disciplina Duhului Sfânt

Maturitatea înseamnă să fim lărgiți în capacitatea noastră prin disciplina Duhului Sfânt

11/02/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Țelul slujbei lui Pavel a fost de a prezenta fiecare om matur, pe deplin crescut în Cristos pentru omul nou; suntem în procesul de maturizare pentru a ajunge la maturitate, la plinătatea vieții, pentru a avea lărgirea capacității noastre cu ajutorul disciplinei Duhului Sfânt.

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu, iar viața Lui a venit în duhul nostru în momentul regenerării noastre. Zi de zi, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul, Îl mâncăm în Cuvânt, Îl bem ca Duh și Îl respirăm, ar trebui să creștem normal, corespunzător, spre maturitate.

Viața noastră de zi cu zi ar trebui să fie o viață de creștere normală în viața divină; așa cum creștem în viața umană, tot așa trebuie să creștem în viața divină.

Cu toate acestea, există multe obstacole în ființa noastră; există multe lucruri în noi care mănâncă aprovizionarea divină. În loc să creștem normal, chiar să creștem zilnic, există lucruri în noi care mănâncă creșterea vieții și noi nu creștem corespunzător. O, Doamne Isuse!

Mâncăm, Îl savurăm pe Domnul și nu creștem, căci ceva din noi consumă hrana spirituală. O, Doamne! Un astfel de mare consumator este opinia noastră. Cu toții avem dreptul la opiniile noastre și, mai ales în zilele noastre, fiecare are o opinie și vrea să-și exprime opinia. Dar opiniile noastre împiedică creșterea Domnului în noi.

Opinia este tot ceea ce iese din noi atunci când suntem separați de Dumnezeu, când nu suntem una cu El. Când o persoană este fără Dumnezeu și separați de Dumnezeu, ea este sursa opiniei, chiar întruparea opiniei.

Putem spune că opinia este o boală gravă în viața de biserică; este ca un cancer, care ne consumă creșterea în viața divină și ne face să nu creștem într-un mod normal.

Trebuie să mergem la Domnul cu privire la opiniile noastre și să ne deschidem către El, chiar să avem o viziune de la El cu privire la ceea ce sunt opiniile noastre, astfel încât să-L putem lua ca sursă în toate lucrurile și să creștem în viață într-un mod normal zi de zi.

Opiniile noastre sunt concepte și idei diferite, moduri diferite de a gândi. Dacă mergem la Domnul cu opiniile noastre, dacă ne deschidem Lui doar cu privire la opiniile pe care le avem, vom fi salvați de la a afecta viața de biserică, căci nu ne vom exprima opiniile noastre, ci Îl vom exprima pe Cristos.

Pe măsură ce înaintăm în viața de biserică zi de zi, pe măsură ce mergem la întâlniri și la părtășie cu sfinții, rămânem în opiniile noastre sau ne deschidem Domnului și părtășiei cu sfinții?

Cât de mult suntem cu adevărat iluminați și cât de mult ne punem deoparte atunci când spunem ceva? Îi permitem Domnului să vorbească prin noi și vorbim din partea Dumnezeului Triunic ca sursă a noastră sau pur și simplu ne exprimăm opiniile?

Putem vizita o anumită localitate și putem vedea acolo lucruri care diferă de locul de unde venim, așa că ne putem exprima opiniile pentru a face una sau alta; deși aceste lucruri pot părea bune, ele sunt opiniile noastre.

Când ne exprimăm opiniile, le prețuim și suntem una cu ele; în cele din urmă, devenim întruparea opiniei, iar Domnul nu are cum să crească în noi, pentru că ne exprimăm pe noi înșine.

Fie ca noi să învățăm să nu ne exprimăm opiniile, ci să ne deschidem Domnului, să Îl savurăm pe El ca viață și să-L împărțim pe Cristos altora ca viață pentru creșterea lor în viață spre maturitate, pentru zidirea bisericii ca mireasă a lui Cristos.

Îl distribuim pe Cristos în alții pentru creșterea lor spre maturitate, pentru a-i prezenta pe deplin maturi în Cristos

În Coloseni 1:28-30 vedem că țelul slujbei lui Pavel era de a prezenta fiecare om matur, chiar deplin crescut în Cristos, pentru omul nou (Coloseni 3:10-11). El nu a predicat doar Evanghelia pentru a ridica biserici și a crește Împărăția lui Dumnezeu; mai mult decât atât, Pavel L-a împărțit pe Cristos sfinților pentru creșterea lor spre maturitate.

Care este țelul slujbei noastre? Pe măsură ce ne îngrijim de cei noi, pe măsură ce Îl administrăm pe Cristos celor tineri și pe măsură ce cooperăm cu Domnul în coordonare cu sfinții pentru a-i păstori pe alții, care este țelul nostru?

Dorim doar ca ei să primească niște doctrine și să înțeleagă învățăturile mai profunde ale Domnului sau le împărtășim pe Cristos pentru creșterea lor spre maturitate? Dorim doar ca și alții să vină la întâlniri și să împărtășească ceva din ceea ce au savurat din Domnul sau vrem să-i prezentăm pe deplin maturi în Cristos?

Fie ca Domnul să ne elibereze de propriile noastre motive și obiective pe măsură ce Îi slujim Domnului și ne îngrijim de alții; fie ca noi să învățăm să le împărțim pe Cristos pentru creșterea lor în viață spre maturitate zi de zi.

Cuvântul grecesc tradus „pe deplin crescut” în Coloseni 1:28 poate fi tradus și prin „perfect”, „complet” sau „matur”. Toți am primit viața lui Dumnezeu în momentul regenerării noastre, dar trebuie să creștem zi de zi pentru a ne maturiza spre perfecțiune în această viață.

Mai mult, trebuie să lucrăm una cu Domnul pentru a păstori sfinții din jurul nostru și a le împărți pe Cristos pentru creșterea lor în viață spre maturitate.

Apostolul Pavel s-a luptat și s-a ostenit pentru sfinți, chiar luptând în rugăciune pentru ei, ca ei să crească în viață spre maturitate (Coloseni 1:28; 4:12).

Nu numai Pavel, ci și apostolii împreună cu el s-au luptat în rugăciune și au lucrat cu Domnul și cu sfinții pentru a-i aduce pe sfinții de care au grijă înaintea Domnului, a uda sămânța vieții în ei și a-i ajuta să crească spre maturitate.

