Savurăm pe Cristos

Duhul ca și chip înălțat al lui Dumnezeu ne confirmă, ne promite și ne dă pacea

11/07/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Slavă Domnului, Duhul în calitate de chip înălțat al lui Dumnezeu ne confirmă, ne promite, ne garantează totul și ne dă pacea!

Al treilea aspect al binecuvântării eterne a Dumnezeului Triunic asupra poporului Său așa cum este consemnat în Numeri 6 este legat de Duhul, pentru că Duhul Își înalță fața Sa peste noi și ne dă pacea (Num. 6:26).

Tatăl ne binecuvintează și ne păstrează, Fiul face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și este îndurător față de noi, iar Duhul Își înalță fața peste noi și ne dă pacea.

Într-o astfel de binecuvântare eternă a Dumnezeului Triunic nu vedem nimic fizic, material sau exterior; ceea ce vedem aici este faptul că Dumnezeul Triunic se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa Divină ca Tatăl, Fiul și Duhul, pentru a ajunge la noi și pentru a ne păzi, a fi îndurător față de noi și pentru a ne dea pace.

Tatăl ne păstrează ca poporul Său – ne păstrează în poziția potrivită ca noi să primim binecuvântarea Sa.

Fiul vine la noi în calitate de fața strălucitoare a lui Dumnezeu; El Îl face pe Dumnezeu real, exprimat și strălucitor asupra noastră și El este îndurător față de noi. Harul Domnului Isus Cristos să fie cu voi toți – ce binecuvântare este asta!

Mai întâi, Cristos a venit ca Dumnezeu întrupat ca să fie om, și El, în calitate de Cuvântul lui Dumnezeu, a devenit carne și a locuit printre noi, plin de har și realitate. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, ci Cristos a venit și L-a declarat, L-a exprimat și L-a strălucit, și am văzut cu toții gloria Sa, gloria singurului Fiu născut al Tatălui.

Dumnezeu S-a încarnat pentru ca El să ni se arate într-un mod strălucitor, iar când citim cele patru Evanghelii, vedem trăirea minunată, strălucitoare, divin-umană a Celui care L-a strălucit pe Dumnezeu și a fost îndurător față de noi.

În calitate de Cel al cărui chip strălucește asupra noastră, Cristos Fiul lui Dumnezeu este prezența vizibilă a Dumnezeului invizibil. Dumnezeu este invizibil, într-o lumină inaccesibilă și El nu poate fi atins sau văzut de om. Cu toate acestea, Cristos a venit în calitate de fața lui Dumnezeu, prezența vizibilă a lui Dumnezeu, și L-a întrupat pe Dumnezeu și L-a făcut pe Dumnezeu real nouă.

El a venit să Îl strălucească pe Dumnezeu și să-L exprime, și, de asemenea, a venit să ne dea har. Când Îl atingem de Domnul, când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și avem o inimă întoarsă către El, vălul de pe fața noastră este luat și Îl vedem, Îl savurăm și primim har.

Când vedem fața Domnului în duh, avem strălucirea Sa și Îl savurăm ca har. Vrem să vedem fața Sa, să trăim înaintea feței Sale și să fim sub strălucirea chipului Său în toate zilele vieții noastre, pentru că acolo unde este fața Sa strălucitoare, acolo are loc distribuirea harului Său.

Duhul în calitate de chip înălțat al lui Dumnezeu ne confirmă, ne promite și ne dă pacea

În Numeri 6:26 vedem că Domnul Își înalță fața asupra noastră și ne dă pacea; acest lucru poate fi atribuit Duhului. Fața denotă prezența unei persoane; atunci când vezi fața cuiva, ai prezența sa.

Chipul denotă expresia persoanei, expresia simțămintelor sale interioare. Când vă înălțați fața peste o persoană, confirmați, asigurați, promiteți și dăruiți totul acelei persoane.

Mai întâi, Cristos a venit în calitate de fața strălucitoare a lui Dumnezeu pentru a fi îndurător față de noi, iar acum vedem că Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu care ne asigură, ne garantează, ne promite și ne dă totul.

Chipul se referă la “emoticonul lui Dumnezeu”, fața zâmbitoare a lui Dumnezeu, chipul Său înălțat asupra noastră.

Dumnezeu nu are doar o față strălucitoare, ci și un chip înălțat; strălucirea chipului lui Dumnezeu este Cristos, iar chipul Său este Duhul Sfânt. Strălucirea radiantă a lui Dumnezeu este pur și simplu Cristos Fiul care este cu noi și prin faptul că avem fața strălucitoare a lui Dumnezeu, noi avem pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu, prezent cu noi.

Slavă Domnului, chiar dacă nu am trăit pe pământ în timpul Domnului Isus ca să avem strălucirea Sa asupra noastră, putem să ne exersăm duhul ca să savurăm fața Sa strălucitoare astăzi.

Mai mult, avem chipul lui Dumnezeu, care într-un fel este mult mai drag, pentru că este expresia chipului Său. Chipul lui Dumnezeu exprimă starea și simțământul Său interior.

Binecuvântarea lui Dumnezeu constă nu doar în faptul că El strălucește asupra noastră, ci și că vedem expresia părților sale interioare, chipul Său.

Apostolul Pavel a avut indicele ochilor Domnului; el nu doar privea fața strălucitoare a Domnului, dar avea și chipul Său, și putea discerne ceea ce era în inima Domnului cu privire la ceilalți, dacă Domnul era sau nu fericit.

Binecuvântarea Dumnezeului Triunic este un chip înălțat, faptul că Dumnezeu este fericit cu noi; când Dumnezeu vine la noi cu un chip înălțat, ce urmează e ceva bun.

Când Dumnezeu are un chip înălțat, El ne confirmă, ne asigură de ceea ce a spus, ne promite lucruri și ne dă tot ce a promis; ce chip este acesta!

Dacă punem acest lucru împreună cu Efeseni 4:30 unde ni se spune să nu întristăm pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care suntem sigilați înspre ziua răscumpărării, ne dăm seama de faptul că Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu asupra noastră.

Binecuvântarea Duhului din Efeseni 1 este sub forma unei chezășii, o garanție; am fost sigilați de către Duhul, iar Dumnezeu ne-a dat Duhul ca și garanția moștenirii noastre.

Duhul care locuiește în noi, Duhul Sfânt cu duhul nostru, este chipul înălțat al lui Dumnezeu din interior care neîncetat ne asigură, ne confirmă, ne promite și ne garantează toate beneficiile provenite din distribuirea Dumnezeului Triunic, toate bogățiile nepătrunse ale lui Cristos și tot ceea ce este Dumnezeu ca posesia și porția noastră.

Duhul ne garantează, oferindu-ne un gust anticipat, o mostră a gustului deplin a ceea ce urmează, sigilându-ne astfel pentru acea zi – ziua răscumpărării noastre.

Aleluia, Duhul ne binecuvintează înspre ziua în care vom savura cu toții pe deplin pe Dumnezeul Triunic! De aceea, nu trebuie să întristăm pe Duhul Sfânt, nu trebuie să facem ca chipul înălțat al lui Dumnezeu să fie oprimat sau să Îl facem să fie nefericit cu noi înșine, pierzând astfel binecuvântarea Sa.

Dacă Îl întristăm pe Duhul Sfânt, chipul Său se va îndepărta; dar dacă Îl ascultăm, El va fi fericit cu noi și El Își va ridica chipul Său pentru a ne confirma, a ne asigura, a ne garanta, a ne promite și a ne da totul.

Pot exista momente în viața noastră creștină, în viața de biserică sau chiar în serviciul Domnului, când devenim obosiți, descurajați sau dezamăgiți; am putea simți că nu avem asigurarea și că ne-am pierdut toată speranța.

Dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, vom safura binecuvântarea chipului înălțat al lui Dumnezeu, care este Duhul, și aceasta ne va înălța. Fără o astfel de binecuvântare, nu putem continua cu Domnul.

Înălțarea chipului Domnului asupra noastră și darul păcii Sale este lucrarea de îndurare a Duhului.

