guvernarea lui Dumnezeu

Să ne purtăm cu frică în timpul pribegiei noastre și să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu

30/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pe măsură ce vedem guvernarea lui Dumnezeu cu judecata Sa atât în situația lumii, cât și în viața noastră creștină și în viața de biserică, ar trebui să ne purtăm cu frică în timpul pribegiei noastre, fiind dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu și temându-ne de Dumnezeu, respectându-L, venerându-L în toate lucrurile.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu drept și, chiar dacă ne iubește și vrea să facă totul pentru noi și în noi, El are și o guvernare conform căruia trebuie să judece ceea ce nu se potrivește cu natura Sa sfântă. Acest lucru este adevărat indiferent dacă suntem creștini sau necreștini; Dumnezeu este Creatorul, Dumnezeul Atotputernic și El disciplinează și judecă.

O imagine foarte bună a acestui lucru este văzută în Daniel, unde împăratul Nebucadnețar a fost avertizat mai întâi de Dumnezeu să nu fie mândru din cauza a ceea ce are și a ceea ce a realizat, iar mai târziu a fost judecat de Dumnezeu pentru o perioadă de timp datorită mândriei sale.

În cele din urmă, Nebucadnețar a învățat lecția și I s-a închinat lui Dumnezeu, oferindu-I închinarea și respectul pe care le merita.

Însă urmașul său, Belșațar, nu a învățat această lecție. Dimpotrivă, a mers până acolo încât a insultat sfințenia lui Dumnezeu folosind paharele și cupele din templul lui Dumnezeu pentru a bea vin și a se închina zeilor săi.

Prin urmare, Dumnezeu l-a cântărit pe balanța Sa, l-a găsit lipsit de valoare și l-a judecat pe Belșațar. Înainte de a face acest lucru, i-a dat un semn; o mână a apărut și a scris pe zid în timp ce era în desfrâu cu cei din jurul său. Chiar în acea noapte, Dumnezeu i-a pus capăt domniei și chiar și lui însuși și i-a dat împărăția împăratului Darius.

În timp ce trăim în această lume astăzi, putem vedea mulți oameni răi care prosperă și fac tot felul de lucruri rele, aparent nefiind afectați de existența lui Dumnezeu și neacordând vreun respect lui Dumnezeu. Și apoi, într-o zi, cad; din senin, se întâmplă ceva și dispar.

Trebuie să ne deschidem către Dumnezeu și să învățăm lecțiile pe care El vrea să ne învețe pe măsură ce trăim viața de zi cu zi. El este un Judecător drept și judecă tot ce nu se potrivește cu natura Lui sfântă, astfel încât să poată câștiga un univers pur și curat, plin de dreptatea Lui.

În calitate de credincioși în Cristos, facem parte din biserică, iar judecata începe de la casa lui Dumnezeu. Astăzi trebuie să trăim înaintea Domnului, chiar să ne purtăm cu frică în timpul pribegiei noastre, pentru a nu fi judecați împreună cu lumea când va veni ziua Domnului.

Fie ca noi să căutăm să Îl savurăm pe Domnul, să-L experimentăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos și fie ca noi pur și simplu să-L iubim pe Domnul și să facem toate lucrurile în unitate cu El.

Și zilnic, fie ca noi să învățăm să-L venerăm pe Dumnezeu, să ne temem de Dumnezeu și să trăim înaintea lui Dumnezeu, știind că El ne-a creat, că suflarea noastră este în mâinile Lui și că El este drept și sfânt.

Să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu și să ne purtăm cu frică în timpul pribegiei noastre

Povestea lui Nebucadnețar și a lui Belșațar trebuie să fie un avertisment pentru noi în viața noastră creștină; trebuie să fim atenți și să nu ne gândim la ceea ce am realizat. Poate că nu vom realiza la fel de mult ca acești împărați, dar dacă facem ceva și apoi ne gândim la acel lucru, putem deveni mândri.

Nebucadnețar a zidit un palat și și-a extins împărăția peste tot, iar când a mers pe acoperișul palatului său și s-a uitat la ceea ce a realizat, s-a mândrit; aceasta a adus judecata lui Dumnezeu.

Belșațar, și mai rău, nu L-a respectat pe Dumnezeu, ci mai degrabă a trăit în desfrâu și a insultat sfințenia lui Dumnezeu; prin urmare, Dumnezeu a intervenit cu judecata Sa.

Dumnezeu l-a redus pe Nebucadnețar la nimic până când a aflat că Dumnezeu din ceruri domnește și face totul după voia Sa. Nu este nimeni pe pământ care să se poată împotrivi mâinii lui Dumnezeu și nici să-I poată zice: „Ce faci?” (vezi Daniel 4:35). Dumnezeu poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie (v. 37).

În 1 Petru 1:17, Petru ne spune că, dacă Îl numim Tată pe Cel care, fără să privească la fața oamenilor, judecă după fapta fiecăruia, trebuie să ne purtăm cu frică în timpul pribegiei noastre.

Dumnezeu este Tatăl nostru; avem o relație de viață cu El și avem viața Lui divină, căci suntem copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Pe de o parte, Îl iubim pe Dumnezeu ca Tată al nostru și iubim să fim copii ai lui Dumnezeu; ne închinăm Lui, Îi mulțumim și Îl adorăm ca Tată al nostru.

Pe de altă parte, însă, Tatăl nostru Dumnezeu este Cel care, fără părtinire, judecă după fapta fiecăruia; de aceea, ne purtăm cu frică în timpul pribegiei noastre. Ne temem de Dumnezeu și, din frica de Dumnezeu, din venerație față de Dumnezeu, nu facem anumite lucruri, nu ne implicăm în anumite activități și nu putem vorbi anumite cuvinte.

Mai mult, ne dăm seama că Dumnezeu lucrează nu doar pentru a Se împărți în noi, astfel încât să putem fi transformați și conformați chipului lui Cristos, ci, chiar mai mult, El lucrează în mediul nostru pentru a ne trata și a ne disciplina.

Prin urmare, trebuie să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca El să ne poată înălța la timpul potrivit (1 Petru 5:6). Nu știm cât de mândri suntem; nu știm câtă mândrie este în noi. Mândria este în noi toți. Părinții noștri sunt mândri de noi, iar noi devenim mândri de noi înșine și de ceea ce realizăm.

Ori de câte ori ne uităm la ceea ce avem, unde suntem și ce am realizat, suntem mândri de noi înșine. O, Doamne Isuse! Singura persoană din întreaga istorie a omenirii care nu a fost mândră a fost Domnul Isus. În cazul nostru, trebuie să fim dispuși să fim smeriți de mâna care smerește a lui Dumnezeu în disciplina Sa.

Aceasta este o condiție prealabilă pentru a fi înălțați de mâna înălțătoare a lui Dumnezeu și pentru a-L savura pe Dumnezeul Triunic Însuși ca sursă de viață, care este multiplicată în credinciosul smerit (v. 5; 1:2; 4:10).

Dacă vrem să Îl savurăm pe Dumnezeu ca sursă, chiar să savurăm harul multiplicat al lui Dumnezeu, trebuie să fim dispuși să fim smeriți de Dumnezeu, chiar să ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu. El ne va înălța la timpul potrivit; din partea noastră, trebuie pur și simplu să fim dispuși să fim smeriți de mâna Lui care smerește în disciplina Sa.

Putem să-L luăm pe Cristos ca smerenie a noastră; în noi înșine, nu există nici măcar o urmă de smerenie, dar putem să-L luăm pe Cristos ca smerenie a noastră și să trăim prin El. Pentru a-L savura ca har în fiecare zi, trebuie să fim dispuși să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că Tatăl nostru, pe care Îl iubim și Îl venerăm, nu este doar Tatăl nostru drag, ci și Cel care, fără a privi la fața omului, judecă după fapta fiecăruia. Fie ca noi să fim umpluți de frică de Dumnezeu și să avem respect față de Dumnezeu și fie ca noi să fim cei care se poartă cu frică în timpul pribegiei noastre. Ne închinăm Ție, Doamne! Nu suntem nimic, dar Tu ești totul! Suntem dispuși să fim smeriți de mâna Ta care smerește în disciplina Ta, astfel încât, la timpul Tău, Tu să ne poți înălța și să ne dăruiești savurarea Dumnezeului Triunic Însuși ca sursă de viață. Ne deschidem Ție, Doamne. Tu vezi ce este în noi. Tu vezi câtă mândrie este în noi și Tu știi cât de mândri suntem de ceea ce avem, de ceea ce am realizat și de unde ne aflăm. O, Doamne Isuse, Te luăm ca smerenia noastră. Tu ești smerit și ai fost dispus să fii smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim smeriți sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca El să ne înălțe la timpul potrivit! Amin, Doamne, Te iubim și Te luăm ca smerenia noastră astăzi!

Ne temem de Domnul venerându-L și respectându-L în toate lucrurile din viața de zi cu zi

Ce înseamnă să ne temem de Dumnezeu? Ce înseamnă ca noi, creștinii, să ne temem de Domnul? Pe de o parte, Îl iubim pe Domnul, Îl savurăm pe El și ne împărtășim din bogățiile Sale în duh exersându-ne duhul pentru a chema Numele Lui și a citi în rugăciune cuvântul Lui.

În timp ce cântăm, ne rugăm, citim, avem părtășie cu Domnul și părtășie cu sfinții, Îl savurăm pe minunatul nostru Domn Isus ca fiind Cel atotinclusiv.

