guvernarea lui Dumnezeu

Să vedem guvernarea lui Dumnezeu în tratările Sale cu poporul Său, căci Dumnezeu guvernează prin judecată

22/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Biblia dezvăluie guvernarea lui Dumnezeu – administrarea Sa divină a întregului univers, iar acest lucru se vede mai ales în relațiile Sale cu poporul Său, pentru că El guvernează prin judecată.

În această săptămână, în studiul nostru mai aprofundat al cărții Deuteronomului, venim la subiectul: Administrația guvernamentală a Dumnezeului drept, sfânt, credincios și iubitor.

Dorința noastră ca credincioși în Cristos este, la fel ca Pavel, să-L cunoaștem pe Dumnezeu; în mod similar, Moise a dorit ca toți copiii lui Israel să-L cunoască pe Iehova și El și-a deschis inima Sa din nou și din nou.

Încă de la început, Dumnezeu vrea să-L cunoaștem și chiar să Se dea pe Sine nouă, chiar și să ne dea tot ce este El.

Cu toate acestea, în pre-cunoașterea și conștientizarea Sa eternă, Dumnezeu știa ce urma să se întâmple și complicațiile cu care ne vom confrunta; El știa despre pagubele aduse universului de către cădere și, de asemenea, știa că religia va intra și va masca ceea ce este El.

Pentru a Se asigura că vom putea să-L cunoaștem și să-L primim în tot ceea ce este, Dumnezeu nu numai că Se dăruiește pe Sine nouă înșine, ci are și un sistem de guvernare, o administrație guvernamentală.

Au existat probleme în univers încă de la creația îngerească și de când administrația guvernamentală era în vigoare.

Sistemul de guvernare a stat și protejat împotriva pagubelor cauzate de rebeliunea satanică, care a implicat atât îngerii cât și omul. La instituirea guvernării Sale, Dumnezeu a avut în minte ca prin acest guvern, ceea ce El a intenționat și a planificat va fi al nostru prin sistemul harului.

Deci, există două sisteme în prezent – sistemul guvernării și sistemul harului.

În cartea Deuteronomului vedem administrarea guvernamentală a lui Dumnezeu; îl vedem pe Moise cel în vârstă, un om al lui Dumnezeu, care L-a cunoscut pe Dumnezeu foarte intim și îndeaproape și care L-a cunoscut pe Dumnezeu atât ca un Dumnezeu al dragostei și al harului, cât și ca un Dumnezeu al judecății drepte și guvernamentale.

Moise s-a uitat la poporul care era gata să intre în țara bună și știau că, fără o realizare corespunzătoare a guvernării lui Dumnezeu, nu pot savura țara și nu vor putea avea longevitate, experiență deplină, în țara bună.

Așa că, deschizându-și inima către ei, a dorit ca ei să știe în profunzime că Dumnezeu este într-adevăr un Dumnezeu al dragostei, care are o inimă profundă de sentiment și afecțiune față de poporul Său, care dorește să reverse tot ceea ce El este asupra lor și nu reține nici un lucru bun de la el.

Cu toate acestea, există lucruri în poporul lui Dumnezeu care îi vor determina să eșueze și să-și compromită moștenirea, determinându-i să renunțe la tot ceea ce Dumnezeu intenționează, așa că Dumnezeu a înființat și a conceput un sistem de guvernare pentru salvgardarea lor, pentru protecția lor.

Guvernarea lui Dumnezeu este aici pentru a ne proteja; dacă-I răspundem lui Dumnezeu și ascultăm de guvernarea Său, am avea tot ceea ce El intenționează să avem, dar dacă nu, rămânem să pierdem totul.

Pe de o parte, astăzi suntem în sistemul de har al lui Dumnezeu, savurând tot ce are Dumnezeu, fiind fericiți că primim ceea ce Dumnezeu ne-a dat și așteptăm ca Domnul să se distribuie întru noi în fiecare zi ca să creștem în viață și să-L exprimăm. În același timp, ar trebui să ne dăm seama că Dumnezeu are un sistem de guvernare.

Guvernarea lui Dumnezeu este văzută în tratările Sale guvernamentale cu oamenii săi aleși

În Isa. 9:6-7 vedem că Cristos ca Fiul dat nouă și Copilul născut nouă are guvernarea pe umerii Săi, iar ca Prinț al păcii, guvernarea Sa va crește, iar pentru pacea și guvernarea Lui nu va exista sfârșit.

Întreaga Biblie dezvăluie guvernarea lui Dumnezeu, administrarea Sa divină a întregului univers (vezi Isaia 9:6-7; Apocalipsa 4:2; 5:6; Deut. 1:8-18).

Ioan a văzut în Apocalipsa tronul, administrarea guvernamentală a lui Dumnezeu în acest univers; pe tron este Dumnezeu și Mielul proaspăt înjunghiat, iar administrarea lui Dumnezeu se întinde din eternitatea trecută la eternitatea viitoare.

Guvernarea lui Dumnezeu este centrul administrativ al împărăției lui Dumnezeu (Matei 3:2; 6:10, 13). La fel cum într-un regat există un centru administrativ, care este guvernul regatului, la fel și în Împărăția lui Dumnezeu există un centru administrativ, care este guvernarea lui Dumnezeu.

În guvernarea Sa divină, Dumnezeu este atât Regele, Legiuitorul, cât și Judecătorul (vezi Isaia 33:22); El este atât ramura executivă, ramura legislativă, cât și ramura judiciară a guvernului Său.