Duhul ne dă pace în mod constant; El ne dă pace nu numai în mediul nostru, ci și în ființa noastră – în inima, în duhul și mintea noastră. În Duhul, prin Duhul și cu Duhul avem pace.

Atunci când cei din jurul nostru sunt tulburați în inimă sau minte, când mediul nu este prea plăcut, noi nu suntem tulburați deoarece savurăm pacea din Duhul, căci chipul Său este înălțat peste noi.

Doamne Isuse, fie ca noi să avem chipul înălțat al lui Dumnezeu asupra noastră dându-ne pacea. Nu vrem să întristăm pe Duhul Sfânt în care am fost sigilați înspre ziua răscumpărării noastre. Amin, Doamne Isuse, ne deschidem Ție și vrem să Te savurăm ca Duhul cu duhul nostru care ne promite, ne asigură, ne confirmă și ne dă totul! Ce binecuvântare este ca chipul lui Dumnezeu să fie înălțat peste noi și să ne dea pacea! Vrem să rămânem aici, în distribuirea păcii de către Duhul care Își înalță chipul peste noi.

Binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic este pentru a de aduce în savurarea lui Dumnezeu

Dacă citim și ne rugăm cu versetele din Numeri 5 privitor la binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic, ne vom da seama, mai întâi de toate, că binecuvântarea lui Dumnezeu nu are nimic de a face cu ceva fizic sau exterior și, în al doilea rând, acestea ne aduc în savurarea lui Dumnezeu.

Nu există nici o mențiune cu privire la binecuvântarea materială, eliberarea de necazuri, alocarea țării bune, păzirea de foamete, protejarea de inamici sau prosperitate în Numeri 6:23-26.

Ceea ce vedem în această porțiune este pur și simplu faptul că Dumnezeu vine la noi în calitate de Dumnezeul Triunic în Trinitatea Sa Divină – Tatăl care ne binecuvintează și ne păzește, Fiul care strălucește asupra noastră și este îndurător și Duhul care Își înalță fața peste noi și ne dă pacea – pentru ca noi să-L savurăm pe Dumnezeul Triunic.

Păzirea și binecuvântarea Tatălui, faptul că Fiul strălucește și este îndurător față de noi, și înălțarea chipului Duhului pentru a ne da pacea, toate acestea sunt pentru savurarea și experimentarea de către noi a Dumnezeului Triunic în Trinitatea Sa Divină.

Binecuvântarea întreită din Numeri 6 este modelul binecuvântării preoților din Vechiul Testament, care este binecuvântarea potrivită; această binecuvântare este să aducă pe alții în prezența lui Dumnezeu, în lumina feței Sale și în strălucirea chipului Său, pentru ca ei să poată fi păziți de El, să participe în harul Său și să aibă pacea.

Dumnezeul Triunic vrea să ne binecuvinteze; Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care binecuvintează și binecuvântarea Sa este pur și simplu El Însuși distribuit întru noi, mai întâi ca să ne păstreze, apoi să strălucească asupra noastră și să ne dea har și, în final, să fie fericit cu noi și să ne dea pacea.

Binecuvântarea Trinității Divine nu este legată în principal de lucruri materiale, ci de faptul că Dumnezeul Triunic este îndurător față de noi, Își face apariția și se face văzut de către noi ca noi să Îl savurăm. Trebuie să savurăm binecuvântarea Dumnezeului Triunic și să-i binecuvântăm pe alții cu Dumnezeul Triunic în acest fel.

Când vorbim cu alții, trebuie pur și simplu să îi aducem în savurarea lui Dumnezeu, binecuvântându-i cu distribuirea Trinității Divine.

Trebuie ca nu doar să înțelegem binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic și să fim recunoscători pentru aceasta, ci să savurăm binecuvântarea lui Dumnezeu rugându-ne să fim păziți de către Tatăl, să savurăm faptul că Fiul strălucește ca har și să primim pacea Duhului!

Pe măsură ce savurăm binecuvântarea Dumnezeului Triunic, binecuvântarea eternă, vom fi oamenii binecuvântați ai binecuvântării Dumnezeului Triunic și vom binecuvânta și pe alții cu Dumnezeul Triunic!

Îți mulțumim Doamne pentru că ne-ai binecuvântat cu păzirea Tatălui, fața strălucitoare a Fiului și harul Său, și chipul înălțat al Duhului și pacea Sa. Păstrează-ne în savurarea binecuvântării Tale, Doamne, în toate aspectele ei minunate! Fie ca noi să fim păstrați sub binecuvântarea lui Dumnezeu, să Îl savurăm pe Cristos ca har în strălucirea Sa și să fim umpluți de pace, în timp ce Duhul este fericit cu noi. Fie ca noi să fim oamenii binecuvântați ai Dumnezeului Triunic binecuvântat, și fie ca noi să binecuvântăm pe alții cu distribuirea divină a Trinității Divine în ei pentru participarea lor în harul și pacea Sa!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Spirit as God’s Lifted-up Countenance Confirms us, Promises us, and Gives us Peace (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 7 ziua 3.

Dumnezeu în Cristos face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și este îndurător față de noi pentru savurarea noastră

10/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic, așa cum este consemnată în Numeri 6:25, a doua parte spune: “Domnul să facă fața Sa să strălucească asupra ta și să fie îndurător față de tine”; acest lucru se referă la Cristos Fiul care a venit în calitate de strălucire a lui Dumnezeu și este har față de noi pentru savurarea noastră.

Această binecuvântare din Numeri 6:22-27 este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic – nu este doar o binecuvântare vechi-testamentară a preoților pentru poporul lui Dumnezeu, nici nu este doar o binecuvântare nou-testamentară, ci este Dumnezeul Triunic care se distribuie în Trinitatea Sa Divină întru noi pentru savurarea noastră.

Prima parte a binecuvântării poate fi atribuită lui Dumnezeu Tatăl, “Iehova să te binecuvinteze și să te păzească”; Tatăl este Cel care ne păzește de cel rău și ne binecuvintează.

Dumnezeu Tatăl ne binecuvintează în orice fel și în orice aspect al dragostei Sale și El este Cel care ne păzește în toate privințele și în toate aspectele prin puterea Sa.

Domnul Isus S-a rugat ca noi, credincioșii Săi, să fim păziți de cel rău; El a cerut Tatălui în Ioan 17 să nu ne scoată din lume (care se află în cel rău, sub sfera sa de influență), ci să ne păstreze în numele și puterea Sa și să ne păzească de cel rău.

În calitate de credincioși în Cristos, de multe ori nu ne dăm seama cât de mult cel rău încearcă să ne atace, să ne înșele, să ne corupă și să ne tragă în jos; Îi mulțumim Domnului pentru Tatăl care ne păzește de cel rău.

Tatăl nu doar ne păzește de inamic, ci ne și binecuvintează – El ne-a predestinat și ne-a ales și El ne duce printr-un proces ca să ne facă la fel ca și Cristos; pentru acest lucru El ne-a binecuvântat în Cristos cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești!

Toate binecuvântările spirituale sunt ale noastre în Cristos Isus și datorită lui Dumnezeu noi suntem în Cristos Isus; pentru că suntem în Cristos, suntem binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală.

Aceste binecuvântări nu sunt doar “lucruri” pe care Dumnezeu ni le oferă ca daruri; aceste binecuvântări sunt în distribuirea divină a Trinității Divine întru noi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne rugăm ca să fim păstrați în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău; adevărata binecuvântare înseamnă să fim sub distribuirea divină!

Nu știm cu adevărat ce avem nevoie; noi credem că avem nevoie de mai multă răbdare sau de bucurie, dar atâta timp cât rămânem sub distribuirea divină, fiind păstrați de Tatăl în Dumnezeul Triunic și departe de inamic, vom primi tot felul de binecuvântări spirituale ca să trăim viața creștină și viața de biserică pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Dumnezeu S-a întrupat ca să ni Se arate într-un mod strălucitor; acum fața Sa strălucește asupra noastră

În Numeri 6:25 preoții trebuiau să binecuvinteze pe poporul lui Israel, spunând: Domnul să facă fața Sa să strălucească asupra voastră și să fie plin de har față de voi; o asemenea binecuvântare I se poate atribui lui Dumnezeu Fiul.

