autorități împuternicite

Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

13/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În Num. 17 vedem apărarea de către Dumnezeu a autorității împuternicite de El, care este toiagul înmugurit al lui Aaron; acest lucru arată că trebuie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa în slujba dată de Dumnezeu.

În Num. 16 vedem răzvrătirea generală a conducătorilor și a poporului Israel împotriva lui Moise și Aaron, și vedem cum Dumnezeu a intervenit pentru a-i judeca; dar Dumnezeu nu s-a oprit doar la acest lucru – El a venit pentru a-și apăra autoritatea desemnată, iar felul în care El a făcut a fost prin viață nu prin putere.

În Num. 16 a existat o luptă pentru putere; conducătorii copiilor lui Israel aveau ambiția pentru poziție și voiau să aibă poziția lui Moise.

De-a lungul secolelor, mulți credincioși au fost ambițioși pentru a avea o poziție în biserică și multe probleme au fost cauzate de ambiție.

Reacția lui Moise la răzvrătire nu a fost aceea de a o trata în mod direct, ci a căzut cu fața la pământ, nu a renunțat la poziția sa dată de Dumnezeu ca autoritate delegată a lui Dumnezeu și a adus toate acestea înaintea lui Dumnezeu, autoritatea supremă din univers.

Când are loc o răzvrătire și oamenii sunt ambițioși pentru poziție, numai Dumnezeu poate face trata acest lucru; trebuie să aducem această situație înaintea lui Dumnezeu.

Confruntarea directă nu este niciodată soluția; mai degrabă, trebuie să ne smerim în fața lui Dumnezeu și să aducem situația înaintea lui Dumnezeu pentr ca Dumnezeu să intervină, să judece și să-Și apere autoritatea desemnată.

Satan este în spatele oricărei răzvrătiri; el este sursa răzvrătirii și îi instigă pe oameni să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și a autorității Sale împuternicite. Chiar și în biserică, inamicul Satan este în spatele oricărei răzvrătiri și a tuturor luptelor pentru poziție.

Dumnezeu este Cel care poate manifesta cine are autoritate, iar autoritatea provine din experiența vieții de înviere, dar există unii care doresc să obțină o poziție și să fie în autoritate.

Adevărul este că, dacă trebuie să îți aperi autoritatea în biserică, nu ai nicio autoritate; toată autoritatea Îi aparține lui Dumnezeu și El este Cel care dă autoritate celor care trec prin moarte și experimentează învierea.

Natura noastră răzvrătită trebuie expusă și supusă; fie ca Domnul să aibă milă de noi și să expună răzvrătirea în noi, și fie ca să rămânem sub acoperirea părtășiei în Trup, ca să fim păziți.

Trebuie să fim iluminați și să vedem o viziune a autorității lui Dumnezeu și, odată ce o vedem, ne vom da seama că autoritatea lui Dumnezeu curge în om și prin om; apoi, ne vom supune autorității împuternicite de Dumnezeu, fie în biserică, la serviciu, acasă, la școală sau în societate.

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea, și anume Cristosul înviat

Cum a apărat Dumnezeu autoritatea Sa împuternicită? În primul rând, Dumnezeu nu trebuie să facă nimic neapărat; El are toată autoritatea, El îi împuternicește pe cei pe care El vrea să-i împuternicească și El nu trebuie să se justifice în ceea ce face.

Totuși, în Num. 17 vedem apărarea autorității împuternicite de Dumnezeu, și anume toiagul lui Aaron care a înmugurit, a înflorit și adus rod migdale coapte.

Dumnezeu le-a poruncit celor doisprezece conducători ai semințiilor lui Israel să ia un toiag pentru fiecare seminție și să le pună în cortul întâlnirii în fața Chivotului, iar toiagul omului pe care Dumnezeu îl alege va înmuguri (Num. 17:5).

Un toiag nu este doar o creangă – este o creangă care a fost deja uscată, fără frunze și rădăcini; este ceva mort.

Toate aceste douăsprezece toiege erau deci fără frunze, fără rădăcini, uscate și moarte; așadar, oricare dintre ei ar fi înflori, acela ar fi cel ales de Dumnezeu și ar fi în înviere.

