Pentru omul nou și în omul nou, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre și să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii, îngăduind păcii lui Cristos să rezolve toate disputele și să ne țină în pace cu Dumnezeu și cu omul. Amin!
Slavă Domnului că ne-a arătat că biserica este omul nou, căci Cristos a creat omul nou în Sine pe cruce! Aleluia! Pe de o parte, știm cu toții că biserica este casa lui Dumnezeu, chiar adunarea celor chemați și Trupul lui Cristos.
Dar există un aspect superior al bisericii care nu a luat ființă încă din cauza lipsei noastre de o experiență particulară a lui Cristos. Biserica în calitate de omul nou, trebuie să ia ființă astăzi; pentru aceasta, cu toții trebuie să cooperăm cu Domnul.
El vrea să câștige omul nou corporativ care împlinește intenția lui Dumnezeu în crearea omului, adică să-L exprime și să-L reprezinte pe Dumnezeu.
Ce este omul nou? La ce aspect al bisericii se face referire în omul nou? Trebuie să ne uităm la versetele din Noul Testament care vorbesc despre omul nou, iar Efeseni 2:14-15 ne spune în special că omul nou a fost creat în Cristos pe cruce.
Pe partea negativă, Cristos a crucificat și a desființat toate lucrurile negative din univers, căci prin cruce El a murit o moarte atotinclusivă și atotterminatoare pentru a desființa orice lucru negativ din univers.
Pe partea pozitivă, Cristos a creat omul nou în Sine însuși pe cruce; acest lucru s-a întâmplat cu viața Sa de înviere, căci în învierea Sa, noi toți am devenit o creație nouă în Cristos pentru a face parte din biserică în calitate de omul nou. Slavă Domnului!
În special, Cristos a desființat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, zidul de despărțire din mijloc. Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, există încă multe diferențe între noi; datorită originii, educației, creșterii și vieții noastre, suntem atât de diferiți unii de alții în modul în care trăim, ne îmbrăcăm, mâncăm și ne comportăm.
Mai mult, în viața de biserică, putem avea diferențe între o biserică locală și alta în modul în care ne întâlnim, ne organizăm și ne desfășurăm viața de biserică. Toate aceste diferențe au fost crucificate de Cristos pe cruce și trebuie să permitem crucii să le termine.
Nu ar trebui să insistăm asupra diferențelor noastre, ci mai degrabă să le lăsăm să treacă și să fim flexibili, fiind de acord cu ceilalți de dragul unității Trupului lui Cristos.
Atâta timp cât o anumită practică sau un anumit lucru nu este malefic, imoral, eretic sau idolatru, trebuie pur și simplu să fim de acord cu ceilalți, chiar dacă s-ar putea să nu fim de acord sau să nu ne placă modul în care abordează anumite lucruri; aceasta înseamnă să luăm crucea și să fim una cu ceilalți în Trup.
Acesta este un lucru pe care cu toții îl învățăm și suntem încurajați și îndemnați să facem acest lucru atunci când vedem viziunea bisericii ca omul nou creat de Cristos pe cruce prin abolirea tuturor rânduielilor în carnea Sa.
Să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre pentru și în singurul om nou
Cristos a făcut pace pe cruce, căci El a desființat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli și a creat omul nou în Sine. Acum El este pacea noastră și El vine să fie pace pentru noi de la Dumnezeu.
Una dintre căile practice prin care putem avea omul nou în realitate printre noi este să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre în și pentru singurul om nou (Efeseni 2:14a, 15b; Coloseni 3:12-15; 2:14-18; Romani 5:1; Matei 18:21-35).
Am putea auzi despre îmbrăcarea omului nou (Efeseni 4:24) și ne putem întreba cum putem face acest lucru; în Coloseni 3:15, avem o modalitate practică de a ne îmbrăca cu omul nou în experiența noastră zilnică.
Trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre. În greacă, cuvântul pentru „arbitreze” poate fi tradus și prin „a arbitra, a prezida sau a fi întronat ca un conducător și un hotărător al tuturor lucrurilor”.
Cu alte cuvinte, pacea arbitratoare a lui Cristos ar trebui să fie întronată în toate lucrurile pentru a rezolva și a dizolva orice dispute, iar această pace va dizolva plângerea noastră împotriva oricărei persoane (Coloseni 3:13-15).
Dacă citim acest pasaj din Coloseni 3 în context, vedem că, dacă cineva are o plângere împotriva cuiva, așa cum Domnul ne-a iertat pe noi, așa și noi să iertăm altora. Și peste toate aceste lucruri, să ne îmbrăcăm cu dragostea, care este legătura desăvârșirii, și să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre.