Cum ne binecuvintează Dumnezeul Triunic? El nu ne binecuvântează doar într-un mod general în toate lucrurile, ci ne binecuvintează făcând ca fața Sa să strălucească asupra noastră și fiind plin de har față de noi. Nu este un lucru mărunt să avem fața lui Iehova, chiar o față strălucitoare, o față care strălucește asupra noastră.

Când fața lui Dumnezeu strălucește asupra noastră înseamnă că El este plin de har față de noi, El ne dă har și El este harul pentru noi.

Unde vedem că Dumnezeu strălucește asupra noastră și ne dă har?

În Luca 1:78, când Domnul Isus urma să se nască, Zaharia a profețit: Soarele care răsare ne va vizita din înălțime; soarele de la răsărit este Fiul din Trinitatea Divină care a fost încarnat ca să ni-L arate pe Dumnezeu într-un mod strălucitor.

După cum se vede în Luca 1:78, Mat. 4:16 și Ioan 8:12, Dumnezeu S-a întrupat ca să ni Se arate într-un mod strălucitor și când a venit Cristos, El a venit ca o mare lumină, chiar lumina lumii.

Când Dumnezeu S-a întrupat, când Cuvântul S-a făcut trup, Dumnezeu a venit din eternitate pe puntea timpului pentru a deveni om; aceasta este Sfânta Treime care luminează fața Sa asupra oamenilor, Soarele care răsare și ne vizitează din înălțime.

Aleluia, Cel care este lumina lumii a venit să strălucească asupra noastră, cei care suntem în întuneric și umblăm în întuneric pentru ca să putem avea lumina vieții!

Încarnarea lui Dumnezeu este strălucirea lui Dumnezeu pentru a ni Se arăta într-un mod luminos și strălucitor.

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, dar prin întruparea Sa am văzut fața Sa și am contemplat gloria Sa (Ioan 1:14) și de atunci El a strălucit asupra noastră neîncetat.

Acum, fața lui Dumnezeu strălucește asupra noastră și, atât atunci când a fost pe pământ, cât și de-a lungul epocilor, oriunde este El, există lumina care strălucește asupra poporului care se află în întuneric, căci El este lumina lumii.

Fața Sa strălucește asupra noastră; fața semnifică prezența. Fiind Cel al cărui chip strălucește asupra noastră, Cristos este prezența vizibilă a Dumnezeului invizibil.

Dumnezeu este invizibil; prezența Sa este invizibilă; El nu poate fi văzut sau atins, dar prin încarnarea Sa, El a devenit soarele strălucitor, adică prezența Sa invizibilă a devenit vizibilă!

Prezența lui Dumnezeu a devenit vizibilă și strălucitoare în întruparea lui Isus Cristos, iar unii dintre discipolii Săi au văzut o mică parte a gloriei Sale când L-au privit pe Muntele Transfigurării (vezi 2 Petru 1:16-18; Matei 17:1-2).

Dacă citim cele patru Evanghelii, vom vedea un om care mergea printre păcătoși, printre discipoli și printre toți oamenii din jur; El a fost odată Dumnezeul invizibil, nevăzut și de neaccesibil, dar acum El S-a încarnat ca să fie prezent și văzut printre oameni.

Acesta este Iehova care luminează cu fața Sa.

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit ca strălucirea chipului lui Dumnezeu. Aleluia, Dumnezeu S-a întrupat ca să Se arate pe Sine nouă într-un mod strălucitor, iar acum fața Sa strălucește asupra noastră! Doamne, noi eram în întuneric, fără lumină sau viață divină, dar Tu ai venit ca soarele de la răsărit strălucind din înălțime și Tu L-ai adus pe Dumnezeu într-un mod strălucitor! Strălucește asupra noastră, Doamne, și adu mai mult din elementul lui Dumnezeu în ființa noastră! Fie ca fața Ta să strălucească asupra noastră și fie ca fața Ta să strălucească prin noi înspre alții, aducându-L pe Dumnezeu la ei și făcându-L pe Dumnezeu vizibil și real pentru ei!

Dumnezeu face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și El este îndurător față de noi pentru savurarea noastră

Iehova face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și este îndurător față de noi; aceste două lucruri aduse împreună exprimă ceea ce e spus în Ioan 1:14, 16-17.

Aici vedem că Cuvântul a devenit carne și a locuit printre noi, plin de har și de realitate; apoi, am primit din plinătatea Sa, și har peste har, căci harul și realitatea au venit prin Cristos Isus.

Dumnezeu a venit în Fiul, în Cristos, ca să fie prezent cu noi într-un mod vizibil; aceasta este strălucirea chipului Său.

Unde strălucește fața Sa, acolo este darul harului; când vedem fața lui Dumnezeu în Isus Cristos, primim și harul Său.

Împreună cu strălucirea chipului Său vine distribuirea harului Său; ca Domnul să fie îndurător față de noi, înseamnă că El este har neîncetat pentru noi.

Ce este acest har? Acest har este harul lui Cristos (2 Corinteni 13:14), care este de fapt Cristos Însuși venind la noi pentru savurarea noastră; când Îl avem pe Cristos, avem har și Îl savurăm pe El ca har.

Dumnezeu vine la noi în Cristos ca har ca să Îl putem savura. Am putea spune că Dumnezeu Tatăl care ne păzește este mai obiectiv, dar Dumnezeu Fiul care vine la noi să strălucească asupra noastră și să fie îndurător față de noi este mai subiectiv și mai experimental.

Harul este Dumnezeu pentru savurarea noastră; Dumnezeu vine la noi în Cristos ca să fie savurat de către noi. Aleluia, Dumnezeul Triunic este cu totodată îndurător față de noi, venind la noi în Fiul ca să strălucească asupra noastră și să ne dea har.

Dumnezeu vrea ca noi să Îl savurăm, și pentru aceasta mai întâi ne păzește și ne binecuvântează și, în al doilea rând, El vine la noi în Fiul ca să strălucească asupra noastră și să fie îndurător față de noi pentru savurarea noastră.

Încarnarea lui Dumnezeu a fost strălucirea prezenței Sale și, împreună cu această strălucire, a venit harul; acest har este harul Domnului Isus Cristos, care este de fapt Cristos Însuși.

Când Cristos a venit, a venit harul; când a venit Cristos, Dumnezeu a devenit savuros în El.

Binecuvântarea este persoana Fiului care vine la noi ca har, iar harul Domnului Isus Cristos este cu noi toți, și anume cu duhul nostru. Amin!

Această binecuvântare întreită a Dumnezeului Triunic din Numeri 6 este într-adevăr semnificativă și minunată.

Mai întâi vedem că Tatăl ne binecuvântează și ne păzește, apoi Fiul face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și este îndurător față de noi și în cele din urmă Duhul Își ridică chipul asupra noastră și ne dă pacea.

Tatăl ne păzește și ne binecuvintează, Fiul este îndurător față de noi și strălucește asupra noastră, iar Duhul exprimă fața Dumnezeului Triunic ca să ne dea pacea prin chipul Său.

În câteva epistole ni se spune: “Har și pace vouă” (vezi Rom. 1:7; 1 Cor. 1:3; 2 Pet. 1:2; Apoc. 1:4); Dumnezeu este harul pentru savurarea noastră, iar pacea este rezultatul savurării lui Dumnezeu de către noi ca har.

Când Îl savurăm pe Cristos ca har, pacea este cu noi; când avem pace, avem savurarea harului. Fie ca să rămânem sub strălucirea feței lui Dumnezeu în Cristos și fie ca să savurăm harul lui Cristos în toate zilele vieții noastre!