Învierea este baza alegerii lui Dumnezeu și baza autorității.

Dumnezeu nu a venit pentru a-Și apăra autoritatea Lui împuternicită aplicând puterea și măreția Sa; mai degrabă, El a făcut acest lucru în calea vieții, arătând că viața de înviere este baza autorității pe care El a rânduit-o.

Desigur, omul nu are dreptul să-l interogheze pe Dumnezeu de ce El alege pe cine El alege să-i dea autoritate, dar atunci când Dumnezeu vrea să-i spună omului motivul și baza pentru numirea Sa de autoritate, El arată înspre înviere.

Când toiagul lui Aaron a înmugurit, a înflorit și a adus rod migdale coapte, toți israeliții au putut vedea cine era autoritatea desemnată de Dumnezeu; gura le-a fost închisă și nu au mai avut întrebări referitor la cine e adevărata autoritate.

Nu a existat nicio diferență între Aaron și ceilalți conducători ai semințiilor lui Israel; toți erau făcuți din carne, fii ai mâniei; cele 12 toiege erau toate fără frunze, fără rădăcini, moarte și uscate.

Baza serviciului și baza autorității nu este ceea ce avem în viața noastră naturală; ea are legătură cu viața de înviere pe care o primim de la Dumnezeu.

Autoritatea nu are nicio legătură cu omul, ci cu învierea care se manifestă prin om.

Felul în care Aaron era deosebit de ceilalți stă în faptul că Dumnezeu l-a ales și El i-a dat viața de înviere.

Întrucât răzvrătirea lui Core și a companiei sale a fost legată de preoție (Num. 16:3, 8-10), înmugurirea toiagului lui Aaron a fost o apărare care indică faptul că Aaron era cel acceptat de Dumnezeu ca având autoritate în slujba preoției date de Dumnezeu (17:2-10).

Acesta este modul în care Dumnezeu Își manifestă autoritatea și clarifică cine anume Îl reprezintă cu autoritatea Sa.

Toiagul înmugurit a lui Aaron Îl simbolizează pe Cristosul înviat – Cristos ce înmugurește, înflorește și aduce rod; Acesta împarte viată altora.

Cristos este cea mai mare „toiag înmugurit” din univers; El dă viață celorlalți și El curge întotdeauna cu viață pentru a-i înviora pe ceilalți (Ioan 12:24; 1 Pet. 1:3). Chiar și astăzi, Cristos încă înmugurește, iar noi suntem rodul, migdalele, înmuguririi Sale.

De asemenea, un toiag simbolizează autoritate (vezi 1 Corinteni 4:21); prin înmugurirea toiagului lui Aaron, Dumnezeu le-a vorbit israeliților și, de asemenea, lui Aaron, pentru că doar Dumnezeu poate aduce viață într-un toiag mort.

Acum Aaron era sigur, și la fel era și Moise, că Dumnezeu l-a împuternicit; aceasta nu se datorează faptului că Aaron a fost puțin mai bun decât alții, ci se datorează alegerii lui Dumnezeu și a vieții Sale de înviere.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm ca viață de înviere, astfel încât să putem înmuguri, înflori și să aducem roade în înviere pentru ca alții să fie hrăniți. Fie ca să fim salvați de la a căuta să avem o poziție de autoritate; mântuiește-ne de ambiția pentru putere și poziție în biserică. Fie să experimentăm învierea, să fim în înviere și să-L savurăm pe Cristos ca înviere până când viața curge din noi pentru ca alții să o savureze și să fie hrăniți. Fie ca să lăsăm apărarea autorității împuternicite de partea lui Dumnezeu, și fie ca să fim oameni în înviere!

Autoritatea se bazează pe înviere; trebuie să Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritatea noastră în slujba dată de Dumnezeu

Toiagul înmugurit simbolizează experimentarea de către noi a lui Cristos în învierea Sa ca autoritate a noastră în slujba dată de Dumnezeu (vezi Evrei 9:4; Num. 17:1-10).

Fără înviere – fără a experimenta învierea trecând mai întâi prin moarte – nu există slujba și, prin urmare, nu există autoritate.

Aaron nu-L putea sluji pe Dumnezeu doar bazându-se pe poziția sa, pentru că în poziția sa el era la fel ca toți ceilalți – și de aceea celelalte triburi s-au opus conducerii sale.

