
Trebuie să fim aduși în dragoste ca substanța interioară a lui Dumnezeu, pentru a putea savura prezența Lui în dulceața iubirii divine și, prin urmare, să-i iubim pe ceilalți așa cum a făcut Cristos; atunci când îi iubim pe ceilalți cu Cristos ca dragoste a noastră, chiar devenind dragoste în Cristos, zidim Trupul în dragoste. O, Doamne!
Viața noastră creștină de zi cu zi, împreună cu umblarea noastră creștină, trebuie să fie în dragoste și lumină, în ceea ce este Dumnezeu ca dragoste și lumină. Noi, cei care credem în Cristos, am fost mântuiți de Dumnezeu nu numai din lume, ci și din modul de viață deșart moștenit de la părinții noștri.
Întreaga lume zace în cel rău și fiecare umblă în deșertăciunea minții sale; ei cred că realizează una și câștigă alta, dar, de fapt, totul este deșertăciune. Unii pot deveni superstaruri, în timp ce alții pot excela la un sport sau altul; totul este deșertăciune, căci aceste lucruri sunt aici astăzi, dar mâine vor dispărea.
Dacă iubim lumea și lucrurile din ea, dragostea Tatălui nu este în noi. Dar dacă Îl iubim pe Tatăl, nu vom iubi lumea.
Când vom vedea cât de mult ne iubește Dumnezeu și ce a făcut El pentru a-Și arăta dragostea față de noi, Îi vom răspunde pur și simplu cu dragoste și-i vom permite dragostei Sale să vină în inimile noastre.
Dumnezeu Și-a turnat dragostea în inimile noastre prin Duhul Sfânt, pe care ni l-a dat (Romani 5:5). Dragostea Sa nu doar ne-a fost dată; El Și-a turnat dragostea în inimile noastre, iar dragostea Lui curge continuu în noi pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și Îi răspundem cu dragoste.
Pe măsură ce savurăm dragostea Tatălui în Isus Cristos, Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste, iar umblarea noastră zilnică va fi în dragoste.
În această lume de astăzi, aproape nimeni nu umblă în dragoste și lumină; toată lumea umblă în întuneric. Chiar și printre noi, în viața de biserică, cine umblă în lumină și dragoste?
Numai atunci când ne întoarcem către duhul nostru și mergem mai adânc cu Domnul, astfel încât să-L savurăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, putem avea o astfel de umblare.
Fie ca noi să fim mântuiți de la a cunoaște doar doctrina lui Dumnezeu ca fiind lumină și dragoste și fie ca noi să fim aduși la o cunoaștere autentică și intimă a lui Dumnezeu și să umblăm în dragoste și lumină, așa cum El este dragoste și lumină.
Când umblăm în dragoste, vom avea grijă de simțământul Tatălui, verificând mereu cu El legat de toate lucrurile pentru a-I face pe plac.
Dumnezeu este Tatăl nostru. Da, El este suveran, este atotputernic și este mai presus de toate lucrurile; cu toate acestea, El este și Tatăl nostru și Își arată dragostea față de noi în Isus Cristos.
Când atingem dragostea Tatălui, Îi vom răspunde cu dragoste, vom savura dragostea Lui și ne vom exprima dragostea în umblarea noastră zilnică cu Domnul.
Să fim aduși în dragoste ca substanța interioară a lui Dumnezeu și să-i iubim pe ceilalți așa cum i-a iubit Cristos

Cartea Efeseni vorbește despre biserică; ne oferă cea mai înaltă și profundă revelație a bisericii. Cu toate acestea, un alt lucru revelat în această carte este dragostea; scopul Efeseni este să ne aducă în dragoste ca substanța interioară a lui Dumnezeu.
Dumnezeu vrea să ne aducă în dragoste ca substanța interioară a lui Dumnezeu, pentru ca noi să putem savura prezența lui Dumnezeu în dulceața iubirii divine și, prin urmare, să-i iubim pe ceilalți așa cum a făcut-o Cristos (Efeseni 5:25).
Scopul lui Pavel în scrierea cărții Efeseni nu a fost doar să dezvăluie biserica, pentru ca noi să-i putem vedea numeroasele aspecte minunate, ci mai mult, să ne aducă în dragoste, substanța interioară a lui Dumnezeu.