Dar există o altă latură a relației noastre cu Dumnezeu, și anume că ne temem de Domnul. Ce înseamnă să ne temem de Domnul? A ne teme de Domnul este oare teama de El, teama că El ne va lovi dacă păcătuim sau că El ne va face să suferim pierderi dacă nu-L ascultăm? Acesta este un mod natural de a privi frica de Domnul.

A ne teme de Domnul înseamnă a-L venera și a-L respecta în toate lucrurile (Psalmul 86:11; Isaia 11:2; Prov. 1:7; 3:5-10). A ne teme de Domnul înseamnă a nu uita niciodată că El este Dumnezeul minunat care ne-a creat spre gloria Sa (Isaia 43:7).

Fie ca noi să fim cei care se poartă cu frică în timpul pribegiei noastre astăzi. Teama de Domnul ne oprește de la a face răul și ne face să fim mișcați de suferințele altora și să le arătăm milă și compasiune.

Ca și credincioși în Cristos, Îl iubim pe Domnul pe de o parte și ne temem de El pe de altă parte. A ne teme de Domnul înseamnă a-L venera pe Domnul; înseamnă a ne teme să nu-L ofensăm. Îl iubim atât de mult încât nu vrem ca El să fie nefericit sau supărat de ceea ce suntem sau de ceea ce facem.

A ne teme de Domnul înseamnă a ne teme să nu-I pierdem prezența și să nu-L primim ca răsplată în epoca următoare. În această epocă, ne temem să pierdem prezența Sa, căci prețuim prezența Lui cu noi mai presus de orice altceva.

În epoca viitoare, ne temem să pierdem răsplata noastră, așa că trăim în frica Domnului în această epocă. Trebuie să ne temem să nu pierdem zâmbetul Domnului în această epocă și răsplata Lui în următoarea.

Isaia 11:12 spune că Duhul lui Iehova care s-a odihnit peste Cristos este Duhul înțelepciunii, Duhul priceperii, Duhul sfatului, Duhul tăriei, Duhul cunoașterii și Duhul fricii de Iehova. Ne putem ruga ca Domnul să ne umple cu Duhul fricii de Iehova.

În noi înșine, când trăim în omul natural, nu ne temem de Dumnezeu; mai degrabă, ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu, suntem plini de mândrie și Îl desconsiderăm pe Dumnezeu în toate lucrurile. Dar, în calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fim aduși înapoi la frica de Dumnezeu într-un mod potrivit; pentru a trăi o viață umană potrivită, trebuie să-L venerăm pe Dumnezeu și să-L respectăm.

De exemplu, când suntem pe cale să ne pierdem cumpătul, trebuie să ne temem de Dumnezeu în ceea ce vom spune și vom face. Înainte de a fi mântuiți, poate că nu ne temeam de Dumnezeu, dar astăzi, ca credincioși în Cristos, Îl venerăm pe Dumnezeu și trăim în frica Domnului.

Frica de Iehova este începutul cunoașterii și al înțelepciunii, iar cunoașterea Celui Sfânt este priceperea (Proverbe 1:7; 9:10; 15:22). Putem primi cunoaștere, înțelepciune și pricepere numai de la Dumnezeu; atunci când ne temem de Dumnezeu și Îl venerăm, El ne dă aceste lucruri ca posesiune a noastră.

Dacă noi căutăm înțelepciunea ca argintul și o căutăm ca pe comori ascunse, vom înțelege frica de Iehova și vom găsi cunoașterea lui Dumnezeu (2:4-5). Frica de Iehova este să urăști răul (8:13). Frica de Iehova ne prelungește zilele, dar anii celor răi se vor scurta (10:27).

Dacă umblăm în dreptate, ne vom teme de Domnul, dar cei ce sunt stricați în căile lor Îl disprețuiesc (14:2). În frica de Iehova este o încredere tare, și cine se teme de Domnul locuiește în El ca un loc de refugiu (14:2).

Frica de Iehova este un izvor de viață, ca să ne ferească de cursele morții (vv. 26-27). Mai bine este puțin cu frica de Iehova decât mari comori cu tulburare (15:16). Dacă suntem bogați în frica de Iehova, vom avea pace.

Astăzi, noi, ca credincioși în Cristos, ne purtăm cu frică în timpul pribegiei noastre, iubind pe Domnul și temându-ne de El.

Frica de Iehova este învățătura înțelepciunii și smerenia vine înaintea onoarei (v. 33). Prin bunătate și adevăr, nelegiuirea este ispășită, și prin frica de Iehova oamenii se depărtează de rău (16:16). Frica de Iehova duce la viață, și cine o are va locui mulțumit; El nu va fi vizitat de rău (19:23). Amin!

Este bine să luăm toate aceste versete din Proverbe și să ne rugăm asupra lor pentru ca Domnul să ne umple cu Duhul fricii de Iehova.

Nicio ființă umană nu s-a temut vreodată de Dumnezeu atât de mult precum s-a temut Isus, și această persoană trăiește în noi. Fie ca noi să fim făcuți singular în inima noastră în frica de Numele Domnului (Psalmul 86:11).

Fie ca noi toți să venim la Domnul în rugăciune privitor la acest lucru, privindu-L și considerându-L în toate lucrurile și fie ca Lui să-I cerem să ne umple cu Duhul fricii de Iehova, ca să ne purtăm cu frică în timpul pribegiei noastre!

Doamne Isuse, Te privim și Te considerăm cu respect în toate lucrurile, dându-Ți preeminența în toate lucrurile. Fie ca să nu uităm niciodată că Tu ești Dumnezeul minunat care ne-ai creat, ne-ai format și chiar ne-ai făcut pentru gloria Ta! Amin, Doamne, umple-ne astăzi cu Duhul fricii de Iehova. Salvează-ne de la a nu ne teme de Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi. Te iubim, Doamne, și iubim prezența Ta. Ne temem să nu pierdem prezența Ta, zâmbetul Tău în această epocă și răsplata Ta în epoca viitoare. O, Doamne Isuse, fie ca să Te considerăm și să Te venerăm ca Dumnezeul nostru. Numai venerându-Te putem avea cunoaștere, înțelepciune și înțelegere de la Dumnezeu. Urăm răul și ne temem de Dumnezeu. Amin, Doamne, în viața noastră de zi cu zi Te venerăm și ne temem de Tine, căci Tu ești Dumnezeul nostru și Tu ne-ai creat. Fie ca să avem frică de Iehova, ca să putem primi învățătură și înțelepciune. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și ne temem de Dumnezeu! Fă-ne inima curată în temerea de Numele Tău. Vrem să ne purtăm cu frică în timpul pribegiei noastre, căci Tu ești Dumnezeul și Tatăl nostru și Tu ești Cel care judecă pe toți oamenii fără părtinire!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Universal Government of God: God Governs by Judging to bring in Righteousness, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu folosește încercări de foc pentru a ne purifica: trăim viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu

24/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu folosește încercări de foc pentru a ne trata în judecata administrației Sale guvernamentale, care începe din casa Lui, așa că trebuie să trăim viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, permițându-I Domnului să ne purifice și să îndepărteze orice zgură din ființa noastră. Amin!

Pentru mulți oameni din lume, Dumnezeu pare a fi un Dumnezeu distant, rece, nemilos, care domnește peste toate lucrurile și permite să aibă loc atât de multă suferință pe pământ. Și chiar și pentru mulți credincioși de astăzi li se poate părea că Dumnezeu îi lasă să treacă prin atâtea încercări, suferințe și persecuții, căci se simt ca Iov, mereu sub testele și încercările lui Dumnezeu.

Viața umană este o viață de suferință. E adevărat viața umană este o viață de bucurie și savurare, dar mai presus de toate, viața umană este o viață de suferință, căci suferința este peste tot.

Mulți creștini cred în mod natural că, acum că cred în Dumnezeu și că Cristos a venit să-i mântuiască, vor trăi o viață fără griji, o viață lipsită de suferință și nu vor mai exista lacrimi și încercări, căci Domnul este Păstorul lor și El îi va aduce în rai.

Spre surprinderea lor, însă, descoperă că suferințele se intensifică, există persecuții și multe încercări și necazuri care le ies în cale. În omul nostru natural, putem crede că Dumnezeu vrea să ne pedepsească, pentru că nu am făcut nimic greșit ca să merităm asta și ne putem certa cu El, chiar încerca să-L „dăm în judecată” din cauza lucrurilor nedrepte care ni se întâmplă.

Alții ne pot trata rău pentru că suntem creștini, cei din jurul nostru ne pot cauza dificultăți, putem suferi cu sănătatea noastră și putem duce lipsă de cele necesare zilnic. O, Doamne Isuse! În același timp, dușmanul este chiar acolo, în trupul și în mintea noastră, acuzându-L pe Dumnezeu și spunându-ne tot felul de minciuni despre Dumnezeu.

În sufletul nostru, suferim foarte mult; carnea noastră nu este în pace, iar vrăjmașul Îl acuză pe Dumnezeu. O, Doamne! Trebuie să ne dăm seama ce se întâmplă astăzi cu noi și în jurul nostru. Suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu cu viața și natura Lui prin credința în Isus Cristos (Ioan 1:12-13).

Dumnezeul nostru este sfânt și El vrea să ne împărtășim din sfințenia Lui. În noi înșine, nu suntem sfinți; doar duhul nostru este sfânt, așa că atunci când suntem în duhul nostru, suntem sfinți.