Autoritatea se bazează pe înviere; când cineva experimentează învierea, autoritatea va fi prezentă, pentru că Dumnezeu recunoaște ca slujitori ai Săi doar pe cei care au trecut prin moarte și înviere.

Semnul slujirii, baza slujirii și autoritatea în lucrare este învierea.

În primul rând, Dumnezeu ne selectează pentru a-L sluji, iar apoi, noi experimentăm moartea și învierea; când intrăm în înviere, autoritatea curge prin noi. Doar ceea ce rezultă din înviere are ca rezultat autoritatea, căci autoritatea se bazează pe înviere și nu pe noi înșine.

Iar această experiență de înviere nu ar trebui să fie limitată sau mică; așa cum se vede în toiagul înmugurit, experimentarea învierii de către noi trebuie să fie la maturitate, pentru că toiagul a înmugurit, a înflorit și a dat roade.

Aceasta arată viața de înviere la maturitate; cei care pot acționa ca autoritatea delegată a lui Dumnezeu sunt cei maturi în viața de înviere. Cu cât viața de înviere este exprimată mai mult prin noi, cu atât vom avea mai multă autoritate.

Nu a fost nevoie ca nimeni să zică nimic când au văzut toiagul înmugurit – cu toții știau unde este autoritatea și cine e împuternicit de Dumnezeu să aibă autoritate.

În viața de biserică este la fel; nu este nevoie de o numire sau un anunț exterior, deoarece experimentarea de către noi a vieții de înviere va aduce autoritatea și o va arăta.

Înmugurirea, înflorirea și aducerea de rod vorbesc; dacă viața de înviere există, există o apărare a autorității împuternicite a lui Dumnezeu și există un indicator al celor care au autoritate.

Învierea este apărarea; trebuie să fim dispuși să trecem prin noaptea întunecată a morții acolo unde Domnul ne-a așezat și să intrăm în înviere, să trăim în înviere, să înflorim în înviere și să aducem roadă în înviere.

Acolo unde există viață de înviere, există autoritate, iar autoritatea vorbește de la sine.

Fie ca Domnul să atingă pe fiecare frate oricât de tânăr sau în vârstă e el în viața de biserică, atât tineri cât și bătrâni, și fie ca El să le atingă și pe soțiile lor, ca ei să nu căute autoritate, ci mai degrabă să-L urmărească pe Cristosul înviat și să caute să fie aduși la înviere pentru Trup.

Căutarea noastră ar trebui să fie să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa și, dacă Domnul vrea ca să-L reprezentăm, El știe ce să facă și când să facă.

Când Domnul Isus era pe pământ, cei religioși I-au cerut un semn, iar El le-a spus că nu le va fi dat niciun semn decât semnul lui Iona, pentru că așa cum Iona a fost în burta peștelui timp de trei zile și trei nopți, așa și Fiul Omului va fi în inima pământului.

Cu toate acestea, Domnul nu s-a apărat niciodată; chiar și atunci când El a fost pe cruce și ceilalți L-au batjocorit spunând: Mântuiește-Te pe Tine Însuși și coboară-Te de pe cruce și vom crede că ești Fiul lui Dumnezeu … – El nu S-a mântuit pe El însuși, ci a ales să moară și ne-a mântuit pe noi!

Domnul știa că vine învierea – El era pe cruce și El a îndurat rușinea, și El a făcut toate acestea pentru bucuria pusă înaintea Sa. Învierea este baza autorității (2 Cor. 1:8-9; 10:8; 13:4, 10).

Baza apărării de către Dumnezeu a autorității Sale împuternicite este învierea. Fie ca noi toți să ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa ca autoritate în slujba dată de Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine să-L experimentăm pe Cristos în învierea Sa zi de zi, în situație după situație. Fie să ne dăm seama că autoritatea provine de la Dumnezeu și să luăm calea morții și a învierii, astfel încât să fim plini de viața de înviere până vom da roade în înviere. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim maturi în viața de înviere și să putem curge această viață din noi întru alții pentru hrănirea și zidirea lor. Vrem să experimentăm viața de înviere pentru Trup.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Experience Christ in His Resurrection as our Authority in the God-given Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 8 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne supunem autorității lui Dumnezeu atunci când ne supunem autorității delegate numită de El peste noi

10/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În acest univers, numai Dumnezeu este autoritatea supremă, iar toate celelalte autorități sunt autorități delegate, autorități împuternicite, autorități numite de Dumnezeu; când ne supunem și ascultăm de autoritatea delegată, ne supunem și Îl ascultăm pe Dumnezeu.