Slujba lui Pavel a fost să-L distribuie pe Cristos altora, astfel încât aceștia să fie perfecți și perfecționați prin creșterea înspre maturitate în Cristos. Amin!

Slujirea noastră este aceeași astăzi. Țelul de a-I sluji Domnului și de a ne îngriji de ceilalți nu este un lucru exterior, cum ar fi a-i face să fie mai buni sau a veni mai des la întâlniri, nici nu este doar ca ei să-și deschidă casele și să aibă întâlniri acasă în casele lor.

Țelul nostru este să-i ajutăm pe sfinți să crească în viață spre maturitate, astfel încât să-i putem prezenta pe deplin crescuți în Cristos. În primul rând, trebuie să creștem; trebuie să tratăm orice obstacol în calea creșterii vieții lui Cristos în noi.

Apoi, trebuie să ne exersăm duhul și să fim una cu Domnul pentru a-L împărți pe Cristos altora, astfel încât să putem prezenta fiecare om desăvârșit în Cristos pentru singurul om nou.

Pentru a deveni singurul om nou, pentru ca Domnul să câștige biserica ca singurul om nou, trebuie să ne luptăm în rugăciune și să-L administrăm pe Cristos sfinților, astfel încât ei să poată crește în viață spre maturitate.

Fie ca noi să ne rugăm pentru cei din jurul nostru, chiar să luptăm pentru ei înaintea Domnului, ca ei să poată crește spre maturitate și să-i putem prezenta perfecționați și maturi în Cristos.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viață divină pentru a ne regenera. Crești în noi mai mult astăzi. Dă-ne porția de har de astăzi, astfel încât să putem crește în viață într-un mod normal. Amin, Doamne, ceea ce dorim este să creștem într-un mod normal pentru a fi sfinții biruitori ai Domnului care compun mireasa Lui! Fie ca noi să creștem în viață spre maturitate puțin mai mult astăzi. Ne deschidem Ție, Doamne, și venim la Tine cu privire la sfinții pe care i-ai pus împreună de noi. Fă-ne pe noi cei care Îl împart pe Cristos altora pentru creșterea lor în viață spre maturitate. Salvează-ne de la a avea orice alt scop sau țel în grija noastră față de alții, în afară de a-L distribui pe Cristos în ei pentru creșterea lor în viață. Amin, Doamne, fie ca noi să fim una cu Tine pentru a lupta în rugăciune pentru sfinți până când vor fi pe deplin crescuți în Cristos și maturi înaintea Domnului! Fie ca slujirea noastră să fie să-L distribuim pe Cristos altora, astfel încât să fie perfecți și compleți prin maturizarea în Cristos spre creștere deplină!

Maturitatea este lărgirea capacității noastre prin disciplina Duhului Sfânt

Un bun exemplu al cuiva care a trecut printr-un proces lung nu doar pentru a fi transformat, ci și pentru a se maturiza este Iacov; Geneza 37-47, în special, ne arată procesul de maturizare a lui Iacov.

În Geneza 27, Iacov a fost un înlocuitor; în Geneza 37, Iacov a fost un om transformat; iar la sfârșitul capitolului 47, era o persoană matură. Maturitatea este plinătatea vieții, ultima etapă a transformării. Țelul etern al lui Dumnezeu poate fi împlinit doar prin transformarea și maturitatea noastră (Gen. 1:26; Col. 1:28; 2:19).

Transformarea provoacă o schimbare metabolică în ființa noastră; maturitatea în viață ne umple cu viața divină. Maturitatea în viață este ceva ce ține de a primi viața divină distribuită în noi din nou și din nou, până când avem plinătatea vieții (Ioan 10:10).

De multe ori, însă, capacitatea noastră de a primi și de a fi umpluți cu viața divină este destul de mică, așa că Domnul lucrează pentru a ne lărgi capacitatea. Maturitatea este ceva ce ține de lărgirea capacității noastre (Psalmul 4:1).

Suntem destul de înguști și nu vrem cu adevărat să ne deschidem Domnului pentru a fi umpluți cu El; când ne deschidem Lui, primim doar puțin din El, așa că El trebuie să lucreze în noi și în jurul nostru pentru a ne lărgi capacitatea.

O lucrare majoră a lui Dumnezeu în noi prin Duhul Sfânt este disciplina Sa exterioară. Disciplina Duhului pe care o experimentăm ne face să creștem în viață spre maturitate și să ne lărgim capacitatea.

Romani 8 ne arată acest lucru destul de clar. Din punct de vedere pozitiv, Duhul Sfânt este ungerea, care ne călăuzește în toate lucrurile și are legea Duhului vieții pentru a ne elibera de păcat și moarte (Romani 8:2).

Cât de minunat este să ne exersăm duhul, să-L atingem pe Domnul și să fim eliberați de puterea păcatului și a morții, căci legea Duhului vieții lucrează în noi! Mai mult, pe măsură ce umblăm prin Duh, punem la moarte faptele cărnii (v. 4).

Duhul ne călăuzește și ne conduce pentru a putea trăi conform Lui și ne ajută și în slăbiciunile noastre. El este Duhul minunat din noi ca ungere, care ne conduce, ne îndrumă și infuzează mai mult din Dumnezeu în noi. Toate activitățile Duhului sunt ungerea, care este foarte pozitivă.

Romani 8:28, însă, vorbește despre toate lucrurile care lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu și care sunt chemați după scopul Său. Aceasta se referă la disciplina Duhului Sfânt în mediul nostru exterior.

Pe de o parte, Duhul Sfânt lucrează în noi și ne călăuzește, ne unge, adaugă mai mult Dumnezeu ființei noastre și elimină orice este negativ. Pe de altă parte, Duhul lucrează în mediul nostru prin intermediul tuturor lucrurilor pentru a ne disciplina.

Disciplina Duhului Sfânt din afara noastră se coordonează cu mișcarea și călăuzirea Sa interioară pentru a ne face să creștem în viață spre maturitate și să ne lărgim capacitatea de a avea plinătatea vieții.

De multe ori trecem prin lucruri dificile, lucruri neplăcute și situații dureroase, iar în mijlocul tuturor acestor lucruri, Duhul Sfânt lucrează prin disciplina Sa pentru a ne face să fim puțin mai deschiși față de Domnul și să avem o capacitate lărgită de a fi umpluți cu Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că, deși de multe ori suferim prin disciplina Duhului Sfânt, toate lucrurile lucrează împreună spre bine, căci suntem transformați după imaginea lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu (v. 29). Slavă Domnului!

