Cristos a fost ridicat pe cruce

Noi, oamenii șerpești, suntem în procesul de transformare întru Mireasa lui Cristos

25/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Biblia ne arată că oamenii șerpești (asta suntem noi!) devin creșterea universală a Cristosului nelimitat prin Duhul nemăsurat cu viața eternă. Aleluia!

Biblia începe și se termină cu un cuplu: la început îi vedem pe Adam și Eva, iar la sfârșit vedem Duhul și mireasa.

Cu toate acestea, imediat după ce îi vedem pe Adam și Eva, vedem și șarpele, care vine să înșele mireasa (Eva) și să-și injecteze natura păcătoasă, otrava sa; din acest moment, mireasa a fost otrăvită și toți oamenii – care ar fi trebuit să facă parte din mireasa lui Cristos – sunt oameni șerpești.

Șarpele a vizitat-o pe mireasă și a reușit să o captureze. Cu toate acestea, slavă Domnului, Dumnezeu este mult mai mare, mai măreț și mai înțelept decât șarpele – El însuși a devenit un om pentru a fi realitatea șarpelui de bronz.

În special în Ioan 3 vedem că Domnul Isus a fost ridicat la fel cum Moise a ridicat șarpele în pustie, iar când va fi ridicat, El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Da, Cristos a venit ca Mirele, dar pentru ca El să-și ia mireasa, El a trebuit să devină păcat pentru noi și să distrugă păcatul pe cruce; acum, oricine crede în El, nu va pieri (ca urmare a faptului că este păcătos), ci va avea viață veșnică. Aleluia!

Ce manifestare minunată a iubirii Tatălui! Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât a venit în singurul Său Fiu născut, făcându-se asemănător cu carnea păcatului, pentru ca El să fie ridicat ca șarpele de bronz de pe cruce și să-i atragă toți oamenii spre Sine.

Oricine se uită de la orice altceva către Isus și crede în El este mântuit și devine parte din mireasa lui Cristos! Amin!

Când credem în Domnul și ne pocăim de păcatele noastre și de natura păcătoasă, viața divină vine în noi; apoi, în viața noastră de zi cu zi, ori de câte ori Domnul strălucește asupra noastră că trăim în continuare prin firea noastră păcătoasă și ne întoarcem spre El și trăim prin viața divină în duhul nostru, suntem în procesul de a fi făcuți mireasa lui Cristos.

Cristos Se va întoarce pentru mireasa Sa; El încă lucrează pentru a-și desăvârși și zidi mireasa, iar când Se va întoarce, mireasa va fi pregătită.

La sfârșitul Bibliei vedem cum Cristos cu biruitorii Săi vor trata șarpele și urmașii săi, iar Duhul și Mireasa devin un cuplu universal. Aleluia!

Să fim băutorii din Duhul dătător-de-viață și să șerpii înfocați în viața de biserică de astăzi

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am pocăit de păcatele noastre și de firea noastră păcătoasă și ne-am uitat spre Isus, realitatea șarpelui de bronz; astfel, suntem mântuiți, am primit viața divină și facem parte din mireasă.

Când Adam a fost mușcat de șarpe, el însuși a devenit șarpe în natură, iar noi toți, ca urmașii și descendenții săi, suntem oameni șerpești.

Dar aleluia, Cristos a venit să fie înlocuitorul nostru și El a murit pe cruce ca Substitut al nostru; noi am crezut în El și acum avem viață veșnică. Slavă Domnului!

Întrebarea este, însă, în viața noastră de zi cu zi, oare trăim noi ca aceia care sunt parte din mireasa lui Cristos, sau trăim ca șerpi, conform naturii noastră șerpească?

Răspunsul la o astfel de întrebare depinde de faptul dacă trăim conform cărnii (unde este natura păcătoasă a lui Satan) sau trăim în duh (unde este Duhul dătător-de-viață).

Suntem noi în Ioan 3, unde vedem că suntem oameni șerpești, sau suntem în Ioan 7, unde ni se spune că putem veni la Domnul și să bem din El (v. 37-39)?