Într-o anumită țară există aceste trei ramuri care se echilibrează și se protejează între ele și protejează întreaga țară; în Împărăția lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuși este Regele, Legiuitorul și Judecătorul pentru ca El să ne mântuiască.

El nu doar tratează nelegiuirea, ci și ne mântuiește până la capăt, aducându-ne în deplina savurare a Sa Însuși.

Unde vedem guvernarea lui Dumnezeu? Guvernarea lui Dumnezeu este văzută mai ales în tratările Sale cu poporul ales.

Israel, ca poporul ales al lui Dumnezeu, a experimentat tratările lui Dumnezeu pentru a-i expune problemele, pentru a-i salva de aceste probleme și pentru a-i aduce la Sine; la fel se întâmplă și cu noi.

În 1 Pet. 1:3 vedem acest principiu în Noul Testament; am fost aleși în cunoștința de mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl în sfințirea Duhului și spre ascultarea și stropirea sângelui lui Isus Cristos, pentru ca noi să-L savurăm pe Dumnezeu ca porțiune a noastră, ca har și pace, care ni se înmulțesc.

Pentru ca noi să savurăm tot ceea ce Tatăl care are voit, Fiul care a îndeplinit și a răscumpărat, și Duhul care aplică are și este, suntem perfecționați, disciplinați și aduși sub guvernarea lui Dumnezeu.

Pe oricine îl iubește Domnul, îl și disciplinează și El îl pedepsește pe fiecare fiu pe care îl primește (Evrei 12:6).

Pentru că Dumnezeu este înțelept, El nu Își răsfață copiii. În aceste zile există o filozofie dăunătoare care le spune părinților că nu ar trebui să-și corecteze copiii, astfel încât să nu le împiedice dezvoltarea și, prin urmare, să le facă rău.

De fapt, când nu reușim să ne corectăm copiii, îi răsfățăm; Tatăl nostru ceresc înțelept, neavând nicio intenție ca cei pe care îi iubește atât de mult să fie răsfățați, ne disciplinează și ne tratează.

Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este că, în calitate de credincioși în Cristos care s-au născut din Dumnezeu pentru a fi copiii lui Dumnezeu, suntem încă în vechea creație (vezi Ioan 1:12-13; 3:3, 5-6; 2 Cor. 5:17; 1 Ioan 3:1).

În mod implicit, nu suntem înclinați să trăim ca și copii ai lui Dumnezeu, chiar dacă suntem născuți din Dumnezeu, suntem o creație nouă și devenim copii ai lui Dumnezeu în întregime; deci avem nevoie de tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu (1 Pet. 1:17; 4:12).

Dumnezeu nu este părtinitor – El îi judecă pe fiecare, în special pe copiii săi, așa că ar trebui să ne petrecem scurta noastră călătorie pe pământ, cu respect, cu frică și cu teamă.

Unii dintre noi, însă, pot fi șocați și tulburați că avem astfel de tratări, judecăți și procese care se petrec în viața noastră, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva contradictoriu sau ciudat și este nevoie de o explicație.

Trebuie să vedem tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu cu noi, copiii Săi, și nu ar trebui să le considerăm ciudate.

Doamne, deschide-ne ochii pentru a vedea tratările guvernamentale ale lui Dumnezeu cu noi, poporul Său ales. Fie ca să nu considerăm ca fiind ciudat sau contradictoriu atunci când trecem prin încercări și tratamente și fie ca să nu ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu. Îți mulțumim Doamne, inima Ta este întotdeauna bună față de noi și deci ai instituit sistemul de guvernare care să ne protejeze și să ne păstreze în calea Ta, pentru a putea să savurăm tot ceea ce Tu ești. Îți mulțumim Tată că nu ne răsfeți ca și copii ai Tăi, ci ne disciplinezi și ne tratezi în conformitate cu guvernarea Ta, pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu pe deplin!

Dumnezeu guvernează prin judecată, iar judecata lui Dumnezeu este pentru îndeplinirea guvernului Său

Cum își duce Dumnezeu la îndeplinire guvernarea Sa? Prin judecată; Dumnezeu guvernează prin judecată, iar judecata lui Dumnezeu este pentru îndeplinirea guvernării Sale (vezi 1 Pet. 1:7; 4:17; 5:6, 9).

Când se întâmplă ceva în viața noastră, nu este întâmplător; este posibil să nu-L aibă pe Dumnezeu implicat în acest lucru ca sursă inițială, dar El este cel puțin implicat și El își duce la îndeplinire judecata, astfel încât să profităm și ca El să lucreze toate lucrurile înspre binele nostru.

Prin diferite tipuri de judecăți, Domnul Dumnezeu va curăța întregul univers și îl va purifica, astfel încât El să aibă ceruri noi și un pământ nou pentru un univers nou, cu dreptatea Sa, pentru desfătarea Sa (2 Pet. 3:13).

Dumnezeu guvernează prin judecată; El judecă toate lucrurile care nu sunt conform naturii Sale.

Universul a fost creat pentru ca El să fie exprimat, dar Satan a intrat și l-a corupt; omul a fost creat în scopul lui Dumnezeu, dar vrăjmașul a intrat și l-a ruinat pe om.

