Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem în carne, ci în duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi; dacă-I permitem Duhului Dumnezeului Triunic să-Și facă domiciliul în noi, atunci în experiența noastră suntem în duh și nu mai suntem în carne! Aleluia!
Slavă Domnului că Duhul a venit în duhul nostru pentru a ne regenera, distribuind viața lui Dumnezeu în noi, iar acum Duhul Dumnezeului Triunic locuiește în noi! Amin!
Fie ca noi să descoperim, să apreciem și să rămânem în locuirea interioară a Duhului în duhul nostru, astfel încât să putem fi în duh, nu în carne. Ceea ce vrea Dumnezeu este să câștige oameni care sunt în duhul lor contopit, persoane din pomul vieții.
Noi, ființele umane, suntem ca o mănușă, creată de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, iar El Însuși este mâna care vine în mănușă pentru a ne umple și a fi conținutul nostru. Suntem mănușa lui Dumnezeu; fără Dumnezeu ca și conținut, suntem goi, dar dacă Dumnezeu ne umple și este conținutul nostru, suntem plini de sens.
De aceea, Dumnezeu l-a așezat pe om în fața a doi pomi din grădina Edenului; nu l-a așezat pe om doar în fața mai multor pomi din grădină, ci i-a arătat în principal doi pomi – pomul vieții și pomul cunoștinței.
Când omul mănâncă din pomul vieții, îl primește pe Dumnezeu ca și conținut, iar mănușa are mâna în ea, fiind umplută cu conținut și având sens.
Așa suntem astăzi: noi, credincioșii în Cristos, îl avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh ca și conținut și ne împărtășim din pomul vieții, chiar depindem de pomul vieții, pentru a-L putea exprima pe Dumnezeu!
Din nefericire însă, Adam s-a împărtășit din pomul greșit, fiind înșelat de Satan să se îndoiască de Dumnezeu și să nu-L asculte. După ce omul s-a distribuit din pomul cunoștinței, a devenit un om al cunoștinței.
În ultimii șase mii de ani, omul trăia în domeniul cunoștinței, domeniul morții; el pur și simplu a încercat tot posibilul să aleagă binele și să respingă răul.
Din păcate, chiar și mulți credincioși în Cristos trăiesc conform acestui principiu astăzi – ei aleg să facă binele și să nu facă răul. O, Doamne!
Fie ca noi să fim aduși înapoi la pomul vieții astăzi! Fie ca noi să fim aduși la Cristos ca viața și sursa noastră de viață și fie ca noi să depindem de Cristos în toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi!
Ca biserică, suntem Trupul lui Cristos și împreună învățăm să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră, astfel încât să putem crește în viață și să devenim expresia Lui corporativă.
Romani 8 în special, ca punct central al Bibliei și centru al universului, ne arată cum Dumnezeu a venit să fie viața noastră, să trăiască în noi și să-Și distribuie viața nu numai în duhul nostru, ci și în fiecare parte a ființei noastre pentru a ne face oameni ai vieții, chiar pentru a câștiga o expresie corporativă a Sa în umanitate! Aleluia!
Nu mai suntem în carne, ci în duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în noi
Prima parte a versetului 9 din Romani 8 spune: „Voi nu sunteți în carne, ci în duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi”.
Înainte de acest verset, Pavel a vorbit mult despre carne, în special în capitolul 7. El a spus că carnea este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu (v. 7), nu se supune legii lui Dumnezeu și nici nu poate. Carnea nu-i poate fi plăcută lui Dumnezeu.
Există o condamnare împătrită a firii, deoarece carnea este în vrăjmășie cu Dumnezeu. Carnea nu se supune legii lui Dumnezeu și nu poate fi supusă legii lui Dumnezeu; carnea nu poate fi plăcută lui Dumnezeu și carnea este fără speranță.
Nu ar trebui să ne mai punem niciodată speranța în carnea noastră. Nu ar trebui să credem că, acum că suntem mântuiți și credem în Domnul, carnea noastră va deveni mai bună. Până când va veni Domnul, carnea noastră va fi tot carnea noastră; nu se va îmbunătăți niciodată.
