Viața creștină este o viață de ospătare: de la Paște până la Sărbătoarea Corturilor

În calitate de credincioși în Cristos, Îl putem savura pe Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor, pentru că întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare cu Domnul, în Domnul și cu sfinții; chiar și în prezența vrăjmașilor noștri, pe măsură ce suferim, încă ne ospătăm, căci Domnul întinde o masă înaintea noastră! Amin!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Ioan 7 pentru a vedea câteva detalii minunate legate de minunatul nostru Domn Isus. În această săptămână, ne concentrăm asupra subiectului, Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie.

O, ce Cristos avem! El are nevoie nu doar de o biografie, ci de patru pentru a ni se prezenta, iar în Evanghelia după Ioan, în special, îl vedem pe Cristos ca Mântuitorul-Dumnezeu care vine să fie viața noastră.

El a venit ca să avem viață, El Însuși este viață, El ne dă viață din belșug, El ne altoiește în Sine și El vine în înviere pentru a Se sufla în noi ca Duh dătător de viață. El vrea ca noi să avem viață și să o avem din belșug (Ioan 10:10).

În special, Cristos dorește să ne ospătăm cu El; El vrea ca întreaga noastră viață creștină să fie o viață de ospătare. Viața și experiența noastră creștină sunt reprezentate de experiența copiilor lui Israel și de relația lor cu Dumnezeu.

Dumnezeu a rânduit șapte sărbători pentru poporul Său, pe tot parcursul anului, pentru ca ei să mănânce, să se ospăteze și să se bucure; de trei ori pe an trebuiau să se adună împreună și să ospăteze cu Domnul și unul cu altul.

Dumnezeul nostru nu este doar un Dumnezeu care ne mântuiește și ne scapă de sclavia sub păcat și de judecată; El vrea să ne ospătăm și noi cu El. El rânduiește sărbători pentru ca noi să ne adunăm și să Îl savurăm.

În viața de biserică de astăzi avem multe sărbători – avem cel puțin cele șapte sărbători pe care le adunăm împreună pentru a ne bucura de Domnul, a fi instruiți, a ne închina lui Dumnezeu și a mâncă Domnului cu sfinții, fiind omogenizați în Trupul în Domnul.

Chiar dacă, omenește vorbind, trebuie să plătim un preț mare pentru a merge la o întâlnire de sărbătoare, plătind pentru călătoria, cazarea, mâncarea și toate acele lucruri, totuși în interior câștigăm mult mai mult din Dumnezeu și, dacă suntem deschiși către Domnul, El are o modalitate de a ne vorbi și de a ne uni.

Pur și simplu avem un sentiment de ospătare ori de câte ori ne întâlnim în conferințe, timpuri de omogenizare și sărbătorile anuale.

Nu este un lucru mic faptul ca poporul lui Dumnezeu să se adune într-un mod al ospătării; nu ne adunăm pentru a fi învățați sau pentru a afla mai multe învățături, ci mai degrabă, venim să ospătăm din Domnul și să ne ospătăm cu sfinții! Aleluia!

Viața creștină este o viață de ospătare din Cristos: de la Cristos ca Paștele nostru până la Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor pentru noi

În Ioan 7:2 vedem Sărbătoarea Corturilor, care a fost ultima dintre sărbătorile rânduite de Dumnezeu în timpul anului pentru ca poporul Său să se adună și să ospăteze cu Dumnezeu și unul cu altul. Astăzi Îl putem savura pe Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor (Lev. 23:39-43).

Ne adunăm împreună în întâlnirile noastre creștine și în vremurile noastre de omogenizare nu doar ca o practică exterioară sau ca un ritual, ci pentru a putea ospăta cu Domnul și unii cu alții. Viața noastră creștină este o ospătare, de la început până la sfârșit, și pentru eternitate ne vom ospăta cu Domnul și cu sfinții Domnului.

