În Psalmul 68 vedem numeroasele lucruri minunate pe care Cristos le-a făcut în înălțarea Sa; El S-a suit pe înălțime, i-a condus captivi pe cei luați captivi (Cristos ne-a condus captivi pe noi, credincioșii), a primit daruri de la Tatăl, a dat daruri Trupului și toate acestea sunt pentru locuința Sa, biserica.
Aleluia pentru faptele divine din Cuvântul lui Dumnezeu!
Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu; când a venit Cristos, Dumnezeu S-a mișcat în El, și El a fost tabernaculul lui Dumnezeu cu omul. Acum Cristos a fost lărgit, iar mișcarea lui Dumnezeu pe pământ astăzi se află în biserică, al cărei centru este Cristos.
Când Îl luăm pe Cristos ca centrul nostru, savurându-L și stând în victoria Sa, putem spune împreună cu Moise și cu psalmistul: Dumnezeu să Se ridice, toți inamicii Săi să fie împrăștiați și toți cei ce Îl urăsc să fugă dinaintea Sa!
În moartea Sa, Cristos a fost sub atac intens din partea inamicului, dar El S-a ridicat, inamicii Săi au fost înfrânți, iar cei care L-au urât au trebuit să fugă dinaintea Sa.
Satan și îngerii săi răzvrătiți, cu toți conducătorii și toate principalitățile rele din locurile cerești, toți aceștia au fost învinși și dați de rușine de către Cristos, care a triumfat asupra lor prin cruce.
Cristos a obținut victoria, iar noi, ca popor al Său – care nu am participat la această luptă monumentală, ci “am rămas acasă”, adică am rămas în El, odihnindu-ne – împărțim prada.
După război există pradă pentru cei care obțin victoria; după ce Cristos a câștigat victoria în mod decisiv, noi, ca armatele Sale, savurăm și împărțim prada. Prada reprezintă toate câștigurile înfăptuirii, finalizării, realizării și obținerii lui Cristos ca recolte ale victoriei morții, învierii și înălțării Sale.
Pe de o parte, noi ne odihnim și savurăm provizia și grija lui Dumnezeu pentru aleșii Săi, iar pe de altă parte, savurăm prada.
Iar această pradă nu este altceva decât Dumnezeul Triunic cu toate realizările Sale, adică Dumnezeul Triunic cu toate elementele mântuirii Sale complete, depline și atotinclusive. Aleluia!
Ca aleși ai lui Dumnezeu, savurăm pe Dumnezeu în tot ceea ce este, în tot ceea ce a făcut și face pentru noi, iar suntem beneficiari ai răscumpărării Sale juridice și a mântuirii Sale organice; pe măsură ce savurăm această porție, de asemenea, o anunțăm ca veste bună altora. Aleluia!
Astăzi vrem să mergem mai departe în Psalmul 68 și să vedem realizările lui Cristos în înălțarea Sa pentru zidirea Trupului lui Cristos.
În înălțarea Sa, Cristos ne-a condus captivi în convoiul Său de vrăjmași înfrânți
În înălțarea Sa, Cristos S-a urcat pe înălțimi (Psa. 68:18; Efes. 4:8; cf. 14:13); aceasta se referă la cel mai înalt vârf din univers. Cristos nu doar că l-a învins pe Satan și l-a făcut de rușine, triumfând asupra lui prin cruce, dar S-a și urcat pe cel mai înalt vârf din univers.
El i-a condus captivi pe cei luați în captivitate; acești captivi se referă la sfinții răscumpărați, care au fost luați captivi și întemnițați de către Satan înainte de a fi mântuiți prin moartea și învierea lui Cristos.
Din cauza căderii lui Adam, toți oamenii sunt născuți în păcat, captivii lui Satan; noi suntem născuți ca fiind captivi, nu ca oameni liberi, iar când a venit Cristos, El i-a luat captivi pe cei luați în captivitate de către Satan.