Deci, Dumnezeu începe judecata Sa din casa Sa, judecând toate lucrurile care nu sunt conform naturii Sale în poporul Său, pentru ca El să aibă un teren pe pământ pentru a judeca toate lucrurile exterioare care nu sunt conform Lui.

Totul va fi judecat pentru că în cele din urmă, în cerul nou și pe pământul nou, toate lucrurile vor fi noi; lucruri mici sau mari, Dumnezeu va trata toate lucrurile.

Prin guvernarea Său, Dumnezeu va judeca toate lucrurile pentru a ne introduce cerul nou și pe pământul nou.

Dumnezeu judecă tot ceea ce nu se potrivește cu guvernarea Său; din acest motiv, noi, copiii lui Dumnezeu, suntem sub judecata zilnică a lui Dumnezeu (vezi 1 Petru 1:17). Deci ar trebui să ne trăim zilnic cu frică, realizând că lucrarea fiecăruia va fi judecată de Dumnezeu pentru a fi în concordanță cu guvernarea Lui.

Tot ceea ce trebuie să fie atins de Dumnezeu va fi atins.

Dumnezeu folosește încercări aprinse pentru a ne trata pe noi, credincioșii în Cristos, în judecata administrației Sale guvernamentale, pentru că judecata Sa începe de la casa Sa (1 Pet. 4:12, 17).

Nu ar trebui să credem că este ciudat când trecem prin încercări aprinse; trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu va judeca în cele din urmă toate lucrurile.

Mai întâi El a judecat rasa îngerilor și revolta, iar apoi a judecat așa cum a fost nevoie în întregul Vechi Testament, iar apoi în Noul Testament El începe din casa Sa, cu noi!

În Vechiul Testament, El a folosit națiunile pentru a-și judeca poporul Său Israel și, pentru că acestea erau prea dure în îndeplinirea judecății lui Dumnezeu, ele însele au fost judecate de către Dumnezeu.

În Noul Testament, judecata lui Dumnezeu începe de la casa Sa, astfel încât El să stabilească o bază din care El să-i poată trata pe cei necredincioși, cu orice formă de nedreptate și să purifice întregul univers.

Uneori am putea crede că cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul Isus, cu atât avem mai multe dificultăți; alții – inclusiv rudele, prietenii, colegii și vecinii – par să înflorească și să meargă bine, dar situația noastră pare să se agraveze.

Este posibil să avem probleme cu sănătatea noastră, este posibil ca copiii noștri să nu meargă pe calea Domnului și este posibil să avem multe dificultăți și încercări.

Motivul pentru aceasta este că judecata lui Dumnezeu începe de la noi, propria Lui casă!

În Deuteronom vedem acest principiu al tratărilor guvernamentale ale lui Dumnezeu și putem începe să-L vedem pe Dumnezeu care este drept, sfânt, credincios și iubitor; o asemenea Persoană are un aranjament guvernamental, astfel încât poporul Său să-L primească și să-L cunoască într-un mod adecvat.

O, Doamne, ne dăruim Ție; ne punem în mâinile Tale înțelepte și Te recunoaștem ca Domnul și Dumnezeul nostru. Tu Îți îndeplinești judecata Ta în noi conform guvernării Tale. Fie ca Tu să câștigi răspunsul de care ai nevoie în noi. Tratează orice trebuie tratat în noi și atinge tot ceea ce trebuie atins. Fie ca tot ceea ce nu se potrivește cu Tine să fie îndepărtat, astfel încât să ai o bază pentru a judeca toate lucrurile prin biserică. Fie ca noi să ne dăm seama că chiar și încercările aprinse sunt folosite de Dumnezeu pentru a judeca orice lucru din noi care nu se potrivește cu Dumnezeu și că putem fi deschiși Ție ca să-Ți permitem să tratezi orice trebuie tratat în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing God’s Government in His Dealings with His People – God Governs by Judging, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 2 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Iertarea guvernamentală, iertarea împărăției și să nu acționăm împotriva guvernării lui Dumnezeu

06/12/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

După ce am văzut iertarea eternă, iertarea instrumentală și iertarea restauratoare, astăzi vrem să aprofundăm iertarea guvernamentală (legată de disciplină) și iertarea împărăției (legată de administrația lui Dumnezeu).

În Biblie, cuvântul iertare și principiul iertării lui Dumnezeu este folosit foarte mult, dar nu toate iertările sunt la fel.

De exemplu, când Domnul ne iartă păcatele în momentul regenerării noastre, acesta este un fel de iertare, dar când El iartă păcatele celor pe care biserica îi iartă (Ioan 20:23), acesta este un alt fel de iertare.

Când îi iertăm pe alții și, prin urmare, sunt iertați de Domnul, acesta este un fel de iertare, dar când cineva păcătuiește și este bolnav și prezbiterii vin să se roage pentru el, va fi iertat – acesta este un alt fel de iertare.

Îi mulțumim Domnului pentru slujba fratelui Watchman Nee care, în colecția lucrărilor sale, a descoperit din Cuvântul lui Dumnezeu cinci feluri de iertare: iertarea eternă, iertarea instrumentală, iertarea restauratoare, iertarea guvernamentală și iertarea împărăției.

Iertarea eternă este acordată de Domnul Isus tuturor celor care cred în El; pocăindu-ne și crezând în Domnul, suntem iertați de toate păcatele noastre, iar această iertare este eternă. Aleluia!

Și atunci când cineva crede în Domnul dar nu-și dă seama că este iertat de El, biserica este instrumentul lui Dumnezeu pentru a declara iertarea lui Dumnezeu omului.