Dacă ascultăm de ungerea Domnului, dacă urmăm călăuzirea Duhului ca ungere din noi, voia lui Dumnezeu este împlinită și atributele Sale sunt lărgite în noi. Ungerea interioară în acest caz este suficientă pentru noi, căci suntem ascultători, iar Domnul ne poate lărgi capacitatea de a fi aduși la maturitate.

Dar de atâtea ori nu ascultăm de ungerea interioară a Domnului și nu ascultăm de călăuzirea Lui din noi. Suntem încăpățânați, ne răzvrătim de fiecare dată și nu ascultăm de ungerea interioară; prin urmare, Duhul Sfânt este obligat să creeze un mediu care să ne pedepsească și să ne disciplineze, făcându-ne astfel să ne supunem.

Ungerea Duhului Sfânt în noi este un act dulce al dragostei lui Dumnezeu față de noi și este dorința Sa originală. El vrea să fie atât de dulce, drag și aproape de noi și Se distribuie în noi tot timpul.

Însă dacă nu ascultăm de ungerea interioară, Domnul va lucra prin disciplina Duhului Sfânt ca un act al mâinii lui Dumnezeu, pe care El este obligat să îl îndeplinească. Rezultatul este lărgirea capacității noastre, astfel încât să putem fi aduși la maturitate și să avem plinătatea vieții.

Fie ca noi să nu căutăm niciodată să scăpăm de aranjamentul lui Dumnezeu, nici măcar o dată, căci acest lucru ne va face să pierdem o oportunitate de a ne lărgi capacitatea. Pe măsură ce trecem prin suferințe, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului, astfel încât capacitatea noastră de a-L primi și de a-L savura pe Dumnezeu să poată fi lărgită.

Ceea ce alții pot vedea în noi este maturitate în viață, dar ceea ce nu văd este acumularea disciplinei Duhului Sfânt pe care o primim zi de zi de-a lungul anilor (Evrei 12:10).

Multe situații, circumstanțe, persoane, lucruri și situații sunt folosite de Domnul pentru a ne lărgi capacitatea de a primi mai mult din Dumnezeu; aceasta este disciplina Duhului Sfânt.

El vrea să ne înnoiască și să ne schimbe opiniile, gândurile, preferințele, alegerile, ideile și deciziile, căci vrea să umple fiecare parte a ființei noastre cu viața Sa.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului zi de zi și să-I permitem să ne lărgească capacitatea de a-L primi și de a-L savura pe Dumnezeu, astfel încât să putem ajunge la maturitate, la plinătatea vieții!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să urmăm ungerea interioară și să ascultăm de călăuzirea Duhului Sfânt din noi. Amin, Doamne, mișcă-te în noi, lucrează în noi și călăuzește-ne în toate lucrurile. Adaugă mai mult din Dumnezeu ființei noastre. Fie ca atributele lui Dumnezeu să ne umple virtuțile. Crește-ne capacitatea de a-L primi pe Dumnezeu și de a-L savura, chiar și de a-L exprima pe Dumnezeu. O, Doamne, Te iubim și ne deschidem întreaga ființă Ție! Ai Tu o cale în ființa noastră prin ungerea Ta și în jurul nostru prin disciplina Duhului Sfânt pentru a ne duce la maturitate, pentru a ne lărgi capacitatea de a avea plinătatea vieții! Fie ca noi să ne deschidem dulcelui Tău act de dragoste față de noi prin ungerea Ta. Fie ca noi să nu încercăm să scăpăm de disciplina Duhului Sfânt prin mediul nostru. O, Doamne, ai Tu calea Ta să ne lărgești capacitatea de a fi umpluți cu viața divină până la capăt! Fie ca disciplina Duhului Sfânt să se acumuleze în noi în mod secret, ducând la lărgirea capacității noastre spre maturitate, pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca viață!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Maturity is Being Enlarged in our Capacity by the Discipline of the Holy Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 3 cu tema: Maturitatea miresei (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu ne tratează și ne deschidem Lui pentru ca omul nostru interior să fie eliberat

27/12/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Văzând că Dumnezeu este Cel care ne tratează, ne deschidem Lui, nu ne iubim sinele și Îl lăsăm să zdrobească omul nostru exterior, astfel încât omul nostru interior să fie eliberat.

Cu cât creștem mai mult în Domnul în viața noastră creștină, cu atât ne dăm seama că ceea ce suntem prin natură nu înseamnă nimic – doar ceea ce constituie Duhul în ființa noastră contează; disciplina Duhului Sfânt ne distruge ființa naturală și aduce constituția Duhului Sfânt, astfel încât omul exterior să fie zdrobit și omul interior să fie înnoit și eliberat. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să trăim o viață creștină potrivită, fiind una cu Domnul pentru a-L exprima, chiar și pentru a fi la fel ca El, în toate lucrurile.

În 2 Împ. 4:8-9 vedem cum Elisei a trecut prin Sunem și a fost acolo o femeie care l-a găzduit; el nu a predicat nimic și nici nu a făcut vindecări, dar ea a simțit că el era un om sfânt al lui Dumnezeu. Această femeie l-a identificat ca un om al lui Dumnezeu prin felul în care își lua masa; aceasta este impresia pe care Elisei le-a lăsat-o altora.

Ce impresie le dăm oamenilor? Ce iese din noi atunci când ei ne văd, când ne trăim viața de zi cu zi? Dacă omul nostru exterior nu este zdrobit, ceea ce vor vedea alții este omul nostru exterior, omul nostru natural. Le vom da altora un sentiment neplăcut că ne iubim pe noi înșine, suntem încăpățânați și suntem mândri.

Sau poate ei văd că suntem foarte elocvenți și deștepți. Dacă omul nostru natural este bun, alții vor avea o impresie bună despre noi, dar ceea ce obțin este doar omul natural, nu Cristos. Ceea ce vrea Dumnezeu este ca Cristos să fie exprimat prin noi.

El nu vrea ca să le dăm altora o impresie bună despre noi înșine, că suntem oameni buni care încearcă să asculte de Dumnezeu și să facem ceea ce spune cuvântul Lui; El vrea ca Cristos să fie trăit în noi. Singurul mod în care acest lucru este posibil este dacă omul nostru exterior este zdrobit, astfel încât omul interior să poată fi eliberat și exprimat.