Cristos l-a învins pe Satan și i-a capturat pe captivii săi (inclusiv pe noi), iar apoi, ca un general care Își conduce captivii, Cristos ne-a condus captivi și ne-a dat ca daruri Tatălui (vezi 2 Cor. 2:12-14).
Cristos a fost ca un general triumfător care Și-a biruit inamicul cel mai înverșunat, Satan, și i-a luat pe captivii săi (cei care sunt răscumpărați și cred în Domnul) și i-a adus într-o procesiune triumfătoare în timp ce S-a înălțat la ceruri către Tatăl.
El ne-a capturat; motivul pentru care suntem aici în viața de biserică este pentru că Cristos ne-a capturat și ne-a condus la Tatăl. Este posibil să nu știm când ni s-a întâmplat acest lucru, dar acesta este un fapt divin.
Versiunea Amplificată a Noului Testament redă pasajul “El i-a condus captivi pe cei luați captivi” din Efes. 4:8a prin “El a condus un convoi de vrăjmași înfrânți”; acest lucru indică faptul că, în înălțarea Sa, Cristos a condus o procesiune a acestor vrăjmași înfrânți; Cristos ne-a condus captivi dintr-un război pentru celebrarea victoriei Sale.
Când Cristos S-a înălțat, noi ne-am înălțat cu El (Efes. 2:6); El ne-a condus într-un convoi de vrăjmași înfrânți la Tatăl și ne-a dat Tatălui ca daruri, apoi Tatăl ne-a dat înapoi Fiului ca daruri, iar Fiul ne-a dat ca daruri Trupului.
În experiența noastră, trebuie să-L urmăm pe Cristos în convoiul Său de vrăjmași înfrânți.
Pavel a mărturisit că, deși nu s-a odihnit în duhul său când a venit la Troa pentru Evanghelie, pentru că nu l-a găsit pe fratele său Titus și, astfel, a plecat în Macedonia, el L-a slăvit pe Dumnezeu pentru că El ne conduce mereu în triumful în Cristos.
Lăudați pe Domnul, căci El ne conduce întotdeauna în triumful în Cristos și Își manifestă mireasma cunoașterii Sale prin noi în orice loc.
Pentru a aplica acest lucru la experiența noastră, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne învingă tot timpul; nu ar trebui să izbutim în luptele noastre cu Domnul, ci să-L lăsăm pe El să câștige.
Înfrângerile pe care le suferim în viața noastră se datorează faptului că vrem să-L învingem pe Cristos; ori de câte ori nu mergem împreună cu Cristos, ci “Îl învingem” în experiența noastră, noi experimentăm înfrângerea.
Când avem o controversă cu Domnul și izbutim, noi refuzăm să fim captivii Săi; dar dacă Îl lăsăm pe Domnul să ne învingă și spunem Amin cuvântului Său, devenim captivii Săi și Îl savurăm împreună cu toate bogățiile Sale. Ar trebui să-I spunem Domnului:
Doamne Isuse, fă-ne captivii Tăi! Nu ne lăsa niciodată să câștigăm, Doamne – învinge-ne tot timpul! Salvează-ne din a Te învinge noi pe Tine și astfel să suferim înfrângere. Condu-ne în triumful lui Cristos ca vrăjmașii Săi înfrânți, și manifestă mireasma cunoașterii lui Cristos prin noi în orice loc! Amin, Doamne Isuse, Îți cedăm Ție; noi am fost captivii lui Satan, dar Tu l-ai înfrânt, iar noi suntem acum captivii Tăi. Venim la Tine, Doamne, și Te întronăm în ființa noastră; Tu ești Împăratul nostru, Domnul nostru și Generalul nostru. Suntem una cu Tine în tot ceea ce ești și ai făcut.
Cristos ne-a oferit ca daruri Trupului pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu
După ce l-a învins pe Satan și ne-a capturat pe noi, foștii captivi ai lui Satan, Cristos ne-a dat ca daruri Tatălui; Tatăl, în schimb, ne-a dat lui Cristos ca daruri, iar Cristos ne-a dat ca daruri Trupului.
