristos ca hrană spirituală, Cristos ca adevărată mană.
Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos zilnic, suntem reconstituiți cu El și trăim datorită Lui (Ioan 6:57). Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, constituția noastră se schimbă pentru ca noi să devenim la fel ca El. Nu zidim biserica doar mâncându-L pe Cristos încontinuu – noi înșine, însăși ființa noastră constituită cu Cristos, devine clădirea lui Dumnezeu.
După ce suntem reconstituiți cu Cristosul pe care îl mâncăm, îl digerăm și îl asimilăm, devenim locașul lui Dumnezeu. Constituția noastră depinde de alimentația noastră. Dacă ne hrănim cu lucrurile din lume, alimentația noastră este egipteană și nu putem zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.
Dar dacă îl mâncăm pe Cristos zi de zi, constituția noastră va fi a lui Cristos și vom zidi biserica prin însăși ființa noastră. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi și să-I permitem lui Dumnezeu să ne schimbe alimentația într-o alimentație a lui Cristos, astfel încât să putem fi reconstituiți cu El, să trăim pe Cristos și să devenim parte a locașului lui Dumnezeu pe pământ astăzi.
Doamne, ai Tu o cale de a ne schimba alimentația într-o alimentație a lui Cristos, astfel încât să-L putem mânca pe Cristos, să fim constituiți cu Cristos, să-L trăim pe Cristos și să devenim parte a locașului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Vrem să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală astăzi. Salvează-ne de la a mânca alte lucruri. Mântuiește-ne de la a mânca lucruri din lume. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca hrană cerească, mana cerească, pentru a putea fi reconstituiți cu Cristos în însăși ființa noastră. Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să ne schimbi însăși natura reconstituindu-ne cu Tine Însuți. Fie ca să ne trezim puțin mai devreme în fiecare zi pentru a petrece timp cu Tine și a aduna mana, mâncându-L pe Cristos ca hrană spirituală. Lucrează în noi și schimbă-ne constituția pe măsură ce ne hrănim cu Cristos ca hrană cerească unică. Reconstituie-ne cu Tine Însuți. Vrem să-L mâncăm pe Cristos și să trăim datorită lui Cristos. Fie ca să-L mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală zi de zi, până când vom deveni locuința lui Dumnezeu!
Cristosul pe care-L mâncăm, digerăm și asimilăm este o amintire eternă și punctul central al clădirii lui Dumnezeu
Există multe aspecte legate de faptul că Cristos este hrana noastră spirituală unică; un aspect particular este faptul că o parte din mană a fost pusă într-un vas de aur în chivotul legământului înaintea lui Dumnezeu, pentru o aducere aminte eternă.
Acest lucru ne arată că tot ceea ce mâncăm din Cristos pentru a fi elementul nostru reconstituent și rezerva noastră pentru a ne face locuința lui Dumnezeu în acest univers, va fi o aducere aminte eternă (Exod 16:16, 32).
Faptul că Dumnezeu le dă poporului Său mană zilnic nu a fost doar o grijă a Lui pentru ei, astfel încât să nu moară de foame în pustie, ci o schimbare a alimentației lor într-o alimentație cerească, pentru ca ei să fie un popor ceresc care să-I zidească locuința cerească pe pământ.
Faptul că Îl mâncăm pe Cristos ca hrană spirituală zi de zi nu este doar pentru existența noastră spirituală înaintea lui Dumnezeu; mai mult, tot ceea ce mâncăm din Cristos, digerăm din El și asimilăm din El în ființa noastră este o aducere aminte eternă și punctul central al clădirii lui Dumnezeu.
Cristosul pe care-L savurăm și Îl experimentăm devine însăși constituția noastră; El devine elementul reconstituent pentru noi, ca popor al lui Dumnezeu, pentru a face parte din zidirea Lui. Ce minunat!
Ce crezi că ne vom aminti pentru totdeauna când vom trăi una cu Dumnezeu în și ca Noul Ierusalim? Singurul lucru care merită o aducere aminte eternă este Cristosul pe care l-am mâncat, digerat și asimilat.
Pentru totdeauna, nu merită să ne amintim câți bani am câștigat, ce am făcut la muncă, ce am realizat în această lume sau ce ne-au făcut alții, fie pozitiv, fie negativ. Slujba noastră nu merită să ne amintim. Păcatele și eșecurile noastre nu vor fi amintite. Nici măcar casa frumoasă sau mașina frumoasă pe care o avem astăzi nu vor fi amintite.