Dacă astăzi bem Duhul ca apă vie (Ioan 4:14), facem parte din mireasă, dar dacă trăim conform cu omul nostru natural sau în carne, sutem șerpi infocați. Așadar, în viața de biserică putem fi fie cei care beau Duhul dătător-de-viați, fie șerpi înfocați.

Multe probleme se întâmplă în viața de biserică pur și simplu pentru că nu bem apa vie. Multe probleme din viața noastră de familie și de la locul de muncă au loc pentru că trăim ca șerpi înfocați și nu ca băutori ai Duhului dătător-de-viață.

De multe ori suntem uscați în viața noastră creștină și continuăm să trăim după principiul binelui și răului, corect și greșit; trăim o viață morală, o viață etică și o viață bună, dar nu bem Duhul dătător-de-viață. O, Doamne Isuse!

Dacă nu bem din Duhul dătător-de-viață și nu trăim în duh, suntem șerpi înfocați.

Dar atunci când ne exersăm duhul, chiar și atunci când apar probleme sau când suntem pe cale să ne certăm – dar bem din Duhul care dă viață, venim la Domnul așa cum suntem și bem din Duhul care curge din El, devenim parte a miresei!

Fie ca să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru și să bem Duhul a-tot-inclusiv, Duhul dătător-de-viață!

Fie ca să refuzăm să rămânem uscați și să fim atenți să nu trăim conform cu natura noastră șerpească pentru a fi oameni șerpești; fie ca să ne întoarcem, să ne întoarcem, să ne întoarcem către duhul nostru și să bem, să bem, să bem din Duhul care dă viață ca apa vie!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a fi șerpi înfocați în viața de biserică! Vrem să alegem să venim la Tine și să bem Duhul dătător-de-viață pentru a fi alimentați din interior și să devenim mireasa lui Cristos. Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și venim la Tine să bem din Duhul atotinclusive, care dă viață! Numai Duhul dătător-de-viață este Cel care ne poate produce pentru a fi mireasa lui Cristos, așa că venim să bem și să fim plini în duh! Amin Doamne Isuse, bem apa vie care curge din Tine și refuzăm să fim șerpi înfocați!

Noi, oamenii șerpești, suntem în proces de transformare întru Mireasa lui Cristos

Ioan 3 începe prin a ne spune că suntem oameni șerpești care au nevoie de un înlocuitor pentru a muri pentru noi și, crezând în El, avem viață veșnică; acest capitol se încheie cu mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Cum putem noi, oameni șerpești, să devenim mireasa lui Cristos?

Dacă ne uităm la viața noastră de zi cu zi, putem fi ca Nicodim, trăind într-un mod bun, moral, etic și religios, temându-ne de Dumnezeu și nefăcând rău; poate chiar vrem să auzim câteva învățături bune pentru a deveni mai buni.

Trebuie să recunoaștem că, chiar dacă suntem credincioși în Cristos cu viața divină înăuntrul nostru, încă nu trăim prin Duhul, ci prin etică, religie, moralitate și bine.

În mod implicit, trăim în conformitate cu ființa noastră șerpească; înainte de regenerarea noastră, am săvârșit lucruri rele și am păcătuit, dar acum după regenerarea noastră încercăm să facem binele, lucruri corecte și respingem ceea ce este rău și greșit.

Aceasta înseamnă să trăim conform pomului cunoașterii binelui și răului; cu acest pom nu există doar răul și moartea, ci și binele, în timp ce pomul vieții nu are nimic altceva decât viață. Moralitatea nu este viață; moralitatea este bună, dar nu este viață decât dacă Cristos trăiește în noi.

Pavel a mărturisit în Gal. 2:20, Sunt răstignit cu Cristos și nu mai trăiesc, ci Cristos este Cel care trăiește în mine.

Viața creștină este o viață de a fi tăiat de la vechea sursă, tăiați de la o viață de trăire în conformitate cu omul nostru natural; e o viață de a trăi prin viața divină în duhul nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, avem două vieți în noi – viața divină și viața umană; de asemenea, avem două naturi – natura divină și natura umană, și două persoane – omul vechi și omul nou, omul regenerat.