Biserica nu poate, prin sine însăși, să-i ierte pe alții; mai degrabă, deoarece biserica este Trupul lui Cristos, biserica poate proclama iertarea păcatelor pe care Dumnezeu a îndeplinit-o deja.

Mai mult, după ce credem în Domnul, încă mai facem greșeli, păcate și ofense, deci mai avem păcate; când ne mărturisim păcatele Domnului și ne pocăim, Domnul ne iartă de păcatele noastre și ne curăță de orice nelegiuire.

Cât de minunat este să avem mântuirea lui Dumnezeu și să savurăm iertarea Domnului în toate aspectele sale!

Cu toate acestea, există alte două aspecte ale iertării lui Dumnezeu, care pot să nu fie atât de plăcute, dar sunt absolut adevărate și experimentale atât din punct de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu, cât și al experimentării noastre creștine.

Iertarea guvernamentală e legată de disciplina lui Dumnezeu și modul Său de a ne trata

Disciplina guvernamentală este legată de disciplina lui Dumnezeu și de felul Său de a ne trata. Este posibil să nu fim atât de familiarizați cu acest lucru, așa că trebuie să săpăm mai adânc în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a cunoaște mai multe, altfel este posibil să dorim “să iertăm și să primim” pe cineva care este sub acest fel de iertare, și putem provoca probleme în biserică.

Trebuie să iubim și să iertăm pe cineva ca pe un frate, dar dacă o persoană se află sub iertarea guvernamentală a lui Dumnezeu și este sub disciplina Sa, iar noi mergem împotriva acesteia, vom merge împotriva guvernării și disciplinei lui Dumnezeu.

De ce ne iartă Dumnezeu și încă ne mai disciplinează?

Dumnezeu ne poate permite să greșim și chiar să păcătuim, dar El nu va permite să facem acest lucru la nesfârșit; dacă continuăm să păcătuim, El ne va disciplina, iar această disciplină poate veni sub formă de boală, dificultăți și, în cazuri extreme, poate fi chiar moarte, pentru a putea învăța să nu păcătuim atât de ușor.

Iertarea guvernamentală implică aranjamentul lui Dumnezeu, suveranitatea Sa, disciplina Sa și mâna Sa; guvernarea lui Dumnezeu este modul Său de a face lucrurile – este administrația Sa.

Iertarea guvernamentală a lui Dumnezeu este legată de modul în care Dumnezeu ne gestionează, ne stăpânește și ne tratează.

În Gal. 6:7 ni se spune că ceea ce semănăm, vom și secera; dacă semănăm în carne, vom secera corupția cărnii. Nu putem spune doar că, dacă ne pocăim și ne mărturisim păcatele, Dumnezeu ne iartă; da, Dumnezeu ne iartă, dar ne poate disciplina.

Dacă ne uităm la cazul regelui David, el a comis două mari păcate: omucidere (el l-a ucis pe Uria) și adulter (cu soția lui Uria). Dar apoi David a avut o pocăință sinceră și amănunțită (vezi Psa. 51) și Dumnezeu a confirmat că l-a iertat; cu toate acestea, Dumnezeu a continuat să-l disciplineze pe David, prin faptul că a permis ca primul său copil pe care l-a avut cu soția lui Uria să moară, și a făcut ca sabia să nu se depărteze de casa lui David.

Exista iertare, dar existau și consecințele păcatului; deși David s-a rugat și a postit ca Dumnezeu să nu-i lase copilul să moară, nimic nu L-a făcut pe Dumnezeu să Se schimbe.

Iertarea guvernamentală este un principiu infailibil și este mai grav dacă este implicată o persoană care poartă responsabilitatea.

În 1 Ioan 5:16 ni se spune despre un “păcat înspre moarte”, un păcat care aduce tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu asupra unei persoane. Când un frate comite un păcat de moarte (un păcat care duce la moarte, un păcat înspre moarte), nu ar trebui să încercăm să-l primim sau să ne rugăm ca această tratare să fie înlăturată, deoarece vom face acest lucru împotriva administrației guvernamentale a lui Dumnezeu.

Pedeapsa tratării guvernamentale a lui Dumnezeu cu copiii Săi nu este în niciun caz legată de pierderea eternă, ci este o tratare dispensațională conform guvernării divine, o tratare care este legată de părtășia noastră cu Dumnezeu și unii cu alții.

Dacă un păcat este sau nu este înspre moarte, depinde de judecata lui Dumnezeu conform poziției și stării credincioșilor păcătoși din casa lui Dumnezeu.

Când păcătuim împotriva lui Dumnezeu, El ne va ierta când Îi mărturisim păcatele noastre; părtășia noastră cu El poate fi restaurată, dar Dumnezeu Își poate schimba calea Sa cu noi, deoarece păcatele noastre au consecințe.

David și-a mărturisit păcatele și și-a recunoscut vina pentru a fi iertat de Dumnezeu (2 Sam. 12:13; Psa. 51), dar Dumnezeu a făcut ca fiul născut soției lui Urie să moară și sabia să nu se depărteze de casa lui David (2 Sam. 12:7-15).

Când suntem sub disciplina guvernamentală a lui Dumnezeu, singurul lucru pe care îl putem face este să nu ne împotrivim lui Dumnezeu, ci să învățăm să ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu (vezi 1 Petru 5:5-7). Dacă respingem mâna guvernamentală a lui Dumnezeu, vom întâmpina chiar mai multe probleme și tratări.