Doamne Isuse, vrem să vă vedem fața Ta, să primim strălucirea feței Tale și să trăim înaintea feței Tale ca să Te savurăm ca har! Dorim să fim mereu sub strălucirea feței Tale, căci în strălucirea Ta primim și savurăm harul. Aleluia, harul este Dumnezeul Triunic care este totul pentru noi ca savurarea noastră deplină, iar Dumnezeu ne binecuvântează prin faptul că este îndurător față de noi pentru savurarea noastră! Amin, Doamne, fie ca să savurăm harul în toate zilele vieții noastre, să trăim o viață în har și să putem administra har altora altora pentru a-i binecuvânta cu distribuirea Dumnezeului Triunic!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God in Christ makes His Face Shine upon us and He is Gracious to us for our Enjoyment (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 7 ziua 3.

Iertarea eternă, iertarea instrumentală și iertarea restauratoare

05/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să vedem și să înțelegem faptul că în împărăția lui Dumnezeu și în Biblie există mai mult decât un fel de iertare – există cel puțin cinci, primele trei fiind iertarea eternă, iertarea instrumentală și iertarea restauratoare.

În Biblie, cuvântul iertare este menționat de multe ori, dar acest cuvânt nu se referă la același fel de iertare.

De exemplu, în Efeseni 4:32 am fost iertați de către Dumnezeu în Cristos. În Ioan 20:23 discipolii au primit autoritatea de a ierta: “Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate.” În 1 Ioan 1:9 ni se spune că dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu ne va ierta.

În Matei 6:14-15 se spune că dacă îi iertăm pe alții, Dumnezeu ne va ierta, dar dacă nu iertăm, nu vom fi iertați. În Iacov 5:15 ni se spune că cel care a păcătuit trebuie să vină la prezbiteri ca ei să vină și să se roage pentru el și acesta va fi iertat.

Se folosește același cuvânt “iartă” sau “iertare”, dar acest cuvânt se referă la mai mult decât un fel de iertare.

Dacă nu vedem acest lucru, putem face o eroare gravă în relația noastră cu ceilalți din împărăție, pentru că putem crede că se aplică un anumit fel de iertare, când de fapt se aplică un alt fel și chiar putem vătăma guvernarea lui Dumnezeu.

În special frații responsabili și prezbiterii dintr-o localitate trebuie să își dea seama că fac parte din administrația lui Dumnezeu, parte a guvernării Sale pe pământ, și există cinci feluri de iertare.

De exemplu, dacă noi, în calitate de cetățeni, săvârșim o infracțiune, nu este bine și vom fi sub sentința legii, dar nu este un lucru atât de neobișnuit; dar dacă un judecător sau un polițist comite o infracțiune, întregul sistem de justiție se va prăbuși, iar sistemul guvernamental și de justiție va fi afectat.

Trebuie să știm că există un asemenea lucru ca iertarea eternă (e legat de viață, Dumnezeu care ne iartă toate păcatele noastre pentru eternitate în momentul regenerării noastre), iertarea instrumentală (e legată de biserică, Dumnezeu a dat autoritate bisericii să proclame iertarea păcatelor), iertarea restauratoare (se referă la părtășie, părtășia noastră cu Dumnezeu este restaurată atunci când ne mărturisim păcatele și El ne iartă), iertarea guvernamentală (e legată de disciplină) și iertarea împărăției (e legată de administrație).

În acest articol vrem să vedem mai multe detalii despre primele trei feluri de iertare.

Iertarea eternă: Dumnezeu ne iartă toate păcatele îndată ce am crezut în Domnul Isus!

Primul fel de iertare menționat în Biblie – și cel mai familiar tuturor credincioșilor în Cristos – este iertarea eternă, care este legată de viață. Aceasta este iertarea care vine odată cu mântuirea noastră, despre care vorbește Domnul Isus în Luca 24:47 și Pavel în Rom. 4:7.

Când ne pocăim și credem în Domnul, Dumnezeu ne iartă păcatele – și le iartă pentru eternitate! Dumnezeu aruncă păcatele noastre în adâncurile mării și al abisului și nu le mai vede și nu Își mai aduce aminte de păcatele noastre. Aleluia!

Aceasta este iertarea pe care am obținut-o în momentul în care am fost mântuiți; când am crezut în Domnul Isus, am fost iertați de toate păcatele noastre și Domnul a îndepărtat toate păcatele noastre. După pocăință, nu mai avem nici o urmă de păcat înaintea lui Dumnezeu. Aleluia!

În ciuda falimentelor și a deficitelor noastre din trecut, știm că am fost iertați de Dumnezeu, căci El ne-a dat viața Sa eternă.

Atunci când ne pocăim de păcatele noastre, Dumnezeu Își împarte viața Sa divină în noi și devenim fii ai lui Dumnezeu. Nimic nu poate schimba acest lucru; chiar dacă suntem un fiu neascultător sau un fiu bun al lui Dumnezeu, suntem fii ai lui Dumnezeu și Dumnezeu ne-a iertat toate păcatele!

Și odată ce suntem iertați de Dumnezeu, suntem iertați pentru totdeauna; primim viața eternă pentru totdeauna și suntem îndreptățiți pentru totdeauna (vezi Luca 24:47; Rom. 4:7-8; Psalmul 103:12).

Când Dumnezeu se uită la un păcătos regenerat, El nu vede nici o urmă de păcat în el, deoarece toate păcatele sale au fost iertate înaintea lui Dumnezeu și au fost îndepărtate. Aleluia!

Un credincios regenerat nu are păcat, deoarece în momentul în care noi credem în Domnul Isus, ne-au fost iertate toate păcatele și Domnul le-a îndepărtat – nu avem nici o urmă de păcat înaintea lui Dumnezeu (Fapte 10:43; Evr. 8:12). Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru că ne-ai iertat de toate păcatele noastre în momentul în care am crezut în Tine. Aleluia pentru iertarea veșnică a lui Dumnezeu care ne-a fost acordată într-un mod liber! Am fost răscumpărați, regenerați, iertați de către Dumnezeu și îndreptățiți înaintea Sa! Slavă Domnului, în momentul în care noi credem în Domnul Isus, Dumnezeu iartă și îndepărtează toate păcatele noastre și nu mai avem nici o urmă de păcat înaintea lui Dumnezeu! Te lăudăm și Îți mulțumim, dragă Domne Isuse, pentru iertarea veșnică a lui Dumnezeu!

Iertarea instrumentală: Proclamarea de către Dumnezeu a iertării prin biserică

Al doilea fel de iertare este iertarea instrumentală, care se referă la biserică.

După ce a insuflat Duh Sfânt în discipolii Săi după învierea Sa, Domnul le-a spus că El le-a dat autoritatea de a ierta și de a reține păcatele oamenilor. Aceasta nu înseamnă că biserica poate ierta prin sine păcatele altora, ci mai degrabă că Dumnezeu proclamă iertarea prin biserică.

Prin trimiterea Duhului Sfânt în biserica Sa, Domnul a însărcinat biserica să fie reprezentanta Sa pe pământ; acum iertarea este acordată prin biserică (Ioan 20:22-23).

Aceasta nu înseamnă că de fapt biserica iartă pe oameni, ci că biserica proclamă iertarea pe care Dumnezeu a acordat-o.

Iertarea instrumentală, prin urmare, este proclamarea de către Dumnezeu a iertării prin om; dacă o persoană este mântuită de curând, dar nu cunoaște înțelesul iertării, este bine ca un reprezentant al bisericii să se ridice și să-i spună: Tu L-ai acceptat pe Domnul astăzi, așa că Îi poți mulțumi pentru că te-a iertat de păcatele tale!

Cel care dă iertarea este Dumnezeu, dar instrumentul care o proclamă pe pământ omului este biserica.

De multe ori când cineva crede în Domnul, el nu realizează ceea ce s-a întâmplat; el poate fi foarte fericit pentru că a primit viața lui Dumnezeu și se simte liber de păcat, dar noi în calitate de credincioși trebuie să îi declarăm faptele.

Trebuie să spunem fiecărui credincios regenerat că, atunci când el a fost regenerat, Dumnezeu i-a iertat păcatele! Când Pavel a fost botezat, Anania a declarat că Dumnezeu l-a iertat de păcatele sale.

