Dumnezeul Triunic

Rămânem în Cristos, îngrijindu-ne de învățătura ungerii pentru a cunoaște mintea lui Dumnezeu

13/01/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi, îngrijindu-ne de învățătura interioară a ungerii atotinclusive; ungerea Îl unge pe Dumnezeu în noi pentru ca noi să fim plini de Dumnezeu și să cunoaștem mintea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că, în momentul în care credem în Domnul, Dumnezeu ne-a atașat de Cristos; El ne-a altoit în Cristos. Suntem acum în Cristos; suntem mlădițe în Cristos, vița. Indiferent de ceea ce se întâmplă în exterior, poziția noastră este în Cristos. Indiferent de câte eșecuri avem, suntem în Cristos. Nu suntem din noi, ci din Dumnezeu suntem în Cristos Isus.

Cu toate acestea, a fi în Cristos și a rămâne în Cristos sunt două lucruri diferite. Una este să fim în Cristos ca mlădița în viță, și alta este să rămânem în Cristos. Domnul Isus ne-a spus că trebuie să rămânem în El pentru ca El să rămână în noi. Trebuie să luăm mai întâi inițiativa de a rămâne în Domnul și de a rămâne aici, în uniunea organică cu El, iar apoi El va rămâne în noi.

Domnul este în noi și noi suntem în El, dar cum rămâne cu părtășia noastră cu El? Relația noastră cu El este întotdeauna prezentă, dar poate exista o izolație care să blocheze părtășia. Este posibil să comităm unele păcate sau putem fi distrași de lucrurile acestei lumi, iar părtășia noastră cu Domnul este întreruptă. A rămâne în Domnul înseamnă a ne îngriji de orice izolație dintre noi și Domnul.

Orice obstacol dintre noi trebuie înlăturat, astfel încât să putem avea o părtășie neîntreruptă cu El. În această părtășie cu Domnul, când suntem una cu El, rămânând în El, pentru ca El să rămână în noi, primim toate bogățiile a ceea ce este El, creștem în El și aducem roade pentru glorificarea Sa.

Aducerea de roadă și mărirea noastră a lui Cristos nu sunt ceva pentru care trebuie să ne luptăm să facem sau să le rezolvăm în mod deliberat; ele sunt un rezultat spontan al rămânerii noastre în Domnul.

O altă problemă cu rămânerea noastră este limitarea Domnului. Este posibil să nu comitem un păcat în exterior sau să fim distrași de lume, dar îl putem limita în interior pe Domnul în răspândirea Sa în ființa noastră interioară. S-ar putea să nu-I deschidem toate căile minții, emoțiilor și voinței noastre și putem închide cu El unele zone ale ființei noastre interioare. O, Doamne!

Fie ca noi să învățăm să înlăturăm orice limitare prin credință și prin rugăciune și să tratăm orice obstacol în calea curgerii Domnului în noi! Fie ca noi să fim cei care luăm inițiativa de a rămâne în Domnul zi de zi, chiar și clipă de clipă!

Rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi, îngrijindu-ne de învățătura ungerii

1 Ioan 2:27 este un verset minunat care ne spune că toți avem ungerea de la Cel Sfânt și toți trebuie dăm atenție ungerii. Rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi, îngrijindu-ne de învățătura interioară a acestei ungeri atotinclusive.

Ce este ungerea? Este Duhul compus din noi care Se mișcă, trăiește, vorbește și lucrează pentru a face toate lucrurile în noi și pentru a ne unge cu tot ceea ce este Dumnezeu. Duhul cu Duhul nostru se mișcă și lucrează în mod constant. El este ungerea; El nu numai că ne unge, dar El ne unge în mod constant.

Când spunem că Duhul rămâne în noi, trebuie să ne dăm seama că ungerea este cea care rămâne în noi. Prin intermediul ungerii, Dumnezeu Se unge pe Sine și tot ceea ce El este în ființa noastră, făcându-ne să-L cunoaștem în mod subiectiv și organic. Dumnezeu ne vopsește zilnic cu Sine, strat după strat, iar elementele a ceea ce este El sunt infuzate în ființa noastră.

În calitate de credincioși în Cristos, ungerea pe care am primit-o de la Dumnezeu rămâne în noi și nu avem nevoie să ne învețe cineva. Mai degrabă, așa cum ungerea Sa ne învață despre toate lucrurile și este adevărată și nu este o minciună, așa cum ne-a învățat, noi rămânem în Domnul. Pentru ca noi să rămânem practic în Domnul, trebuie să dăm atenție ungerii.

Pentru ca noi să rămânem în Cristos, pentru ca El să rămână în noi, trebuie să avem grijă de învățătura ungerii. Ungerea pe care am primit-o de la Dumnezeu este însuși Duhul compus al Dumnezeului Triunic din noi. El ne învață conform ceea ce este El și ne unge cu tot ceea ce este Dumnezeu.

El ne învață nu doar vorbindu-ne, ci și mai mult, aplicând ceea ce este El în ființa noastră. Pe de o parte, El ne învață ce să facem și ce să nu facem; într-un sens mai profund, El ne învață nu doar ce să cumpărăm și ce să nu cumpărăm, ci și mai mult, cu privire la El Însuși și la dorința inimii Sale. Învățătura ungerii se referă, de fapt, la faptul că Dumnezeul Triunic locuiește în noi; si asta e adevarat, nu o minciuna!