Ceea ce este demn de o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu este Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm. Doar Cristosul care a devenit constituția noastră este demn de a fi o aducere aminte eternă.
Dacă suntem zilnic în relație cu Domnul și Îl mâncăm în mod constant, vom avea o constituție solidă a lui Cristos și vom avea multe de spus despre El în eternitate.
Dacă Îl savurăm pe Domnul împreună cu sfinții astăzi în viața de biserică, cu toate întâlnirile ei, vom avea o comoară bogată a lui Cristos și multe de amintit înaintea Domnului în ziua aceea.
Domnul le-a poruncit lui Moise și lui Aaron să ia un omer plin de mană – cantitatea pe care fiecare israelit trebuia să o adune în fiecare dimineață pentru provizia lor zilnică – și să o pună într-un vas de aur, care urma să fie pus în Chivot, care era în Sfânta Sfintelor, în partea cea mai dinăuntru a sanctuarului lui Dumnezeu.
Putem spune că tabernaculul este centrul universului, căci acolo locuiește Dumnezeu, iar punctul focal al tabernaculului este Sfânta Sfintelor. Însă punctul focal al Sfintei Sfintelor este Chivotul, iar punctul focal al Chivotului este mana ascunsă, aducerea amintă eternă a ceea ce mâncăm, digerăm și asimilăm din Cristos.
Pe de o parte, Îl savurăm pe Cristos și suntem reconstituiți cu El pentru a deveni parte a locuinței lui Dumnezeu. Pe de altă parte, ceea ce mâncăm, digerăm și asimilăm din Cristos în ființa noastră devine o amintire eternă înaintea lui Dumnezeu.
Mai mult, punctul central al clădirii lui Dumnezeu, biserica, este Cristosul constituit în ființa noastră prin mâncatul, digerarea și asimilarea lui Cristos. Acesta ar trebui să fie și punctul central al vieții noastre creștine de astăzi.
Cristosul ascuns, Cristosul pe care nu numai că îl savurăm, ci îl și mâncăm, digerăm și asimilăm, astfel încât El să devină elementul reconstituent al ființei noastre interioare, este punctul central al vieții noastre creștine și al vieții de biserică.
Suntem intrinsec în viața de biserică și trăim o viață creștină în cel mai intrinsec mod atunci când Îl mâncăm pe Cristos, Îl digerăm pe Cristos și Îl asimilăm pe Cristos, astfel încât El să devină punctul central al ființei și vieții noastre.
Așa cum mana din vasul de aur era punctul central al locuinței lui Dumnezeu, tot așa Cristos, ca mana pe care o mâncăm noi, este punctul central al clădirii lui Dumnezeu de astăzi (vezi Evrei 9:3-4; Efeseni 4:16; Coloseni 2:19).
Fie ca noi să-L mâncăm pe Cristos, să-L digerăm pe Cristos și să-L asimilăm pe Cristos zi de zi, astfel încât El să ne reconstituie ființa, să devină punctul central al vieții noastre creștine și al vieții de biserică și să devină o amintire eternă înaintea lui Dumnezeu!
Doamne Isuse, vrem să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm pe Cristos zi de zi, ca să putem trăi viața creștină și viața de biserică. Vrem să Te mâncăm. Reconstituie-ne cu Tine Însuți. Fie ca noi să fim reconstituiți și reconstruiți în interior cu Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm. Ai Tu o cale liberă deplină în ființa noastră pentru a Te introduce în noi, a Te depozita în noi și a ne constitui cu Tine Însuți. Amin, Doamne, fie ca Cristosul pe care îl mâncăm, Îl savurăm, Îl digerăm și-L asimilăm să devină punctul central al vieții noastre creștine și al vieții de biserică! Vrem să Te mâncăm și să Te asimilăm, ca să putem fi zidiți intrinsec în locașul lui Dumnezeu! Aleluia, orice mâncăm din Cristos va fi elementul nostru reconstituent și sursa noastră pentru a ne face locașul lui Dumnezeu în acest univers! Slavă Domnului, Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm va fi o amintire eternă în Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca noi să Te mâncăm atât personal, cât și împreună cu sfinții, ca Tu să ne poți reconstitui ființa pentru clădirea Ta de astăzi!
