În Cântarea Cântărilor 3 și 4 vedem că iubita căutătoare a ajuns la maturitate, iar secretul maturității ei este că voința ei a fost supusă și înviată, astfel că acum este folositoare Domnului în înviere; acest lucru este legat de războiul spiritual.
În ochii Domnului, pe de o parte suntem bărbați în armată, cei care trebuie să crească în viață înspre maturitate, pentru a atinge vârsta spirituală de douăzeci de ani pentru a fi formați în armata Sa; pe de altă parte, suntem iubita căutătoare, mireasa Sa, iar voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.
Nevoia noastră disperată de astăzi este să creștem în viață până la maturitate, pentru ca Domnul să câștige armata-mireasă care luptă pentru interesul Său pe pământ. Când Domnul Își va fi lucrat pe deplin imaginea Sa în noi și când El va fi exprimat pe deplin prin noi, vom fi maturi în viață.
Unul dintre modurile de a ne da seama de creșterea cuiva în viață este dacă există sau nu o creștere a expresiei lui Cristos în acea persoană.
Când noi toți cu fața dezvelită privim și reflectăm ca o oglindă gloria Domnului, suntem transformați de la a nu avea nici o glorie la a avea o mică glorie, mai multă glorie, multă glorie, glorie în cea mai mare parte și toată gloria – din glorie către glorie (2 Cor. 3:18).
Pe de altă parte, trebuie să existe creșterea, creșterea continuă a vieții înspre maturitate.
Cei responsabili care veghează asupra sufletelor sfinților ar trebui să aibă grijă de ei cu adevărat și să fie atenți, să fie plini de rugăciune și să caute înaintea Domnului ca sfinții să crească în viață.
Este posibil să ne temem să ne cunoaștem situația reală și să avem o reținere, dar dacă-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne arate, atunci va exista creșterea în viață, iar expresia lui Cristos va crește în noi.
Pe măsură ce ne păstorim unii pe alții în dragoste, ne rugăm cu disperare atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții ca Dumnezeu să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a fi transformați și să creștem în viață înspre maturitate.
Nu ar trebui să-i judecăm sau să-i criticăm pe alții, ci mai degrabă să ne rugăm pentru ei, să-i sprijinim, să îi iubim și să-i aducem în fața Domnului, ca toți să ajungem la un om pe deplin crescut, la măsura staturii plinătății lui Cristos.
Suntem în fața Domnului atât pentru noi înșine, cât și pentru toți sfinții din Trup, rugându-ne atât pentru tratarea inamicului care frustrează creșterea în viață, cât și pentru a coopera cu Domnul pentru eliberarea creșterii în viață zi de zi până la maturitate pentru toți sfinții Săi. Amin!
Să atingem maturitatea în viață prin supunerea voinței noastre și aducând-o în înviere
În capitolul 3 din Cântarea Cântărilor vedem maturitatea căutătoarei; apoi, în capitolul următor, ni se spune că această maturitate este atinsă prin supunerea voinței și prin aducerea ei în înviere. Voința noastră trebuie să fie supusă și înviată.
Ultima parte a sufletului nostru care va fi transformată este voința noastră; mai întâi suntem înnoiți în duhul minții noastre, apoi mintea este înnoită și transformată, iar duhul are o cale de a curge în emoția noastră.
Scopul este ca Domnul să câștige voința noastră; voința noastră – indiferent dacă este puternică sau slabă – trebuie să fie supusă, astfel încât să fie puternică în fața Domnului și împotriva inamicului, totuși este flexibilă în mâinile Domnului.
Căutătoarea devine o lectică (palanchin), o miniatură a cetății; cetatea Îl conține pe Domnul într-un mod complet, în timp ce lectica (palanchinul) Îl conține la o scară mai redusă. Gâtul ei este ca turnul lui David; părul simbolizează voința noastră, și gâtul nostru, de asemenea, simbolizează voința noastră.
Când poporul lui Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și, astfel, voința lor nu a cooperat cu voia Sa, Domnul i-a numit popor cu grumazul înțepenit (Exod 32:9; Fapte 7:51).
Dar în Cântarea Cântărilor 4:1 vedem că era o turmă de capre pe munte, ceea ce arată că voința căutătoarei era supusă; mai târziu se spune că era turnul lui David, ceea ce indică voința puternică în înviere.
În primul rând, voința noastră trebuie să fie supusă, apoi, ea trebuie să fie puternică în înviere.
Problema cu noi însă este că voința noastră este puternică în noi înșine, dar încăpățânată înaintea Domnului și slabă în fața inamicului; este posibil să fim puternici în a decide lucrurile în funcție de ceea ce ne dorim, dar când vine inamicul, cedăm necondiționat, iar el ne învinge mereu.
Voința noastră naturală trebuie tratată și apoi trebuie adusă în înviere pentru a fi înviată; Domnul are nevoie de o voință supusă și înviată pentru scopul Său și pentru războiul spiritual.
Când cooperăm cu Domnul ca să-L lăsăm să ne supună voința și să o aducă în înviere, vom ajunge la maturitatea în viață. Dar dacă voința noastră este nesupusă, ea este slabă înaintea inamicului și încăpățânată în fața Domnului; când vine inamicul, oricât de puternici am fi în voința noastră, vom ceda atacurilor sale.