1 Ioan 5:21 ne spune că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat înțelegere ca să-L cunoaștem pe Cel care este adevărat și că suntem în Cel care este adevărat; acesta este adevăratul Dumnezeu și aceasta este viața veșnică. Dumnezeu este adevărat. El este realitatea unică. Acum suntem învățați de ungere să-L învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus.

Îngrijindu-ne de învățătura ungerii, care este Dumnezeul Triunic care locuiește în noi, putem rămâne în El. Amin! Rămânem în părtășia divină cu Cristos, experimentând curățirea sângelui Domnului și aplicarea ungerii Duhului în ființa noastră interioară (Ioan 15:4-5; 1 Ioan 1:5, 7; 2:20, 27).

Când ne trezim dimineața, este posibil să nu simțim că vrem să ne întoarcem la Domnul; dar când ne întoarcem, când ne deschidem către El, mulțumindu-I pentru o nouă zi, luăm inițiativa de a rămâne în Domnul. Trebuie să învățăm să deschidem ușa ca Domnul să rămânîăîn noi prin rămânerea noastră în El. Aceasta se face prin părtășie cu Domnul.

Și când venim la părtășia cu Domnul, ne dăm seama că Dumnezeu este lumină; El strălucește asupra noastră și dezvăluie orice în noi care nu este de la El. Rămânem în părtășia divină cu Cristos prin experimentarea sângelui prețios al Domnului. Domnul strălucește asupra noastră, ne dezvăluie păcatele și neajunsurile, iar noi le mărturisim în lumina Sa; apoi, sângele lui Cristos ne curăță de orice păcat.

Ne pocăim și mărturisim, iar Domnul aplică sângele Său prețios pentru a ne curăța de orice păcat. Acest lucru duce la o mai mare părtășie cu Dumnezeu, astfel încât să putem rămâne în Cristos și să ne îngrijim de învățătura ungerii.

Aceasta este experiența noastră în fiecare zi; noi ne îngrijim zilnic de învățătura ungerii de a rămâne în Domnul și, pe măsură ce Îl contactăm, suntem expuși de păcatele noastre prin strălucirea Domnului și ne mărturisim păcatele și primim spălarea Domnului și iertarea păcatelor noastre. Amin!

De multe ori, pe măsură ce citim Cuvântul Domnului și Îl savurăm, rugându-ne pentru a-L contacta pe Domnul, Domnul strălucește asupra noastră și dezvăluie ceea ce nu se potrivește cu El. Apoi, ne pocăim și mărturisim și primim mai mult din viața Sa; viața Sa curge în noi într-un mod neîntrerupt atunci când ne pocăim și ne mărturisim păcatele. Suntem aduși înapoi la părtășia cu Domnul și savurăm și ne îngrijim de învățătura ungerii.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine, ca Tu să poți rămâne în noi, îngrijindu-ne de învățătura interioară a ungerii atotinclusive! Slavă Domnului, avem ungerea! Aleluia, ungerea am primit-o de la Cel Sfânt, iar ungerea ne învață toate lucrurile! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și vrem să ne îngrijim de învățătura ungerii ca să rămânem în Tine. Venim la Tine așa cum suntem și ne exersăm Duhul pentru a Te contacta. Strălucește asupra noastră, Doamne, și dezvăluie orice în noi care nu se potrivește cu natura Ta sfântă. Ne mărturisim păcatele sub lumina Ta strălucitoare și acceptăm curățirea sângelui Tău. Iartă-ne păcatele noastre și curăță-ne de orice nedreptate. O, Doamne, cât de prețios este să experimentăm curățarea sângelui Domnului și aplicarea ungerii Duhului în ființa noastră! Vrem să continuăm să ne întoarcem la Tine până când vom rămâne în Tine, vom rămâne în Tine și vom asculta continuu de învățătura ungerii. Te iubim, Doamne Isuse!

Ungerea Îl unge pe Dumnezeu în noi pentru ca noi să fim saturați cu Dumnezeu și să cunoaștem mintea lui Dumnezeu

Prin credința noastră în Cristos, ne-am unit cu El ca fiind Cel Uns; Cristos ca Cap este Cel uns și El este și Cel uns (Evrei 1:9; 3:14; 2 Cor. 1:21-22). Pe de o parte, El a fost uns de Dumnezeu pentru a-și îndeplini însărcinarea și a-și îndeplini economia. Pe de altă parte, El a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul compus atotinclusiv ca ungere și El a venit în noi pentru a fi ungerea.

Mai mult, El Însuși este Cel care unge; El ne unge cu Sine pentru a ne aplica toate elementele ființei Sale. Aleluia! Cristos este Capul Trupului și noi suntem membrele sub El ca și Cap; Dumnezeu ne-a atașat ferm de Cristos și, de asemenea, ne-a atașat unii de alții.

Suntem în Cristos. Suntem în Cel Uns, suntem sub ungerea Lui și El este ungerea din noi, care ne învață toate lucrurile. După cum spune Psalmul 133, ungerea este turnată pe cap și coboară pe barbă până la marginea hainelor marelui preot. Cristos este Marele Preot; El a fost uns și noi suntem una cu El, ca multe mădulare ale Trupului Său.