Biserica reprezintă astăzi pe Dumnezeu ca să fie una cu Dumnezeu și să declare iertarea lui Dumnezeu omului. Biserica a primit Duhul Sfânt și este sub autoritatea Duhului, astfel încât biserica are autoritatea de a declara omului iertarea lui Dumnezeu.

Aceasta nu este o iertare directă, ci una indirectă, pentru că Dumnezeu iartă pe om prin biserică în calitate de canal al Său. Iertarea eternă este iertarea directă a oamenilor de către Dumnezeu, iar iertarea instrumentală este proclamarea de către Dumnezeu a iertării prin om.

Aleluia, biserica este sub autoritatea Duhului Sfânt și are autoritatea de a proclama omului iertarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, stăm pe cuvântul Tău și în biserică și vrem să proclamăm iertarea păcatelor tuturor celor care se pocăiesc și cred în numele Tău! Îți mulțumim, Doamne, că putem fi una cu Tine în acordarea de iertare oamenilor, pentru că biserica este una cu Capul și Capul iartă, în timp ce biserica proclamă iertarea păcatelor! Slavă Domnului!

Iertarea restauratoare: Să ne mărturisim păcatele pentru a fi iertați de către Dumnezeu și să ne fie restaurată părtășia

Chiar dacă în calitate de credincioși în Cristos am fost iertați de toate păcatele noastre și ne dăm seama că acesta este un fapt, noi încă mai păcătuim, încă greșim și încă avem falimente.

Pe măsură ce ne străduim să trăim viața împărăției în viața de biserică, noi falimentăm, păcătuim, facem greșeli și erori și suntem scoși din savurarea lui Cristos. Când păcătuim, părtășia noastră cu Domnul este întreruptă și bucuria noastră dispare.

Avem nevoie de iertarea restauratoare prin mărturisirea păcatelor și pocăința înaintea Domnului pentru a primi iertarea Sa și pentru a restabili părtășia cu El. Când păcătuim în viața noastră de zi cu zi, conștiința noastră ne condamnă și părtășia noastră cu Dumnezeu este întreruptă (Fapte 24:16; 1 Tim. 1:5; 3:9; 2 Tim. 1:3).

Noi rămânem totuși fii ai Tatălui nostru ceresc, pentru că relația de Tată-fiu cu Dumnezeu în viață nu poate fi niciodată schimbată, dar păcatul ne poate vătăma părtășia cu Dumnezeu.

Ceea ce trebuie să facem este să ne mărturisim păcatele și ofensele înaintea lui Dumnezeu, înainte de a ne putea asigura iertarea în părtășie (1 Ioan 1:7, 9; 2:1-2). Slavă Domnului, avem un avocat la Tatăl, iar când ne mărturisim păcatele noastre înaintea Domnului, El ne iartă păcatele și ne curăță de orice nedreptate.

Acest lucru îl experimentăm aproape în fiecare zi, pentru că zilnic facem greșeli, ofense și păcate, iar acestea ne întrerup părtășia noastră cu Domnul.

În lucrurile pe care le spunem sau le facem, păcătuim și trebuie să venim la Domnul pentru a ne mărturisi păcatele. Odată ce ne mărturisim păcatele, Domnul este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curețe de toată nedreptatea noastră.

Dacă i-am ofensat pe frații noștri, trebuie să ne mărturisim și lor (vezi Mat. 5:23-24). Dacă am jignit pe unii dintre frați, trebuie să ne mărturisim păcatele și ofensele nu numai lui Dumnezeu, ci și celor pe care i-am ofensat, căutând să fim iertați.

Trebuie să ne menținem în părtășie constantă cu Dumnezeu; atunci când venim la Dumnezeu, trebuie să recunoaștem sincer faptele noastre păcătoase înaintea Sa și trebuie să cerem iertarea Sa.

Dacă ne mărturisim păcatele și ne pocăim înaintea Domnului, cerând iertarea Lui, părtășia noastră cu Dumnezeu va fi restaurată și inima noastră va fi plină de bucuria mântuirii (Ps. 51:12; Prov. 15:13a; 17:22a; 15:15b).

Ca noi să trăim viața creștină trebuie să cunoaștem secretul menținerii noastre în părtășie constantă cu Dumnezeu; dacă falimentăm, trebuie să Îi cerem lui Dumnezeu iertarea Sa și trebuie să recâștigăm părtășia dulce pe care o aveam cu Dumnezeu (1 Ioan 1:9).

Viața noastră creștină este o viață în Domnul, împreună cu Domnul și înaintea Domnului; prețuim părtășia noastră cu El și vrem să tratăm tot ceea ce intervine între noi și El, ca să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Când ne mărturisim păcatele sub lumina lui Dumnezeu, suntem restaurați în părtășia noastră cu El.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru că ne-ai oferit o cale de a fi restaurați în părtășia noastră cu Dumnezeu chiar și după ce am păcătuit și am făcut greșeli. Îți mulțumim că putem veni la Tine să ne mărturisim păcatele, să ne pocăim și să primim iertarea. Doamne, fie ca să cunoaștem și să practicăm secretul vieții creștine prin menținerea noastră în părtășie constantă cu Dumnezeu. Fie ca să ne întoarcem mereu spre Tine, să ne mărturisim păcatele, să cerem iertarea lui Dumnezeu și să recâștigăm părtășia dulce pe care o aveam cu Dumnezeu! Doamne Isuse, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, Eternal Forgiveness, Instrumental Forgiveness, and Restorative Forgiveness (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea Împărâției lui Dumnezeu în Viața Creștină și viața de Biserică – săptămâna 4 ziua 5.

Adâncul cheamă adânc: să prindem rădăcini în Cristos și să avem experiențe profunde cu El

04/07/2019 by Credincios in Cristos 4 Comments

Viața împărăției – viața și trăirea împărăției lui Dumnezeu – este o viață care poate prinde rădăcini în adâncime și aduce rod la suprafață; adâncul cheamă adânc, deci Cristos trebuie să prindă rădăcină în inima noastră, iar noi trebuie să prindem rădăcini adânc în Cristosul atotinclusiv.

Atunci când Domnul Isus a venit în inima noastră, El S-a semănat pe Sine Însuși ca sămânța vieții [întru noi]; inima noastră este solul în care S-a semănat, așa că inima noastră trebuie să fie solul potrivit în care Domnul să crească.

Pe de altă parte, noi, ca plante vii în Cristos, am fost plantați întru El și trebuie să fim înrădăcinați adânc în solul Cristosului atotinclusiv în calitate de țară bună. Inima noastră trebuie să fie tratată pentru a fi lipsită de stânci / pietre (păcate ascunse, pofte și dorințe ascunse) și spini (îngrijorările acestei vieți) așa încât Domnul ca sămânță a vieții să crească în inima noastră și să aducă rod.

Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a trata orice lucru care împiedică creșterea seminței vieții, astfel încât Domnul să prindă rădăcină adânc în inima noastră, iar noi să ne trimitem rădăcina în adâncime și să aducem rod la suprafață.

Trebuie să dezvoltăm un sistem puternic de rădăcini sub pământ; trebuie să existe multe momente ascunse cu Domnul și mai multe tranzacții cu El decât ceea ce pot vedea ceilalți la exterior.

Trebuie să avem o viață ascunsă cu Domnul, trimițându-ne rădăcini adânc în Cristosul atotinclusiv și îngăduindu-I să-și facă domiciliul în inima noastră.

O persoană care a avut experiențe profunde cu Cristos a fost apostolul Pavel; el a fost un model pentru noi toți, și el a mărturisit în 2 Corinteni 12 cum a avut experiențe minunate și înalte cu Dumnezeu, dar el nu a vorbit niciodată despre aceste experiențe cu nimeni.

Da, el a recunoscut că a avut astfel de experiențe, dar nu ne-a spus niciodată în ce constau aceste experiențe și ce i-a spus Domnul în acest timp.