Unde este Dumnezeu astăzi? El nu este numai în ceruri; El este, de asemenea, în duhul nostru, locuind în noi, trăind în noi și făcând toate lucrurile în noi. El este în duhul nostru, dar duhul nostru ca om interior este învăluit și înconjurat de omul nostru exterior.

Ne zidim omul exterior de-a lungul anilor și suntem puternici în omul nostru exterior. Cum poate fi eliberat și exprimat omul interior când omul exterior este atât de puternic și activ? O, Doamne! Ceea ce văd alții în noi este care sunt cele mai puternice puncte ale omului nostru exterior; ei nu Îl văd pe Cristos în noi, ei văd ceva din omul exterior exprimat.

Dacă omul exterior nu este zdrobit, duhul nostru nu va fi eliberat, iar ceea ce ne exprimăm este doar noi înșine, omul nostru natural. Dumnezeu ne-a pus în lume pentru ca prezența noastră să creeze foame și sete după dreptate în păcătoși, în credincioși și în cei din lume.

Dar dacă ne exprimăm omul exterior și omul nostru interior este închis în noi, alții nu Îl vor vedea pe Cristos în noi și nici nu vor fi atrași de Domnul. Fie ca Domnul să aibă o cale în ființa noastră.

Pe partea pozitivă, trebuie să Îl savurăm pe Domnul, să petrecem timp cu El în cuvânt, să ne întâlnim cu sfinții și să avem tot felul de practici de viață care ne ajută să-L mâncăm, să-L bem și să ne împărtășim din bogățiile Lui. Pe de altă parte, trebuie să realizăm că Domnul dorește să dărâme omul nostru exterior, astfel încât omul nostru interior să poată fi eliberat și exprimat și trebuie să cooperăm cu operarea Domnului în noi.

Disciplina Duhului Sfânt distruge dispoziția noastră naturală și constituie o nouă dispoziție cu un nou caracter în noi

Chiar dacă noi, credincioșii în Cristos, am fost regenerați de Dumnezeu și avem viața și natura Sa în duhul nostru, de atâtea ori încă trăim în noi înșine, prin noi înșine și pentru noi înșine și ne exprimăm pe noi înșine, nu pe Domnul. Dacă avem niște virtuți și calități bune, încercăm să le îmbunătățim și „le folosim pentru slava lui Dumnezeu”, în timp ce încercăm să înlăturăm sau să suprimăm unele dintre lucrurile negative din ființa noastră.

Dar ceea ce dorește Domnul să facă în noi este să își facă domiciliul în inima noastră, astfel încât El să se poată exprima prin noi. Trebuie să fim întăriți cu putere de către Tatăl prin Duhul, astfel încât Cristos să își poată face locuința în inimile noastre prin credință (Efeseni 3:16-17).

Domnul nu vrea să folosească lucrurile bune din ființa noastră și apoi să dărâme lucrurile rele din noi; orice suntem prin naștere – bun sau rău, util sau nu – este natural și-L împiedică pe Duhul Sfânt să constituie viața divină în ființa noastră. Deci, Domnul lucrează prin disciplina Duhului Sfânt pentru a ne expune și a distruge firea noastră naturală, astfel încât El să poată constitui o nouă dispoziție în noi, cu un caracter nou, cu noi virtuți care Îl exprimă.

Deoarece orice suntem prin naștere este natural și Îl împiedică pe Domnul să facă ceea ce El vrea să facă în noi, ne dăm seama că puterea noastră naturală, înțelepciunea naturală, inteligența naturală, dispoziția naturală, deficiențele naturale și virtuțile naturale trebuie să fie toate zdrobite pentru ca Duhul să-L introducă pe Dumnezeu în noi.

Caracterul și obiceiurile noastre trebuie, de asemenea, dărâmate, pentru ca Duhul Sfânt să formeze în noi o nouă dispoziție, un nou caracter, noi obiceiuri, noi virtuți și noi atribute. Cum poate Duhul Sfânt să facă asta? În primul rând, El lucrează în noi pentru a ne lumina, a ne inspira, a ne conduce și a ne satura cu viața divină.

Când suntem întăriți lăuntric de către Tatăl prin Duhul în omul interior, ne putem deschide către El și îi putem permite lui Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră. Duhul Sfânt lucrează și în mediul nostru pentru a aranja totul – fiecare detaliu, persoană, materie și lucru – pentru a dărâma ceea ce suntem în mod natural.

De atâtea ori pare că totul și toți cei din jurul nostru ne sunt contrare, încercând să ne dărâme și să ne doboare; acesta nu este oameni și lucruri sau chiar Satan, ci este Duhul Sfânt care lucrează prin disciplina Sa pentru a dărâma omul nostru natural.

De exemplu, ne iubim soțul sau soția și îi mulțumim Domnului pentru el/ea, dar Domnul a aranjat ca soțul/soția noastră să ne expună și să ne dărâme ființa naturală. Domnul aranjează persoane, chestiuni și lucruri, inclusiv tot felul de situații și medii, pentru a ne expune și a dărâma rapiditatea sau încetineala noastră naturală și pentru a desființa istețimea sau plictitudinea noastră naturală.

El aranjează, de asemenea, lucruri pentru a ne distruge înțelepciunea sau nesăbuința noastră naturală. Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, celor care sunt chemați după planul Său, căci El vrea să-i conformeze chipului lui Cristos, Fiul Întâi născut al lui Dumnezeu (Rom. 8:28-29).

Toate lucrurile, toate chestiunile, toate persoanele și toate situațiile sunt folosite de Domnul nu numai pentru ca El să crească în noi, ci și pentru ca multele aspecte ale ființei noastre naturale să fie dărâmate, astfel încât El să ne poată conforma chipului lui Cristos.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că ceea ce suntem prin natură nu înseamnă nimic; numai ceea ce Duhul constituie în ființa noastră contează, pentru că doar o nouă creație este ceea ce contează (Ioan 3:6; 2 Cor. 5:17; Gal. 6:15). Fie ca noi să vedem că Duhul Sfânt lucrează prin tot felul de lucruri, persoane, chestiuni și situații pentru a ne distruge firea și obiceiurile naturale și pentru a aduce constituirea Duhului Sfânt în maturitate și dulceață.