Astăzi, Domnul mijlocește și se roagă pentru ca noi toți să fim aduși afară din noi înșine și întru substanța interioară a lui Dumnezeu, pentru ca noi să putem savura pur și simplu dulceața iubirii divine.
În condiția și atmosfera iubirii, suntem saturați de Dumnezeu pentru a fi sfinți și fără pată înaintea Sa (Efeseni 1:4). Dumnezeu ne iubește și noi Îl iubim. El ne-a ales în dragoste.
În această atmosferă de dragoste, noi, cei care credem în Cristos, ca aleși ai lui Dumnezeu, suntem saturați cu Dumnezeu, ca să fim sfinți și fără pată înaintea Lui.
Nu suntem sfințiți doar în mod exterior, prin faptul că multe lucruri sunt îndepărtate de la noi sau doar prin disciplinarea lui Dumnezeu; suntem făcuți sfinți și fără pată în dragoste.
Când vedem cât de mult ne iubește Dumnezeu, suntem inspirați să-L iubim și noi pe El. Într-o atmosferă atât de dulce și tandră de dragoste, suntem saturați cu Dumnezeu, ca să fim exact ca El, sfinți și fără pată.
Ce situație minunată este aceasta, în care Îl iubim pe Dumnezeu și Dumnezeu ne iubește și suntem transformați în imaginea lui Cristos, fiind saturați cu Dumnezeu!
Dragostea în care suntem înrădăcinați pentru creștere și întemeiați pentru zidire este dragostea divină realizată și experimentată de noi într-un mod practic (Efeseni 3:17). Suntem înrădăcinați și întemeiați în dragoste.
Pe de o parte, avem credință pentru a-L experimenta pe Cristos, căci credința ne face capabili să-L primim pe Cristos. Pe de altă parte, avem dragoste, care ne permite să-L savurăm pe El.
Nici credința, nici dragostea nu sunt ale noastre; nu provin de la noi, ci sunt ale Lui. Credința este de la Cristos; credința Sa devine credința noastră prin care credem în El. Dragostea este de la Dumnezeu; dragostea Sa devine dragostea noastră prin care Îl iubim.
Pentru a-L experimenta pe Cristos, avem nevoie atât de credință, cât și de dragoste (1 Timotei 1:4). Fie ca noi să ne dăm seama că am fost înrădăcinați și întemeiați în dragoste și fie ca noi să experimentăm această dragoste într-un mod practic.
Când Îi permitem Domnului să ne înrădăcineze și să ne întemeieze în dragostea Sa, Îl vom iubi pe Domnul și ne vom iubi unii pe alții cu această dragoste.
De asemenea, în această dragoste creștem în viață și suntem zidiți în viață. Dragostea lui Cristos este Cristos Însuși; această dragoste este nemăsurată și întrece cunoașterea, totuși o putem cunoaște experimentând-o (Efeseni 3:19). Ce minunat!
Pe de o parte, dragostea lui Cristos este nemăsurată și este dincolo de capacitatea noastră de a o înțelege. Pe de altă parte, putem cunoaște dragostea lui Cristos experimentând-o.
Îi putem cere Domnului zilnic să-Și facă domiciliul în inimile noastre prin credință, pe măsură ce ne întărește în omul nostru dinăuntru, după bogățiile gloriei Sale și prin Duhul Său, pentru ca să putem înțelege împreună cu toți sfinții dimensiunile universal bogate ale lui Cristos și să cunoaștem dragostea lui Cristos care întrece cunoașterea.
Nu este ceva ce trebuie doar să înțelegem, ci mai mult, să înțelegem în experiența noastră, experimentând dragostea lui Cristos. Domnul vrea să ne călăuzească, ca Duh al realității, în realitatea acestui lucru în experiența noastră, pentru zidirea bisericii în dragoste.
În dragostea lui Dumnezeu în Cristos, ne ținem de adevăr, adică ne ținem de Cristos cu Trupul Său (Efeseni 4:15). Avem adevărul, iubim adevărul, intrăm în adevăr și ne ținem de adevăr; ne ținem de adevăr în dragoste.
Dacă ne ținem doar de adevăr, fără dragoste, am putea deveni frați sau surori foarte înțelepți, dar ne vom separa de ceilalți, căci nu există dragoste; cunoașterea îngâmfă, dar dragostea zidește. Fie ca noi să-L iubim pe Domnul și să ne iubim unii pe alții avându-L pe Cristos ca dragostea noastră.