Nu ar trebui să încercăm să ieșim din tratarea guvernamentală a lui Dumnezeu, ci, mai degrabă, să acceptăm tratarea și disciplina Sa și să ne smerim.

După ce Moise a lovit stânca de la Meriba (Num. 20:10-12, 24; 27:14), el a căzut sub mâna guvernamentală a lui Dumnezeu. Fiind mânios atunci când Dumnezeu nu era mânios, Moise nu L-a reprezentat pe Dumnezeu în mod potrivit în natura Sa sfântă și, lovind stânca de două ori, el nu a păzit Cuvântul lui Dumnezeu în economia Sa; astfel, Moise a ofensat atât natura sfântă a lui Dumnezeu, cât și economia Sa divină.

Moise nu L-a reprezentat corect pe Dumnezeu; Dumnezeu nu S-a mâniat pe poporul Său, dar Moise și-a exprimat furia și L-a reprezentat greșit pe Dumnezeu în fața poporului Său, care priveau la el pentru a vedea ce este în inima lui Dumnezeu.

Din această cauză, chiar dacă era intim cu Dumnezeu și poate fi considerat un tovarăș al lui Dumnezeu (Exod 33:11), Moise și-a pierdut dreptul de a intra în țara bună. În tot ceea ce facem și spunem despre oamenii lui Dumnezeu, atitudinea noastră trebuie să fie conform naturii sfinte a lui Dumnezeu, iar acțiunile noastre trebuie să fie conform economiei Sale divine; aceasta înseamnă să-L sfințim pe Dumnezeu.

În ceea ce-i privește pe alții, trebuie să învățăm să fim generoși cu ei și trebuie să învățăm să iertăm. Nu ar trebui să-i criticăm ușor pe alții, să-i condamnăm ușor, să ne plângem de conduita altora și să continuăm să ținem socoteala tratamentului rău pe care-l primim din partea lor, deoarece aceasta ne va aduce sub mâna guvernamentală a lui Dumnezeu.

Dacă suntem severi cu alții, și Dumnezeu va fi sever cu noi (vezi Mat. 6:15; 18:23-35). Trebuie să învățăm să ne temem de Dumnezeu, să-L venerăm pe Dumnezeu, să-L respectăm pe Dumnezeu, să-L onorăm pe Dumnezeu și să fim plini de reverență față de Dumnezeu (Psa. 2:11-12; 86:11; 2 Cor. 5:10-11; Isaia 11:2).

Iar când alții au probleme, acela este momentul să-i ajutăm, nu momentul în care să-i criticăm (vezi Gen. 14:14-16). Există mulți frați care au căzut jalnic astăzi dintr-un singur motiv – i-au criticat pe alții prea sever în trecut; prin urmare, multe dintre slăbiciunile lor de astăzi sunt chiar slăbiciunile pe care le-au criticat în trecut. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim generoși față de alții, astfel încât să evităm mâna guvernamentală a lui Dumnezeu și să învățăm să ne iubim și să ne îngăduim unii pe alții în viața de biserică și în viața noastră de zi cu zi (Efes. 4:32).

Doamne Isuse, salvează-ne din căderea sub mâna Ta guvernamentală! Fie ca să ne dăm seama că vom culege ceea ce semănăm, astfel încât să semănăm în Duhul, ca să culegem în Duhul roadele Duhului. O, Doamne, vrem să venim înaintea Ta, să ne mărturisim păcatele și să ne deschidem față de Tine cu privire la toate lucrurile. Fie ca să învățăm să ne umilim sub mâna Ta puternică și să nu ne împotrivim cu mândrie. Fie ca să învățăm să fim generoși cu alții și să iertăm întotdeauna. Fie ca să nu-i criticăm ușor pe alții și nici să nu-i condamnăm ușor pe alții. Doamne, salvează-ne din a ne plânge de comportamentul altora și salvează-ne din a ține socoteala tratamentului rău pe care îl primim din partea lor. Dragă Doamne, fie ca să avem o frică de Dumnezeu, un respect față de Dumnezeu și o reverență față de Dumnezeu și fie ca să fim generoși față de alții și să-i iertăm și să-i îngăduim în dragoste.

Iertarea împărăției se referă la administrație, la disciplina din epoca viitoare

Ultimul fel de iertare este iertarea împărăției, care se referă la administrația lui Dumnezeu. Există anumite păcate care nu vor fi iertate în această epocă, ci doar în epoca viitoare.

De exemplu, dacă tratăm oamenii prea aspru sau avem un duh neiertător în această epocă, vom fi disciplinați în epoca împărăției. Dacă judecăm, vom fi judecați și dacă condamnăm pe alții, și noi vom fi condamnați.

Măsura cu care judecăm, cu aceea vom fi măsurați (Luca 6:37-38).

Dacă suntem ca sclavul nerecunoscător, căruia Domnul i-a iertat datoria uriașă, dar nu iertăm mica datorie a semenilor noștri sclavi în Domnul, Stăpânul se va mânia pe noi și ne va da pe mâna chinuitorilor până când vom restitui tot ceea ce datorăm (Mat. 18:33-35).