Am fost ferm ataşaţi de Cel uns şi de Cel uns; El, ca ungere, se mișcă în noi toți pentru a ne vopsi și a ne unge cu tot ceea ce este El! Slavă Domnului! Zi de zi, fie că simțim sau nu, fie că suntem conștienți sau nu, Duhul ne unge și se mișcă în noi, lucrează în noi și operează în noi. Această ungere este pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Ungerea ca mișcare și lucrare a Duhului compus în noi, îl unge pe Dumnezeu în noi, astfel încât să fim saturati cu Dumnezeu și să cunoaștem mintea lui Dumnezeu (Psalmul 133; 1 Corinteni 2:16; Rom. 8:6, 27). Amin! Unii cred că ungerea este asupra noastră pentru ca noi să facem lucruri mari pentru Dumnezeu, iar cei care îndeplinesc astfel de fapte mărețe pentru Dumnezeu sunt „unși”.

Totuși, Biblia ne spune că ungerea este asupra Trupului lui Cristos, care este ferm atașat de Cristos ca Cel uns și Cel uns, și fiecare membru al Trupului este uns. Când ne deschidem Domnului și rămânem în El, avem învățătura ungerii. Ungerea se mișcă în noi pentru a-L unge pe Dumnezeu în noi, astfel încât să fim saturați cu Dumnezeu și să înțelegem mintea lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Domnul ne unge, pe măsură ce ungerea se mișcă în noi, avem mintea lui Cristos Capul prin intermediul simțului interior, al conștiinței interioare a vieții. Ungerea nu numai că ne dă simțul să nu facem anumite lucruri sau să spunem anumite lucruri, ci și mai mult, Îl unge pe Dumnezeu în noi. Pe măsură ce ne îngrijim de învățătura ungerii, suntem unși cu Dumnezeu și mintea Sa este infuzată în noi; rezultatul este că noi cunoaștem mintea lui Dumnezeu și avem mintea lui Cristos.

Vedem un exemplu practic în acest sens în Psa. 73; psalmistul a fost foarte tulburat când a văzut prosperitatea celor răi și suferința celor drepți. Nu a putut să împace acest lucru și nici nu a putut găsi o explicație rezonabilă pentru această situație.

Dar apoi a intrat în sanctuarul lui Dumnezeu, în locul unde Domnul își unge poporul și acolo a văzut ce se întâmplă cu adevărat. Când intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu – în duhul nostru și în adunările bisericii, vom fi clar în ceea ce privește mintea Domnului în toate lucrurile. Când ne exersăm Duhul, intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu și avem învățătura ungerii; ne dăm seama că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru scopul lui Dumnezeu și suntem unși cu tot ceea ce este Dumnezeu.

În loc să încercăm să raționăm și să analizăm, să descoperim ceva în mintea noastră, ar trebui să intrăm în Duhul nostru, în sanctuarul lui Dumnezeu, pentru a savura ungerea divină! De asemenea, ar trebui să venim la adunările bisericii pentru a savura tot ce este Dumnezeu cu sfinții.

Pe măsură ce ne exersăm duhul și suntem în adunările bisericii, ascultând vorbirea Domnului în interior și a sfinților vorbind în afară, vom avea vălul ridicat și vom vedea care este economia lui Dumnezeu. Vom avea mai mult din Dumnezeu vopsit pe noi și vom savura ceea ce este El. Elementele a ceea ce este Dumnezeu sunt adăugate în noi, chiar constituite în părțile interioare ale ființei noastre, iar omul nostru interior crește.

Mulțumim Domnului că ungerea se mișcă și lucrează în mod constant în noi pentru a adăuga elementul lui Dumnezeu în noi și pentru a ne face să înțelegem și să cunoaștem voia lui Dumnezeu în mod intim și subiectiv! Aleluia! Prin intermediul învățăturii ungerii, Îl cunoaștem pe Dumnezeu, avem mintea lui Dumnezeu, suntem infuzați cu Dumnezeu și suntem clari în ceea ce privește conducerea lui Dumnezeu.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai atașat ferm de Tine însuși ca find Cel Uns și Cel care Unge! Aleluia, Dumnezeu ne-a atașat ferm de Cristos și unii de alții, ca să savurăm ungerea de la Cel Sfânt! Ne deschidem Ție astăzi. Ne exersăm duhul și venim la adunările bisericii pentru a fi infuzați din belșug cu tot ceea ce este Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, fie ca ungerea să se miște în noi, să ne ungă și să ne învețe toate lucrurile, adăugându-L în mod subiectiv pe Dumnezeu și infuzând mintea lui Dumnezeu în noi! Aleluia, mișcarea și lucrarea Duhului compus din noi îl unge pe Dumnezeu în noi, astfel încât să fim saturati cu Dumnezeu, să-L posedăm pe Dumnezeu și să înțelegem mintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, saturează-ne mai mult cu Tine însuți astăzi. Fie ca ungerea să comunice mintea lui Cristos, Capul Trupului, fiecăruia dintre membrii Trupului prin simțul interior al vieții. Ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre. Vrem să ne îngrijim de învățătura ungerii, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeu în mod subiectiv și să fim infuzați cu tot ceea ce este Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Abide in Christ by Caring for the Teaching of the Anointing to Know the Mind of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 4 (Să rămânem în Cristos ca adevărata viță) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos este realitatea cetăților de refugiu: ca păcătoșii care au făcut greșeli, noi ne refugiem în El!