Trupul lui Cristos se zidește în dragoste (Efeseni 4:16); cea mai excelentă cale de a face orice și de a fi orice în viața de biserică de astăzi este dragostea.
Totul în economia lui Dumnezeu este în dragoste; tot ceea ce facem în viața de biserică ar trebui să fie în dragoste. Cea mai bună – chiar cea mai excelentă cale – pentru noi de a face orice sau de a fi orice în biserică este dragostea.
Doamne Isuse, adu-ne în dragoste ca substanță interioară a lui Dumnezeu, ca să putem savura prezența lui Dumnezeu și să-i iubim pe ceilalți așa cum a făcut Cristos! Amin, Doamne, fie ca noi să fim aduși în substanța interioară a lui Dumnezeu, în însăși dragostea, ca să putem savura prezența lui Dumnezeu în dulceața iubirii divine și să-i iubim pe ceilalți avându-L pe Cristos ca dragoste. Te lăudăm, Doamne, pentru că ne-ai chemat, ne-ai ales și ne-ai marcat. Aleluia, în condiția și atmosfera iubirii, suntem saturați de Dumnezeu pentru a fi sfinți și fără pată înaintea Lui! Ține-ne aici, dragă Doamne, în atmosfera iubirii. Te iubim și Tu ne iubești. Vrem să rămânem în dragoste cu Tine și față de Tine. Înrădăcinează-ne și întemeiază-ne în dragostea Ta pentru clădirea Ta. Fie ca dragostea divină să fie realizată și experimentată de noi într-un mod practic astăzi. O, cât de mult tânjim să cunoaștem dragostea lui Cristos, care este Cristos Însuși, experimentând-o! Aleluia, dragostea lui Cristos este nemăsurată și întrece cunoașterea, totuși o putem cunoaște experimentând-o! Amin, Doamne, fie ca noi să ne ținem de adevăr în dragoste! Fie ca noi să facem toate lucrurile în dragoste în viața de biserică, luând cea mai excelentă cale pentru a zidi biserica!
Îi iubim pe sfinți, Îl iubim pe Domnul în incoruptibilitate și devenim dragostea însăși

Ce înseamnă că Trupul lui Cristos se zidește pe sine în dragoste (Efeseni 4:16)? Se pare că tot ceea ce face Dumnezeu față de noi, în noi și cu noi este în dragoste. În dragoste, această expresie este repetată de multe ori în Efeseni (Efeseni 1:4; 3:17; 4:2, 15-16; 5:2). De la predestinarea Lui, care a fost în dragoste, până la zidirea bisericii, care este în dragoste, totul este în dragoste.
Putem ști multe lucruri, chiar putem fi constituiți cu vârful înalt al revelației divine din cuvântul lui Dumnezeu, dar dacă nu avem dragoste, tot ce avem este doar cunoaștere și nu zidim Trupul. O, Doamne Isuse!
Fie ca noi să creștem în viață în dragoste. Fie ca noi să ne ținem de adevăr în dragoste. Fie ca noi să facem toate lucrurile în dragoste. Când cineva este slab, suntem și noi slabi cu el, pentru ca, în dragoste, să-i putem câștiga pe cei slabi (1 Corinteni 9:22).
Când cineva este decăzut, când se abate, trebuie să ardem pentru el, să ne rugăm pentru el și să-l iubim, căci Domnul îl iubește. Aceasta înseamnă să-i iubim pe ceilalți cu Cristos ca dragoste, chiar să devenim dragostea însăși, căci Dumnezeu este dragoste.
Nu ar trebui să considerăm că alții sunt slabi, dar noi nu suntem slabi; aceasta nu este dragoste. În dragoste, îi acoperim pe ceilalți, avem grijă de ei și facem toate lucrurile pentru ca ceilalți să fie câștigați de Domnul.
Dragostea este cea mai excelentă cale prin care putem fi orice și face orice pentru zidirea Trupului lui Cristos. Zidirea Trupului lui Cristos are loc în dragoste.
Dacă nu umblăm în dragoste, fiind aduși de Dumnezeu în substanța interioară a lui Dumnezeu ca dragoste, pentru a-L iubi pe Dumnezeu și a-L iubi pe om cu Cristos ca dragoste, nu putem zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos.