Dumnezeu este autoritatea supremă; El are toată autoritatea și El dă autoritate anumitor persoane într-un mod delegat – la timpul Său și în felul Său.

Putem spune că ne supunem numai lui Dumnezeu și că numai Dumnezeu este Capul și Regele nostru, dar dacă nu ascultăm de autoritatea delegată pe care El a pus-o peste noi, nu ne supunem lui Dumnezeu.

Peste tot pe pământ există un duh și o atitudine de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și împotriva autorității împuternicite pe care El a rânduit-o.

La fel ca în cazul lui Moise, când Miriam l-a vorbit de rău pentru că s-a căsătorit cu o femeie Cușită, ea nu a greșit, dar Dumnezeu nu a avut nicio problemă, iar răzvrătirea ei a fost împotriva lui Dumnezeu, nu doar împotriva lui Moise.

În mod similar, s-ar putea să nu fim de acord cu actualul nostru președinte sau prim-ministru și putem crede că personalitatea sa nu corespunde standardului moral și etic pe care credem că ar trebui să îl aibă, așa că ne revoltăm împotriva lui sau a ei; totuși, când facem acest lucru, ne revoltăm împotriva lui Dumnezeu.

Este destul de surprinzător să realizăm că, atunci când Domnul Isus a fost pe pământ, chiar dacă El a venit să aducă împărăția lui Dumnezeu trăind o viață om-Dumnezeu, murind o moarte atotinclusivă, și să-Și împartă viața Sa întru credincioșii Săi în învierea Sa, El nu a condus niciodată o insurecție împotriva romanilor care stăpâneau peste evrei.

Domnul nu le-a spus niciodată adepților Săi să stea împotriva nedreptății din societate sau să-și respingă liderii dacă sunt oameni răi.

În mod similar, când Pavel a scris epistolele sale, actualul Cezar era Nero; cu toate acestea, Pavel nu a condus niciodată la o insurecție împotriva unei astfel de persoane demente și deranjate, ci mai degrabă, el a recunoscut autoritatea – oricât de temporară ar fi – și a realizat că aceasta a fost aranjată de Dumnezeu.

Credincioșii nu au fost de acord cu sau nu s-au supus împăratului în privința arderii de tămâie idolilor sau regelui, dar atitudinea lor interioară a fost aceea de ascultare față de autorități, pentru că au recunoscut autoritatea delegată pe care Dumnezeu a pus-o asupra lor.

Într-un sens foarte real, noi ascultăm de Dumnezeu și ne supunem lui Dumnezeu ori de câte ori ascultăm și ne supunem autorității delegate, autoritatea delegată a lui Dumnezeu, pe care El ne-a rânduit-o asupra noastră; este posibil să nu fim de acord cu ei sau să nu ne placă caracterul sau standardul lor moral, dar trebuie să ascultăm de ei în Domnul și să ne supunem lor.

Să ne dăm seama că suntem membri în Trup și să ne supunem autorității delegate

Niciun credincios nu îndrăznește să spună că nu s-ar supune autorității Domnului, dar este posibil ca mulți credincioși să nu dorească să se supună autorității semenilor lor în Trup atunci când aceștia reprezintă autoritatea delegată a lui Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că numai Dumnezeu este autoritatea directă – toate celelalte autorități sunt autorități indirecte, autorități delegate, autorități împuternicite numite de Dumnezeu (Dan. 4:32, 34-37).

Când sfidăm autoritatea umană pe care Dumnezeu a pus-o peste noi, Îl sfidăm pe Dumnezeu ca sursă. Numai atunci când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, ne putem supune autorității delegate pe care Dumnezeu a numit-o (vezi Mat. 28:18; Evrei 13:17; 1 Pet. 5:5).