Dar cea mai mare parte a vieții noastre nu este petrecută în duhul nostru contopit, așa că Dumnezeu trebuie să vină și să judece lucrurile din noi și cele legate de noi, căci El vrea să ne împărtășim din sfințenia Lui.

Judecata lui Dumnezeu începe din casa Lui, iar noi suntem judecați mai întâi pentru a putea fi purificați și a deveni sfinți și drepți așa cum este El.

Viața creștină și guvernarea lui Dumnezeu merg împreună: trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu

Scrierile lui Petru sunt atât de iluminatoare și încurajatoare pentru noi, creștinii, căci în ele apostolul pune laolaltă viața creștină și guvernarea lui Dumnezeu. Prețiozitatea scrierilor lui Petru constă în faptul că el combină viața creștină cu guvernarea lui Dumnezeu, dezvăluind că viața creștină și guvernarea lui Dumnezeu merg împreună ca o pereche (vezi 1 Petru 1:17; 2:21, 24; 3:15; 4:17; 5:5-8).

În special prima epistolă a lui Petru dezvăluie acest lucru, și anume că viața creștină este sub guvernarea lui Dumnezeu. Este ușor pentru noi să acordăm atenție vieții creștine, dar să neglijăm guvernarea lui Dumnezeu sau să fim inconștienți de ea.

Petru pune aceste două împreună și face un echilibru, făcându-ne să realizăm că noi, credincioșii în Cristos, trăim viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu.

În ceea ce privește viața creștină, slavă Domnului, Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces lung în Cristos și a devenit Duhul dătător de viață care locuiește în noi (Ioan 1:14; 14:17; 1 Corinteni 15:45b; 6:17). Acum, Dumnezeu în Cristos, ca Duh, este unit cu duhul nostru, iar în duh, noi suntem uniți cu Domnul ca un singur duh.

Există un Duh dătător de viață în duhul nostru, contopit cu duhul nostru, și ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru, trăim în duhul nostru și ne îndreptăm atenția spre duhul nostru, savurăm viață și pace. Ce viață creștină minunată!

În același timp, însă, Dumnezeul Triunic este încă Creatorul universului și El este Cel care guvernează peste toate lucrurile, fiind Conducătorul peste toate (1 Petru 4:19). Chiar dacă suntem credincioși în Cristos, născuți din Dumnezeu cu viața și natura Lui, împărtășindu-ne din natura Sa divină în duh și învățând să trăim într-un singur duh cu Domnul, suntem încă sub guvernarea lui Dumnezeu.

A fi creștin nu înseamnă că nu mai suntem sub guvernarea lui Dumnezeu și că acum putem face orice vrem, căci avem libertate în duh. Mai degrabă, înseamnă că devenim conștienți de guvernarea lui Dumnezeu și trăim o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu.

Pe de o parte, suntem o creație nouă în duh (2 Corinteni 5:17), căci Cristos este viața noastră (Coloseni 1:27) și El trăiește în noi (Galateni 2:20). Avem o viață spirituală, căci am fost născuți din nou pentru a avea viața divină în duhul nostru. Cât de minunat este acest lucru!

Pe de altă parte, noi suntem încă în vechea creație și, din acest motiv, avem nevoie de acțiunile guvernamentale ale lui Dumnezeu. Pentru a crește în viața noastră creștină, pentru ca viața creștină să crească, avem nevoie de disciplina guvernării lui Dumnezeu.

Petru pune împreună aceste două aspecte într-un mod foarte prețios în scrierile sale, arătându-ne că guvernarea lui Dumnezeu merge mână în mână cu viața creștină și că trebuie să le avem pe amândouă.

Eclesiastul 12:1 spune: „Adu-ți aminte de Creatorul tău din zilele tinereții tale”. Mulți credincioși în Cristos, în special mulți tineri care cresc în viața de biserică, știu doar să să-L savureze pe Cristos, să fie fericiți în Domnul și să se împărtășească din bogățiile lui Cristos.

Este adevărat că trebuie să-L savurăm pe Domnul din ce în ce mai mult, dar, în același timp, nu trebuie să-L uităm pe Creatorul nostru, ci mai degrabă trebuie să trăim viața creștină sub guvernarea lui Dumnezeu. Nu suntem Creatorul. Nu ar trebui să fim îngâmfați.

Poate că suntem inteligenți și capabili, dar Dumnezeu este Olarul, iar noi suntem lutul. El este Creatorul, este suveran și are autoritate absolută și supremă. Ne-ar putea plăcea să facem planuri și să decidem lucruri pentru viața noastră, dar Dumnezeu este Cel Suveran. El decide cursul căii noastre și El deține controlul.

Trebuie să recunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu și să ne dăm seama de autoritatea Lui absolută. Nu putem vorbi lucrurile la existență; numai Dumnezeu poate face asta. Poate că suntem capabili și inteligenți, dar indiferent cât de mult credem că suntem, trebuie să ne temem de Dumnezeu.

Trebuie să existe o frică sănătoasă și adecvată de Dumnezeu în ființa noastră, fără să uităm niciodată de Creatorul nostru, Cel care a creat totul. Deși ne-am născut din Dumnezeu pentru a avea o viață spirituală și pentru a fi o creație nouă, suntem încă în creația veche (Ioan 1:12-13; 3:3, 5-6; 2 Corinteni 5:17).

Din partea noastră, am fost născuți din nou, regenerați, pentru a deveni o creație nouă; totuși, nu am fost încă transformați pe deplin. Suntem în procesul de transformare, așa că încă avem carnea și omul vechi, iar sinele este încă prezent. Din acest motiv, avem nevoie de tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu (1 Petru 1:17).

Duhul nostru a fost regenerat și este locuit de Duhul lui Dumnezeu; totuși, carnea noastră este locul unde locuiește păcatul și există tot felul de patimi și pofte în carne. Avem nevoie de tratarea Tatălui nostru înțelept și credincios, astfel încât toate aceste lucruri negative să fie dărâmate.

Pentru ca viața creștină să crească, avem nevoie de disciplina guvernării lui Dumnezeu (2:2; 4:17; 2 Petru 1:5-7). Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I dăm mai mult teren în ființa noastră pentru a avansa în noi și trata orice lucru care Îl împiedică în noi.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că viața noastră creștină este o viață sub guvernarea lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai regenerat cu viața Ta divină pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu. Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, avem viața lui Dumnezeu în noi și suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Amin, Doamne, fie ca noi să ne dăm seama că, chiar dacă suntem o nouă creație în înviere în duhul nostru, suntem încă în vechea creație în exterior și avem nevoie de acțiunile guvernamentale ale guvernării lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne deschidem Ție, astfel încât să putem experimenta disciplina guvernării lui Dumnezeu și viața noastră creștină să crească. Amin, Doamne, crești în noi mai mult astăzi! Vrem să trăim viața noastră creștină sub guvernarea lui Dumnezeu. Transformă-ne mai mult astăzi. Fă-ne să rămânem deschiși către Tine în timp ce experimentăm acțiunile Tale guvernamentale. O, Doamne, Tu ești Domnul, Creatorul și Conducătorul! Ne aducem aminte de Tine în viața noastră creștină de zi cu zi, căci Tu ești Creatorul nostru și Tu ești Dumnezeul nostru!

Dumnezeu folosește încercări de foc pentru a ne purifica și a îndepărta orice impuritate în administrația Sa guvernamentală

În 1 Petru 4:12-13, apostolul îi încurajează pe preaiubiții credincioși în Cristos să nu creadă că încercarea de foc dintre ei, ca încercare, este ciudată, ci că acestea sunt suferințe ale lui Cristos, pentru ca, la descoperirea gloriei Sale, să se bucure și ei cu veselie. Amin!

Astăzi, în lumea modernă, se pare că nu există multă persecuție exterioară împotriva creștinilor, dar există încă multă persecuție la locul de muncă, acasă, printre rudele noastre și chiar în vecinătatea noastră.

Cu toții trecem prin încercări de foc, fie prin persecuție, fie prin suferințe provocate de încercări; nu ar trebui să considerăm aceste lucruri ca fiind ciudate, ca și cum ar fi un lucru ciudat care ni se întâmplă. Ci, întrucât avem parte de suferințele lui Cristos, ar trebui să ne bucurăm, pentru ca și la descoperirea gloriei Lui să ne bucurăm cu veselie. Amin!

Cuvântul grecesc pentru „încercare de foc” din versetul 12 este „purosei”, care înseamnă „ardere” și se referă la arderea unui cuptor de topit pentru curățirea aurului și a argintului (Prov. 27:21; Psalmul 66:10).

Suferințele noastre cauzate de persecuție și încercări nu sunt ceva ciudat; mai degrabă, ele sunt folosite de Domnul ca un cuptor aprins pentru a ne purifica viața și a îndepărta orice impuritate.

Așa cum aurul este prețios, dar trebuie ars pentru ca orice zgură și impurități să poată fi îndepărtate, tot așa trebuie să trecem prin cuptor pentru ca credința noastră să fie testată și să devină mai prețioasă.

Dumnezeu folosește cuptorul suferințelor și al încercărilor pentru a ne purifica viața; acesta este modul în care Dumnezeu se poartă cu credincioșii Săi în judecata administrației Sale guvernamentale, care începe chiar din casa Lui (1 Petru 4:17-19).

Fie ca noi să nu credem că este ciudat când vin la noi suferințe, persecuții și încercări, ci mai degrabă să ne dăm seama că acestea sunt încercări aranjate și permise de Domnul. Fie ca noi să nu fim surprinși sau uimiți de aceste lucruri.