Realitatea tuturor sărbătorilor este Cristos; El este ospățul dat nouă de Dumnezeu pentru ca noi să-L savurăm și să ne împărtășim din El. Sărbătoarea Paștelui, prima ospătare a anului rânduită de Dumnezeu pentru ca poporul Său să o țină, îl semnifică pe Cristos ca inițiere judiciară a mântuirii lui Dumnezeu (Lev. 23:5).

Începutul vieții noastre creștine este ospătarea noastră din Cristos ca ospățul Paștelui, pentru că El este Mielul lui Dumnezeu înjunghiat pentru noi pe cruce, Cel care și-a vărsat sângele pentru mântuirea noastră și a dat trupul Său ca să mâncăm (Ioan 1:29; 6:30-55).

Cristos, ca realitate a Sărbătorii Paștilor, este începutul savurării noastre din El, care dă naștere vieții noastre spirituale. Întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare; întreaga noastră viață creștină ar trebui să fie o ospătare.

În primul rând, ne ospăta cu Cristos ca răscumpărarea noastră și ca Mielul dat ca să mâncăm și să trăim datorită Lui. Apoi, ne împărtășim cu Cristos ca azime, astfel încât să avem o viață fără păcat (Exod 12:5-8).

Îl mâncăm ca pe o viață fără păcat și ne împărtășim cu El în duh, iar acum trăim o viață fără păcat. Sângele lui Cristos ne-a răscumpărat pe în mod juridic și trupul Lui este pentru noi să mâncăm, pentru ca noi să fim hrăniți și întăriți să ieșim din lume și să-I slujim Domnului, așa cum poporul Israel a mâncat mielul și a ieșit din Egipt.

Putem fi eliberați din lume mâncându-L pe Isus ca realitate a Paștelui și putem fi capabili să trăim o viață fără păcat în această lume păcătoasă, mâncându-L pe Cristos ca viață fără păcat și resursă de viață.

Zi de zi trebuie să-L savurăm pe Cristos mâncând trupul Său și bând sângele Lui, astfel încât să putem avea viața Sa eternă (Ioan 6:54). Trebuie să-L mâncăm ca pâinea cerească, ca să putem trăi veșnic (v. 58) prin cuvântul Său, care este duh și viață pentru noi (v. 63).

Întreaga noastră viață creștină este o viață de ospătare; ne ospătăm în Domnul, cu Domnul și cu Domnul. Sărbătoarea Corturilor este ultimul ospăț al anului, semnificând finalizarea mântuirii depline a lui Dumnezeu în mod organic.

După ce copiii lui Israel și-au recoltat recoltele din țara bună, bărbații urmau să se adună la Ierusalim și să se închine lui Dumnezeu și să savureze ceea ce seceraseră la Sărbătoarea Corturilor (Deut. 16:13-15).

Ne ostenim zilnic asupra lui Cristos, exersându-ne duhul pentru a ne deschide spre El și a-L savura, a-L experimenta și a-L produce, apoi ne adunăm împreună cu sfinții pentru a prezenta bogățiile lui Cristos lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa și le împărtășim sfinților pentru savurarea lor. Amin!

De la începutul vieții noastre creștine până la sfârșit, suntem cei care trăim o viață de ospătare, având un ospăț continuu! De multe ori avem suferință, căci viața omului este plină de suferință; suferința este partea noastră atâta timp cât suntem ființe umane.

Cu toate acestea, chiar dacă trăim o viață de suferință, trebuie să ne dăm seama că suferim pentru a ne putea ospăta mai mult. Suferința noastră ne ajută să-L savurăm mai mult pe Domnul. Domnul permite și chiar aranjează o anumită măsură a suferinței mediului; suferim la serviciu, acasă cu familia, în sănătatea noastră și în multe feluri.

Suferințele noastre, însă, ar trebui să ne ajute să-L savurăm și mai mult pe Cristos. Acesta este motivul pentru care Psalmul 23:5 menționează că Domnul a pregătit o masă înaintea noastră în prezența vrăjmașilor noștri. Pe măsură ce avem suferință, pe măsură ce vrăjmașii ne atacă și ne provoacă probleme, ne ospătăm din Domnul, căci viața noastră creștină este o viață de ospătare.