Dacă îi tratăm pe alții într-un mod rău și îi criticăm pe alții fără milă, Dumnezeu ne va trata în același fel în viitor (Mat. 7:1-2). O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să ne dea harul de a fi cei care nu-i judecăm pe alții și nu îi disprețuim, ci arătăm îndurare față de ei! Fie ca să primim harul Domnului de a nu-i trata pe alții cu răutate, asprime sau severitate, astfel încât să obținem îndurare din partea lui Dumnezeu în acea zi (2 Tim. 1:16, 18).

Amin, Doamne, dă-ne harul de a fi cei care arătăm îndurare față de alții și nu îi condamnăm și nu-i tratăm cu răutate, cu asprime sau cu severitate. Doamne, fie ca noi să fim cei care arătăm îndurare față de semenii noștri sclavi în Domnul ca să obținem îndurare din partea lui Dumnezeu în ziua aceea! Amin, Doamne Isuse, salvează-ne din a avea un duh neiertător în această epocă. Salvează-ne din a-i trata pe alții cu răutate sau din a-i critica pe alții fără îndurare.

Importanța faptului de a nu confunda diferitele feluri de iertare: să nu fim împotriva guvernării lui Dumnezeu

Mulți credincioși cred într-un Dumnezeu care este iubitor, plin de îndurare și plin de compasiune și nu ar crede niciodată că Dumnezeu dorește “să nu primească” pe cineva, mai ales că acesta este credincios.

Cum poate un Dumnezeu iubitor să nu-și primească propriii copii și să-i ierte?

Este important ca noi, credincioșii în Cristos, să nu confundăm diferitele feluri de iertare, în caz contrar, ne-am putem afla împotriva guvernării lui Dumnezeu și noi înșine am putea suporta o anumită disciplină.

În special aceia dintre noi care suntem implicați în îndeplinirea administrației lui Dumnezeu în biserică, care este împărăția lui Dumnezeu în această epocă, trebuie să fim clari cu privire la acest fel de iertare. A ierta o persoană nu este același lucru cu a primi o persoană; este posibil să iertăm o persoană, dar să nu o putem primi.

De exemplu, în 1 Ioan 5:16 ni se spune că există unii frați pentru care ne putem ruga, dar unii pe care nici măcar nu-i putem primi.

În 2 Ioan 9-11 ni se spune că oricine o ia înainte și nu rămâne la învățătura lui Cristos, nu Îl are pe Dumnezeu și nici nu ar trebui să-l primim în casa noastră sau să spunem bun venit, căci dacă facem asta, ne facem părtași în lucrările sale rele. Da, îi putem ierta pe alții și îi putem iubi, dar asta nu înseamnă că putem primi o persoană.

În Rom. 16:17 Pavel ne îndeamnă să ne ferim de cei care fac diviziuni și provoacă tulburare contrar învățăturii pe care am învățat-o și să ne îndepărtăm de ei.

Acest lucru este destul de radical: cei care cauzează diviziune și îi determină pe sfinți să se poticnească, îi putem ierta dacă se pocăiesc și îi iubim în Domnul, dar nu îi putem primi. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu; dacă primim pe un astfel de om, suntem una cu el.

În 2 Tes. 3:14 Pavel a spus că sfinții trebuie să se depărteze și să nu se amestece (să le țină companie) cu oricine nu ascultă cuvântul prin scrisoarea sa către sfinți.

În Tit 3:10 Pavel spune că un om certăreț, o persoană divizivă, care provoacă partide și grupări în biserică, după o prima și a doua admonestare, ar trebui ne depărtăm de el. Nu ne depărtăm pe cineva imediat, ci după două admonestări, dacă continuă să provoace probleme și partide, ar trebui să ne depărtăm de el.

În 1 Cor. 5:11, de asemenea, ni se spune să nu ne amestecăm cu nimeni care este numit frate, și totuși este un curvar sau iubitor de bani, un om idolatru sau lacom, un om bețiv sau lacom; cu astfel de oameni nu ar trebui nici să cinăm! O, Doamne Isuse.

Fie ca toți cei implicați în îngrijirea sfinților din biserică să nu facă greșeli în această chestiune. Fie ca toți să fim sobri cu privire la acest lucru și să ne dăm seama că avem responsabilitatea de a ne îngriji de ceilalți din împărăție conform duhului și trebuie să ne dăm seama de iertarea lui Dumnezeu.

În iertarea Sa, uneori, trebuie să fim cei care iubesc și iartă, dar uneori trebuie să înțelegem că există cinci feluri de iertare, inclusiv unele care nu pot avea loc în această epocă.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Governmental Forgiveness, Kingdom Forgiveness and not going against God’s Government (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, iar acum avem capacitatea înnăscută a vieții divine

19/08/2019 by Credincios în Cristos 2 Comments

Săptămâna aceasta începem un subiect nou în înviorarea de dimineață, care atinge subiectul împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, iar împărăția nu este doar o chestiune exterioară, ci o chestiune a capacității înnăscute a vieții divine.

Subiectul general al Instruirii Internaționale pentru Prezbiteri și Responsabili (ITERO) din primăvara anului 2019, a fost “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, iar subiectul pentru această săptămână este “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu într-un domeniu peste care Dumnezeu guvernează în viața Sa divină.”

Trebuie să vedem ce este împărăția lui Dumnezeu și să ne dăm seama că realitatea interioară a împărăției trebuie să se dezvolte; trebuie să avem o viață ascunsă cu Dumnezeu, pentru ca viața împărăției să se adâncească în noi.