Domnul folosește astăzi persecuțiile și încercările ca un cuptor pentru a ne purifica viața și a îndepărta orice impuritate din noi, în administrația Sa guvernamentală. Astfel de lucruri nu sunt ciudate, străine sau străine pentru noi; este destinul nostru să suferim în această epocă.

Această epocă, era harului, este o epocă a savurării Domnului în duh și, în același timp, este o epocă a suferinței în sufletul nostru.

Este destinul nostru să suferim în această epocă, dar nu este destinul nostru să suferim în epoca următoare; destinul nostru veșnic este să-L savurăm pe Domnul pentru totdeauna, fără nicio suferință, dar în această epocă, suferința este partea noastră zilnică.

Pe măsură ce trecem prin persecuții și încercări, ne împărtășim din și participăm la suferințele lui Cristos. Din partea noastră, nu căutăm suferințe sau încercări; mai degrabă, căutăm să-L trăim pe Cristos, să-L iubim pe Domnul și mărturisim despre El în această epocă.

Totuși, pe măsură ce facem acest lucru, lumea se ridică împotriva noastră și mulți necredincioși ne persecută, pentru că depunem mărturie despre Domnul și credem în El. În ochii lui Dumnezeu, astfel de persecuții și suferințe sunt considerate suferințe ale lui Cristos.

Prin astfel de încercări arzătoare, suntem purificați de elementul natural și de lucrurile decăzute și suntem transformați și conformați chipului Domnului.

O ilustrație similară este folosită în Ieremia 48:11 cu privire la Moab, care a fost liniștit din tinerețe, fiind așezat pe drojdia sa și nefiind golit din vas în vas.

De multe ori, noi, cei care credem în Cristos, suntem ca Moabul: suntem credincioși de mulți ani, dar mirosul nostru a rămas, iar alții încă văd omul natural exprimat în noi, căci nu am fost tratați și nici nu am fost turnați din vas în vas.

În exterior, poate că putem face multe lucruri pentru Domnul, dar nu am fost goliți; încă mirosim ca „Moabul”, încă fiind în omul nostru natural. Trebuie să fim goliți și nu să fim așezați pe drojdia noastră.

Așadar, Dumnezeu ne dă un soț sau o soție care ne va ajuta să fim goliți și nu să fim așezați. Apoi, El ne dă unul sau mai mulți copii pentru a continua să ne golească. Dumnezeu poate aranja un șef deosebit de dur care să ne microgestioneze la birou sau poate aranja anumiți colegi de muncă cu care este dificil să lucrezi.

Toate lucrurile, persoanele și problemele din jurul nostru sunt aranjate în mod suveran de Dumnezeu pentru a ne goli de noi, a ne transforma și a ne conforma chipului lui Cristos, fiind în același timp salvați de asemănarea cu noi înșine.

Am putea crede că schimbându-ne locul de muncă vom avea un șef mai bun și colegi de muncă mai buni, dar se pare că sărim din tigaie în foc. Dumnezeu nu vrea ca gustul nostru să rămână același. El nu vrea doar să avem o creștere în cunoștințe sau daruri spirituale, ci să avem o creștere a elementului Său în noi.

Fie ca să nu considerăm ciudat că toate aceste suferințe și încercări ni se întâmplă în viața noastră creștină; mai degrabă, fie ca noi să ne deschidem Domnului și să căutăm să-L savurăm pe El, astfel încât El să ne golească de noi înșine, să ne umple cu Sine Însuși și să ne purifice pentru a ne face părtași sfințeniei Sale.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Crești în noi. Fie ca noi să ne micșorăm și Tu să crești. Amin, Doamne, fie ca să nu credem că încercarea arzătoare dintre noi, care vine la noi ca o încercare, este ciudată, ca și cum ar fi un lucru ciudat pentru noi. Fie ca noi să ne dăm seama că, întrucât împărtășim suferințele lui Cristos, ne bucurăm, pentru ca și la descoperirea gloriei Sale să ne putem bucura de exultare! Amin, Doamne, fie ca noi să nu fim surprinși sau uimiți de încercările arzătoare, ci mai degrabă, fie ca să-Ți permitem să îndepărtezi orice impurități din ființa noastră. Ai Tu calea Ta, Doamne, să ne purifici și să ne golești. Nu vrem să rămânem la fel. Nu vrem să ne păstrăm mirosul și să fim ca o turtă neîntoarsă. O, Doamne, credem în Tine, Te iubim, vrem să-L trăim pe Cristos și vrem să mărturisim despre Cristos altora. Fie ca noi să primim toate lucrurile și situațiile din jurul nostru ca și cum ar fi din mâna lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu permite în mod suveran persecuția, încercările și suferințele în viața noastră, astfel încât El să ne purifice și să îndepărteze orice din elementul nostru natural, astfel încât să ne putem împărtăși din sfințenia Sa și să-L avem pe El ca dreptate a noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God uses Fiery Ordeals to Purify us: live the Christian Life under God’s Government, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 1 cu tema: Guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem guvernarea lui Dumnezeu în tratările Sale cu poporul Său, căci Dumnezeu guvernează prin judecată

22/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Biblia dezvăluie guvernarea lui Dumnezeu – administrarea Sa divină a întregului univers, iar acest lucru se vede mai ales în relațiile Sale cu poporul Său, pentru că El guvernează prin judecată.

În această săptămână, în studiul nostru mai aprofundat al cărții Deuteronomului, venim la subiectul: Administrația guvernamentală a Dumnezeului drept, sfânt, credincios și iubitor.

Dorința noastră ca credincioși în Cristos este, la fel ca Pavel, să-L cunoaștem pe Dumnezeu; în mod similar, Moise a dorit ca toți copiii lui Israel să-L cunoască pe Iehova și El și-a deschis inima Sa din nou și din nou.

Încă de la început, Dumnezeu vrea să-L cunoaștem și chiar să Se dea pe Sine nouă, chiar și să ne dea tot ce este El.

Cu toate acestea, în pre-cunoașterea și conștientizarea Sa eternă, Dumnezeu știa ce urma să se întâmple și complicațiile cu care ne vom confrunta; El știa despre pagubele aduse universului de către cădere și, de asemenea, știa că religia va intra și va masca ceea ce este El.

Pentru a Se asigura că vom putea să-L cunoaștem și să-L primim în tot ceea ce este, Dumnezeu nu numai că Se dăruiește pe Sine nouă înșine, ci are și un sistem de guvernare, o administrație guvernamentală.

Au existat probleme în univers încă de la creația îngerească și de când administrația guvernamentală era în vigoare.

Sistemul de guvernare a stat și protejat împotriva pagubelor cauzate de rebeliunea satanică, care a implicat atât îngerii cât și omul. La instituirea guvernării Sale, Dumnezeu a avut în minte ca prin acest guvern, ceea ce El a intenționat și a planificat va fi al nostru prin sistemul harului.

Deci, există două sisteme în prezent – sistemul guvernării și sistemul harului.

În cartea Deuteronomului vedem administrarea guvernamentală a lui Dumnezeu; îl vedem pe Moise cel în vârstă, un om al lui Dumnezeu, care L-a cunoscut pe Dumnezeu foarte intim și îndeaproape și care L-a cunoscut pe Dumnezeu atât ca un Dumnezeu al dragostei și al harului, cât și ca un Dumnezeu al judecății drepte și guvernamentale.

Moise s-a uitat la poporul care era gata să intre în țara bună și știau că, fără o realizare corespunzătoare a guvernării lui Dumnezeu, nu pot savura țara și nu vor putea avea longevitate, experiență deplină, în țara bună.

Așa că, deschizându-și inima către ei, a dorit ca ei să știe în profunzime că Dumnezeu este într-adevăr un Dumnezeu al dragostei, care are o inimă profundă de sentiment și afecțiune față de poporul Său, care dorește să reverse tot ceea ce El este asupra lor și nu reține nici un lucru bun de la el.

Cu toate acestea, există lucruri în poporul lui Dumnezeu care îi vor determina să eșueze și să-și compromită moștenirea, determinându-i să renunțe la tot ceea ce Dumnezeu intenționează, așa că Dumnezeu a înființat și a conceput un sistem de guvernare pentru salvgardarea lor, pentru protecția lor.

Guvernarea lui Dumnezeu este aici pentru a ne proteja; dacă-I răspundem lui Dumnezeu și ascultăm de guvernarea Său, am avea tot ceea ce El intenționează să avem, dar dacă nu, rămânem să pierdem totul.

Pe de o parte, astăzi suntem în sistemul de har al lui Dumnezeu, savurând tot ce are Dumnezeu, fiind fericiți că primim ceea ce Dumnezeu ne-a dat și așteptăm ca Domnul să se distribuie întru noi în fiecare zi ca să creștem în viață și să-L exprimăm. În același timp, ar trebui să ne dăm seama că Dumnezeu are un sistem de guvernare.

Guvernarea lui Dumnezeu este văzută în tratările Sale guvernamentale cu oamenii săi aleși

În Isa. 9:6-7 vedem că Cristos ca Fiul dat nouă și Copilul născut nouă are guvernarea pe umerii Săi, iar ca Prinț al păcii, guvernarea Sa va crește, iar pentru pacea și guvernarea Lui nu va exista sfârșit.

Întreaga Biblie dezvăluie guvernarea lui Dumnezeu, administrarea Sa divină a întregului univers (vezi Isaia 9:6-7; Apocalipsa 4:2; 5:6; Deut. 1:8-18).