02/08/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În Num. 35 citim despre cetățile de refugiu, șase cetăți printre cetățile leviților care au fost desemnate să fie cetăți de refugiu; acestea Îl simbolizează pe Cristosul atotinclusiv (realitatea cetăților de refugiu) ca întruparea Dumnezeului răscumpărător în care păcătoșii care au făcut greșeli se pot refugia pentru adăpost.

Astăzi există lucruri precum închisorile, unde ucigașii – intenționați sau neintenționați – sunt reținuți de-a lungul unui proces de judecată al semenilor lor, atât în decursul lui cât și după acesta.

Dar Dumnezeu în înțelepciunea Sa a rânduit ca șase dintre cetățile din țara bună să fie concepute ca cetăți de refugiu, cetăți în care cel vinovat se poate refugia și să trăiască până când judecata este pronunțată. Aceste cetăți de refugiu erau răspândite în Israel așa încât acestea să fie accesibile celor care aveau nevoie de ele, și erau locuite și de leviți.

Cetățile de refugiu sunt un tip reprezentativ minunat al lui Cristos, întruparea Dumnezeului răscumpărător, care a venit să moară pentru noi și să ne răscumpere pentru ca noi, păcătoșii care au făcut greșeli, să ne refugiem în El, să rămânem în El, să fim eliberați de mânia răzbunătorului, și să trăim o viață pașnică. Aleluia!

Cristos a fost dat la moarte din greșeală de către oamenii care făceau greșeli, și El a murit pentru a ne răscumpăra și să croiască un drum pentru noi, oamenii care am făcut greșeli, ca să ne refugiem în El ca cetatea noastră de refugiu și să rămânem în El tot restul vieții noastre.

Iar faptul că aceste cetăți au fost locuite și de leviți arată faptul că în bisericile locale (cetățile leviților) trebuie să punem deoparte timp și spațiu pentru a predica evanghelia, pentru ca păcătoșii care au făcut greșeli să se poată refugia în Cristos și să intre în viața de biserică, viața corporativă a lui Cristos, pentru ca ei să găsească pace, odihnă, savurare și adăpost. Aleluia!

Este posibil să nu fim cei care săvârșesc o crimă, dar săvârșim greșeală după greșeală; chiar și atunci când încercăm să nu comitem greșeli, le facem în continuare, și indiferent cât de mult încercăm să nu comitem greșeli, continuăm să o facem.

Suntem o fabrică care face greșeli; unele greșeli sunt mai mari, în timp ce altele sunt mai mici, așa că trebuie să fugim de răzbunătorul sângelui, adică trebuie să fugim de judecata care vine.

Cum și când și unde ne putem refugia? Putem veni la Domnul, Cel care a venit în lume pentru ca noi, păcătoșii care au făcut greșeli, să Îl privim, să credem în El și să avem viață eternă.

Aleluia, ne putem refugia în Cristos ca realitate a cetăților de refugiu, și în El găsim tot ce avem nevoie; în El avem adăpost și în El avem viață, pace, bucurie și toate bogățiile lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne Isuse!

În calitate de păcătoșii care fac greșeli ne refugiem în Cristos, realitatea cetăților de refugiu

Cetățile de refugiu Îl simbolizează pe Cristosul atotinclusiv ca întruparea Dumnezeului răscumpărător, în care păcătoșii care au greșit se pot refugia pentru adăpost (Num. 35:6-7, 9-34).

Cristos este Singurul care a trăit pe pământ și nu a greșit niciodată; cu toate acestea, El a fost dat de Dumnezeu în mâna păcătoșilor (vezi Fapte 2:23; Rom. 4:25), care din greșeală L-au dat la moarte (Luca 23:34; 1 Cor. 2:8). Pilat știa, regele Irod știa și chiar fariseii și conducătorii poporului lui Dumnezeu știau că Isus nu avea nici o greșeală în El, totuși L-au omorât.

Pe cruce, Domnul S-a rugat: Tată, iartă-i pentru că nu știu ce fac! El știa că ei erau păcătoși care au făcut greșeli. Niciunul dintre conducătorii acestei epoci nu știa cine este Cristos, căci dacă ar fi știut, nu L-ar fi crucificat pe Domnul gloriei.

Acum, dacă vreun păcătos se pocăiește, Dumnezeu îl va considera ca un păcătos care a greșit și îl va ierta (vezi Luca 24:47; Fapte 2:38) și orice păcătos care se pocăiește se poate refugia în Cristos. Dar dacă cineva aude Evanghelia, o refuză și nu se pocăiește, Dumnezeu îl va considera un păcătos cu voia, unul care este destinat să piară (Num. 35:16; Ioan 3:16-18).

Cristos a venit ca lumină în lume; El nu a venit să condamne pe om, ci să-l mântuiască; cine crede în El nu va pieri, ci va avea viață eternă, dar cine nu crede, este condamnat.

Prin îndurarea Sa, noi, în calitate de păcătoșii care au greșit, am crezut în Domnul și ne refugiem în Cristos reprezentat de cetățile noastre de refugiu.