Numai atunci când Domnul, prin mântuirea Sa în viață, ne va glorifica, numai atunci trupul nostru va fi transfigurat și carnea nu va mai fi. Înainte de asta, încă avem problema cărnii, căci carnea este cu noi.
De exemplu, Îl putem savura pe Domnul în cuvântul Său dimineața, dar apoi luăm micul dejun cu familia noastră sau interacționăm cu soțul/soția și copiii noștri, iar ceva ce spun ei ne supără și ne face să vorbim în carne.
Ne pot spune ceva și noi putem pur și simplu reacționa, răspunzând în carnea noastră. Când ne trezim dimineața, suntem deja în carne, dar când Îl contactăm pe Domnul în cuvântul Său, ne întoarcem către duhul nostru și suntem în duh.
Dar când vorbim cu alții, ceva ce spun ei ne poate trezi carnea și noi pur și simplu reacționăm. Avem un schimb de cuvinte, pur și simplu răspunzând la ceea ce ne spun. O, Doamne!
Carnea noastră este cu adevărat fără speranță și, ori de câte ori mintea noastră este îndreptată spre carne, suntem în moarte. Mai ales că avem o inimă pentru Domnul și vrem să trăim într-un singur duh cu El, căutându-L și făcând tot posibilul să trăim înaintea Lui, carnea este expusă ca fiind fără speranță și incurabilă.
Așadar, ne pocăim de multe ori pentru că suntem în carne. Fie ca să ne dăm seama că nu suntem în carne, ci în duh, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi. Nu trebuie să rămânem în carne.
Nu trebuie să fim în carne sau să trăim în carne. Ori de câte ori simțim carnea ridicându-se și exprimându-se, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să fim în duh.
Acest lucru sună atât de simplu și este atât de încurajator, dar nu este ușor de practicat în experiența noastră zilnică. Dacă Duhul lui Dumnezeu este în noi, noi nu suntem în carne; spontan, nu trăim în carne.
Dar cum se face că, chiar dacă Duhul este în noi, carnea noastră este încă atât de activă? O, Doamne! Fie ca noi să vedem că Dumnezeul Triunic – Tatăl (Romani 8:15), Fiul (versetele 3, 29, 32) și Duhul (versetele 9, 11, 13-14, 16, 23, 26) – Se împarte pe Sine ca viață (versetele 2, 6, 10, 11) în noi, oamenii tripartiți – duh, suflet și trup – pentru a ne face fiii Săi (versetele 14-15, 19, 23, 29, 17) pentru constituirea Trupului lui Cristos (12:4-5). Aleluia!
Asta dezvăluie cartea Romani! Această carte este Evanghelia lui Dumnezeu, arătându-ne că Dumnezeu îi face pe păcătoși copii ai lui Dumnezeu pentru a constitui Trupul lui Cristos manifestat în bisericile locale.
El nu numai că ne îndreptățește și ne împacă cu Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, ne regenerează cu viața Sa pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu pentru constituirea Trupului lui Cristos.
Acum Cristos este în noi, căci El ca Duh este în noi, iar noi nu mai suntem în carne, ci în duh! Este bine să venim la Domnul în acest sens și să-I spunem:
Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca să locuiești în noi și să trăiești în noi. Aleluia, nu mai suntem în carne, ci în duh, pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi! Slavă Domnului, Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi astăzi! Amin, Doamne, iubim locuirea ta lăuntrică! Te iubim ca Duh care locuiește în noi pentru a-L distribui pe Dumnezeu ca viață fiecărei părți a ființei noastre! Aleluia, Tatăl, Fiul și Duhul Se împarte pe Sine însuși ca viață în noi pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu pentru constituirea Trupului lui Cristos! O, Doamne, ajută-ne să ne întoarcem către Tine! Salvează-ne de la a trăi în carne. Fie ca noi să ne întoarcem către duhul nostru ori de câte ori simțim că suntem în carne! Te iubim, Doamne! Te iubim ca Duh care locuiește în noi! Alegem să ne îndreptăm mintea pe duhul nostru astăzi. Fie ca viața Ta să se răspândească din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Fie ca noi să rămânem un singur duh cu Tine astăzi! O, Doamne, prețuim și iubim locuirea ta lăuntrică! Trăiește în noi astăzi!