Cristos a primit daruri printre oameni, și anume pe cei răzvrătiți (Psa. 68:18); noi am fost capturați de Cristos, prezentați de Cristos Tatălui și apoi am fost dați ca daruri lui Cristos de către Tatăl.
Darurile primite de Cristos au devenit credincioșii dăruiți, pe care El i-a dat Trupului Său pentru zidirea lui (vezi Efes. 4:7-12).
După ce S-a ridicat pe înălțime, Cristos Însuși a dat unii ca apostoli, unii ca profeți, unii ca evangheliști, iar unii ca păstori și învățători, pentru perfectarea sfinților înspre zidirea Trupului lui Cristos.
Cristos ne-a dat pe fiecare dintre noi ca dar Trupului; s-ar putea să credem că suntem degetul cel mic și că s-ar putea să nu avem o funcție atât de importantă ca umărul, dar suntem necesari în mod vital în Trup ca un dar.
Este posibil să nu avem mărimea membrelor dăruite, dar cu toții trebuie să funcționăm ca apostoli (cei trimiși), profeți (cei care vorbesc pentru Dumnezeu), evangheliști (cei care trăiesc și anunță Evanghelia) și păstori și învățători (cei care se îngrijesc de ceilalți și îi hrănesc cu adevărul în cuvântul lui Dumnezeu).
Nu ar trebui să credem minciuna inamicului că nu suntem un dar sau că nu am fost dăruiți; fiecare persoană mântuită este un credincios dăruit, și noi toți trebuie să fim perfectați de către mădularele dăruite, pentru a funcționa la fel ca ei.
Și toate acestea sunt pentru zidirea bisericii ca locuința lui Dumnezeu.
Darurile în calitate de persoanele dăruite, credincioșii în Cristos, sunt zidiți împreună pentru a fi locuința lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să locuiască printre ei; această locuință simbolizează biserica, Trupul lui Cristos (Psa. 68:18; Efes. 4:11-12).
Aleluia, am fost luați captivi de către Cristos și dăruiți ca daruri Trupului pentru zidirea bisericii ca locuința lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos ne-a condus captivi și ne-a făcut daruri pentru Trupul Său!
Și biserica, locuința lui Dumnezeu, este și locuința credincioșilor, care în acest psalm sunt asemănați cu orfanii, văduvele, cei singuratici și cei legați (vezi Psa. 68:5-6).
În viața de biserică, Dumnezeu este Tată pentru orfani, Judecător (ocrotitor) pentru văduve; El îi face pe singuratici să locuiască într-o familie, și îi face pe cei legați să prospere.
Am rămas orfani de Dumnezeu din cauza păcatului, dar El a devenit adevăratul nostru Tată prin regenerare. Suntem asemenea văduvelor care sunt nedreptățite de alții, dar Dumnezeu este ocrotitorul nostru.
Eram individualiști și singuratici, dar în viața de biserică locuim într-o familie. Am fost legați de păcat, Satan, moarte, lume și carne, dar Dumnezeu ne aduce în savurarea Cristosului atotinclusiv ca adevărata noastră prosperitate.
Toate acestea au loc în viața de biserică, iar viața de biserică se află pe muntele pe care Dumnezeu dorește să locuiască (Psa. 68:16), Muntele Sionului, care este cel mai înalt vârf din univers (cf. Apoc. 14:1). Aleluia!
Îți mulțumim, Doamne, că nu doar ne-ai salvat din captivitatea lui Satan, ci ne-ai făcut și daruri pentru Trup pentru zidirea Trupului în toate bisericile locale. Aleluia, toți credincioșii mântuiți sunt daruri pentru Trup și funcția fiecăruia este necesară în Trupul lui Cristos. Îți mulțumim, Doamne, pentru tot ceea ce ești pentru noi în biserică, locuința Ta. Tu ești un Tată pentru orfani și un Judecător pentru văduve în locuința Ta sfântă. Îi faci pe singuratici să locuiască într-o familie și îi faci pe cei legați să prospere. Te lăudăm, Doamne, și Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică, acolo unde locuiești printre noi!