Existau șase cetăți de refugiu – câte trei de fiecare parte a râului Iordan; numărul șase simbolizează omul care face greșeli, care a fost creat de către Dumnezeu în ziua a șasea (Gen. 1:26-27, 31). Cu toții suntem oameni care fac greșeli, dar slavă Domnului, Îl avem pe Cristos ca cetatea noastră de refugiu și ne putem refugia în El!

Numărul trei simbolizează Dumnezeul Triunic ca refugiu pentru omul care face greșeli; numărul doi (erau două grupuri de câte trei cetăți fiecare) simbolizează o mărturie care stă în univers, care mărturisește și declară universului că Dumnezeul Triunic trăiește pe pământ printre ființele umane pentru a fi cetatea lor de refugiu.

Biblia mărturisește, experiența noastră mărturisește, iar biserica mărturisește că Dumnezeul Triunic S-a întrupat, a trăit pe pământ, a fost dat morții, a murit și a înviat, pentru ca El să fie realitatea cetăților de refugiu pentru toți oamenii care au făcut greșeli, care cred în El și astfel se refugiază în El.

Aceste cetăți de refugiu nu erau numai pentru copiii lui Israel, ci și pentru străinii și locuitorii temporari de printre ei; aceasta înseamnă că Dumnezeul Triunic, în calitate de refugiu pentru omul care face greșeli, este pentru toată omenirea.

Toți cei care se pocăiesc și cred în Domnul se pot refugia în Cristos ca cetatea de refugiu, iar acest Cristos – întruparea Dumnezeului Triunic – este atât de aproape și disponibil. El S-a răspândit tuturor oamenilor, printre toți oamenii, chiar în locul în care ne aflăm, pentru a fi o cetate de refugiu pentru toți cei care greșesc.

Cu toții facem greșeli; primul pas pentru a trata aceste greșeli este să recunoaștem că am făcut greșeli și apoi să ne refugiem către Domnul Isus, Răscumpărătorul nostru și cetatea noastră de refugiu, căci în El găsim adăpost, pace, viață și bucurie.

Doamne, recunoaștem că suntem oameni care fac greșeli și care au nevoie de un Mântuitor. Ne refugiem către Tine, Doamne, căci Tu ești realitatea cetăților de refugiu pentru noi toți, păcătoșii care fac greșeli, să ne pocăim, să credem și la care să ne refugiem. Îți mulțumim, Doamne, că ai murit pentru noi; ai fost dispus să fii dat la moarte prin greșeală de către păcătoșii care făceau greșeli, și ai devenit o cetate de refugiu pentru toți cei care se pocăiesc și cred în Tine. Îți mulțumim că ai ajuns la noi, venind acolo unde suntem, și fiind o mărturie a cetăților de refugiu pentru noi. Amin, Doamne, ne refugiem în Tine!

Dumnezeul Triunic ajunge la om pretutindeni pentru a fi o cetate a refugiului pentru toți cei care fac greșeli

Ceea ce ne arată Noul Testament în realitate este o împlinire a tipului pe care îl vedem în Vechiul Testament; în Num. 35 vedem că erau șase cetăți de refugiu răspândite în Israel, iar în Luca 15 vedem pe Dumnezeul Triunic care ajunge la om pentru a-l aduce pe om întru El Însuși.

În Trinitatea Sa, Dumnezeu ajunge la noi și are o relație cu noi pentru a deveni mântuirea noastră. Când credem în Domnul și ne pocăim de păcatele noastre, suntem botezați întru numele Dumnezeului Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (Mat. 28:19).

În Luca 15, în special, vedem cum Dumnezeu Triunic ajunge la păcătoși pentru a-i aduce înapoi la Dumnezeu: păstorul Îl simbolizează pe Domnul Isus (v. 4), femeia simbolizează Duhul (v. 8), iar tatăl Îl simbolizează pe Dumnezeu Tatăl (v. 20).

Dumnezeul Triunic ajunge la noi oriunde am fi – El ajunge în toate orașele și colțurile pământului – pentru a-L găsi pe om și a Se deschide ca cetăți de refugiu ca oamenii care fac greșeli să se refugieze în El.

Tatăl ne iubește și Își arată dragostea Sa față de noi, Fiul vine ca să fie har pentru noi pentru savurarea noastră, iar Duhul ca părtășie vorbește și aduce în realitate tot ceea ce este Dumnezeu în dragostea Sa și tot ceea ce este Cristos în harul Său pentru noi (2 Cor. 13:14).

Dumnezeul Triunic vine ca să fie Mântuitorul și harul nostru pentru a avea o relație intimă cu noi; noi, ca oameni care fac greșeli, ne putem pocăi, credem în El, Îl contactăm și ne refugiem în El pentru adăpost și apărare.

Mai mult decât atât, faptul că cele șase cetăți de refugiu s-au numărat printre cele patruzeci și opt de cetăți ale leviților răspândite în Israel este foarte semnificativ.

Cetățile leviților pot simboliza bisericile locale, unde credincioșii trăiesc și slujesc lui Dumnezeu în duhul lor; cetățile de refugiu Îl semnifică pe Cristos în calitate de Mântuitorul nostru, care ne cruță de judecata morții și ne eliberează, astfel încât să ne putem recâștiga posesiunile spirituale.