Dumnezeu Însuși aranjează totul în mediul nostru, pentru ca El să formeze în noi o nouă dispoziție, un nou caracter și noi atribute. Rezultatul este că omul exterior este zdrobit și omul interior are o cale de a fi eliberat și exprimat, iar Domnul este Cel care este exprimat prin noi (2 Cor. 4:16).

Dacă vedem acest lucru, dacă ne dăm seama că toate lucrurile sunt aranjate în mod suveran de către Dumnezeu pentru a dărâma omul nostru exterior, astfel încât omul interior să poată fi înnoit, eliberat și exprimat, nu ne vom mai împotrivi Domnului în ceea ce face El, ci vom coopera cu El și Îi vom permite să-și facă domiciliul în inima noastră.

Doamne Isuse, luminează-ne să ne dăm seama că tot ceea ce suntem prin natură nu înseamnă nimic, căci doar ceea ce constituie Duhul în ființa noastră contează! Amin, Doamne, vechea creație cu toate virtuțile, caracterul și dispoziția omului natural nu contează – doar o nouă creație contează! Pătrunde în noi. Fie ca Tu să ai o cale de a ne distruge dispoziția și obiceiurile naturale și de a aduce constituirea Duhului Sfânt în maturitate și dulceață. Ne deschidem Ție, dragă Doamne. Nu vrem să ne împotrivim sau să cârtim împotriva Ta atunci când experimentăm disciplina Duhului Sfânt. Fie ca Duhul Sfânt să se miște în noi să ne lumineze, să ne inspire, să ne conducă și să ne umple cu viața divină. Fie ca să ne dăm seama că Duhul lucrează în mediul nostru și prin multe lucruri și persoane pentru a ne distruge ființa naturală, astfel încât El să poată constitui o nouă dispoziție în ființa noastră! O, Doamne, Ție ne deschidem în toate: fie ca Tu să ai o cale de a ne conforma chipului lui Cristos!

Înțelegând că Dumnezeu ne tratează și nu ne iubim pe noi înșine, ci ne deschidem către El, astfel încât omul exterior să fie zdrobit și omul interior să fie eliberat și exprimat

Suferințele, încercările și problemele sunt porția fiecărei ființe umane, iar noi, în calitate de credincioși în Cristos, nu suntem diferiți; în cazul nostru, totuși, toate aceste lucruri ar trebui să aibă un rezultat pozitiv – suntem conformați cu chipul lui Cristos.

Cu toate acestea, mulți credincioși în Cristos care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăresc pot trece prin atâtea tratări, probleme, încercări și suferințe de ani de zile, dar se pare că ei rămân neschimbați. Sunt la fel ca înainte, dar acum au mai multe experiențe de încercări și suferințe.

De ce atât de mulți oameni rămân neschimbați după ce au fost tratați ani de zile? Există două motive principale: ei nu văd că Dumnezeu îi tratează din cauza faptului că se află în întuneric și se iubesc pe ei înșiși foarte mult. Reacția noastră naturală la orice suferință, dificultăți sau opoziție este să ne ne împotrivim, crezând că cutare persoană sau acel lucru este problema, nu noi înșine.

Dacă suntem în întuneric, deși Dumnezeu lucrează și distruge, credem că sunt persoane, lucruri, situații și chestiuni care ni se întâmplă și ne opunem lor. Ne putem plânge chiar împotriva lor, crezând că suntem tratați într-un mod dur. Dar când Domnul strălucește asupra noastră și ne dăm seama că mâna lui Dumnezeu este cea care operează în mediul nostru prin disciplinarea Duhului Sfânt, vom accepta acțiunile lui Dumnezeu (Iov 10:13; Efeseni 3:9).

Pur și simplu ne vom da seama că Dumnezeu este Cel care ne tratează pentru a ne zdrobește omul exterior, astfel încât omul interior să poată fi realizat. Domnul să Se îndure de noi, astfel încât să vedem că mâna lui Dumnezeu este cea care este asupra noastră pentru a ne trata, nu lumea, familia noastră, șeful nostru sau oricare dintre sfinții care ne tratează.

Deși lucrurile care ni se întâmplă sunt insuportabile sau prea dure, Domnul vrea să ne trateze, iar noi trebuie să acceptăm și să credem tot ce a făcut Domnul. Poate părea că presiunea este prea mare, relațiile sunt prea dure și limitările sunt prea stricte, dar Dumnezeu nu poate greși niciodată în ceea ce face.

Iosif a fost o persoană care și-a dat seama că nu frații săi, faraonul sau Potifar l-au tratat pentru a-l face să sufere, ci că Dumnezeu a lucrat în el și asupra lui pentru a transforma toate lucrurile în bine. El a trecut prin multe suferințe, persecuții și trădari nedrepte și chiar prin închisoare, dar era convins că Dumnezeu lucrează în toate, iar rezultatul a fost că nu a fost amar împotriva mediului sau a fraților săi, ci a fost una cu Dumnezeu în toate. lucruri.

Al doilea motiv pentru care un om nu este stricat deși poate trece prin relații și suferințe este că se iubește pe sine prea mult. Cu toții ne iubim pe noi înșine. Acesta este motivul pentru care Satan i-a cerut permisiunea lui Dumnezeu îl trateze pe Iov, pentru că el știa că Iov se iubește pe sine.

Pentru că ne iubim pe noi înșine, încercăm să ne salvăm de probleme, să ne ferim de suferință și să stăm departe de greutăți și limitări. Ne plângem lui Dumnezeu și altora și există multe neînțelegeri și nemulțumiri în ființa noastră pentru că ne iubim pe noi înșine în secret.

Iubireasecretă de sine este sursa și rădăcina problemei. Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să strălucească asupra noastră pentru a ne expune dragostea de sine. Să ne dăm seama că sinele nostru nu este persoana noastră reală – Cristos în duhul nostru este persoana noastră, iar omul nostru interior este persoana reală care trăiește în noi.

Când vedem că Dumnezeu ne tratează pentru a ne conforma chipului lui Cristos și pentru a face ca omul interior să fie înnoit și exprimat, ne vom iubi din ce în ce mai puțin sinele. Când Domnul vorbește în noi și dezvăluie dragostea de sine, ne vom întoarce pur și simplu către Domnul și Îl vom iubi, chiar ne vom consacra Lui. Trebuie să-i cerem lui Dumnezeu să îndepărteze din noi toată dragostea de sine.