La sfârșitul epistolei sale către Efeseni, Pavel a spus: „Harul să fie cu toți cei ce-L iubesc pe Domnul nostru Isus Cristos în nestricăciune” (Efeseni 6:24). Când iubim pe Domnul în incoruptibilitate, harul Domnului Isus este cu noi.
Dumnezeul nostru este incoruptibil (1 Timotei 1:17), iar Cristos a nimicit moartea și a adus la lumină viața și incoruptibilitate prin Evanghelie (2 Timotei 1:10). În înviere, lucrurile coruptibile vor deveni incoruptibile (1 Corinteni 15:50-53).
Aceasta înseamnă că trebuie să-L iubim pe Domnul nu cu dragostea noastră naturală, ci în înviere, în noua creație. A-L iubi pe Domnul în incoruptibilitate înseamnă a-L iubi pe Domnul în noua creație, în înviere.
Putem mărturisi că, atunci când încercăm să-L iubim pe Domnul, dragostea noastră pentru El se stinge în timp și eșuează. Trebuie să-L iubim pe Domnul în noua creație, în înviere.
Trebuie să ne exersăm duhul de dragoste, căci Dumnezeu ne-a dat un duh de putere, de dragoste și de chibzuință (2 Timotei 1:7).
Dragostea este în duhul nostru, căci dragostea lui Dumnezeu este Însuși Cristos în duhul nostru. Numai atunci când trăim în duhul nostru și facem toate lucrurile în duh, Îl iubim pe Dumnezeu, îi iubim pe sfinți, Îl iubim pe Domnul Isus în incoruptibilitate și îi iubim pe toți oamenii cu Cristos ca dragostea noastră.
Întreaga creație suspină sub robia stricăciunii (Romani 8:21-22). Tot ce este în vechea creație se strică, dar noua creație nu se strică. Fie ca noi să ne exersăm duhul și să rămânem în duhul nostru, chiar să trăim în duhul unit cu El, ca să-L putem iubi pe Domnul în incoruptibilitate și să-i iubim pe ceilalți cu Cristos ca dragoste.
Fiind cei care am fost regenerați de Dumnezeu pentru a deveni parte a speciei lui Dumnezeu, noi, copiii lui Dumnezeu, ar trebui să fim dragoste, pentru că Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8, 16). Devenim la fel ca Dumnezeu în viață și în natură, ar trebui să devenim și dragoste.
El ne face la fel ca El în acest aspect al dragostei, de la revărsarea dragostei Sale în inimile noastre, având dragostea Lui în noi, desăvârșindu-ne în dragostea Lui, făcând toate lucrurile în noi în dragoste, până când devenim la fel ca Dumnezeu ca dragoste.
Doamne Isuse, vrem să luăm astăzi calea dragostei, cea mai excelentă cale de a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Ne deschidem Ție, dragă Doamne; revarsă-Te pe Tine însuți ca dragoste în noi și umple-ne cu Tine însuți ca dragoste. Fie ca să facem totul în dragoste și cu Cristos ca dragoste a noastră. Te iubim, Doamne, în incoruptibilitate. Ne exersăm duhul de dragoste pentru a Te iubi nu în vechea creație, care este coruptibilă, ci în noua creație! Aleluia, duhul nostru este un duh al dragostei! Slavă Domnului, suntem o creație nouă și Îl iubim pe Domnul în noua creație! Aleluia, am fost regenerați pentru a deveni specia lui Dumnezeu și devenim dragoste, așa cum Dumnezeu este dragoste! Amin, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție. Fă în noi ceea ce trebuie să faci. Lucrează în noi. Desăvârșește-ne în dragostea Ta. Zidește-ne în dragoste. Fă-ne la fel cum Tu ești în viață și natură, ca să putem deveni dragoste! Oh, fie ca dragostea să triumfe în viața de biserică de astăzi!

În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui. Efes. 1:4
Așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia puse în dragoste. Efes. 3:17
Am fost slab cu cei slabi, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. 1 Cor. 9:22
The Conclusion of the New Testament, pag. 2499, de Witness Lee
Ascultati versiunea audio a acestui articol:
https://open.spotify.com/episode/0MN6koCdkVnICQ89KzmsXk?si=LHMvhJOCTbKHVJxHKv5CLA
https://youtu.be/jSFeq46il84
https://www.instagram.com/savurampecristos/reel/DP4waQAElQr/