Domnul face din lupta noastră o ospătare și El face din suferința noastră o masă din care să ne ospătăm. Amin, noi suntem cei care ospătăm pe Domnul zi de zi, având o viață de ospăț, oricât de multă suferință am avea! De la începutul până la sfârșitul vieții noastre creștine, avem o viață de ospătare!

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață de ospătare astăzi! Amin, Isus este ospățul nostru! Aleluia, putem să ne exersăm duhul astăzi și să ne împărtășim cu Cristos ca ospățul nostru bogat. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești realitatea sărbătorii Paștelor ca să Te putem savura. Tu ai devenit Mielul lui Dumnezeu care a murit pentru noi pe cruce pentru a ne îndepărta toate păcatele. Ai fost ucis pe cruce și Ți-ai dat viața pentru noi, iar acum putem aplica sângele Tău prețios și Te putem mânca ca să fim eliberați din lume. Ne ospătăm din Tine ca hrană și Te luăm ca fiind azimele, pentru ca astăzi să trăim o viață fără păcat. Amin, Doamne Isuse, vrem să ne ospătăm din Tine în fiecare zi și să aducem la întruniri produsele bogate ale lui Cristos, ca să ne putem ospăta mai mult împreună cu sfinții! O, ce Cristos bogat avem! Chiar și în suferințele noastre, El este o ospătare pentru noi. Amin, Doamne, noi vrem să ne ospătăm din Tine astăzi. Vrem să ne ospătăm din Tine împreună cu toți sfinții! Tu ne pregătești o masă chiar și în fața vrăjmașilor noștri: ne ospătăm din Cristos și îl distrugem pe vrăjmaș!

Îl savurăm pe Cristos ca sărbătoarea corturilor, având o amintire adecvată a Sa și savurând omogenizarea

Dumnezeu a rânduit Sărbătoarea Corturilor, astfel încât copiii lui Israel să-și amintească cum au trăit părinții lor în corturi (corturi) în rătăcirea lor în pustie (Deut. 16:13-15). Cuvântul Corturilor din titlul Sărbătoarei Corturilor implică gândul de amintire. Copiii lui Israel, după ce au fost eliberați din Egipt și în timp ce rătăceau în pustie, au locuit în corturi.

Domnul a vrut ca descendenții lor să-și amintească că ei obișnuiau să locuiască în corturi și, de asemenea, a vrut să-L savureze pe El și să se ospăteze împreună cu ei.

Viața noastră creștină este o viață de ospătare; fie că trăim într-o casă sau într-un cort, trebuie să ne ospătăm din Domnul. Trebuie să ne amintim că suntem străini și călători; pământul nu este casa noastră, căci casa noastră este în Domnul și orașul nostru este Noul Ierusalim, orașul care are temelii.

Trebuie să ne amintim ce a făcut Domnul pentru noi și, de asemenea, trebuie să ne amintim de istoria noastră și istoria celor care au mers înaintea noastră și să urmăm modelul părinților noștri spirituali.

Nu suntem aici dintr-o dată fără nicio istorie sau antecedente în fața Domnului; El a rânduit pe mulți dintre cei care au mers înaintea noastră și astăzi trebuie să ne amintim de cei de la care am învățat practicile vieții.

În Deuteronom cuvântul amintiți-vă a fost folosit de multe ori; nu trebuie să uităm niciodată ce a făcut Domnul pentru noi, cine sunt părinții noștri, care este istoria noastră spirituală și cum ar trebui să trăim o viață de ospăț cu Domnul.

Pe măsură ce îi considerăm pe părinții noștri spirituali și îi suntem recunoscători Domnului pentru experiența lor în viață, urmăm modelul lor în Domnul. Nu ne amintim de cei care au mers înaintea noastră doar pentru a ne aminti și a fi nostalgici; mai degrabă, ne amintim de ei în Domnul, le urmăm modelul și continuăm să trăim o viață de ospătare.