Suntem în duh atunci când Îi permitem Duhului Dumnezeului Triunic să-Și facă domiciliul în noi
Cu toții ne-am pus aceeași întrebare: dacă Cristos ca Duh, este în noi, de ce încă trăim atât de mult în carne? Dacă Domnul ca Duh dătător de viață, locuiește în duhul nostru, cum se face că încă trăim în carne?
Romani 8:9 ne spune nu doar că Duhul este în noi, ci că El locuiește în noi. Duhul nu numai că este în noi sau trăiește în noi, ci locuiește în noi, adică Duhul Dumnezeului Triunic Își face domiciliul în noi.
Cristos este Duhul, Duhul este al lui Cristos și Duhul este Duhul Dumnezeului Triunic; El este în noi și Își face domiciliul în toată ființa noastră.
Pentru a nu fi în carne, ci în duh, trebuie să-I permitem Duhului Dumnezeului Triunic să-Și facă domiciliul în noi. Nu ar trebui să-L tratăm doar ca pe un oaspete, ca și cum ar vizita ființa noastră, fără a avea permisiunea de a schimba lucrurile și de a ne reconstitui.
Trebuie să ne deschidem către Domnul și să-I permitem, ca Duh al Dumnezeului Triunic, să-Și facă domiciliul în întreaga noastră ființă. Când facem aceasta, când Duhul locuiește în noi, cerința dreaptă a legii se va împlini spontan și fără efort în noi, căci nu umblăm după îndemnurile cărnii, ci conform duhului (Romani 8:4).
Dacă-I permitem Duhului Dumnezeului Triunic să locuiască în noi, atunci, în experiența noastră, suntem în duh și nu mai suntem în carne. Acesta este secretul: trebuie să permitem Duhului să locuiască în noi.
În noi înșine, nu suntem capabili să respectăm cerințele legii; în loc să încercăm să o facem, ar trebui pur și simplu să umblăm conform duhului. Când umblăm conform duhului, cerința dreaptă a legii este împlinită spontan în noi, căci Duhul Dumnezeului Triunic va locui în noi și Îl va exprima pe Dumnezeu prin noi.
Slavă Domnului, nu suntem în carne, ci în duh, căci Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi! Fie ca să-I permitem să locuiască în noi. Fie ca El să aibă libertatea de a-Și face domiciliul în noi, de a locui în noi și de a se stabili în ființa noastră.
De atâtea ori, Domnul, ca Duh al Dumnezeului Triunic, este în noi și ne vorbește, ne mustră, ne oprește și ne deranjează, căci El nu este de acord cu atitudinea noastră, cu cuvintele noastre, cu acțiunile noastre și cu atâtea lucruri legate de noi.
Dacă doar Îl ascultăm și Îi permitem, dacă Îi dăm terenul să ne vorbească și să ne conducă din interior, Duhul Dumnezeului Triunic va avea o cale să-Și facă domiciliul în noi și vom fi în duh, nu în carne.
O, noi, cei care credem în Cristos, suntem în duh și nu în carne, căci Duhul Dumnezeului Triunic locuiește în noi! Fie ca noi să nu mai fim înșelați de vrăjmaș, ci să credem cuvântul lui Dumnezeu!
Când simțim că suntem în carne, când avem sentimentul că există moarte prin viața, acțiunile și vorbirea noastră, fie ca noi să ne întoarcem pur și simplu către duhul nostru! Fie ca noi să nu ne mai plângem de faptul că suntem atât de carnali, ci mai degrabă să refuzăm să credem această minciună a vrăjmașului și să ne întoarcem către duhul nostru!