Trebuie să avem experiențe profunde cu Cristos și trebuie să [le] păstrăm în ascuns; nu putem “să ne expunem rădăcinile” cu Domnul înaintea oamenilor, ci mai degrabă trebuie să avem o viață spirituală bogată, adâncă și ascunsă cu Dumnezeu, fără să spunem altora despre aceasta.

Domnul ne poate spune să împărtășim câteva dintre aceste experiențe cu câțiva sfinți din cauza nevoii lor; totuși, dacă ne lăudăm cu experiențele noastre în Cristos, pierdem profunzimea acestor bogății.

Doar atunci când avem experiențe profunde cu Cristos și nu ne lăudăm cu ele, putem trăi în realitatea “adâncul cheamă adânc”, pentru că putem împărtăși lucrurile despre Cristos din adâncul ființei noastre pentru a atinge pe alții în adâncul ființei lor.

Să prindem rădăcini adânci în Cristos în viața noastră ascunsă cu El pentru a crește cu creșterea lui Dumnezeu

Psalmul 42:7 spune: “adâncul cheamă adânc”; singurul mod în care ceilalți pot răspunde din adâncul lor la ceea ce izvorăște din adâncul nostru este dacă ne tratăm inima noastră astfel încât aceasta să fie solul adecvat pentru ca Domnul să fie înrădăcinat acolo, și dacă prindem rădăcini adânc în Cristos.

Orice nu este din adâncuri nu va atinge niciodată adâncimile celorlalți; trebuie să-L experimentăm pe Cristos în calitate de lucruri adânci ale lui Dumnezeu din adâncul ființei noastre.

Viața împărăției este o viață în adâncimi, o viață care prinde rădăcini în adâncime și aduce rod la suprafață (vezi Isaia 10:1-4; Fapte 1:13). Pentru ca noi să creștem în sus, trebuie să prindem rădăcini în adâncime.

Pe de o parte, trebuie să Îi permitem lui Cristos ca sămânța vieții să prindă rădăcini adânc în solul inimii noastre ca pământ bun (Matei 13:23), căci El a fost semănat în noi ca sămânța împărăției.

Pe de altă parte, noi, ca plante vii în Cristos, trebuie să prindem adânc rădăcini în solul Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune (Coloseni 2:6-7).

Ce înseamnă ca inima noastră să fie pământ bun pentru ca sămânța să crească în noi? Pământul bun simbolizează inima bună care nu este îngreunată de traficul lumesc, adică nu are păcate ascunse și este fără îngrijorările acestui veac și înșelăciunea bogățiilor.

Pentru ca inima noastră să fie pământul bun, trebuie să-I permitem Domnului zilnic să trateze aceste lucruri din inima noastră ca să putem crește cu creșterea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19).

Pentru că am fost plantați în Cristos ca realitatea țării bune, trebuie să ne facem timp să Îl absorbim; mai ales în timpul nostru cu El dimineața, trebuie să prindem rădăcini adânci în El, să ne facem timp să privim spre El și să ne facem timp să-L absorbim.

În Matei 13:4-8, 18-23 Domnul a vorbit și a interpretat parabola semănătorului; în timp ce semănătorul a semănat, unele semințe au căzut lângă drum, unele pe loc pietros, unele printre spini și altele pe pământ bun, arătându-ne cele patru moduri diferite în care omul primește cuvântul.

Printre aceste condiții diferite, unul este locul stâncos (pietros); există puțin pământ la suprafață, dar sub acesta este stâncă, astfel că atunci când sămânța cade în acest fel de pământ, înflorește repede, dar imediat ce iese soarele, se ofilește din cauza lipsei rădăcinii.

O rădăcină este creșterea care se produce sub pământ și frunzele sunt parte din creșterea care se produce la suprafața solului. Cu alte cuvinte, pentru ca noi să avem rădăcini adânci în Cristos, trebuie să avem o viață ascunsă; ca să avem frunze înseamnă să ne manifestăm viața interioară.

Problema cu mulți creștini este că, deși există multă viață aparentă, există foarte puțină viață secretă, pentru că lipsește viața ascunsă.

Dacă toate experiențele noastre spirituale se manifestă și vorbim despre ele altora, atunci creșterea noastră este de suprafață și nu există o creștere în adâncime; dacă așa stau lucrurile cu noi, suntem niște persoane care au doar frunze fără rădăcini și ne aflăm pe un teren fără adâncime.

Creștinul care își etalează toate virtuțile și experiențele sale în fața oamenilor și care nu are nimic în adâncul ființei sale, el nu are rădăcină; o astfel de persoană nu va putea să stea în picioare în ziua încercării și a ispitei.

Fie ca Dumnezeu să lucreze în noi pentru ca noi să prindem rădăcini în adâncime. Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru a prinde rădăcini adânc în Cristos în viața ascunsă și în experiența noastră cu El, pentru ca să creștem cu creșterea lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să prindem rădăcini în Cristos în viața noastră ascunsă și în experimentarea Sa de către noi. Fie ca să fim cei care au multă creștere “sub pământ” prinzând rădăcini adânc în Cristos ca să Îl absorbim și să creștem cu creșterea lui Dumnezeu. Doamne, Îți dăm inima; tratează-ne inima, ca să fie un pământ bun pentru ca sămânța împărăției să crească în noi. Fie ca inima noastră să fie eliberată de traficul lumesc, de păcatele ascunse, de egoism, de interesul propriu și de autocompătimire. Amin, Doamne, fă din inima noastră un sol bun pentru ca Tu să crești în noi. Fie ca noi să prindem rădăcini în adâncime în Cristos și să creștem la suprafață cu creșterea lui Dumnezeu!

Avem nevoie de experimentări profunde ale lui Cristos prin prinderea de rădăcini secrete și ascunse în Cristos, chemări adânci în adâncime

Avem nevoie de experimentări profunde ale lui Cristos, precum cea a apostolului Pavel, așa cum a mărturisit el în 2 Cor. 12:1-4. El a spus că cunoștea un om în Cristos cu paisprezece ani în urmă, dacă era în trup sau în afara trupului – el nu știa, dar Dumnezeu știa – care a fost luat la al treilea cer și în Paradis.

În experiența sa, Pavel a făcut o vizită în Paradis și în al treilea cer și aici a auzit cuvinte inexplicabile, cu neputință omului să le vorbească.

Cu toate acestea, Pavel a păstrat această experiență în secret timp de paisprezece ani și nu a spus nimănui despre asta. Rădăcinile sale erau adânc sub pământ; chiar și atunci când a mărturisit despre experiența sa, el nu a spus ce erau lucrurile pe care Domnul i le-a spus.

Dacă vrem să avem lucrarea lui Pavel, trebuie să avem “rădăcina” lui; dacă dorim să avem conduita exterioară a lui Pavel, trebuie să avem viața sa interioară; dacă vrem să avem puterea manifestată a lui Pavel, trebuie să avem experimentarea sa secretă.

Aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să depunem mărturie despre ceea ce experimentăm din Cristos, ci că trebuie să ne dăm seama că multe experiențe trebuie să fie ascunse; avem nevoie de experiențe profunde ale lui Cristos prin prinderea de rădăcini secrete și ascunse în Cristos, iar atunci când vorbim cu ceilalți, Îl vorbim pe Cristos Isus ca Domn (2 Cor. 4:5).

A fi fără rădăcină înseamnă a fi fără vreo comoară ascunsă, a fi fără viață ascunsă sau fără experiențe ascunse; este esențial ca unele din experiențele noastre în Cristos și cu Domnul să rămână acoperite, pentru că dacă descoperim totul, pierdem totul.

Tot ceea ce a descoperit împăratul Ezechia înaintea mesagerilor veniți din partea împăratului Babilonului, a și pierdut (vezi Isaia 39:2-8).

Orice secrete avem cu Domnul trebuie să fie păstrate; nu ar trebui să fim nerăbdători să spunem altora experiențele profunde din Cristos, ci mai degrabă, numai dacă El mișcă în noi pentru a dezvălui ceva, atunci ar trebui să îndrăznim să le dezvăluim.