Dar, dacă avem o voință supusă, o voință care a fost supusă ca o turmă de capre pe o coastă de munte, voința noastră este puternică față de inamic, luptând pentru interesul lui Dumnezeu, și voința noastră este de asemenea supusă în fața Domnului pentru a fi una cu El.
Acesta este secretul maturității pentru războiul spiritual așa cum se vede în Cântarea Cântărilor 3 și 4: ajungem la maturitate prin supunerea voinței noastre și prin aducerea ei în înviere.
Doamne Isuse, vrem să ajungem la maturitate prin faptul că voința noastră a fost supusă și înviată, astfel încât să Îți fie de folos în înviere. Mântuiește-ne din a avea o voință nesupusă și, astfel, rămânând la fel, stagnând în creșterea și maturitatea noastră în viață. Dragă Doamne, adu-ne mai aproape de Tine; ne deschidem Ție, ca să ne saturezi și să ne invadezi mintea, să ne umpli emoția și simțămintele, ne supunem voința și o aducem în înviere. Ne deschidem călăuzirii Tale, iar voința noastră nu este doar înfrântă, ci și supusă; Doamne, condu-ne, formează-ne în armata Ta, și ai o cale în noi conform cu voia Ta!
Să atingem maturitatea având o voință supusă și înviată pentru războiul spiritual
Cântarea Cântărilor portretizează într-un mod poetic faptul că noi, ca și căutători ai Domnului, trebuie să avem mai întâi voința noastră supusă și apoi înviată, ca ea să fie utilă în războiul spiritual.
Când voința noastră va fi supusă, va intra în înviere pentru a fi ca turnul lui David, având o casă de arme pentru războiul spiritual.
În Cântarea Cântărilor 4:4 se spune că gâtul iubitei căutătoare este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme, și o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
Aceasta ne arată că, atunci când voința noastră este supusă și înviată, ea devine o casă de arme puternică care ține toate armele războiului spiritual; aceste arme, însă, sunt în cea mai mare parte pentru apărare, nu pentru atac.
În războiul spiritual nu luptăm pentru victorie, ci din victorie, deoarece victoria a fost deja câștigată de Domnul. Pavezele și scuturile sunt toate pentru protecție pentru a putea rezista.
În războiul spiritual, nu suntem în ofensivă atât de mult pe cât suntem în defensivă; stăm împotriva tuturor atacurilor diabolice, subtile ale inamicului.
Dacă citim Efeseni 6 vom vedea că majoritatea articolelor armurii ale războinicului spiritual corporativ nu sunt de atac, ci de apărare; nu este nevoie ca noi să luptăm – Domnul a câștigat deja lupta, iar noi trebuie doar să proclamăm victoria Sa și să stăm în victoria Sa.
Când ajungem la maturitate, având o voință supusă și înviată, pur și simplu vom sta în Domnul și vom rezista tuturor atacurilor inamicului; suntem protejați de săgețile inamicului de către “scut și pavăză” în turnul puternic al voinței noastre supuse și înviate.
Dar dacă nu cooperăm cu Domnul și nu-I permitem să ne supună voința și să o aducă în înviere, voința noastră nesupusă va face întotdeauna o predare necondiționată înaintea inamicului; o astfel de voință nu poate sta de partea lui Dumnezeu și nici nu poate fi folosită de El în războiul spiritual.
Este posibil să avem o formă exterioară de supunere față de Dumnezeu și față de ceilalți, dar dacă voința noastră nu este supusă față de Dumnezeu și nu este supusă de către El, ne vom preda atacurilor inamicului. O, Doamne Isuse!
Cât de importantă este voința noastră în războiul spiritual și cât de mult avem nevoie să cooperăm cu Domnul, având o voință supusă și înviată pe măsură ce ajungem la maturitate!
Când pornim pe calea noastră creștină, suntem ca un căutător la începutul Cântării Cântărilor, ca o iapă, plină de voință și zel și putere naturală; dar pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul și Îi permitem să trateze toate părțile ființei noastre, devenim o persoană fără voință proprie, și suntem una cu voința Domnului.
Fie ca Domnul să ne dea experiențele de care avem nevoie ca să ieșim din voința noastră naturală și să stăm în voința noastră înviată împotriva inamicului, luptând războiul spiritual prin faptul că suntem un singur duh cu Domnul și stând în Trup cu semenii noștri.
Aleluia, dacă avem o voință supusă, voința noastră devine ca turnul lui David care deține tot felul de arme pentru război (2 Cor. 10:3-5) și vom duce războiul spiritual una cu Domnul.
Doamne Isuse, dă-ne experiențele de care avem nevoie ca să avem o voință supusă și înviată, o voință care poate fi una cu Tine pentru înfrângerea inamicului. Amin, Doamne, fie ca să cooperăm cu Tine pentru a ne supune voința și să o aducem în înviere pentru a fi ca turnul lui David, care deține tot felul de arme pentru război. Fă-ne armata Ta nupțială care se va întoarce împreună cu Tine pentru a-L trata pe inamic la Armaghedon! Amin, Doamne Isuse, fie ca să atingem maturitatea spirituală într-o asemenea măsură încât voința noastră să fie supusă și înviată!