Ioan a văzut în Apocalipsa tronul, administrarea guvernamentală a lui Dumnezeu în acest univers; pe tron este Dumnezeu și Mielul proaspăt înjunghiat, iar administrarea lui Dumnezeu se întinde din eternitatea trecută la eternitatea viitoare.

Guvernarea lui Dumnezeu este centrul administrativ al împărăției lui Dumnezeu (Matei 3:2; 6:10, 13). La fel cum într-un regat există un centru administrativ, care este guvernul regatului, la fel și în Împărăția lui Dumnezeu există un centru administrativ, care este guvernarea lui Dumnezeu.

În guvernarea Sa divină, Dumnezeu este atât Regele, Legiuitorul, cât și Judecătorul (vezi Isaia 33:22); El este atât ramura executivă, ramura legislativă, cât și ramura judiciară a guvernului Său.

Într-o anumită țară există aceste trei ramuri care se echilibrează și se protejează între ele și protejează întreaga țară; în Împărăția lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuși este Regele, Legiuitorul și Judecătorul pentru ca El să ne mântuiască.

El nu doar tratează nelegiuirea, ci și ne mântuiește până la capăt, aducându-ne în deplina savurare a Sa Însuși.

Unde vedem guvernarea lui Dumnezeu? Guvernarea lui Dumnezeu este văzută mai ales în tratările Sale cu poporul ales.

Israel, ca poporul ales al lui Dumnezeu, a experimentat tratările lui Dumnezeu pentru a-i expune problemele, pentru a-i salva de aceste probleme și pentru a-i aduce la Sine; la fel se întâmplă și cu noi.

În 1 Pet. 1:3 vedem acest principiu în Noul Testament; am fost aleși în cunoștința de mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl în sfințirea Duhului și spre ascultarea și stropirea sângelui lui Isus Cristos, pentru ca noi să-L savurăm pe Dumnezeu ca porțiune a noastră, ca har și pace, care ni se înmulțesc.

Pentru ca noi să savurăm tot ceea ce Tatăl care are voit, Fiul care a îndeplinit și a răscumpărat, și Duhul care aplică are și este, suntem perfecționați, disciplinați și aduși sub guvernarea lui Dumnezeu.

Pe oricine îl iubește Domnul, îl și disciplinează și El îl pedepsește pe fiecare fiu pe care îl primește (Evrei 12:6).

Pentru că Dumnezeu este înțelept, El nu Își răsfață copiii. În aceste zile există o filozofie dăunătoare care le spune părinților că nu ar trebui să-și corecteze copiii, astfel încât să nu le împiedice dezvoltarea și, prin urmare, să le facă rău.

De fapt, când nu reușim să ne corectăm copiii, îi răsfățăm; Tatăl nostru ceresc înțelept, neavând nicio intenție ca cei pe care îi iubește atât de mult să fie răsfățați, ne disciplinează și ne tratează.

Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că, în calitate de credincioși în Cristos care s-au născut din Dumnezeu pentru a fi copiii lui Dumnezeu, suntem încă în vechea creație (vezi Ioan 1:12-13; 3:3, 5-6; 2 Cor. 5:17; 1 Ioan 3:1).

În mod implicit, nu suntem înclinați să trăim ca și copii ai lui Dumnezeu, chiar dacă suntem născuți din Dumnezeu, suntem o creație nouă și devenim copii ai lui Dumnezeu în întregime; deci avem nevoie de tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu (1 Pet. 1:17; 4:12).

Dumnezeu nu este părtinitor – El îi judecă pe fiecare, în special pe copiii săi, așa că ar trebui să ne petrecem scurta noastră călătorie pe pământ, cu respect, cu frică și cu teamă.

Unii dintre noi, însă, pot fi șocați și tulburați că avem astfel de tratări, judecăți și procese care se petrec în viața noastră, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva contradictoriu sau ciudat și este nevoie de o explicație.

Trebuie să vedem tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu cu noi, copiii Săi, și nu ar trebui să le considerăm ciudate.

Doamne, deschide-ne ochii pentru a vedea tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu cu noi, poporul Său ales. Fie ca să nu considerăm ca fiind ciudat sau contradictoriu atunci când trecem prin încercări și tratamente și fie ca să nu ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu. Îți mulțumim Doamne, inima Ta este întotdeauna bună față de noi și deci ai instituit sistemul de guvernare care să ne protejeze și să ne păstreze în calea Ta, pentru a putea să savurăm tot ceea ce Tu ești. Îți mulțumim Tată că nu ne răsfeți ca și copii ai Tăi, ci ne disciplinezi și ne tratezi în conformitate cu guvernarea Ta, pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu pe deplin!

Dumnezeu guvernează prin judecată, iar judecata lui Dumnezeu este pentru îndeplinirea guvernului Său

Cum își duce Dumnezeu la îndeplinire guvernarea Sa? Prin judecată; Dumnezeu guvernează prin judecată, iar judecata lui Dumnezeu este pentru îndeplinirea guvernării Sale (vezi 1 Pet. 1:7; 4:17; 5:6, 9).

Când se întâmplă ceva în viața noastră, nu este întâmplător; este posibil să nu-L aibă pe Dumnezeu implicat în acest lucru ca sursă inițială, dar El este cel puțin implicat și El își duce la îndeplinire judecata, astfel încât să profităm și ca El să lucreze toate lucrurile înspre binele nostru.

Prin diferite tipuri de judecăți, Domnul Dumnezeu va curăța întregul univers și îl va purifica, astfel încât El să aibă ceruri noi și un pământ nou pentru un univers nou, cu dreptatea Sa, pentru desfătarea Sa (2 Pet. 3:13).

Dumnezeu guvernează prin judecată; El judecă toate lucrurile care nu sunt conform naturii Sale.

Universul a fost creat pentru ca El să fie exprimat, dar Satan a intrat și l-a corupt; omul a fost creat în scopul lui Dumnezeu, dar vrăjmașul a intrat și l-a ruinat pe om.

Deci, Dumnezeu începe judecata Sa din casa Sa, judecând toate lucrurile care nu sunt conform naturii Sale în poporul Său, pentru ca El să aibă un teren pe pământ pentru a judeca toate lucrurile exterioare care nu sunt conform Lui.

Totul va fi judecat pentru că în cele din urmă, în cerul nou și pe pământul nou, toate lucrurile vor fi noi; lucruri mici sau mari, Dumnezeu va trata toate lucrurile.

Prin guvernarea Său, Dumnezeu va judeca toate lucrurile pentru a ne introduce cerul nou și pe pământul nou.

Dumnezeu judecă tot ceea ce nu se potrivește cu guvernarea Său; din acest motiv, noi, copiii lui Dumnezeu, suntem sub judecata zilnică a lui Dumnezeu (vezi 1 Petru 1:17). Deci ar trebui să ne trăim zilnic cu frică, realizând că lucrarea fiecăruia va fi judecată de Dumnezeu pentru a fi în concordanță cu guvernarea Lui.

Tot ceea ce trebuie să fie atins de Dumnezeu va fi atins.

Dumnezeu folosește încercări aprinse pentru a ne trata pe noi, credincioșii în Cristos, în judecata administrației Sale guvernamentale, pentru că judecata Sa începe de la casa Sa (1 Pet. 4:12, 17).

Nu ar trebui să credem că este ciudat când trecem prin încercări aprinse; trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu va judeca în cele din urmă toate lucrurile.

Mai întâi El a judecat rasa îngerilor și revolta, iar apoi a judecat așa cum a fost nevoie în întregul Vechi Testament, iar apoi în Noul Testament El începe din casa Sa, cu noi!

În Vechiul Testament, El a folosit națiunile pentru a-și judeca poporul Său Israel și, pentru că acestea erau prea dure în îndeplinirea judecății lui Dumnezeu, ele însele au fost judecate de către Dumnezeu.

În Noul Testament, judecata lui Dumnezeu începe de la casa Sa, astfel încât El să stabilească o bază din care El să-i poată trata pe cei necredincioși, cu orice formă de nedreptate și să purifice întregul univers.

Uneori am putea crede că cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul Isus, cu atât avem mai multe dificultăți; alții – inclusiv rudele, prietenii, colegii și vecinii – par să înflorească și să meargă bine, dar situația noastră pare să se agraveze.

Este posibil să avem probleme cu sănătatea noastră, este posibil ca copiii noștri să nu meargă pe calea Domnului și este posibil să avem multe dificultăți și încercări.

Motivul pentru aceasta este că judecata lui Dumnezeu începe de la noi, propria Lui casă!

În Deuteronom vedem acest principiu al tratărilor guvernamentale ale lui Dumnezeu și putem începe să-L vedem pe Dumnezeu care este drept, sfânt, credincios și iubitor; o asemenea Persoană are un aranjament guvernamental, astfel încât poporul Său să-L primească și să-L cunoască într-un mod adecvat.