Apoi, trebuie să vedem diferite aspecte ale împărăției și ale bisericii, relațiile din împărăție, seriozitatea de a trăi o viață iertătoare, astfel încât să putem primi răsplata împărăției, exersarea cheilor împărăției, responsabilitatea bisericii de a se angaja în războiul spiritual al împărăției, și responsabilitatea bisericii de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ în gloria și manifestarea ei.

În cele din urmă, trebuie să primim o povară de a vesti evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit și de a uceniciza națiunile, pentru ca Domnul să se poată întoarce. Amin!

Domnul Isus în calitate de Semănătorul a semănat sămânța împărăției în ființa noastră, în pământul inimii noastre; această sămânță a împărăției – care este Cristos Însuși – trebuie să crească și să se dezvolte în ființa noastră interioară pentru a deveni un domeniu.

Inima, sufletul, duhul nostru și toate părțile noastre interioare trebuie să devină din ce în ce mai mult un domeniu peste care Dumnezeu să poată stăpâni și domni în viața divină.

Cu toate acestea, o parte din tactica inamicului este să ne distragă atenția, să ne împiedice și să ne înșele, făcând tot ce poate pentru ca sămânța împărăției să rămână o sămânță; numai Domnul știe câte dintre milioanele de credincioși de pe pământ care sunt născuți din Dumnezeu au o sămânță a împărăției nedezvoltată în ei.

Înainte de a putea avea loc manifestarea împărăției la venirea Domnului, trebuie să existe realitatea împărăției în interior, iar practicitatea împărăției astăzi este viața de biserică.

Este de cea mai mare importanță să avem o înțelegere spirituală a dezvoltării seminței împărăției într-un domeniu în interiorul ființei noastre.

Trebuie să existe o dezvoltare a împărăției an după an și chiar lună după lună, și trebuie să avem simțământul că mai mult teren din ființa noastră este cedat Domnului, ca domeniul împărăției lui Dumnezeu să crească.

Pe măsură ce sămânța împărăției crește în noi, suntem recâștigați sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu; împărăția devine un domeniu și peste acest domeniu Dumnezeu în Cristos ca Duhul guvernează în mod direct.

Împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși: Dumnezeu este totul în calitate de conținut al împărăției Sale

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu există două aspecte principale: aspectul exterior (obiectiv) și aspectul interior (subiectiv).

Aspectul exterior al împărăției lui Dumnezeu este acela că ea este un domeniu populat cu ființe umane și alte ființe vii, un domeniu peste care Dumnezeu stăpânește. Împărăția lui Dumnezeu este în mod obiectiv întregul univers, deoarece toate lucrurile și toți oamenii din el sunt împărăția lui Dumnezeu.

Totuși, împărăția lui Dumnezeu nu este doar ceva exterior, ci ceva interior, domeniul vieții; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși cu viața Sa și El este totul în calitate de conținut al împărăției Sale.

De exemplu, există împărăția plantelor, unde toate plantele au viața plantelor și trăiesc; acest lucru nu înseamnă că pentru a fi în împărăția plantelor trebuie să fii supus unei anumite plante superdotate care acționează ca împărat.

În mod similar, pentru a fi în împărăția animală, trebuie să ai viața animală, deoarece regnul animal este totalitatea vieții animale. Pentru a trăi în împărăția omenească trebuie să ai viața omenească.

În mod similar, împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși (vezi Marcu 1:15; Mat. 6:33; Ioan 3:3), iar inima Sa este ca ceea ce constituie ființa Sa să fie deschis omului pentru ca omul să se nască din Dumnezeu, să intre în împărăția lui Dumnezeu, să trăiască în împărăția lui Dumnezeu și să devină parte a împărăției lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu Își părăsește împărăția, împărăția lui Dumnezeu nu mai rămâne cu nimic în ea; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși și Dumnezeu este conținutul împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este Isus Cristos, care este Dumnezeul încarnat pentru a fi om și care este Dumnezeu Însuși ca realitate a împărăției lui Dumnezeu.

Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, omul trebuie să se pocăiască și să primească viața lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a venit predicând împărăția lui Dumnezeu, spunând oamenilor să se pocăiască, deoarece împărăția lui Dumnezeu este aproape.

Când a venit Isus, El era împărăția lui Dumnezeu; El nu numai că a predicat faptul că împărăția urmează să vină, dar că împărăția se află printre oameni, așa că oamenii trebuie să se pocăiască și să primească împărăția primindu-L pe Isus.

Cristos a venit în calitate de Dumnezeul încarnat pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu; Dumnezeu este totul ca și conținut al împărăției Sale.

Când Îl avem pe Dumnezeu ca viața noastră, noi suntem în împărăția lui Dumnezeu; dar dacă nu-L primim pe Dumnezeu ca viață, nu suntem parte a împărăției lui Dumnezeu. Doar ceea ce este Dumnezeu în noi este împărăția lui Dumnezeu, iar ceea ce nu este Dumnezeu, nu face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu este viață, având natura, capacitatea și forma vieții divine, care formează domeniul stăpânirii lui Dumnezeu (Efes. 4:18; Ioan 3:15). Nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu doar prin înțelegerea împărăției, nici nu putem vedea împărăția prin faptul că ne gândim la ea sau fiind de acord cu ea.