Noi credem în cuvântul lui Dumnezeu și nu în sentimentele noastre sau în orice altceva din mediul exterior. Când suntem pe cale să avem un schimb de cuvinte cu soția noastră, când simțim că suntem pe cale să ne certăm cu cineva din cauza a ceea ce tocmai ne-a spus, trebuie să ne amintim că Duhul Dumnezeului Triunic locuiește în noi și vrem ca El să-Și facă domiciliul în noi.
Fie ca noi să continuăm să ne întoarcem către duhul nostru zi de zi până când vom fi pe deplin în duhul nostru și nu vom mai fi în carne!
Cristos locuiește în noi ca Duh. Locuința Lui este faptul că El Își face domiciliul în noi (Efeseni 3:17). S-ar putea să nu-I placă anumite lucruri din ființa noastră, s-ar putea să nu fie de acord cu anumite gânduri și opinii și s-ar putea să nu-I placă modul în care tratăm cu o anumită situație sau cum vorbim cu cineva.
Simțim locuirea Lui lăuntrică în noi întorcându-ne către duhul nostru. Fie ca noi să continuăm să ne întoarcem către duhul nostru, îndreptându-ne mintea spre duhul nostru (Romani 8:6).
Când mergem undeva să cumpărăm ceva, când ne uităm la anumite lucruri și le analizăm sau când ne ocupăm de lucruri personale, trebuie să-L contactăm pe Domnul, să Îl savurăm și să-I permitem Duhului Dumnezeului Triunic să-Și facă domiciliul în noi.
Trebuie să-L lăsăm să ne ajusteze mintea, emoțiile și voința. Trebuie să-L lăsăm să fie implicat în deciziile noastre și în lucrurile pe care urmează să le facem. Fie ca noi să-I permitem Duhului Dumnezeului Triunic să locuiască în noi.
Slavă Domnului că Cristos este în noi și, chiar dacă trupul este mort din cauza păcatului, duhul este viață din cauza dreptății (Romani 8:10). Duhul nostru este viață! Când ne întoarcem către duhul nostru, Îl savurăm pe Dumnezeu ca viață!
Duhul Dumnezeului Triunic este cu duhul nostru, locuind în duhul nostru și El vrea să se răspândească în sufletul nostru, chiar în fiecare parte a ființei noastre interioare. Când Îi permitem să se răspândească și să-Și facă domiciliul în noi, vom fi în duh, nu în carne.
Dacă permitem Duhului Dumnezeului Triunic să locuiască în noi, făcându-Și domiciliul în noi, Dumnezeul Triunic ca Duh, se va răspândi din duhul nostru (Romani 8:10) în toate părțile sufletului nostru (începând cu mintea noastră (v. 6) și chiar El va da viață trupului nostru muritor (v. 11). Slavă Domnului!
Doamne Isuse, Te lăudăm că suntem în duh și nu în carne, căci Duhul lui Dumnezeu locuiește în noi! Aleluia, Cristos este în noi și, chiar dacă trupul este mort din cauza păcatului, duhul este viață din cauza dreptății! Slavă Domnului, duhul nostru este viață, căci Dumnezeul Triunic în Cristos ca Duh, locuiește în duhul nostru! Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru chiar acum. Nu vrem să rămânem în carne sau să acordăm atenție cărnii: pur și simplu ne întoarcem către duhul nostru! Fie ca Duhul Dumnezeului Triunic să locuiască în noi. Amin, Doamne, îți permitem, ca Duh, să-Ți faci domiciliul în noi. Fă-Ți domiciliul în fiecare parte a ființei noastre, răspândindu-Te în mintea, emoția și voința noastră. Saturează-ne și pătrunde-ne cu Tine Însuți. Trăiește în noi astăzi. Ai libertatea de a ne ajusta mintea, emoția și voința. O, Doamne, vrem să permitem Duhului Dumnezeului Triunic să-Și facă domiciliul în noi, astfel încât să putem fi în duh și nu în carne! Amin, fie ca Dumnezeul Triunic, ca Duh, să se poată răspândi din duhul nostru în sufletul nostru și chiar în trupul nostru!