O, Doamne, ne dăruim Ție; ne punem în mâinile Tale înțelepte și Te recunoaștem ca Domnul și Dumnezeul nostru. Tu Îți îndeplinești judecata Ta în noi conform guvernării Tale. Fie ca Tu să câștigi răspunsul de care ai nevoie în noi. Tratează orice trebuie tratat în noi și atinge tot ceea ce trebuie atins. Fie ca tot ceea ce nu se potrivește cu Tine să fie îndepărtat, astfel încât să ai o bază pentru a judeca toate lucrurile prin biserică. Fie ca noi să ne dăm seama că chiar și încercările aprinse sunt folosite de Dumnezeu pentru a judeca orice lucru din noi care nu se potrivește cu Dumnezeu și că putem fi deschiși Ție ca să-Ți permitem să tratezi orice trebuie tratat în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing God’s Government in His Dealings with His People – God Governs by Judging, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 2 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Iertarea guvernamentală, iertarea împărăției și să nu acționăm împotriva guvernării lui Dumnezeu

06/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

După ce am văzut iertarea eternă, iertarea instrumentală și iertarea restauratoare, astăzi vrem să aprofundăm iertarea guvernamentală (legată de disciplină) și iertarea împărăției (legată de administrația lui Dumnezeu).

În Biblie, cuvântul iertare și principiul iertării lui Dumnezeu este folosit foarte mult, dar nu toate iertările sunt la fel.

De exemplu, când Domnul ne iartă păcatele în momentul regenerării noastre, acesta este un fel de iertare, dar când El iartă păcatele celor pe care biserica îi iartă (Ioan 20:23), acesta este un alt fel de iertare.

Când îi iertăm pe alții și, prin urmare, sunt iertați de Domnul, acesta este un fel de iertare, dar când cineva păcătuiește și este bolnav și prezbiterii vin să se roage pentru el, va fi iertat – acesta este un alt fel de iertare.

Îi mulțumim Domnului pentru slujba fratelui Watchman Nee care, în colecția lucrărilor sale, a descoperit din Cuvântul lui Dumnezeu cinci feluri de iertare: iertarea eternă, iertarea instrumentală, iertarea restauratoare, iertarea guvernamentală și iertarea împărăției.

Iertarea eternă este acordată de Domnul Isus tuturor celor care cred în El; pocăindu-ne și crezând în Domnul, suntem iertați de toate păcatele noastre, iar această iertare este eternă. Aleluia!

Și atunci când cineva crede în Domnul dar nu-și dă seama că este iertat de El, biserica este instrumentul lui Dumnezeu pentru a declara iertarea lui Dumnezeu omului.

Biserica nu poate, prin sine însăși, să-i ierte pe alții; mai degrabă, deoarece biserica este Trupul lui Cristos, biserica poate proclama iertarea păcatelor pe care Dumnezeu a îndeplinit-o deja.

Mai mult, după ce credem în Domnul, încă mai facem greșeli, păcate și ofense, deci mai avem păcate; când ne mărturisim păcatele Domnului și ne pocăim, Domnul ne iartă de păcatele noastre și ne curăță de orice nelegiuire.

Cât de minunat este să avem mântuirea lui Dumnezeu și să savurăm iertarea Domnului în toate aspectele sale!

Cu toate acestea, există alte două aspecte ale iertării lui Dumnezeu, care pot să nu fie atât de plăcute, dar sunt absolut adevărate și experimentale atât din punct de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu, cât și al experimentării noastre creștine.

Iertarea guvernamentală e legată de disciplina lui Dumnezeu și modul Său de a ne trata

Disciplina guvernamentală este legată de disciplina lui Dumnezeu și de felul Său de a ne trata. Este posibil să nu fim atât de familiarizați cu acest lucru, așa că trebuie să săpăm mai adânc în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a cunoaște mai multe, altfel este posibil să dorim “să iertăm și să primim” pe cineva care este sub acest fel de iertare, și putem provoca probleme în biserică.

Trebuie să iubim și să iertăm pe cineva ca pe un frate, dar dacă o persoană se află sub iertarea guvernamentală a lui Dumnezeu și este sub disciplina Sa, iar noi mergem împotriva acesteia, vom merge împotriva guvernării și disciplinei lui Dumnezeu.

De ce ne iartă Dumnezeu și încă ne mai disciplinează?

Dumnezeu ne poate permite să greșim și chiar să păcătuim, dar El nu va permite să facem acest lucru la nesfârșit; dacă continuăm să păcătuim, El ne va disciplina, iar această disciplină poate veni sub formă de boală, dificultăți și, în cazuri extreme, poate fi chiar moarte, pentru a putea învăța să nu păcătuim atât de ușor.

Iertarea guvernamentală implică aranjamentul lui Dumnezeu, suveranitatea Sa, disciplina Sa și mâna Sa; guvernarea lui Dumnezeu este modul Său de a face lucrurile – este administrația Sa.

Iertarea guvernamentală a lui Dumnezeu este legată de modul în care Dumnezeu ne gestionează, ne stăpânește și ne tratează.

În Gal. 6:7 ni se spune că ceea ce semănăm, vom și secera; dacă semănăm în carne, vom secera corupția cărnii. Nu putem spune doar că, dacă ne pocăim și ne mărturisim păcatele, Dumnezeu ne iartă; da, Dumnezeu ne iartă, dar ne poate disciplina.

Dacă ne uităm la cazul regelui David, el a comis două mari păcate: omucidere (el l-a ucis pe Uria) și adulter (cu soția lui Uria). Dar apoi David a avut o pocăință sinceră și amănunțită (vezi Psa. 51) și Dumnezeu a confirmat că l-a iertat; cu toate acestea, Dumnezeu a continuat să-l disciplineze pe David, prin faptul că a permis ca primul său copil pe care l-a avut cu soția lui Uria să moară, și a făcut ca sabia să nu se depărteze de casa lui David.

Exista iertare, dar existau și consecințele păcatului; deși David s-a rugat și a postit ca Dumnezeu să nu-i lase copilul să moară, nimic nu L-a făcut pe Dumnezeu să Se schimbe.

Iertarea guvernamentală este un principiu infailibil și este mai grav dacă este implicată o persoană care poartă responsabilitatea.

În 1 Ioan 5:16 ni se spune despre un “păcat înspre moarte”, un păcat care aduce tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu asupra unei persoane. Când un frate comite un păcat de moarte (un păcat care duce la moarte, un păcat înspre moarte), nu ar trebui să încercăm să-l primim sau să ne rugăm ca această tratare să fie înlăturată, deoarece vom face acest lucru împotriva administrației guvernamentale a lui Dumnezeu.

Pedeapsa tratării guvernamentale a lui Dumnezeu cu copiii Săi nu este în niciun caz legată de pierderea eternă, ci este o tratare dispensațională conform guvernării divine, o tratare care este legată de părtășia noastră cu Dumnezeu și unii cu alții.

Dacă un păcat este sau nu este înspre moarte, depinde de judecata lui Dumnezeu conform poziției și stării credincioșilor păcătoși din casa lui Dumnezeu.

Când păcătuim împotriva lui Dumnezeu, El ne va ierta când Îi mărturisim păcatele noastre; părtășia noastră cu El poate fi restaurată, dar Dumnezeu Își poate schimba calea Sa cu noi, deoarece păcatele noastre au consecințe.

David și-a mărturisit păcatele și și-a recunoscut vina pentru a fi iertat de Dumnezeu (2 Sam. 12:13; Psa. 51), dar Dumnezeu a făcut ca fiul născut soției lui Urie să moară și sabia să nu se depărteze de casa lui David (2 Sam. 12:7-15).

Când suntem sub disciplina guvernamentală a lui Dumnezeu, singurul lucru pe care îl putem face este să nu ne împotrivim lui Dumnezeu, ci să învățăm să ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu (vezi 1 Petru 5:5-7). Dacă respingem mâna guvernamentală a lui Dumnezeu, vom întâmpina chiar mai multe probleme și tratări.

Nu ar trebui să încercăm să ieșim din tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, să acceptăm tratarea și disciplina Sa și să ne smerim.

După ce Moise a lovit stânca de la Meriba (Num. 20:10-12, 24; 27:14), el a căzut sub mâna guvernamentală a lui Dumnezeu. Fiind mânios atunci când Dumnezeu nu era mânios, Moise nu L-a reprezentat pe Dumnezeu în mod potrivit în natura Sa sfântă și, lovind stânca de două ori, el nu a păzit Cuvântul lui Dumnezeu în economia Sa; astfel, Moise a ofensat atât natura sfântă a lui Dumnezeu, cât și economia Sa divină.

Moise nu L-a reprezentat corect pe Dumnezeu; Dumnezeu nu S-a mâniat pe poporul Său, dar Moise și-a exprimat furia și L-a reprezentat greșit pe Dumnezeu în fața poporului Său, care priveau la el pentru a vedea ce este în inima lui Dumnezeu.

Din această cauză, chiar dacă era intim cu Dumnezeu și poate fi considerat un tovarăș al lui Dumnezeu (Exod 33:11), Moise și-a pierdut dreptul de a intra în țara bună. În tot ceea ce facem și spunem despre oamenii lui Dumnezeu, atitudinea noastră trebuie să fie conform naturii sfinte a lui Dumnezeu, iar acțiunile noastre trebuie să fie conform economiei Sale divine; aceasta înseamnă să-L sfințim pe Dumnezeu.

În ceea ce-i privește pe alții, trebuie să învățăm să fim generoși cu ei și trebuie să învățăm să iertăm. Nu ar trebui să-i criticăm ușor pe alții, să-i condamnăm ușor, să ne plângem de conduita altora și să continuăm să ținem socoteala tratamentului rău pe care-l primim din partea lor, deoarece aceasta ne va aduce sub mâna guvernamentală a lui Dumnezeu.

Dacă suntem severi cu alții, și Dumnezeu va fi sever cu noi (vezi Mat. 6:15; 18:23-35). Trebuie să învățăm să ne temem de Dumnezeu, să-L venerăm pe Dumnezeu, să-L respectăm pe Dumnezeu, să-L onorăm pe Dumnezeu și să fim plini de reverență față de Dumnezeu (Psa. 2:11-12; 86:11; 2 Cor. 5:10-11; Isaia 11:2).