În viața de biserică, trebuie să învățăm să ne iertăm unii pe alții, așa cum Cristos ne-a iertat pe noi, și trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să dizolve toate problemele, plângerile și disputele noastre.
De multe ori, noi, ca și credincioși în Cristos, ne dăm seama că avem două sau trei părți în noi. Înainte de a fi mântuiți, puteam face multe lucruri fără nicio problemă, căci eram sub controlul părții satanice și nu aveam un sentiment interior de a ne opri din ceea ce făceam. Ne puteam delecta cu lucruri precum distracțiile și amuzamentele lumești, fără a avea niciun sentiment de controversă în interior.
Dar acum, că suntem mântuiți, există o altă parte în noi, Domnul Însuși în duhul nostru, care ne deranjează mereu și ne oprește să facem anumite lucruri.
Este nevoie de arbitraj interior pentru a soluționa disputa din noi. Adesea, suntem conștienți de trei părți în noi: o parte pozitivă, o parte negativă și o parte neutră; prin urmare, este nevoie de pacea lui Cristos pentru a arbitra și a soluționa disputa din noi.
Ori de câte ori simțim că diferite părți din ființa noastră se ceartă, trebuie să facem loc păcii lui Cristos care ne prezidează și să permitem acestei păci să domnească în noi și să aibă ultimul cuvânt. Pacea lui Cristos este unitatea omului nou.
Când permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, suntem în unitatea omului nou și trăim în realitatea omului nou. Fie ca noi să învățăm să lăsăm deoparte opinia noastră, conceptul nostru și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi.
Pentru a putea fi în viața potrivită a Trupului, ca realitate a omului nou, trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în noi, să ajusteze lucrurile din noi și să decidă toate lucrurile din inima noastră, atât între noi și Dumnezeu, între noi și vrăjmaș, cât și între noi și celelalte membre ale Trupului.
Am fost chemați la pacea lui Cristos; acest lucru ar trebui să ne motiveze să lăsăm această pace să arbitreze în inimile noastre, în și pentru omul nou.
Slavă Domnului că avem un arbitru, în ființa noastră, care este gata să rezolve orice dispută din ființa noastră. Trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să aibă ultimul cuvânt și să rezolve toate disputele din noi și toate disputele dintre noi și alți sfinți.
Fie ca noi să rămânem sub stăpânirea păcii întronate a lui Cristos zi de zi, chiar și clipă de clipă. Dacă facem acest lucru, nu-i vom ofensa pe alții și nu-i vom răni; dimpotrivă, vom savura harul Domnului și vom avea pacea Lui și vom împărți viață altora.
În diferite sporturi profesioniste, există un sistem în care arbitrul, arbitrul de joc, trebuie să vină și să decidă disputa. El trebuie să se uite la reluarea instantanee (sau VAR, cum este numită în unele locuri) și să vadă detaliile, apoi să decidă care este soluția.
Nu ar trebui să facem o reluare instantanee a ceea ce s-a întâmplat între noi și alții – mai degrabă, trebuie să întronăm pacea lui Cristos în noi și să lăsăm această pace să arbitreze în inimile noastre.
Dacă facem aceasta, dacă permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, această pace va rezolva toate disputele dintre noi și vom avea pace cu Dumnezeu pe verticală și pace cu toți sfinții pe orizontală.
Dacă toți avem arbitrajul interior al păcii lui Cristos, problemele noastre sunt rezolvate și orice fricțiune dintre sfinți dispare. Atunci, viața de biserică este păstrată în dulceață, iar omul nou este menținut într-un mod practic.
O, fie ca noi să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi și să rezolve toate disputele din noi și dintre noi și fie ca noi să permitem acestei păci să spună ultimul cuvânt și să ia decizia finală (Isaia 9:6-7)!
Doamne Isuse, vrem să ne îmbrăcăm cu părțile interioare ale compasiunii, bunătății, smereniei, blândeții și îndelungii răbdări. Fie ca noi să ne îngăduim unii pe alții și să ne iertăm unii pe alții, dacă cineva are o plângere împotriva cuiva. Amin, Doamne, așa cum ne-ai iertat Tu pe noi, așa vrem să-i iertăm și noi pe alții. Lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, căci am fost chemați la pace într-un singur Trup! Amin, Doamne, pentru și în omul nou, vrem să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre! Fie ca pacea Ta să prezideze, să arbitreze și să fie întronată în ființa noastră ca și conducător și hotărător al tuturor lucrurilor! Ne deschidem către Tine, dragă Doamne, și permitem păcii Tale să arbitreze în inimile noastre și să ne rezolve plângerea împotriva oricărei persoane. Lăsăm deoparte opinia, sentimentul și conceptul nostru și ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi! O, Doamne, fie ca pacea Ta să fie întronată în noi și să rezolve toate disputele dintre noi, astfel încât să putem avea pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală! Aleluia pentru pacea lui Cristos, unitatea omului nou!