Cine trăiește în noi zilnic în viața noastră de zi cu zi – suntem oar noi, omul vechi, sau trăim prin omul nou, prin viața divină în duhul nostru?

Dacă suntem cinstiți cu Domnul, putem să-I spunem:

Doamne, iartă-mă că nu Te-am trăit în mod adecvat astăzi. Încă duc lipsă de ceea ce ai ceri de la mine în timp ce trăiesc viața de familie și viața de biserică. Iartă-mă, Doamne, că încă trăiesc în mine însumi și nu trăiesc prin viața divină în duhul meu.

Conform nașterii noastre naturale, cu toții trăim în mod automat și spontan de ființa noastră șerpească; asta înseamnă să trăim după principiul pomului cunoașterii binelui și răului.

Cu toate acestea, viața și trăirea noastră naturală nu fac parte din creșterea lui Cristos, mireasa lui Cristos; doar partea regenerată a ființei noastre, duhul nostru regenerat, care este creșterea lui Cristos – așa că trebuie să descreștem și Cristos trebuie să crească.

Într-un mod real și practic, Cristos ar trebui să fie viața noastră și persoana noastră; trebuie să-L trăim și să fim un singur duh cu El (Gal. 2:20; 4:19; Ioan 15:5).

Trebuie să rămânem în Domnul și să-I îngăduim să rămână în noi, pentru a avea o singură viață și trăire împreună cu El. În felul acesta, noi, ca oameni șerpești, devenim mireasa lui Cristos.

Trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos, rămânând în El și lăsându-L să rămână în noi; când Îl iubim și Îi păzim cuvântul, Tatăl și Fiul vin la noi, rămân cu noi, Își fac domiciliul cu noi și ni Se manifestă.

Când avem o asemenea trăire, în realitate vom fi oameni șerpești în procesul de transformare întru mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Iar finalizarea a acestei mirese va fi Noul Ierusalim ca tabernaculul lui Dumnezeu și ca soția Mielului (Apoc. 21:3, 9-10). Amin!

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, că putem învăța să trăim prin ființa noastră regenerată (Rom. 8:4; Fil. 4:11-13).

Fie ca noi să aducem această problemă înaintea Domnului într-un mod serios și să-L rugăm să ne arate dacă trăim în omul vechi sau prin Duhul din duhul nostru. În lumina Sa vom vedea dacă Îl trăim pe Cristos sau dacă trăim după natura noastră veche, dacă practicăm a fi un singur duh cu Domnul sau încă trăim prin natura noastră șerpească.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, ca noi toți să învățăm să trăim prin ființa noastră regenerată, astfel încât să putem continua în procesul de a deveni mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi ca să trăim prin ființa noastră regenerată pentru a fi mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos. Mântuiește-ne de la a trăi în omul nostru natural, în omul nostru vechi sau în carne și în sine. O, Doamne, arată-ne prin ce persoană trăim – trăim prin persoana noastră veche sau prin noua noastră persoană? Doamne, oare trăim prin natura veche sau prin noua noastră natură, duhul regenerat? O, Doamne, vrem să practicăm să fim un singur duh cu Tine! Păstrează-ne în procesul de a fi transformați pentru a deveni mireasa lui Cristos. Vrem să ne întoarcem către Tine și să trăim un singur duh cu Tine în viața noastră de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Serpentine People are in the Process of Transformation into the Bride of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și l-a distrus pe Satan pe cruce

24/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz; El a fost ridicat pe cruce, iar noi – oamenii mușcați de șarpe, cei care au devenit serpești în natură – Îl putem privi și să nu murim, ci să trăim! Aleluia!

În această săptămână, în studiul nostru aprofundat din cartea Numeri, am ajuns la capitolul 21 și, în special, vrem să-L vedem pe Cristos așa cum este reprezentat de șarpele de bronz.

Nu doar lucrurile pozitive din Biblie sunt un tip reprezentativ al lui Cristos, ci și unele lucruri aparent negative, lucruri pe care poate nu le considerăm pozitive, sunt, de asemenea, un tip reprezentativ al lui Cristos.

În Ioan 3, Domnul a folosit această porțiune din Numeri 21 referindu-Se la El Însuși, iar în 1 Corinteni 10 Pavel de asemenea a vorbit despre acest exemplu al șarpelui de bronz.