S-ar putea să nu fim conștienți de cât de mult ne iubim pe noi înșine, așa că trebuie să-I cerem Lui să ne expună, să ne lumineze și să ne întărească să-L iubim pe El și să nu iubim pe sine. Trebuie să realizăm că tot ceea ce trecem are un singur scop: ca viața lui Dumnezeu va fi eliberată prin noi și exprimată în noi (Ioan 12:24-26; 2 Cor. 4:12).

Pentru aceasta, omul nostru exterior trebuie să fie zdrobit în așa măsură încât omul nostru interior să poată fi eliberat și exprimat! Când se întâmplă acest lucru, Domnul este exprimat prin noi, trăim o viață creștină autentică și Îl putem sluji pe Domnul!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție. Fă-ne să vedem că Tu ești Cel care operează în noi și în mediul înconjurător pentru a Te introduce în noi și pentru a dărâma omul nostru natural. O, Doamne, vrem să acceptăm faptele Tale din mâna Ta și să nu ne plângem sau să ne împotrivim. Strălucește asupra noastră. Iluminează-ne să ne dăm seama că disciplina Duhului Sfânt este să distrugă omul nostru natural și să elibereze omul interior pentru ca Domnul să fie exprimat prin noi. Doamne, fă-ne să vedem cât de mult ne iubim pe noi înșine. Îndepărtează de la noi toată dragostea secretă de sine. Fie ca noi să Te iubim mai mult pe Tine decât ne iubim pe noi înșine. Fie ca noi să fim atașați de Tine și să trăim un singur duh cu Tine, respingându-ne pe sine și nu iubindu-ne pe noi înșine. Fie ca viața Ta să fie exprimată prin noi. Salvează-ne de la a pierde atât de mult timp încercând să ne salvăm pe noi înșine. Fie ca noi să vedem mâna Ta și să ne consacrăm de bunăvoie Ție. Amin, Doamne, astăzi ne încredințăm în mâinile Tale! Ai Tu o cale în noi și în jurul nostru, pentru ca omul nostru exterior să fie zdrobit și omul interior să fie exprimat și eliberat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing that God Deals with us and Opening to Him so that our Inner Man is Released, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 1 (Semnificația intrinsecă a vieții creștine) ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

A trăi viața creștină înseamnă să acceptăm disciplina Duhului Sfânt

27/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

A trăi viața creștină înseamnă să acceptăm disciplina Duhului Sfânt, căci Dumnezeu vrea să ne ia gustul și să ne schimbe mirosul prin disciplina Sa, care este golirea lui Dumnezeu din vas în vas până când vom avea gustul curat al lui Cristos. și emanăm mireasma curat al lui Cristos. Amin!

Pe de o parte, viața creștină este ceva foarte pozitiv, căci este ca noi să-L trăim pe Cristos iubindu-L pe Cristos, făcând toate lucrurile în persoana lui Cristos și umblând demn de chemarea cu care am fost chemați. Pe de altă parte, există aspectul tratărilor, disciplina Duhului Sfânt, pe care noi, ca credincioși în Cristos, o experimentăm.

Domnul ne iubește, așa că ne disciplinează. Când vorbim despre disciplina Duhului Sfânt, nu ar trebui să ne gândim că aceasta este numai pentru cei care sunt maturi în Domnul, pentru că este atât de profundă încât doar când suntem pe deplin crescuți o pot experimenta.

Trebuie să ne dăm seama că, așa cum viața noastră creștină este ca noi să-L trăim pe Cristos, să-L iubim pe Cristos, să facem toate lucrurile în fața lui Cristos și să umblăm demni de chemarea lui Dumnezeu, tot așa trebuie să acceptăm disciplina Duhului Sfânt.

Disciplina Duhului Sfânt este ceva ce trebuie să înțelegem, să acceptăm și să-i învățăm pe alții chiar și atunci când sunt tineri în Domnul. Domnul îi disciplinează pe toți cei pe care îi iubește și nu vrea să fim în largul nostru.

Atunci când poporul lui Israel era în largul lui, lâncezind în țară, dușmanul a intervenit și ei L-au falimentat pe Dumnezeu, pierzând chiar stăpânirea țării bune. Atunci când David s-a simțit în largul lui, a săvârșit cel mai mare păcat cu Bat-Șeba și Domnul a trebuit să-l disciplineze.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să ne dăm seama că, fie că credem că merităm sau nu, Domnul ne disciplinează, pentru că El ne iubește și El vrea să obțină rodul pașnic al dreptății, adică pentru ca Cristos să trăiască din noi în dreptate și pace. Amin!

Pe partea pozitivă, trebuie să-L iubim pe Domnul și să trăim pe Cristos, și trebuie să trăim în persoana lui Cristos, să facem toate lucrurile una cu Domnul și să avem un fel de viață și de umblare care să fie demn de chemarea lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, trebuie să nu murmurăm sau să ne răzvrătim împotriva disciplinei Duhului Sfânt, ci să o primim, deschizându-ne Domnului și încredințându-ne sufletul Creatorului nostru credincios, pentru că El știe ce face, El știe ce vrea să facă. câștig în noi și El își va îndeplini scopul în toate aceste lucruri.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului nu numai pe partea pozitivă pentru a-L savura și a-L iubi, ci și atunci când disciplina Sa ajunge la noi, pentru ca noi să fim în pace cu El și să fie rodul dreptății, pentru ca Cristos să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi.

A trăi viața creștină înseamnă să acceptăm disciplina Duhului Sfânt

În Ier. 48:11 Domnul vorbește despre Moab, care a fost liniștit din tinerețe; nu a fost golit din vas în vas și, prin urmare, gustul i-a rămas în el și mirosul nu i se schimbă. Pe măsură ce citim cu rugăciune acest verset, deschizându-ne Domnului pentru strălucirea Lui asupra noastră personal, ne vom da seama că în atât de multe feluri ne-am simțit în largul nostru, pentru că nu am fost goliți din vas în vas, iar gustul nostru a rămas în noi și mirosul nostru nu se schimbase. O, Doamne!

Acest verset îi descrie pe cei care nu au suferit nicio pedeapsă sau suferințe înaintea Domnului, ci mai degrabă, ei sunt așezați, nu sunt schimbați.

Pe vremuri, felul în care se făceau vinul era prin zdrobirea strugurilor și apoi să pună vinul în vase, unde drojdia, drojdia, mergea la fund. Apoi, au turnat vinul de pe vârf într-un alt vas și au așteptat ceva timp să se așeze drojdia, apoi au turnat din nou, până au obținut vinul curat. O turnare nu a fost suficientă; unele drojdie trebuiau să rămână în celălalt vas; prin urmare, a fost nevoie de turnare și cernere din nou și din nou.