Mulți au dificultăți în biserică sau în alte tipuri de situații cu autoritatea delegată, deoarece nu Îl cunosc pe Dumnezeu cu autoritatea Sa.

Mai devreme sau mai târziu, în toți oamenii și în fiecare dintre noi, duhul de răzvrătire, inima de răzvrătire și principiul răzvrătirii care este în natura decăzută a fiecărei ființe umane de pe pământ vor fi manifestate și vor fi expuse.

Trebuie să fim ajutați în viața și experiența noastră creștină, pentru a putea fi păstrați și feriți de a permite principiului răzvrătirii stăpânească peste noi și să ne distrugă.

În trupul nostru uman, de exemplu, întregul trup ia privirea ochilor ca propria vedere pentru că atunci când ochii văd, întregul trup vede; aceasta este autoritatea delegată a ochilor, care este autoritatea capului în trup.

Dacă orice alt membru al trupului nostru crede că poate vedea de la sine, este în răzvrătire împotriva capului. În Trupul lui Cristos Domnul uneori poate folosi un membru în mod direct, dar de cele mai multe ori, El folosește un membru pentru a-i aproviziona pe un alt membru.

Este nechibzuit să credem că suntem atotputernici și atotinclusivi, gândind că putem supraviețui și trăi de unul singur și astfel să spunem că ne supunem doar Capului și nu primim funcția membrelor din Trup.

Trebuie să ne dăm seama că suntem mădulare în Trup, deci ar trebui să primim funcția celorlalte mădulare; când ne supunem altora și acceptăm funcția lor, ne supunem efectiv Capului și primim alimentarea de la Cap prin intermediul membrelor.

Fiecare dintre noi are o funcție și o porțiune particulară în Trupul lui Cristos și fiecare trebuie să asculte și să se supună unei autorități delegate, pentru ca ei să savureze alimentarea care vine de la Cap.

Este ușor să spunem că primim autoritatea directă a lui Dumnezeu, dar nu este atât de ușor să ne supunem unul altuia și să acceptăm autoritatea delegată, astfel încât să putem primi aprovizionarea spiritualy.

În afară de Însuși Dumnezeu, toți oamenii – inclusiv Domnul Isus – trebuie să se supună autorității pe pământ.

Cu toate acestea, unii nu își dau seama care este autoritatea de deasupra lor și cred că se supun doar lui Dumnezeu Însuși, dar de fapt ei nu se supun lui Dumnezeu, deoarece nu se supun autorității delegate pe care Dumnezeu a rânduit-o.

Dacă știm cui trebuie să ne supunem în societate, acasă și în viața de biserică, vom ști în mod spontan care este poziția noastră și vom rămâne într-o poziție adecvată; acest lucru ne va face în stare să primim alimentarea corespunzătoare pentru a trăi viața creștină și viața de biserică.

Dacă știm cui trebuie să ne supunem în Trup, vom rămâne în poziția noastră în Trup, ne vom supune autorității delegate a lui Dumnezeu și ne vom da seama că, în calitate de membri, ne supunem lui Cristos Capul supunându-ne autorității delegate pe care Dumnezeu a pus-o peste noi.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că suntem membri în Trupul lui Cristos și depindem atât de Cap, cât și de celelalte membre pentru alimentarea și funcția noastră. Amin, Doamne, vrem să ne cunoaștem poziția în Trup și să putem sta în poziția noastră, fiind sub autoritatea delegată pe care Tu ai numit-o deasupra noastră pentru a primi aprovizionarea de la Cap. Mântuiește-ne, Doamne, de principiul răzvrătirii. Salvează-ne de la a fi ruinați prin răzvrătirea împotriva autorității împuternicite a lui Dumnezeu. Fie ca să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, astfel încât să ne putem supune autorității delegate pe care Dumnezeu a rânduit-o!

Ne supunem autorității lui Dumnezeu atunci când ne supunem autorității delegate numită de El peste noi

În afara lui Dumnezeu Însuși, nu există nicio altă autoritate supremă în univers; Dumnezeu este singura autoritate directă către om, iar Dumnezeu a numit o autoritate delegată peste om.