Aceasta înseamnă că, în timp ce trăim astăzi în bisericile locale, trebuie să funcționăm în predicarea Evangheliei, pentru ca omul să primească răscumpărarea lui Cristos, să fie îndreptățit, să primească moștenirea spirituală și astfel să obțină o locuință în Cristos!

În bisericile locale locuim printre poporul lui Dumnezeu și Îl savurăm pe Cristos; El este porția noastră repartizată de Dumnezeu și El este porția noastră unică, repartizată sfinților în lumină.

Cu toate acestea, Dumnezeu vrea să aducă pe mulți alții în cetățile de refugiu, în El Însuși ca locuință; pentru aceasta, trebuie să predicăm Evanghelia pentru ca mulți să se refugieze în Cristosul răscumpărător și să intre în viața de biserică pentru a savura trăirea în locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Ceea ce dorește Dumnezeu este această locuință reciprocă în care atât Dumnezeu, cât și omul, găsesc odihnă; pentru aceasta, El a făcut aranjamente ca Dumnezeu și omul, omul și Dumnezeu, să se întâlnească, să trăiască împreună în pace și să fie zidiți împreună.

Pe de o parte, Dumnezeul Triunic S-a întrupat și S-a lărgit pentru a se răspândi printre oameni până în cel mai îndepărtat loc în care aceștia există, astfel încât oamenii care fac greșeli să se refugieze în El; pe de altă parte, El ajunge la om prin sfinții din bisericile locale pentru a aduce pe păcătoșii care fac greșeli în locuința Sa.

Îți mulțumim, Dumnezeule Triunic, pentru că Te-ai întrupat în Cristos și Te-ai răspândit pretutindeni pe pământ pentru a fi o cetate de refugiu pentru toți cei care fac greșeli! Doamne, Te luăm ca cetatea noastră de refugiu; suntem oameni care fac greșeli și astăzi am făcut atât de multe greșeli. Ne pocăim, Doamne, sub lumina Ta strălucitoare, și aplicăm sângele prețios al lui Cristos. Venim înaintea Ta să ne refugiem în Tine ca cetatea noastră de refugiu. Îl luăm pe Cristos ca refugiul nostru și ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul, o parte intrinsecă a locuinței reciproce a lui Dumnezeu și a omului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is the Reality of the Cities of Refuge: as Mistake-Making Sinners, we Flee to Him! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 10 ziua 5 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Binecuvântarea unică este Dumnezeul Triunic distribuit în Trinitatea Sa Divină întru noi

08/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În studiul nostru aprofundat asupra cărții Numeri, ajungem la Num. 6:22-27, Binecuvântarea Eternă a Dumnezeului Triunic, și în acest articol dorim să vedem că binecuvântarea unică în univers este Dumnezeu Însuși, iar această binecuvântare ajunge la noi prin distribuirea Ființei Divine întru noi în Trinitatea Sa Divină.

În tradiția iudeo-creștină această porțiune din Numeri 6 este o binecuvântare cunoscută, rostită de obicei la sfârșitul “serviciului creștin”, în ca să binecuvinteze congregația.

Dar această binecuvântare întreită a lui Iehova indică sau prefigurează Trinitatea Divină, binecuvântarea din Trinitatea Divină. Trebuie să avem o viziune clară asupra Trinității Divine ca structură a întregii revelații divine și trebuie să savurăm distribuirea Sa divină, care este binecuvântarea lui Dumnezeu.

Când spunem “binecuvântare”, de multe ori spunem aceasta într-un mod liber, natural sau religios; prin definiție generală, binecuvântarea este ceva care este dat sau conferit pentru fericirea și bunăstarea destinatarilor binecuvântării.

Binecuvântarea este întotdeauna ceva minunat. Dar ceea ce noi numim binecuvântare nu înseamnă doar binecuvântarea de la om la om, ci binecuvântarea din partea lui Dumnezeu, chiar din partea Dumnezeului Triunic pentru poporul Său. Trebuie să privim acest lucru într-un mod mai profund.

În Vechiul Testament, în ebraică, binecuvântarea înseamnă a da sau a face ceva de valoare pentru altcineva; atunci când Iehova binecuvântează pe poporul Său, El oferă, furnizează, aprovizionează ceva de valoare pentru nevoile poporului Său și pentru participarea lor.

În greacă, unul din înțelesurile cuvântului “binecuvântat” ar fi că există o extindere a beneficiilor într-un mod generos față de cineva care este plasat într-o poziție foarte favorabilă pentru a primi această binecuvântare, pentru a primi aceste beneficii.

În Efes. 1:3 vedem că noi, în calitate de credincioși, suntem binecuvântați cu tot felul de binecuvântări spirituale în locurile cerești în Cristos Isus. Binecuvântare aici înseamnă a lăuda, a spune ceva bun, a vorbi bine despre ceva; este un fel de vorbire de bine.

Binecuvântarea este un discurs bun, o rostire justă, un cuvânt binevoitor, care implică și un beneficiu. Cu alte cuvinte, pentru a încheia, binecuvântarea este o vorbire, o declarație din partea lui Dumnezeu, a favoarei, a bunăvoinței și a fericirii pentru noi, și este, de asemenea, situația care îndeplinește această binecuvântare, condiția care arată această binecuvântare, care sunt toate cuvinte minunate, bune, generoase și binecuvântate.