Iar când alții au probleme, acela este momentul să-i ajutăm, nu momentul în care să-i criticăm (vezi Gen. 14:14-16). Există mulți frați care au căzut jalnic astăzi dintr-un singur motiv – i-au criticat pe alții prea sever în trecut; prin urmare, multe dintre slăbiciunile lor de astăzi sunt chiar slăbiciunile pe care le-au criticat în trecut. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim generoși față de alții, astfel încât să evităm mâna guvernamentală a lui Dumnezeu și să învățăm să ne iubim și să ne îngăduim unii pe alții în viața de biserică și în viața noastră de zi cu zi (Efes. 4:32).

Doamne Isuse, salvează-ne din căderea sub mâna Ta guvernamentală! Fie ca să ne dăm seama că vom culege ceea ce semănăm, astfel încât să semănăm în Duhul, ca să culegem în Duhul roadele Duhului. O, Doamne, vrem să venim înaintea Ta, să ne mărturisim păcatele și să ne deschidem față de Tine cu privire la toate lucrurile. Fie ca să învățăm să ne umilim sub mâna Ta puternică și să nu ne împotrivim cu mândrie. Fie ca să învățăm să fim generoși cu alții și să iertăm întotdeauna. Fie ca să nu-i criticăm ușor pe alții și nici să nu-i condamnăm ușor pe alții. Doamne, salvează-ne din a ne plânge de comportamentul altora și salvează-ne din a ține socoteala tratamentului rău pe care îl primim din partea lor. Dragă Doamne, fie ca să avem o frică de Dumnezeu, un respect față de Dumnezeu și o reverență față de Dumnezeu și fie ca să fim generoși față de alții și să-i iertăm și să-i îngăduim în dragoste.

Iertarea împărăției se referă la administrație, la disciplina din epoca viitoare

Ultimul fel de iertare este iertarea împărăției, care se referă la administrația lui Dumnezeu. Există anumite păcate care nu vor fi iertate în această epocă, ci doar în epoca viitoare.

De exemplu, dacă tratăm oamenii prea aspru sau avem un duh neiertător în această epocă, vom fi disciplinați în epoca împărăției. Dacă judecăm, vom fi judecați și dacă condamnăm pe alții, și noi vom fi condamnați.

Măsura cu care judecăm, cu aceea vom fi măsurați (Luca 6:37-38).

Dacă suntem ca sclavul nerecunoscător, căruia Domnul i-a iertat datoria uriașă, dar nu iertăm mica datorie a semenilor noștri sclavi în Domnul, Stăpânul se va mânia pe noi și ne va da pe mâna chinuitorilor până când vom restitui tot ceea ce datorăm (Mat. 18:33-35).

Dacă îi tratăm pe alții într-un mod rău și îi criticăm pe alții fără milă, Dumnezeu ne va trata în același fel în viitor (Mat. 7:1-2). O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să ne dea harul de a fi cei care nu-i judecăm pe alții și nu îi disprețuim, ci arătăm îndurare față de ei! Fie ca să primim harul Domnului de a nu-i trata pe alții cu răutate, asprime sau severitate, astfel încât să obținem îndurare din partea lui Dumnezeu în acea zi (2 Tim. 1:16, 18).

Amin, Doamne, dă-ne harul de a fi cei care arătăm îndurare față de alții și nu îi condamnăm și nu-i tratăm cu răutate, cu asprime sau cu severitate. Doamne, fie ca noi să fim cei care arătăm îndurare față de semenii noștri sclavi în Domnul ca să obținem îndurare din partea lui Dumnezeu în ziua aceea! Amin, Doamne Isuse, salvează-ne din a avea un duh neiertător în această epocă. Salvează-ne din a-i trata pe alții cu răutate sau din a-i critica pe alții fără îndurare.

Importanța faptului de a nu confunda diferitele feluri de iertare: să nu fim împotriva guvernării lui Dumnezeu

Mulți credincioși cred într-un Dumnezeu care este iubitor, plin de îndurare și plin de compasiune și nu ar crede niciodată că Dumnezeu dorește “să nu primească” pe cineva, mai ales că acesta este credincios.

Cum poate un Dumnezeu iubitor să nu-și primească propriii copii și să-i ierte?

Este important ca noi, credincioșii în Cristos, să nu confundăm diferitele feluri de iertare, în caz contrar, ne-am putem afla împotriva guvernării lui Dumnezeu și noi înșine am putea suporta o anumită disciplină.

În special aceia dintre noi care suntem implicați în îndeplinirea administrației lui Dumnezeu în biserică, care este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, trebuie să fim clari cu privire la acest fel de iertare. A ierta o persoană nu este același lucru cu a primi o persoană; este posibil să iertăm o persoană, dar să nu o putem primi.

De exemplu, în 1 Ioan 5:16 ni se spune că există unii frați pentru care ne putem ruga, dar unii pe care nici măcar nu-i putem primi.

În 2 Ioan 9-11 ni se spune că oricine o ia înainte și nu rămâne la învățătura lui Cristos, nu Îl are pe Dumnezeu și nici nu ar trebui să-l primim în casa noastră sau să spunem bun venit, căci dacă facem asta, ne facem părtași în lucrările sale rele. Da, îi putem ierta pe alții și îi putem iubi, dar asta nu înseamnă că putem primi o persoană.

În Rom. 16:17 Pavel ne îndeamnă să ne ferim de cei care fac diviziuni și provoacă tulburare contrar învățăturii pe care am învățat-o și să ne îndepărtăm de ei.

Acest lucru este destul de radical: cei care cauzează diviziune și îi determină pe sfinți să se poticnească, îi putem ierta dacă se pocăiesc și îi iubim în Domnul, dar nu îi putem primi. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu; dacă primim pe un astfel de om, suntem una cu el.

În 2 Tes. 3:14 Pavel a spus că sfinții trebuie să se depărteze și să nu se amestece (să le țină companie) cu oricine nu ascultă cuvântul prin scrisoarea sa către sfinți.

În Tit 3:10 Pavel spune că un om certăreț, o persoană divizivă, care provoacă partide și grupări în biserică, după o prima și a doua admonestare, ar trebui ne depărtăm de el. Nu ne depărtăm pe cineva imediat, ci după două admonestări, dacă continuă să provoace probleme și partide, ar trebui să ne depărtăm de el.

În 1 Cor. 5:11, de asemenea, ni se spune să nu ne amestecăm cu nimeni care este numit frate, și totuși este un curvar sau iubitor de bani, un om idolatru sau lacom, un om bețiv sau lacom; cu astfel de oameni nu ar trebui nici să cinăm! O, Doamne Isuse.

Fie ca toți cei implicați în îngrijirea sfinților din biserică să nu facă greșeli în această chestiune. Fie ca toți să fim sobri cu privire la acest lucru și să ne dăm seama că avem responsabilitatea de a ne îngriji de ceilalți din împărăție conform duhului și trebuie să ne dăm seama de iertarea lui Dumnezeu.

În iertarea Sa, uneori, trebuie să fim cei care iubesc și iartă, dar uneori trebuie să înțelegem că există cinci feluri de iertare, inclusiv unele care nu pot avea loc în această epocă.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Governmental Forgiveness, Kingdom Forgiveness and not going against God’s Government (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, iar acum avem capacitatea înnăscută a vieții divine

19/08/2019 by Credincios în Cristos 2 Comments

Săptămâna aceasta începem un subiect nou în înviorarea de dimineață, care atinge subiectul împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, iar împărăția nu este doar o chestiune exterioară, ci o chestiune a capacității înnăscute a vieții divine.

Subiectul general al Instruirii Internaționale pentru Prezbiteri și Responsabili (ITERO) din primăvara anului 2019, a fost “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, iar subiectul pentru această săptămână este “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu într-un domeniu peste care Dumnezeu guvernează în viața Sa divină.”

Trebuie să vedem ce este împărăția lui Dumnezeu și să ne dăm seama că realitatea interioară a împărăției trebuie să se dezvolte; trebuie să avem o viață ascunsă cu Dumnezeu, pentru ca viața împărăției să se adâncească în noi.

Apoi, trebuie să vedem diferite aspecte ale împărăției și ale bisericii, relațiile din împărăție, seriozitatea de a trăi o viață iertătoare, astfel încât să putem primi răsplata împărăției, exersarea cheilor împărăției, responsabilitatea bisericii de a se angaja în războiul spiritual al împărăției, și responsabilitatea bisericii de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ în gloria și manifestarea ei.

În cele din urmă, trebuie să primim o povară de a vesti evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit și de a uceniciza națiunile, pentru ca Domnul să se poată întoarce. Amin!

Domnul Isus în calitate de Semănătorul a semănat sămânța împărăției în ființa noastră, în pământul inimii noastre; această sămânță a împărăției – care este Cristos Însuși – trebuie să crească și să se dezvolte în ființa noastră interioară pentru a deveni un domeniu.

Inima, sufletul, duhul nostru și toate părțile noastre interioare trebuie să devină din ce în ce mai mult un domeniu peste care Dumnezeu să poată stăpâni și domni în viața divină.

Cu toate acestea, o parte din tactica inamicului este să ne distragă atenția, să ne împiedice și să ne înșele, făcând tot ce poate pentru ca sămânța împărăției să rămână o sămânță; numai Domnul știe câte dintre milioanele de credincioși de pe pământ care sunt născuți din Dumnezeu au o sămânță a împărăției nedezvoltată în ei.