Părinții îl reprezintă pe Dumnezeu ca fiind autoritatea pentru copii, soții îl reprezintă pe Dumnezeu ca fiind autoritatea pentru soții, ofițerii civili îl reprezintă pe Dumnezeu ca autoritatea pentru cetățeni, iar profesorii din școli, managerii din birouri și polițiștii de pe stradă la fel sunt rânduiți să fie autorități.

În biserică, Dumnezeu i-a pus pe prezbiteri să fie autoritatea Sa delegată; cei fruntași veghează asupra sufletelor noastre ca fiind cei care vor da socoteală, așa că trebuie să ne supunem lor și să ascultăm de ei (Evrei 13:17).

În mod similar, cei mai tineri trebuie să fie supuși celor în vârstă și cu toții trebuie să ne încingem cu smerenie unul față de celălalt, pentru că Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar le dă har celor smeriti (1 Petru 5:5).

Aproape toate autoritățile la care ne supunem sunt autorități delegate; nu există multe cazuri în care Dumnezeu acționează direct ca autoritate – de cele mai multe ori și în aproape toate circumstanțele, autoritatea lui Dumnezeu este una delegată.

Poate este ușor pentru noi astăzi să spunem că ne supunem autorității lui Dumnezeu, dar poate nu este ușor să ne supunem autorității delegate pe care El a rânduit-o.

S-ar putea să ne gândim că cei ce au autoritatea delegată nu sunt la fel de buni sau de puternici ca noi, și poate ei chiar sunt mai tineri decât noi.

În biserica locală am putea fi în viața de biserică mai mult timp decât au fost prezbiterii, am putea fi mai educați decât ei și putem fi mai capabili decât ei (cel puțin în ochiii noștri); cu toate acestea, Domnul i-a pus să vegheze asupra noastră și, atunci când ne supunem lor, ne supunem autorității lui Dumnezeu.

Oriunde ne-am afla, trebuie să acceptăm autoritatea delegată pe care El a rânduit-o asupra noastră și trebuie să ne supunem acesteia. Dumnezeu cere să ne supunem nu numai Lui, ci tuturor autorităților delegate (Rom. 13:1-7; 2 Cor. 10:8; 13:10; Evrei 13:17).

Cei care nu se supun autorității indirecte a lui Dumnezeu nu se pot supune autorității directe a lui Dumnezeu.

Acesta este motivul pentru care părinții îi pregătesc pe copii și îi disciplinează într-un mod pozitiv pentru a se supune autorităților și pentru a învăța să-și onoreze tatăl și mama, căci onorarea părinților este onorarea lui Dumnezeu, iar a ne răzvrăti împotriva lor înseamnă să ne răzvrăti împotriva lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne supunem autorității indirecte – autoritățile Sale delegate – pentru ca să putem primi aprovizionare spirituală. Prin urmare, toți trebuie să întâlnim autoritatea, să fim restricționați de Dumnezeu și să fim conduși de autoritatea Lui delegată (Isaia 37:16; Fil. 2:12).

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu și ne dăm seama că El este autoritatea supremă și El i-a numit pe mulți să fie autorități delegate pe pământ, ne vom supune autorității lui Dumnezeu prin supunându-ne autorității delegate pe care El a rânduit-o peste noi.

Este adevărat că există principiul răzvrătirii în noi, iar ființa noastră naturală este, în mod implicit, răzvrătită, așa că trebuie venim din nou și din nou înaintea Domnului ca El să trateze orice răzvrătire din noi.

Putem chiar spune Domnului cu toată sinceritatea,

Doamne, oare eu sunt sub autoritatea Ta? Te cunosc eu ca fiind Cel care are toată autoritatea? Dacă nu, Te rog să mă alimenteză, să mă lumineză și să mă echipi pentru a mă supune Ție și autorității delegate pe care ai rânduit-o peste mine. Doamne, Te aleg pe Tine și nu pe Satan! Eu stau cu Tine și nu cu dușmanul Tău. Sunt împotriva oricărei răzvrătiri din ființa mea și aleg să mă supun Ție și autorității împuternicite pe care ai pus-o asupra mea. Amin, Doamne, adu-ne pe toți într-o astfel de experiență de întâlnire a autorității lui Dumnezeu, fiind restricționați de Dumnezeu și conduși de autoritatea Lui delegată!