În părtășie în Trup, Domnul poate dori ca noi să împărtășim o anumită experiență cu un frate, și nu ar trebui să ne reținem, pentru că acest lucru ar însemna să încălcăm o lege a membrilor Trupului lui Cristos – legea părtășiei.

În Trupul lui Cristos există o curgere a vieții între membrii; trebuie să învățăm nevoia de a păstra partea ascunsă pe care o avem înaintea Domnului, experiențele lui Cristos care nu sunt cunoscute de ceilalți.

Dacă viața noastră nu are adâncime, lucrarea noastră superficială va afecta pe alții doar în mod superficial; numai “adâncul cheamă adânc.”

Dar dacă avem experiențe profunde din Cristos prin trimiterea rădăcinilor secrete și ascunse în El, ceea ce împărtășim cu ceilalți vor fi “chemări adânci în adâncime”, pentru că experiențele noastre adânci vor vorbi adâncul ființei celorlalți.

O viață spirituală pură și frumoasă este derivată din părtășia interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu. Dacă trimitem rădăcini “asemenea copacilor din Liban”, vom “înmuguri asemenea crinilor” (vezi Osea 14:5); o astfel de viață este capabilă să aducă mult rod (v. 5-7).

Copacii din Liban sunt maiestuoși, își trimit rădăcini adânci în sol; dar ceea ce apare este înmugurirea ca un crin, ceea ce semnifică a avea o viață pură de încredere în Dumnezeu în mijlocul unei situații amestecate și complicate.

Pentru ca noi să trăim o viață în adâncimi, trebuie să avem o părtășie directă și intimă cu Domnul; după cum spune Cântul Cânturilor 4:12, trebuie să fim ca o grădină închisă, un izvor închis, o fântână sigilată pentru savurarea intimă a Domnului.

În calitate de căutătorii Săi iubiți, noi devenim o grădină pentru satisfacția intimă a lui Cristos și ceea ce avem este întru totul pentru plăcerea Preaiubitului nostru și nimeni altcineva.

Dacă credincioșii de astăzi s-ar închide un pic mai mult și s-ar sigila mai strâns, lucrarea lor ar deveni mai prevalentă / predominantă.

Fie ca Domnul să ne dea har și să facă o lucrare mai adâncă în noi prin cruce pentru ca să prindem rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu și pentru a satisface inima Lui!

Fie ca noi să avem experiențe adânci din Cristos prin trimiterea rădăcinilor secrete și ascunse în El până la “adâncul cheamă adânc”!

Iubite Doamne Isuse, Te iubim, ne deschidem Ție și vrem să prindem rădăcini adânci în Cristos pentru a trăi o viață ascunsă în adâncimile lui Cristos, astfel încât dorința inimii Tale să fie satisfăcută! Fie ca noi să fim salvați din a avea doar o trăire exterioară pe care alții să o vadă. Fie ca să prindem rădăcini în Cristos în secret în părtășia noastră cu El pentru ca noi să putem trăi în adâncimile lui Cristos și să experimentăm “adâncul cheamă adânc.” Amin, Doamne, fie ca părtășia noastră interioară, ascunsă și neîntreruptă cu Dumnezeu să rezulte într-o viață spirituală pură și frumoasă cu Dumnezeu și înaintea oamenilor. Dă-ne acest har și fă o lucrare mai adâncă în noi prin cruce pentru ca noi să prindem rădăcini adânci și să trăim o viață ascunsă în adâncimi pentru a îndeplini cerințele lui Dumnezeu și pentru a satisface inima Lui!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, Deep Calls unto Deep: Sending Roots into Christ and having Deep Experiences of Him (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea Împărâției lui Dumnezeu în Viața Creștină și viața de Biserică – săptămâna 2 ziua 6.

Domnul Isus este unicul nazireu care a savurat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste

02/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie nazirei, iar Domnul Isus este unicul nazireu care trăiește în duhul nostru astăzi!

Un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în faptul că El a trăit absolut pentru Dumnezeu în umanitatea Sa, savurându-L pe Dumnezeu ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste pentru a alege lucrurile bune și să refuze răul.

Cristalul pe care ne centrăm în Numeri 6 este dorința lui Dumnezeu ca tot poporul Său să fie nazireii de astăzi. Aceasta vrea Domnul astăzi – El dorește o armată de nazirei, adică El vrea ca tot poporul Său să fie nazireii care sunt formați într-o armată care luptă pentru interesul Său.

Jurământul unui nazireu așa cum este prezentat în Numeri 6:1-9 este minunat; noi toți trebuie să avem un astfel de jurământ. În viața de biserică din recâștigarea Domnului suntem în țara șanselor egale și noi toți putem fi nazirei.

Legământul de nazireu este o provizie specială împotriva degradării din preoție. Când preoția a devenit învechită și degradată, Domnul avea nevoie de câțiva care să facă acest jurământ special pentru a deveni nazireii preoțești.

În general vorbind, toți credincioșii sunt preoți pentru Dumnezeu, însă trebuie să recunoaștem că, în adevărul și experiența subiectivă, preoția a devenit degradată și învechită. Nu vrem să fim vechi, ci noi, nu vrem să fim învechiți, ci proaspeți, și nu vrem să fim degradați, ci recâștigați.

Principiul din economia nou-testamentală a lui Dumnezeu este că Dumnezeu are nevoie de om care să Îi corespundă în mișcarea Sa pe pământ; El dorește ca tot poporul Său să fie nazirei pentru mișcarea Sa pe pământ și pentru satisfacția Sa în acest univers.

Patru caracteristici vitale ale nazireilor care sunt absoluți pentru Dumnezeu

Mai întâi de toate, numai nazireii Îl pot aduce pe Domnul Isus înapoi; nazireii sunt biruitorii, iar atunci când Domnul câștigă un grup suficient (în număr) de biruitori, El se va întoarce. Doar nazireii Îl pot aduce pe Domnul înapoi, și nazireii sunt constituenții miresei lui Cristos; ca atare, ei Îl aduc înapoi pe Domnul Isus.

În al doilea rând, nazireii sunt de fapt mesagerii bisericilor, după cum se vede în Apocalipsa 2-3. Când Domnul S-a adresat bisericilor, El nu S-a adresat direct bisericilor ci mesagerilor fiecărei biserici. Fără mesageri, nu există nici o vorbire din partea Domnului către biserici.

Dacă nu suntem mesagerii în bisericile de astăzi, Domnul nu are nici o cale să vorbească bisericilor prin noi. Un mesager este cineva care Îl ia pe Cristos ca adevăratul Mesager și care are un mesaj proaspăt din partea lui Dumnezeu vorbit poporului Său; acest mesaj este și Cristos.

Cu toții trebuie să aspirăm să fim mesageri de astăzi către biserici, care sunt nazireii de astăzi.

În al treilea rând, în Numeri 6, imediat după secțiunea despre jurământul nazireilor, este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic prin preot; acest lucru nu este întâmplător, ci mai degrabă foarte semnificativ.

Pentru a binecuvânta oamenii cu Dumnezeul Triunic, trebuie să fim nazireii de astăzi; nu putem binecuvânta oamenii cu Dumnezeul Triunic dacă nu suntem nazireii de astăzi.

În Geneza 12:2 Domnul i-a spus lui Avraam că El îl va binecuvânta și că el va fi o binecuvântare; rugăciunea noastră ar trebui să fie:

Doamne, binecuvintează-ne și fă-ne o binecuvântare pentru alții! Binecuvintează-ne cu Tine Însuți ca Dumnezeu Triunic și fă-ne un canal de binecuvântare cu Dumnezeul Triunic pentru toți sfinții din recâștigarea Ta și pentru toți oamenii de pe pământ!

În final, cea de-a patra caracteristică vitală a nazireilor este că sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu, care este mărturia lui Isus în această epocă. În Vechiul Testament ei erau în jurul tabernaculului, slujind lui Dumnezeu legat de Cortul Mărturiei, cu orice era nevoie.