Contextul din Numeri 21 este că poporul lui Israel a devenit nerăbdător pe drum, li s-au săturat sufletele și s-au plâns împotriva lui Dumnezeu.

Mai înainte s-au certat pentru apă, era drept că le era sete, așa că Dumnezeu le-a dat să bea; dar acum erau nerăbdători și vorbeau împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu spunând: De ce ne-ai scos în Egipt ca să murim în pustie, căci nu este mâncare și apă, iar sufletul nostru s-a scârbit de această pâine ușoară.

Prin faptul că au numit mana pâine ușoară, ei au considerat-o inutilă și lipsită de valoare.

Așa că Iehova le-a trimis șerpi înfocați și i-au mușcat și mulți din popor au murit; poporul a venit la Moise și a zis: Am păcătuit, pentru că am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta; roagă-te ca Iehova să ia șerpii.

Moise s-a rugat și Dumnezeu i-a spus să facă un șarpe înfocat și să-l pună pe un stâlp, iar toți cei mușcați, când îl văd, vor trăi.

Așa cum spunea Pavel în 1 Corinteni 10:5-9, aceste lucruri s-au întâmplat ca exemple, ca să nu poftim după lucruri rele așa cum au poftit ei, și nici să nu-L punem la încercare pe Cristos așa cum unii dintre ei au făcut-o, și au fost mușcați de șerpii din pustie.

Ei L-au pus la încercare pe Domnul până la maxim, astfel încât judecata lui Dumnezeu a intervenit. Dar când s-au uitat la șarpele de bronz, au trăit.

Fie ca să uităm de situația noastră, de starea noastră, de ziua de mâine sau de cele din trecut și să privim doar la Cristos ca șarpele de bronz!

A privi nu înseamnă că doar aruncăm o privire, ci că privim cu atenție, în așteptare, cu privirea constantă și absorbantă; Îl privim pe Isus cu atenție, în așteptare și cu o privire constantă și absorbantă, ca să trăim!

Fie ca să nu fim vrăjiți de nici un lucru sau de vreo persoană, ci să privim la Isus (Galateni 3:1; Evrei 12:2). Isus ne încurajează întotdeauna să privim la El; trebuie să privim la Isus cu atenție neîmpărțită, întorcându-ne de la orice alt lucru.

Cristos este ca un magnet imens care îi atrage pe toți căutătorii Săi la El Însuși când privim la El! Amin!

În Ioan 3, când Domnul vorbea cu Nicodim despre nașterea din nou, El a spus: “Ce este născut din carne, este carne, iar ceea ceea ce este născut din Duhul este duh.”

Nicodim nu înțelegea ce spunea Domnul, chiar dacă era un învățător al legii educat, etic și demn; Domnul a vrut să-i arate că are nevoie de o altă viață – viața divină, pentru că el era șerpesc!

Căci așa cum Moise a ridicat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie ridicat Fiul Omului; Cristos a trebuit să fie ridicat pe cruce ca adevăratul șarpe de bronz ca un înlocuitor pentru toți păcătoșii, și toți cei care cred în El pot să aibă viață veșnică (Ioan 3:14-16).

Când Domnul a mers la cruce ca șarpele de bronz, în asemănarea cărnii păcatului, dar fără păcatul cărnii, El e asemenea Și-a eliberat viața din interior; aceasta a fost manifestarea dragostei Sale față de întreaga lume. Aleluia!

Cristos ca realitatea șarpelui de bronz a fost ridicat pe cruce: Priviți la El și trăiți!

Această istorisire din Numeri 21:4-9 este foarte semnificativă și se aplică vieții noastre creștine de astăzi.

Când copiii lui Israel au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, El a trimis șerpi înfocați și au fost mușcați; apoi, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ridice un șarpe de bronz pe un stâlp, în numele lor, pentru judecata lui Dumnezeu, ca atunci când ei privesc la șarpe, să trăiască.

Dumnezeu nu a înlăturat șerpii înfocați – El a oferit o cale poporului Său să privească și să trăiască.