Nu este un lucru mărunt ca Dumnezeu să ne spună un lucru bun; când El vorbește ceva pozitiv, ceva bun și fericit, înseamnă că Dumnezeu ne binecuvintează. Trebuie să fim cei care, prin îndurarea Sa, suntem în stare să primim acest fel de binecuvântare.

Fie ca noi să fim mântuiți de înțelegerea noastră naturală și religioasă a binecuvântării lui Dumnezeu și să ne ridicăm ochii să ne dăm seama că binecuvântarea lui Dumnezeu este spirituală, divină, eternă și lăuntrică.

Fie ca toți să fim sub binecuvântarea Domnului; fie ca să fim înfășurați, învăluiți și cuprinși de vorbirea binecuvântată a Dumnezeului Triunic, și fie ca realitatea acestor binecuvântări să ne umple, să ne satureze și să ne pătrundă!

Binecuvântarea unică este Dumnezeul Triunic și această binecuvântare ajunge la noi prin distribuirea Sa

Binecuvântarea unică în întregul univers este Dumnezeul Triunic, iar această binecuvântare ajunge la noi prin distribuirea Ființei Divine întru noi în Trinitatea Sa Divină – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Lucrurile materiale, cum ar fi o educație bună, o casă frumoasă, o mașină mai bună, o carieră bună, o afacere înfloritoare și o stare de sănătate bună – chiar dacă acestea sunt bune și nu sunt rele, nu sunt binecuvântările care Îl preocupă în principal pe Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze cu Sine Însuși, cu Ființa Sa și cu tot ceea ce a făcut și a îndeplinit. El mai întâi Și-a propus aceste lucruri, apoi le-a împlinit și le aplică ființei noastre; El vrea să distribuie tot ceea ce este și a făcut în noi ca să ne binecuvinteze cu Sine Însuși într-un mod abundent!

Există multe cazuri în care nazireii și credincioșii în Cristos sunt într-o stare de suferință și fără să aibă nimic; dacă ne uităm la Pavel și la ceilalți, nu am putea să spunem că erau binecuvântați într-un sens uman atunci când erau în închisoare, însă ei au savurat unica binecuvântare în univers, care este Dumnezeul Triunic și au fost binecuvântați cu Dumnezeu Însuși.

Lucrul de care vorbim nu este doar binecuvântarea lui Dumnezeu Însuși, ci binecuvântarea care vine prin distribuirea de Sine Însuși; binecuvântarea lui Dumnezeu este distribuirea lui Dumnezeu, iar binecuvântarea unică este Dumnezeul Triunic – și această binecuvântare ajunge la noi prin distribuirea Sa.

Întregul proces al distribuirii lui Dumnezeu din eternitate în eternitate este o binecuvântare măreață.

Această binecuvântare este văzută în întreaga Biblie, chiar înainte de crearea universului – în eternitatea trecută, când Tatăl ne-a selectat, ne-a sigilat și ne-a predestinat la filiație pentru a fi sfinți.

Apoi, în timp, Dumnezeu S-a întrupat în Fiul pentru a fi un om care să ducă la îndeplinire răscumpărarea pentru iertarea păcatelor noastre și, în cele din urmă, după moartea și învierea Sa, a devenit Duhul locuitor în interior, trăiește în interiorul nostru, și este una cu noi. El ne pecetluiește, fiind un angajament și o garanție pentru savurarea deplină a Dumnezeului Triunic.

În tot acest proces, Dumnezeu este moștenirea noastră unică și noi suntem moștenirea Sa unică, iar acest lucru se finalizează în eternitatea viitoare în Noul Ierusalim!

Aceasta este binecuvântarea Dumnezeului Triunic pentru totdeauna. Nu este acest lucru mult mai bun decât ceva material, câteva posesiuni materiale?

Dumnezeu ne-a binecuvântat prin faptul că S-a distribuit pe Sine ca Ființă Divină în acest fel; fără această binecuvântare, totul în acest univers este o vanitate a vanităților.

Mulți oameni au mărturisit de-a lungul istoriei că, indiferent cât de multă faimă aveau, câtă avere au câștigat, cât de multe lucruri au acumulat, ei nu erau “fericiți până la adânci bătrâneți”, ci mai degrabă, totul a fost o vanitate a vanității.

Când omul este lipsit de binecuvântarea unică – Dumnezeul Triunic, totul este zero, nu există nimic.

Efeseni 1 este o consemnare a modului în care Dumnezeul Triunic binecuvântează poporul Său ales, răscumpărat și transformat în Trinitatea Sa Divină, rezultând în biserică în calitate de Trup al lui Cristos, plinătatea Celui care umple toate în toate.

În aceste binecuvântări, avem binecuvântarea Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt – binecuvântarea întreită din partea Dumnezeului Triunic, distribuirea întreită a lui Dumnezeu întru noi, ca să ne facă poporul ales, răscumpărat și transformat al lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos.

Dumnezeu Însuși este binecuvântarea noastră și această binecuvântare ajunge la noi prin distribuirea Ființei Divine întru noi în Trinitatea Sa Divină.

Ca oameni creați de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, avem un “simț al scopului divin implantat” în noi, care funcționează de-a lungul epocilor și pe care nimic sub soare, ci numai singurul Dumnezeu îl poate satisface.