Ce tragedie ar fi pentru noi să fim creștini și în viața de biserică de mulți ani să fim încă în largul nostru, să nu fim goliți din vas în vas, ci având același miros ca atunci când nu eram creștini sau înainte de a veni în viata de biserică! O, Doamne! În acest aspect disciplina Duhului Sfânt este foarte folosită de Domnul.

A trăi viața creștină înseamnă a accepta disciplina Duhului Sfânt. Dumnezeu vrea să ne ia gustul și să ne schimbe mirosul acceptând disciplina Duhului Sfânt (Ier. 48:11; 2 Cor. 2:14-15; S. S. 4:16; 2 Împ. 4:8-9).

Disciplina Duhului Sfânt este golirea de către Dumnezeu din vas în vas pentru îndepărtarea drojdiei, a drojdiei, a omului nostru natural exterior, până când vom avea gustul curat al lui Cristos și vom emana mireasma curat al lui Cristos.

Uneori întâlnești un frate sau o soră care Îl iubește atât de mult pe Domnul, dar când vorbești cu ei, simți că au un miros, ceva foarte puternic de la omul lor natural. Pe de o parte, ei îl iubesc pe Domnul; pe de altă parte, mirosul lor rămâne, căci Domnul nu i-a golit din vas în vas.Aceste deșeuri, sedimentele, semnifică omul nostru natural, omul nostru exterior.

Domnul folosește tot felul de lucruri, persoane, medii și situații pentru a ne turna din vas în vas, astfel încât drojdia noastră – omul nostru natural – să fie cernută și îndepărtată. Trebuie să acceptăm disciplina Duhului Sfânt, astfel încât mireasma nostru să fie schimbat și să emanăm mireasma curat al lui Cristos.

Când alții ne întâlnesc și vorbesc cu noi, când vorbim cu alții la serviciu sau acasă, Cristos trebuie să emane din ființa noastră. Nu ar trebui să avem doar o savurare superficială a lui Cristos, ci să-i permitem Domnului să intre mai adânc în noi, acceptând disciplina Duhului Sfânt, astfel încât resturile omului nostru natural, ale omului nostru exterior, să poată fi îndepărtate, iar mireasma lui Cristos poate fi emanat din ființa noastră.

Acest lucru necesită încercări și pedepse.

Unele încercări și pedepse se datorează nesăbuinței, păcatului și neglijenței noastre; altora, totuși, ele ni se aplică pur și simplu în mod suveran de către Domnul pentru ca noi să fim goliți, turnați dintr-un vas în altul și să ni se schimbe mirosul și să ne fie luat gustul.

Ceea ce vrea Domnul să câștige este doar Cristos care trăiește în noi, Cristos fiind exprimat prin noi și Cristos fiind emanat prin noi. Oriunde mergem, trebuie să aducem mireasma lui Cristos. Dar dacă nu acceptăm disciplina Duhului Sfânt prin aranjamentul suveran al Domnului în mediul nostru, în viața bisericii și în viața de familie, vom rămâne la fel și Domnul nu are cum să se exprime prin noi.

Cu toții căutăm să fim în largul nostru; ne place să fim confortabili și să o luăm ușor și niciunul dintre noi nu iubește încercările, pedeapsa sau disciplina. Totuși, Domnul vrea să ne curețe; El vrea să fim în pace și să-L exprimăm pe Cristos, dar, în același timp, vrea să-l trateze omul nostru natural pentru ca Cristos să se poată exprima prin noi.

Să permitem acestor cuvinte cu privire la Moab să ne trezească și să ne facă să fim înaintea Domnului, astfel încât să putem coopera și să acceptăm disciplina Duhului Sfânt pentru ca Dumnezeu să ne schimbe mirosul și să ne înlăture gustul.

Pe măsură ce trecem prin încercări, pedeapsă și situații care sunt aranjate suveran de către Dumnezeu pentru a face față omului nostru natural, trebuie să ne deschidem pur și simplu Domnului din interior, astfel încât El să ne reverse din vas în vas, să ne golească de noi înșine și purifică-ne.

Doamne Isuse, vrem să trăim viața creștină acceptând disciplina Duhului Sfânt. Ne deschidem Ție, dragă Doamne. Salvează-ne să rămânem la fel. Fie ca noi fim turnați din vas în vas și, prin urmare, să nu avem același gust și miros ca înainte. O, Doamne Isuse, fie ca noi să acceptăm disciplina Duhului Sfânt, astfel încât să fim goliți din vas în vas pentru îndepărtarea deșeurilor omului nostru natural exterior. Pune calea Ta în noi, Doamne, ca omul nostru exterior să fie zdrobit și îndepărtat și să iasă la iveală gustul curat al lui Cristos. Fie ca noi să purtăm mireasma lui Cristos, care emană mireasma curat al lui Cristos, și să nu purtăm propria noastră mireasmă și să nu avem propriul gust. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Nu vrem să rămânem la fel. Nu vrem să fim neatinși și întregi.. Pune-ți calea în ființa noastră prin toate lucrurile pe care le aranjezi în mod suveran în jurul nostru. Pătrunde în noi. Schimbă-ne din interior. Vrem să binevenim disciplina Duhului Sfânt!

Acceptăm disciplina lui Dumnezeu de a fi golit din vas în vas până când vom aduce roadele pașnice ale dreptății

Pe partea pozitivă, viața creștină este o viață în care Îl trăim pe Cristos, umblând cu vrednicie de chemarea lui Dumnezeu și trăind și făcând toate lucrurile în fața lui Cristos, în însăși persoana Sa. Pe partea negativă, din moment ce încă mai avem omul natural care este foarte viu și activ, chiar și în lucrarea lui Dumnezeu și în viața noastră de zi cu zi, trebuie să acceptăm disciplina Duhului Sfânt.

A trăi viața creștină înseamnă a accepta disciplina Duhului Sfânt. Dumnezsinele nostru este Tatăl duhurilor și ne disciplinează prin încercări și pedeapsă, astfel încât să ne putem împărtăși din sfințenia Sa (Evr. 12:4-13). El ne varsă dintr-un vas în altul, astfel încât să ne pierdem gustul și mirosul și să purtăm doar mireasma lui Cristos.