Domnul și-a adus recâștigarea în epoca prezentă cel puțin prin acești ultimi 102 ani și El a lucrat mult printre noi, ne-a vorbit mult și are multe modele printre noi. Trebuie să ne amintim multele lucruri pe care le-a făcut Domnul în noi și printre noi și să savurăm depozitul bogat pe care ni l-a dat.

Adevărata noastră amintire este a Domnului și a ceea ce El a făcut pentru noi, ce face El în noi și ce va face El pentru noi. Ne amintim de El ospătându-ne din El, căci viața noastră creștină este o viață de ospătare.

Acest lucru este similar cu ceea ce a spus Domnul cu privire la masa Sa din Luca 22:19-20; El a spus că trebuie să mâncăm pâinea și să bem vinul în amintirea Sa. Cum ne amintim de Domnul și de ceea ce El a făcut pentru noi? Mâncându-L și ospătându-L din El. Ne amintim de El trăind astăzi o viață de ospăț în viața noastră creștină de zi cu zi și ospătându-ne din Domnul și împreună cu sfinții pe măsură ce ne adunăm la întâlnirile bisericii. Aleluia!

Când copiii lui Israel s-au adunat pentru a ține Sărbătoarea Corturilor, ei au fost omogenizați împreună; niciunul dintre ei nu avea prea mult și chiar și cei săraci aveau hrană, căci toți împărțeau bogăția țării bune, aducându-i lui Dumnezeu surplusul și împărtășindu-și unii cu alții ceea ce i-a binecuvântat Dumnezeu.

Întrucât Sărbătoarea Corturilor era imediat după seceriș, fiecare avea un surplus și chiar și cei săraci puteau savura ceva, pentru că fiecare își împărțea bogăția cu ei. Când ne adunăm și ne omogenizăm cu sfinții, trebuie să aducem bogățiile lui Cristos și surplusul lui Cristos în viața noastră de ospătare.

Trebuie să plătim prețul pentru a ieși din noi înșine, din casa noastră, din orașul nostru natal și chiar să ieșim din țara noastră pentru a merge și a ne omogeniza împreună cu sfinții la ospețele hotărâte, continuându-ne viața de ospătare într-un mod corporativ, astfel încât să putem fi omogenizați împreună.

Nu ne adunăm doar ca o adunare socială; suntem îmbinați împreună în Trup și ca Trup, iar Domnul are un mod de a îmbina trupul împreună în timp ce ne ospătăm din Domnul!

Doamne Isuse, vrem să-ți oferim adevărata amintire mâncându-Te și bând din Tine! Fie ca viața noastră creștină de zi cu zi să fie o viață de ospătare. Vrem să ne ospătăm din Tine și să ne ospătăm împreună cu Tine. Tu ești ospățul nostru. Ne amintim de Tine în dragoste și ne amintim de cei care au mers înaintea noastră. Îți mulțumim pentru toate modelele din viața de biserică, pentru toți sfinții care au mers înaintea noastră și și-au pus viața ca un model pe care să-l urmăm noi în ospătarea din Cristos. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care ne ostenim asupra lui Cristos zi de zi, astfel încât să putem obține un produs bogat al lui Cristos pe care să îl aducem la adunările bisericii pentru a le împărtăși tuturor sfinților. Fie ca noi să avem ceva din bogățiile lui Cristos de împărtășit cu sfinții, pentru ca și ei să poată fi aduși într-o viață de ospătare! O, Doamne Isuse, fă-ne cei care plătim prețul să fim omogenizați cu sfinții în timp ce venim la adunările de omogenizare pentru ca Tu să omogenizezi Trupul! Ne dăruim Ție pentru omogenizare. Omogenizează-ne, Doamne, omogenizează-ne mai mult de fiecare dată când ne întâlnim cu sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christian Life is a Life of Feasting: from the Passover to the Feast of Tabernacles, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.