Șarpele de bronz îl simbolizează pe Cristos (Ioan 3:14), iar stâlpul simbolizează crucea (1 Petru 2:24); Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, după ce am murit față de păcate, să trăim înspre dreptate (1 Petru 2:24).

Bronzul, în tipologie, simbolizează judecata; șarpele de bronz avea forma unui șarpe, dar nu avea natura otrăvitoare a unui șarpe.

În același fel, Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a fost ridicat pe cruce (Ioan 8:28); El a spus că, atunci când oamenii Îl vor ridica pe Fiul Omului, ei vor ști că El este – când a fost ridicat pe cruce, toți vor ști că El este Cel care este, Dumnezeul Triunic, Cel etern!

Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului, fără să se facă părtaș în vreun fel la păcatul otrăvitor al cărnii (Rom. 8:3; 2 Cor. 5:21; Evrei 4:15), la fel cum șarpele de bronz a avut doar asemănarea șarpelui, dar nu avea natura și otrava lui.

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în asemănarea cărnii păcatului și în ceea ce privește păcatul, și El a condamnat păcatul în carne. Așa cum șarpele de bronz era asemănător șarpelui, dar fără otrava acestuia, tot așa Domnul nu avea păcatul cărnii.

Acest lucru este destul de misterios: Dumnezeu a devenit carne, El a intrat în sfera cărnii pentru a-l distruge pe Satan, venind pe teritoriul lui Satan ca să-l distrugă pe acesta în carne. El a mers la cruce în asemănarea cărnii păcatului, dar fără vreun păcat în carne.

Cum poate fi posibil acest lucru? Acesta este un mister, pe care Biblia îl numește, misterul evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne (1 Timotei 3:15).

Deci Cristos a venit ca realitatea șarpelui de bronz și a fost ridicat pe cruce, iar acum putem privi la El și să trăim!

Da, șarpele ne-a mușcat și, așa este, am devenit șerpești în natura noastră, căci păcatul locuiește în carnea noastră, dar putem privi la Cel care a fost înălțat, putem privi la El și putem fi infuzați cu El, și putem fi mântuiți și să trăim!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit ca realitatea șarpelui de bronz pentru a fi înălțat pe cruce și ca să mori pentru a condamna păcatul în carne și a-l distruge pe Satan prin cruce. Aleluia, putem privi la Isus, Cel înălțat pe cruce și putem trăi! Amin, Doamne, privim cu atenție nedivizată întorcându-ne de la orice alt lucru înspre Tine. Privim la Isus, fiind plini de așteptare și cu o privire constantă absorbantă, ca să fim mântuiți și să trăim! Aleluia pentru scumpul nostru Domn Isus Cristos, care este realitatea șarpelui de bronz!

Toți oamenii sunt șerpești în natură, fiind mușcați de Satan, șarpele; Dumnezeu l-a prins pe Satan în carnea omului pentru a-l distruge

În Geneza 3 vedem cum Satan, șarpele, a venit și și-a injectat natura în carnea omului; căderea omului nu a fost doar omul care nu a ascultat de Dumnezeu și a fost pedepsit de către El, ci, mai degrabă, prin faptul că omul a conversat cu Satan, însăși natura celui rău a fost injectată în om.

Acum toți descendenții lui Adam sunt născuți “mușcați” de șarpele vechi, diavolul. În ochii lui Dumnezeu, întreaga rasă umană decăzută este formată din ființe șerpești cu otrava șarpelui vechi în natura lor decăzută; prin naștere suntem șerpești, căci păcatul locuiește în noi.

Domnul Isus a zis în Ioan 8:44 că diavolul este tatăl păcătoșilor; în natura noastră noi suntem copii ai șarpelui vechi, diavolul (1 Ioan 3:10). Suntem fie copii ai lui Dumnezeu, fie copii ai diavolului – nu există un al treilea lucru.

În Matei 12:34 Domnul Isus i-a numit pe farisei “pui de vipere”, iar în 23:33 i-a numit: “Șerpi! Pui de vipere!”

Diavolul este șarpele antic (Apocalipsa 12:9; 20:2) și toți păcătoșii sunt șerpi, pui de vipere; în natura noastră decăzută nu suntem doar păcătoși – suntem șerpești.