Putem intra în împărăția lui Dumnezeu doar primindu-L pe Dumnezeu ca viață, căci numai viața divină are natura, capacitatea și forma vieții divine, iar viața divină care crește în noi și trăiește în noi formează domeniul stăpânirii lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că împărăția lui Dumnezeu nu este doar stăpânirea exterioară a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, ci domeniul vieții divine! Aleluia, Dumnezeu Însuși este împărăția lui Dumnezeu, iar conținutul împărăției lui Dumnezeu este Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu; acum avem împărăția lui Dumnezeu în noi, și există un domeniu care crește, se extinde și se dezvoltă în noi pentru a fi împărăția lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, că ai împărțit viața Ta în noi, iar această viață are natura, capacitatea și forma vieții divine pentru a ne conforma imaginii lui Cristos și pentru a ne face împărăția lui Dumnezeu!

Împărăția lui Dumnezeu nu este o chestiune exterioară, ci abilitatea înnăscută a vieții divine

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu; viața lui Dumnezeu este și intrarea noastră în împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5, 15).

Nicodim a venit la Domnul Isus pentru a înțelege mai multe despre împărăția lui Dumnezeu, dar Domnul i-a spulberat toate conceptele despre împărăție când i-a spus că trebuie să se nască din nou în împărăția lui Dumnezeu.

Nu putem vedea împărăția lui Dumnezeu cu ochii noștri fizici și nici nu intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin înțelegerea ei sau acceptând faptul că Dumnezeu este Împăratul.

Cu toate acestea, mulți credincioși și necredincioși cred deopotrivă că împărăția lui Dumnezeu este un domeniu în care Dumnezeu stăpânește ca Împărat, iar atunci când faci ceva rău, El te va pedepsi.

Unii cred că în împărăția Sa, Dumnezeu este Împăratul care vrea să îi controleze pe toți oamenii, așa că dacă ești pe cale să-ți pierzi cumpătul, El nu va permite acest lucru, dacă ești furios și ești pe cale să vorbești cuvinte aspre, El vrea să te oprească, și dacă ești pe cale să faci un lucru rău sau să spui un cuvânt rău, El te avertizează și dacă tot nu asculți, te va pedepsi.

Acest tip de înțelegere și concepție despre împărăția lui Dumnezeu este prea restrâns, și este foarte folosit de inamic pentru a ține oamenii în întuneric și departe de Dumnezeu.

Mulți credincioși nu sunt clari cu privire la faptul că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine și, din această cauză, nu cooperează cu Domnul pentru ca împărăția să crească și să se manifeste în ei.

Guvernarea lui Dumnezeu, împărăția Sa, nu este o chestiune exterioară, ci o chestiune de viață. Noi am fost regenerați de Dumnezeu, și există capacitatea înnăscută a vieții divine (Rom. 8:2), care funcționează în mod spontan și automat în noi.

Această abilitate ne formează pentru a ne conforma imaginii lui Cristos, Cel dintâi Fiu născut al lui Dumnezeu; ea împarte viața divină în noi și face ca această viață să se răspândească în părțile interioare ale ființei noastre; și stăpânește în noi în calea vieții.

Omenește vorbind, pe măsură ce creștem în viața omenească, suntem stăpâniți și reglementați din interior pentru a nu face anumite lucruri, a nu merge în anumite locuri și a nu spune anumite cuvinte.

Spiritual vorbind, nu este vorba de faptul că ne este frică de Dumnezeul atotputernic, care guvernează și domnește ca să nu facem anumite lucruri sau să nu spunem anumite cuvinte sau să nu mergem în anumite locuri, ci abilitatea înnăscută a vieții divine este cea care operează în noi.

Cristosul pe care L-am primit, trăiește în noi; El crește în noi, El curge în noi, El Se răspândește în noi și această viață are o abilitate înnăscută, o capacitate intrinsecă de a guverna.

Viața guvernează. Dorința lui Dumnezeu este ca viața Sa divină să fie împărțită în om pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu în om, și El vrea ca această viață să crească și să se dezvolte, astfel încât abilitatea înnăscută a vieții divine să-l facă pe om să fie la fel ca Dumnezeu în viață și natură pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ și să stăpânească pentru Dumnezeu, fiind sub guvernarea lui Dumnezeu în interior.

Când suntem stăpâniți în interior de viața divină, ne cunoaștem spontan măsura și, imediat ce trecem dincolo de ea, ceva din noi ne restricționează. Viața noastră creștină și viața noastră de biserică ar trebui să fie direcționate din ce în ce mai mult de capacitatea înnăscută a vieții divine, care este Dumnezeu Însuși care crește în noi.

Pe măsură ce învățăm făcând greșeli, fiecare prin îndurarea Domnului să învățăm lecțiile de care avem nevoie, pentru a permite abilității înnăscute a vieții divine să ne modeleze în imaginea lui Cristos și să guverneze în noi.

Doamne Isuse, fie ca viața noastră creștină și viața noastră de biserică să fie direcționate din ce în ce mai mult de abilitatea înnăscută a vieții divine, care nu este altceva decât Dumnezeu Însuși care crește în noi. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu viața împărăției din noi, permițându-Ți să crești în noi, să Te răspândești în noi, să fii extins și lărgit în noi, să guvernezi și să stăpânești în noi. Fie ca viața Ta divină să guverneze în ființa noastră, reducând orice răzvrătire și împărțind elementul divin în fiecare parte a ființei noastre. O, Doamne, vrem să cooperăm cu capacitatea înnăscută a vieții divine din duhul nostru!