Doar Dumnezeu ne poate satisface; lucrurile trecătoare ne pot satisface temporar, dar satisfacția reală, profundă și semnificativă este binecuvântarea unică în univers – Dumnezeul Triunic Însuși.

Există un simț profund al unui scop în noi, în inima noastră, și numai atunci când Îl cunoaștem pe Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și Îl experimentăm pe Dumnezeu, suntem satisfăcuți.

Dumnezeu ne binecuvintează în Trinitatea Sa Divină – în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt – și binecuvântările Sale rezultă în biserică în calitate de Trupul lui Cristos, plinătatea Celui care umple toate și în toate.

Biserica în calitate de Trup al lui Cristos este suma Trinității Divine ca o curgere pentru distribuirea a tot ceea ce este Dumnezeu în noi, poporul Său ales; biserica este plinătatea, totalitatea Celui care umple toate și în toate.

Această binecuvântare eternă a lui Dumnezeu nu este doar pentru tine și pentru mine ca să avem o savurare sau fericire; în cele din urmă, aceasta rezultă în biserică și se finalizează în Noul Ierusalim!

Îți mulțumim, Doamne, că ai pus în noi un simț al scopului divin implantat, pe care nimic sub soare nu îl poate satisface, ci numai Dumnezeu. Amin, Doamne, Tu ești satisfacția noastră unică, binecuvântarea noastră unică. Aleluia, binecuvântarea unică în univers este Dumnezeul Triunic și această binecuvântare ajunge la noi prin distribuirea Dumnezeului Triunic în Trinitatea Sa Divină întru noi pentru a ne produce pe noi ca biserică, Trupul lui Cristos, plinătatea Celui care umple toate și în toate! Doamne, ne deschidem distribuirii Tale divine ca să fim binecuvântați cu Dumnezeul Triunic și să fim cu adevărat satisfăcuți. Slavă Domnului!

Noul Ierusalim este împlinirea supremă a binecuvântării lui Dumnezeu față de poporul Său

În Efeseni 1 vedem cum Dumnezeul Triunic Își binecuvintează poporul Său în Tatăl (v. 3-6), în Fiul (v. 7-12) și în Duhul (v. 13-14). Există o curgere a Trinității Divine din eternitate în puntea timpului, în om, prin om, iar rezultatul este biserica în calitate de Trup al lui Cristos, plinătatea Celui care umple totul și în toate.

Binecuvântarea unică este Dumnezeul Triunic și El ne binecuvintează cu Sine Însuși, distribuindu-se în Trinitatea Sa Divină întru noi pentru a ne produce ca biserica, Trupul lui Cristos, plinătatea Celui care umple toate și în toate.

Finalizarea și împlinirea binecuvântării Dumnezeului Triunic este Noul Ierusalim, orașul sfânt.

În acest oraș vedem numărul doisprezece în mod repetat: doisprezece porți cu numele celor doisprezece triburi (Apoc. 21:12), douăsprezece pietre cu numele celor doisprezece apostoli (v.14), pomul vieții care rodește douăsprezece feluri de fructe (22: 2), iar dimensiunile zidului sunt multipli de doisprezece.

Numărul doisprezece este peste tot, iar acest număr arată că Dumnezeul Triunic este contopit cu poporul Său pentru a fi binecuvântarea lor.

Finalizarea consemnării din întreaga Biblie este Dumnezeu Cel Triunic, ca binecuvântarea specială și subiectivă pentru poporul Său.

În orașul sfânt vedem cum Însuși Dumnezeu în Trinitatea Sa Divină – Tatăl, Fiul și Duhul – care este pe deplin contopit, distribuit, constituit și saturat în poporul Său ales și răscumpărat ca binecuvântarea lor.

Noul Ierusalim este împlinirea și binecuvântarea supremă a Dumnezeului Triunic față de poporul Său și o astfel de binecuvântare va dura pentru eternitate.

Această binecuvântare este împlinirea supremă a binecuvântării lui Dumnezeu față de Israel în Numeri 6; numai atunci când Noul Ierusalim intră în scenariu, această binecuvântare va fi complet împlinită.

Astăzi suntem în proces de împlinire a binecuvântării lui Dumnezeu față de poporul Său; noi savurăm distribuirea divină a Trinității Divine ca unica noastră binecuvântare și suntem produși pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos, plinătatea Celui care umple toate și în toate și suntem finalizați pentru a fi Noul Ierusalim!

Slavă Domnului, pentru eternitate vom savura binecuvântarea unică – Dumnezeul Triunic, savurând distribuirea Trinității Divine întru noi până când noi și El, El și noi, devenim o entitate corporativă pentru expresia corporativă a Dumnezeului Triunic.

Doamne, menține-ne în savurarea Ta ca unică binecuvântare astăzi, ca să fim contopiți cu Dumnezeul Triunic și să devenim biserica, Trupul lui Cristos, plinătatea Celui care umple toate și în toate! Păstrează-ne în primirea distribuirii divine a Trinității Divine zi de zi, savurând alegerea Tatălui, răscumpărarea Fiului și sigilarea Duhului, până când vom deveni plinătatea Ta. Amin, Doamne, păstrează-ne sub binecuvântarea Ta, savurându-Te ca binecuvântare unică până când devenim Noul Ierusalim, împlinirea supremă a binecuvântării lui Dumnezeu!