Înainte de a putea avea loc manifestarea împărăției la venirea Domnului, trebuie să existe realitatea împărăției în interior, iar practicitatea împărăției astăzi este viața de biserică.

Este de cea mai mare importanță să avem o înțelegere spirituală a dezvoltării seminței împărăției într-un domeniu în interiorul ființei noastre.

Trebuie să existe o dezvoltare a împărăției an după an și chiar lună după lună, și trebuie să avem simțământul că mai mult teren din ființa noastră este cedat Domnului, ca domeniul împărăției lui Dumnezeu să crească.

Pe măsură ce sămânța împărăției crește în noi, suntem recâștigați sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu; împărăția devine un domeniu și peste acest domeniu Dumnezeu în Cristos ca Duhul guvernează în mod direct.

Împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși: Dumnezeu este totul în calitate de conținut al împărăției Sale

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu există două aspecte principale: aspectul exterior (obiectiv) și aspectul interior (subiectiv).

Aspectul exterior al împărăției lui Dumnezeu este acela că ea este un domeniu populat cu ființe umane și alte ființe vii, un domeniu peste care Dumnezeu stăpânește. Împărăția lui Dumnezeu este în mod obiectiv întregul univers, deoarece toate lucrurile și toți oamenii din el sunt împărăția lui Dumnezeu.

Totuși, împărăția lui Dumnezeu nu este doar ceva exterior, ci ceva interior, domeniul vieții; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși cu viața Sa și El este totul în calitate de conținut al împărăției Sale.

De exemplu, există împărăția plantelor, unde toate plantele au viața plantelor și trăiesc; acest lucru nu înseamnă că pentru a fi în împărăția plantelor trebuie să fii supus unei anumite plante superdotate care acționează ca împărat.

În mod similar, pentru a fi în împărăția animală, trebuie să ai viața animală, deoarece regnul animal este totalitatea vieții animale. Pentru a trăi în împărăția omenească trebuie să ai viața omenească.

În mod similar, împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși (vezi Marcu 1:15; Mat. 6:33; Ioan 3:3), iar inima Sa este ca ceea ce constituie ființa Sa să fie deschis omului pentru ca omul să se nască din Dumnezeu, să intre în împărăția lui Dumnezeu, să trăiască în împărăția lui Dumnezeu și să devină parte a împărăției lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu Își părăsește împărăția, împărăția lui Dumnezeu nu mai rămâne cu nimic în ea; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși și Dumnezeu este conținutul împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este Isus Cristos, care este Dumnezeul încarnat pentru a fi om și care este Dumnezeu Însuși ca realitate a împărăției lui Dumnezeu.

Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, omul trebuie să se pocăiască și să primească viața lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a venit predicând împărăția lui Dumnezeu, spunând oamenilor să se pocăiască, deoarece împărăția lui Dumnezeu este aproape.

Când a venit Isus, El era împărăția lui Dumnezeu; El nu numai că a predicat faptul că împărăția urmează să vină, dar că împărăția se află printre oameni, așa că oamenii trebuie să se pocăiască și să primească împărăția primindu-L pe Isus.

Cristos a venit în calitate de Dumnezeul încarnat pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu; Dumnezeu este totul ca și conținut al împărăției Sale.

Când Îl avem pe Dumnezeu ca viața noastră, noi suntem în împărăția lui Dumnezeu; dar dacă nu-L primim pe Dumnezeu ca viață, nu suntem parte a împărăției lui Dumnezeu. Doar ceea ce este Dumnezeu în noi este împărăția lui Dumnezeu, iar ceea ce nu este Dumnezeu, nu face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu este viață, având natura, capacitatea și forma vieții divine, care formează domeniul stăpânirii lui Dumnezeu (Efes. 4:18; Ioan 3:15). Nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu doar prin înțelegerea împărăției, nici nu putem vedea împărăția prin faptul că ne gândim la ea sau fiind de acord cu ea.

Putem intra în împărăția lui Dumnezeu doar primindu-L pe Dumnezeu ca viață, căci numai viața divină are natura, capacitatea și forma vieții divine, iar viața divină care crește în noi și trăiește în noi formează domeniul stăpânirii lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că împărăția lui Dumnezeu nu este doar stăpânirea exterioară a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, ci domeniul vieții divine! Aleluia, Dumnezeu Însuși este împărăția lui Dumnezeu, iar conținutul împărăției lui Dumnezeu este Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu; acum avem împărăția lui Dumnezeu în noi, și există un domeniu care crește, se extinde și se dezvoltă în noi pentru a fi împărăția lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, că ai împărțit viața Ta în noi, iar această viață are natura, capacitatea și forma vieții divine pentru a ne conforma imaginii lui Cristos și pentru a ne face împărăția lui Dumnezeu!

Împărăția lui Dumnezeu nu este o chestiune exterioară, ci abilitatea înnăscută a vieții divine

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu; viața lui Dumnezeu este și intrarea noastră în împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5, 15).

Nicodim a venit la Domnul Isus pentru a înțelege mai multe despre împărăția lui Dumnezeu, dar Domnul i-a spulberat toate conceptele despre împărăție când i-a spus că trebuie să se nască din nou în împărăția lui Dumnezeu.

Nu putem vedea împărăția lui Dumnezeu cu ochii noștri fizici și nici nu intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin înțelegerea ei sau acceptând faptul că Dumnezeu este Împăratul.

Cu toate acestea, mulți credincioși și necredincioși cred deopotrivă că împărăția lui Dumnezeu este un domeniu în care Dumnezeu stăpânește ca Împărat, iar atunci când faci ceva rău, El te va pedepsi.

Unii cred că în împărăția Sa, Dumnezeu este Împăratul care vrea să îi controleze pe toți oamenii, așa că dacă ești pe cale să-ți pierzi cumpătul, El nu va permite acest lucru, dacă ești furios și ești pe cale să vorbești cuvinte aspre, El vrea să te oprească, și dacă ești pe cale să faci un lucru rău sau să spui un cuvânt rău, El te avertizează și dacă tot nu asculți, te va pedepsi.

Acest tip de înțelegere și concepție despre împărăția lui Dumnezeu este prea restrâns, și este foarte folosit de inamic pentru a ține oamenii în întuneric și departe de Dumnezeu.

Mulți credincioși nu sunt clari cu privire la faptul că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine și, din această cauză, nu cooperează cu Domnul pentru ca împărăția să crească și să se manifeste în ei.

Guvernarea lui Dumnezeu, împărăția Sa, nu este o chestiune exterioară, ci o chestiune de viață. Noi am fost regenerați de Dumnezeu, și există capacitatea înnăscută a vieții divine (Rom. 8:2), care funcționează în mod spontan și automat în noi.

Această abilitate ne formează pentru a ne conforma imaginii lui Cristos, Cel dintâi Fiu născut al lui Dumnezeu; ea împarte viața divină în noi și face ca această viață să se răspândească în părțile interioare ale ființei noastre; și stăpânește în noi în calea vieții.

Omenește vorbind, pe măsură ce creștem în viața omenească, suntem stăpâniți și reglementați din interior pentru a nu face anumite lucruri, a nu merge în anumite locuri și a nu spune anumite cuvinte.

Spiritual vorbind, nu este vorba de faptul că ne este frică de Dumnezeul atotputernic, care guvernează și domnește ca să nu facem anumite lucruri sau să nu spunem anumite cuvinte sau să nu mergem în anumite locuri, ci abilitatea înnăscută a vieții divine este cea care operează în noi.

Cristosul pe care L-am primit, trăiește în noi; El crește în noi, El curge în noi, El Se răspândește în noi și această viață are o abilitate înnăscută, o capacitate intrinsecă de a guverna.

Viața guvernează. Dorința lui Dumnezeu este ca viața Sa divină să fie împărțită în om pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu în om, și El vrea ca această viață să crească și să se dezvolte, astfel încât abilitatea înnăscută a vieții divine să-l facă pe om să fie la fel ca Dumnezeu în viață și natură pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ și să stăpânească pentru Dumnezeu, fiind sub guvernarea lui Dumnezeu în interior.

Când suntem stăpâniți în interior de viața divină, ne cunoaștem spontan măsura și, imediat ce trecem dincolo de ea, ceva din noi ne restricționează. Viața noastră creștină și viața noastră de biserică ar trebui să fie direcționate din ce în ce mai mult de capacitatea înnăscută a vieții divine, care este Dumnezeu Însuși care crește în noi.

Pe măsură ce învățăm făcând greșeli, fiecare prin îndurarea Domnului să învățăm lecțiile de care avem nevoie, pentru a permite abilității înnăscute a vieții divine să ne modeleze în imaginea lui Cristos și să guverneze în noi.

Doamne Isuse, fie ca viața noastră creștină și viața noastră de biserică să fie direcționate din ce în ce mai mult de abilitatea înnăscută a vieții divine, care nu este altceva decât Dumnezeu Însuși care crește în noi. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu viața împărăției din noi, permițându-Ți să crești în noi, să Te răspândești în noi, să fii extins și lărgit în noi, să guvernezi și să stăpânești în noi. Fie ca viața Ta divină să guverneze în ființa noastră, reducând orice răzvrătire și împărțind elementul divin în fiecare parte a ființei noastre. O, Doamne, vrem să cooperăm cu capacitatea înnăscută a vieții divine din duhul nostru!