În și pentru omul nou păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii
Pacea este vitală pentru ca omul nou să ia ființă în realitate printre noi astăzi. În primul rând, Cristos a făcut pace între evrei și neamuri pe cruce, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli.
El a creat omul nou în pace, căci a dărâmat zidul de la mijloc al despărțirii și a șters scrisul rânduielilor care era împotriva noastră, care ne era contrar.
Cristos a făcut pace, El ne dă pacea Lui și El Însuși este pacea noastră. Chiar acum, Cristos este pacea în ființa noastră și trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inima noastră în și pentru omul nou.
Efeseni 4:3 vorbește în continuare despre această pace; în acest verset Pavel ne îndeamnă să fim sârguincioși să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. Aici, Pavel leagă pacea de unitatea Trupului lui Cristos ca singurul om nou.
Când Cristos a desființat în carnea Sa rânduielile despărțitoare de pe cruce, El a făcut pace; acum, această pace este pacea în Trup și a Trupului, iar noi trebuie să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii.
Slavă Domnului, pacea a fost făcută între toți credincioșii de toate rasele și originile, și putem păstra unitatea Duhului în legătura de unire a Duhului! Acum există pace față de Dumnezeu (Romani 5:1) și avem pace cu toți oamenii (Romani 12:18).
Pacea lui Cristos arbitrează în inimile noastre și rezolvă toate disputele din noi și dintre noi, iar noi întronăm această pace. Pacea lui Cristos ar trebui să-i lege pe toți credincioșii și să devină legătura de unire.
Avem unitate cu toți sfinții, nu pentru că suntem de acord în toate aspectele doctrinare și practice; avem unitate în Duh în legătura de unire a păcii.
Cristos a făcut pace între noi și Dumnezeu și între noi și ceilalți sfinți. Zidul de despărțire din mijloc a fost dărâmat, căci Cristos a desființat în carnea Sa orice rânduieli care ne despărțeau (Coloseni 2:14-18).
Acum suntem una în Domnul, iar pacea lui Cristos este o legătură de unire între noi; această pace este și unitatea în Trupul lui Cristos, unitatea omului nou. Fără această unitate, nu poate exista Trupul lui Cristos ca om nou.
Fie ca noi să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama că toate diferențele dintre noi au fost desființate pe cruce și fie ca noi pur și simplu să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii.
Într-un mod practic, păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii îngăduind crucii să lucreze în noi. Nu putem avea pace cu ceilalți decât dacă permitem crucii să opereze și să lucreze în noi.
Ori de câte ori mergem la cruce, când ne luăm propria cruce și suntem anulați, nu există diferențe între noi și ceilalți și avem un singur om nou.
Crucea lui Cristos nu este doar ceva ce a avut loc cu mulți ani în urmă și crucea lui Cristos nu este doar o experiență pe care o avem inițial atunci când credem în Cristos. Crucea lui Cristos lucrează în noi în și pentru Trup, adică lucrează în noi pentru păstrarea unității Trupului ca singurul om nou.
Când ne exersăm duhul, crucea lui Cristos ni se aplică și omul nostru vechi este terminat; apoi, păstrăm spontan unitatea Duhului în legătura de unire a păcii.
Rezultatul faptului că permitem crucii să lucreze în noi și păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră este că toate frecușurile dintre sfinți dispar, nu vom ofensa și nu vom face rău altora ci vom împărți viață unii altora în pace.
Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a păstra unitatea Duhului în legătura de unire a păcii pentru omul nou! Aleluia, avem unitatea Duhului în duhul nostru și trebuie pur și simplu să o păstrăm în legătura de unire a păcii! Îți mulțumim, dragă Doamne Isuse, că ai desființat rânduielile în trupul Tău pe cruce pentru a face pace pentru noi. Îți mulțumim că ești Împăciuitorul. Îți mulțumim că ne-ai dat pacea Ta. Îți mulțumim că ești pacea noastră. Vrem să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. Aleluia, toate diferențele dintre noi au fost desființate pe cruce și acum savurăm pace în și pentru omul nou! Amin, Doamne, vrem să rămânem sub stăpânirea păcii întronate a lui Cristos astăzi și în fiecare zi. Fie ca crucea să lucreze în noi și să ne termine, pentru a avea pace. Fie ca noi toți, prin harul Domnului și cu pacea Lui, să le împărțim viață altora și să lăsăm pacea lui Cristos să ne rezolve toate problemele și să facă să dispară toate frecușurile dintre sfinți!