Dumnezeu nu vrea ca să ne menținem propriul nostru gust și miros; El vrea ca Cristos să fie exprimat prin noi. S-ar putea să fim credincioși de zece ani sau mai mult, dar gustul nostru poate fi în continuare același; este posibil să avem același miros pe care îl aveam înainte de a crede în Domnul. O, Doamne!

Cuvântul „miros” în ebraică înseamnă miros propriu, care este aroma a ceva în gustul său original. O Doamne, cum rămâne cu mirosul nostru, gustul nostru, aroma noastră? Mai avem același gust ca înainte să fim mântuiți? Ne numim acum creștini, dar facem aceleași lucruri ca înainte, suntem implicați în aceleași activități și participăm la același potop de plăceri și divertisment ca și ceilalți?

Trăim oare noi viața creștină și viața de biserică prin construirea propriilor noastre gusturi, mireasmă și miros? Cât de mult avem nevoie de disciplina Duhului Sfânt!

Cei care nu au trecut niciodată prin încercări și pedeapsă nu au fost goliți din vas în vas. Ca urmare, gustul drojdiei, sedimentul dispoziției lor naturale, omul lor exterior, sinele lor, rămâne în interiorul lor și mirosul lor nu este schimbat (Ier. 48:11; Rom. 8:28-29: Cânt. Cânt. 4:16).

Cu toții trebuie să ne rugăm și să ne deschidem către Domnul pentru a putea accepta disciplina Duhului Sfânt și a-I permite Domnului să ne golească din vas în vas, astfel încât mirosul nostru să fie schimbat și gustul nostru să nu rămână în noi înșine.

Când vom vedea nevoia disciplinei lui Dumnezeu, ne vom da seama că este atât de prețios pentru El să ne dezrădăcineze și să ne golească din vas în vas. Dumnezeu are o cale prin disciplina Sa de a ne trata, astfel încât să ne pierdem mirosul original și să aducem rodul pașnic al dreptății.

După cum se vede în Evr. 12:11, deși s-ar putea să nu ne placă sau să nu ne bucurăm de disciplinarea Duhului Sfânt în momentul de față, dacă o acceptăm, ea va aduce roada pașnică a dreptății dacă am fost exercitați de ea. Dumnezeu lucrează asupra noastră. El vrea să ne ia gustul și să ne schimbe mirosul, golindu-ne din vas în vas prin aranjamentul Său suveran în mediul nostru.

S-ar putea să fim întristați de disciplinarea Duhului Sfânt, dar nu ar trebui să cârtim și nici să ripostăm; mai degrabă, trebuie să învățăm să o acceptăm. Când facem pace cu Dumnezeu și acceptăm disciplina Sa, realizând că nu omul ne persecută nici frații din biserică nu ne tratează, ci Domnul care exercită disciplina asupra noastră, vom avea pace.

Problema este că de multe ori nu avem pace; ne luptăm, ne justificăm, ripostăm și încercăm să facem multe lucruri pentru a rămâne la fel. Nimeni nu vrea să se schimbe. Nimeni nu vrea să-și schimbe mirosul sau gustul; toți vrem să rămânem la fel. Dar trebuie să ne dăm seama că Domnul, în dragostea și îndurarea Sa, se ocupă de noi prin disciplinarea Duhului Sfânt pentru a obține rodul pașnic al dreptății.

Fie ca noi să învățăm să nu ne luptăm cu Dumnezeu sau să ne certăm cu El, ci să facem pace cu El și înaintea Lui că El lucrează în noi pentru a obține rodul dreptății.

La fel ca Maria, avem un vas de alabastru umplut cu un parfum din nard pur foarte valoros și numai atunci când vasul de alabastru este spart casa se umple cu mireasma unguentului și putem turna totul asupra Doamnului (Ioan 12:2-3; Marcu 14:3; S. S. 1:12). Omul nostru exterior este semnificat prin acest vas de alabastru; omul nostru exterior trebuie să fie zdrobit pentru ca omul interior să poată ieși în afară.

Domnul lucrează în noi și asupra noastră în atât de multe moduri diferite, în scopul de a zdrobi vasul de pământ, vasul de alabastru, învelișul exterior (2 Cor. 4:7; Ioan 12:3, 24; Rom. 8:28-29). Fie ca noi să cooperăm cu Domnul în lucrarea Lui în noi și asupra noastră.

Fie ca noi să-I permitem să zdrobească omul nostru exterior prin disciplina Duhului Sfânt, astfel încât omul interior să fie eliberat și să curgă afară. Fie ca noi să nu ne împotrivim Domnului în disciplinarea Sa asupra noastră, ci mai degrabă să cooperăm cu El, astfel încât vasul de alabastru să fie zdrobit și nardul curat al lui Cristos constituit în ființa noastră să fie eliberat să curgă afară.

O, fie ca mireasma lui Cristos să emane din noi, pentru ca alții să-L miroasă pe Cristos, să-L primească pe Cristos, să fie umpluți de Cristos și să fie atrași de Cristos!

Doamne Isuse, îndură-Te de noi și golește-ne din vas în vas, ca să se schimbe mirosul firii noastre naturale și să fie zdrobit omul nostru exterior. Ne încredințăm Ție, Tată al duhurilor, ca să ne tratezi prin încercări și pedeapsă, ca să ne împărtășim din sfințenia Ta. Nu vrem să ne împotrivim sau să murmurăm împotriva mâinii Tale disciplinare. Fie ca sedimentul omului nostru exterior, sinele nostru, să fie îndepărtat și mireasma pură al lui Cristos să rămână și să emane din ființa noastră. O, Doamne Isuse, suntem deschiși Ție. Îți aducem vasul nostru de alabastru și-l spargem pentru ca nardul curat să fie turnat peste Tine și casa să se umple de mireasma mirului. O, Doamne Isuse, ne deschidem către lucrarea Ta asupra noastră și în noi în multe feluri, pentru ca omul exterior să fie zdrobit și omul interior să fie eliberat și să curgă afară. Fie ca Cristos să fie văzut în noi. Fie ca Cristos să curgă prin noi. Fie ca mireasma lui Cristos să fie emanată din ființa noastră. Pune calea Ta în noi, Doamne! Fă-ne creștini cu adevărat, cei care acceptă disciplina Duhului Sfânt pentru ca Cristos să se manifeste prin ei în toate!