Deoarece legea ca mărturie a lui Dumnezeu era în chivot, chivotul se numea Chivotul Mărturiei, și întregul Tabernacul se numea Tabernaculul Mărturiei. Astăzi suntem mărturia lui Isus și toți nazireii sunt pentru mărturia lui Isus.

În Apocalipsa 1:2 Ioan a spus că era pe insula Patmos din cauza cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus.

Mărturia lui Isus este revelată în Apocalipsa ca sfeșnicele din capitolul 1, marea mulțime din capitolul 7, femeia strălucitoare din capitolul 12, recolta cu primele sale roade în capitolul 14, biruitorii de pe marea de sticlă din capitolul 15, mireasa gătită pentru nuntă în capitolul 19 și Noul Ierusalim în capitolele 21-22.

Mărturia lui Isus este duhul profeției (Apoc. 19:10); este substanța, dispoziția și caracteristica profeției din cartea Apocalipsa. Suntem aici pentru mărturia lui Isus, iar nazireii trăiesc în mod absolut pentru satisfacția lui Dumnezeu, care este mărturia lui Isus astăzi.

Doamne Isuse, ne dăruim Ție ca să fim nazireii de astăzi care Te aduc înapoi. Fă-ne cei din biserici care au mesajul proaspăt al lui Dumnezeu pentru biserica lui Dumnezeu. Doamne, binecuvintează-ne cu Tine Însuși ca Dumnezeul Triunic și fă-ne un canal de binecuvântare cu Dumnezeul Triunic pentru toți sfinții și pentru toți oamenii. Amin, Doamne Isuse, suntem aici pe pământ pentru satisfacția Ta, mărturia lui Isus. Nu suntem aici pentru noi înșine sau pentru interesul nostru, ci pentru biserica care mărturisește, pentru ca biserica să fie mărturia potrivită a lui Isus pe pământ!

Domnul Isus este unicul nazireu care a savurat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste

Când vorbim despre a fi un nazireu, trebuie să ne dăm seama că în rasa umană, unicul nazireu este Domnul Isus; de aceea, un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în trăirea Sa absolut pentru Dumnezeu în umanitatea Sa (vezi Ioan 5:30, Filipeni 2:8; Matei 11:28-30; Efes. 4:20-21; Ioan 6:57).

În noi înșine și prin noi înșine nu putem fi un nazireu, nici nu vrem să fim; dar slavă Domnului, avem un Nazireu în duhul nostru! În duhul nostru avem pe Cineva absolut pentru Dumnezeu și pur și simplu trebuie să Îl contactăm și să Îl învățăm pe Cristos așa cum realitatea este în Isus (Efes. 4:20-21).

Aceasta înseamnă că trebuie să Îl învățăm pe Cristos într-un mod subiectiv, experimental, potrivit stării actuale a lui Isus așa cum este consemnată în Evanghelii.

Când mâncăm pe Domnul ca mâncarea noastră spirituală, trăim datorită Lui, pentru că El devine factorul, elementul și esența de bază a vieții noastre (vezi Ioan 6:57).

Dacă ne uităm la Domnul Isus ca adevăratul și unicul nazireu, ne-am putea întreba: Cum a putut El ca om să respingă răul și să facă binele? Cum a putut să aleagă voia Tatălui și să refuze propria Sa voie? Cum a putut respinge gloria de la om și să caute gloria de la Dumnezeu? Cum a putut să refuze lumea și să Îl aleagă pe Dumnezeu?

În Isaia 7:14-15 ni se dă cheia – în viața Sa umană, Domnul Isus a mâncat unt (cel mai bogat har) și miere (cea mai dulce dragoste) în toate zilele vieții Sale și astfel a fost în stare să aleagă lucrurile bune ale voii Tatălui și să refuze răul.

Domnul Isus, Emanuel cel profețit în Isa. 7:14 care S-a născut dintr-o fecioară, a fost un nazireu, și a mâncat unt și miere până când a învățat să respingă răul și să aleagă lucrurile bune.

Untul, cel mai bogat aliment, se referă la cel mai bogat har; mierea, cea mai dulce hrană, se referă la cea mai dulce dragoste. Trebuie să învățăm cum să participăm în cel mai bogat har și în cea mai dulce dragoste și vom fi în stare să refuzăm răul și să alegem lucrurile bune.

Lucrurile bune de aici sunt de fapt voia bună, plăcută și perfectă a lui Dumnezeu (Rom. 12:2).

Când Domnul Isus avea doar doisprezece ani și a rămas în templu, părinții Lui L-au căutat și când L-au găsit, El le-a spus că El trebuie să fie în lucrurile Tatălui Său (vezi Luca 2:48). El avea numai doisprezece ani, dar a mâncat cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste până când a fost umplut cu intenția și dorința Tatălui.

Mai mult, în loc să le spună părinților să-L lase să rămână în templu, Domnul S-a dus cu ei acasă și a fost supus în toate lucrurile. Pe de o parte, El a fost întărit în interior pentru a alege lucrurile bune și, pe de altă parte, El a fost în stare să aleagă voința lui Dumnezeu și astfel să fie supus părinților Săi.

Dacă am fi fost în locul Lui, am fi vrut să scăpăm de părinții noștri și să fim în casa lui Dumnezeu; dar Domnul a ales lucrul dificil pe care Dumnezeu i L-a dat pentru că a mâncat cele mai bogate și mai dulci alimente înaintea lui Dumnezeu.

Apoi, în Mat. 11:25-26, după ce orașele principale din Israel în care a mers L-au respins, în loc să spună ceva pentru a le pedepsi, Domnul a răspuns și a spus: Te preamăresc Tată… – El răspundea și Îi spunea Tatălui, fiind întotdeauna în părtășie cu El. Și L-a lăudat pe Tatăl chiar și pentru că a fost respins, deoarece și-a dat seama că Tatăl a ascuns unele lucruri de cei capabili și inteligenți, însă le-a revelat copiilor și celor sărmani.

În caz după caz, vedem că Domnul în calitate de unicul nazireu L-a savurat pe Dumnezeu ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și că El a fost în stare să facă binele și să respingă răul.

În Marcu 1:35 Domnul era în casă, și tot satul s-a adunat la ușă; dacă eram noi, am fi rămas acolo multă vreme, dar Domnul a ieșit și a plecat noaptea într-un loc pustiu, și acolo S-a rugat; iar când au venit ceilalți și L-au găsit, El a spus: Să mergem de aici.

Ceea ce L-a guvernat pe El nu era mediul, ci voia Tatălui. El a ales voia Tatălui, pentru că El Îl savura pe Tatăl ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste.

Motivul pentru care noi sau altcineva putem alege voia Tatălui, putem renunța la ceva, putem să ne renegăm pe noi înșine sau să alegem lucrurile grele este că în spatele nostru există o mare putere susținătoare a savurării lui Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste (1:17; Rom. 5:17; 2 Tim. 2:1; 2 Cor. 5:14-15; Gal. 2:20; Rom. 8:37; 12:1-2).

Voia Tatălui este ca noi să fim nazireii Săi; prin urmare, trebuie să Îl savurăm de Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și vom fi în stare să alegem voia lui Dumnezeu și să respingem răul, fiind una cu Dumnezeu pentru mișcarea Sa pe pământ.

Să continuăm să Îl savurăm pe Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste, și aceasta va fi puterea noastră susținătoare pentru a alege să fim nazireii de astăzi.

Doamne Isuse, alegem să fim nazireii de astăzi, cei care Îl mâncă și Îl savurează pe Cristos ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste. Venim la Tine, Doamne, unicul și adevăratul nostru Nazireu din duhul nostru, ca să fim infuzați cu Tine și să fim făcuți la fel ca Tine. Doar mâncându-Te pe Tine ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste putem alege lucrurile bune ale voiei Tatălui și să refuzăm răul. Doamne, păstrează-ne în savurarea Ta, păstrează-ne în părtășia Ta, și fă-ne pe deplin una cu Tine ca unicul Nazireu, așa încât să fim nazireii de astăzi, cei formați într-o armată care să lupte pentru interesele Tale pe pământ!