În Romani 7 Pavel ne spune clar că în el (și în noi toți) există o altă persoană, păcatul personificat, care îl face să facă lucruri pe care el nu vrea să le facă. Satan ca păcat personificat este în carnea noastră; păcatul poate înșela oamenii (v. 11) și poate locui în ei și îi determină să facă lucruri împotriva voinței lor (vv. 17, 20).

Păcatul este viu în noi (v. 9) și este extrem de activ, deci trebuie să fie natura rea a lui Satan, cel rău, care locuiește în noi, acționează în noi și lucrează în noi ca oameni decăzuți. O, Doamne Isuse!

Această situație pare destul de disperată, dar Dumnezeu este înțelept, pentru că El Însuși a devenit om și El Însuși S-a îmbrăcat cu această carne, asemănarea cărnii păcatului și a dus-o la cruce.

Satan a crezut că a reușit atunci când și-a injectat natura rea în om, dar acest lucru doar I-a dat Domnului o oportunitate și o cale ușoară de a-l da pe Satan la moarte.

De exemplu, dacă un șoarece este liber în casă, nu este ușor să-l prindeți, iar lui îi este ușor să facă multe pagube; dar dacă puneți o momeală și o capcană, șoarecele poate fi prins cu ușurință.

Când șoarecele mănâncă momeala, el crede că a primit în cele din urmă ceea ce își dorea – o hrană delicioasă, dar a fost prins în capcană și este ușor ca proprietarul casei să-l omoare.

În mod similar, Satan este ca un șoarece obraznic care aleargă prin univers, dar când a intrat în om, a fost prins și întemnițat în om. Omul a fost “momeala” pentru ca Satan să fie prins și dat la moarte.

Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului ca realitatea șarpelui de bronz; El S-a îmbrăcat cu forma șarpelui și a dus-o pe cruce, pentru a-l reduce la nimic pe cel care are puterea morții, adică diavolul.

Moartea lui Cristos pe cruce a fost o moarte care l-a distrus pe diavolul (Evrei 2:14). Omul a fost capcana, Satan a fost prins în om și, prin încarnare, Dumnezeu S-a îmbrăcat cu omul corupt și l-a adus la cruce și, în același timp, l-a dus pe Satan pe cruce și l-a distrus acolo.

Acesta este motivul pentru care Satan se teme de cruce și de aceea Domnul ne-a spus să ne luăm crucea; crucea este calea de a-l birui pe Satan!

Unde este Satan astăzi? Satan este în noi – în carnea noastră; Satan ca păcat locuiește în carnea noastră (Galateni 5:24). Dar slavă Domnului, Cristos a crucificat carnea cu patimile și poftele ei. Satan a fost pus pe cruce, îngropat și apoi Cristos l-a lăsat în moarte, întemnițat până când va fi distrus pe deplin.

Așa cum Israelul a trecut prin Marea Roșie și faraonul cu armatele sale i-au urmat, dar doar Israelul a ieșit, în timp ce faraon și armatele sale au rămas acolo, tot așa Cristos l-a dus pe Satan și păcatul împreună cu El în moarte, și i-a lăsat acolo, când S-a înălțat în înviere! Aleluia!

Cristos l-a adus pe om împreună cu Satan în mormânt și El l-a scos pe om din mormânt în înviere, lăsându-l pe Satan îngropat în mormânt; acum acest om înviat este una cu Cristos!

Te lăudăm, Doamne, pentru înțelepciunea Ta, și minunata Ta lucrare ca realitatea șarpelui de bronz! Chiar dacă Satan și-a injectat natura rea în noi și ne-a făcut șerpești în natură la fel ca el, Cristos a venit în asemănarea cărnii păcatului și a distrus păcatul și pe Satan în carne! Slavă Domnului! Acum, Satan a fost distrus, dat la moarte și lăsat în mormânt, iar noi, cei ce am fost crucificați împreună cu Cristos, suntem înviați împreună cu El pentru a fi un om nou în învierea lui Cristos! Îți mulțumim, Doamne Isuse! Te lăudăm!