Totul atârnă de mila lui Dumnezeu: sperăm în îndurarea Sa și venim să primim îndurare și să găsim har

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndurător și Îi mulțumim și ne închinăm pentru îndurarea Sa, care ajunge mai departe decât harul Lui; ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp.

Pe de o parte, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran și, în suveranitatea Sa, El aranjează toate lucrurile pentru ca noi să fim vase ale îndurării spre onoare și glorie. Pe de altă parte, noi, credincioșii în Cristos, suntem aici în viața de biserică pur și simplu datorită îndurării Lui, nu pentru că suntem mai buni, mai căutători sau mai înalți în vreun fel decât alții; totul este datorită îndurării Lui.

Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi ca vase care să fie umplute cu El și El face de cunoscut bogăția slavei Sale peste vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte spre glorie. Aleluia, noi, ca vase, suntem ai îndurării și spre glorie!

Faptul că Dumnezeu este suveran implică faptul că El este pe tron; El este conducătorul, Împăratul și Domnul suprem, și în afară de El nu există nimeni altcineva. Pentru că El este pe tron, noi nu putem decât să ne supunem tronului și ar trebui să ne deschidem către El și să-L întronăm în ființa noastră.

Vrem să avem un cer deschis și senin, astfel încât să putem vedea tronul lui Dumnezeu și pe Cel care stă pe tron. Nu suntem noi pe tron; mai degrabă, Dumnezeu este pe tron și, într-un mod foarte practic, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, este pe tron și El este pe tronul din inima noastră.

El are autoritatea deplină. Cu toate acestea, chiar dacă recunoaștem că Isus este Domn și chiar chemăm numele Lui, Domnul Isus, totuși facem lucruri, spunem lucruri, mergem în locuri și luăm decizii care sunt separate de Domnul. De atâtea ori preferăm să ascultăm de părinții noștri, de șeful nostru sau de ofițerul de poliție, dar nu-L ascultăm pe Domnul.

Când Domnul din noi ne atinge cu privire la o anumită problemă, să nu-i spunem un cuvânt soțului/soției noastre sau să nu abordăm un anumit subiect în conversația noastră, ascultăm noi de îndrumarea Domnului? În viața noastră de zi cu zi trebuie să-L ascultăm pe Domnul și nu doar să Îl savurăm, ci și să-L întronăm.

Dacă suntem sub autoritatea Domnului, nu vom încerca niciodată să obținem sau să impunem vreo autoritate exterioară; încercarea de a impune vreo autoritate altora în viața de biserică este ceva urât. Autoritatea vine din creșterea în viață, din a fi sub tronul lui Dumnezeu și este organică, nu ceva impus sau arătat în exterior.

Fie ca noi să rămânem sub tronul lui Dumnezeu, având un cer senin între noi și Domnul și ocupându-ne de orice se ridică, astfel încât Isus să poată fi pe tron în inima noastră și în întreaga noastră ființă.

Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât harul Său: Dumnezeul nostru este îndurător și are îndurare de noi!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndurător. Pe de o parte, El este suveran, aranjând toate lucrurile și lucrând toate lucrurile pentru împlinirea scopului Său și a dorinței inimii Sale. Pe de altă parte, Dumnezeu este îndurător, având îndurare de noi. Chiar și atunci când arată îndurare, Dumnezeu este suveran.

El are milă de oricine vrea să aibă milă, astfel încât nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu, care arată îndurare (Romani 9:15-16). Dumnezeu este suveran, dar este și îndurător. îndurarea este cel mai cuprinzător dintre atributele lui Dumnezeu, mergând mai departe decât harul și dragostea Sa (Matei 9:13).

Ceea ce dorește Dumnezeu nu este jertfa, ci îndurarea; El nu dorește să facem multe sacrificii pentru El și să ne dăm totul Lui, ci să savurăm îndurarea Sa și chiar să arătăm îndurare altora.

Când a venit Isus, El a spus clar că a venit să cheme nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. El a venit în îndurarea Sa pentru a ajunge la fiecare dintre noi. Eram departe de Dumnezeu, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, morți în păcate și greșeli și într-o poziție în care nici măcar nu puteam primi harul lui Dumnezeu.

Dacă cineva este într-o stare bună, îi putem oferi un dar, iar acesta poate fi considerat har; totuși, dacă cineva este sărac, bolnav și nefericit, nu-i putem oferi un dar – îi putem pur și simplu arăta îndurare.

Ne aflam într-o stare jalnică în ceea ce privește poziția noastră, eram departe de Dumnezeu și nu eram în poziția potrivită pentru a primi harul lui Dumnezeu; așa că Dumnezeu, fiind bogat în îndurare față de noi, ne-a întins mâna în îndurarea Sa.

Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât harul Său; Dumnezeu este îndurător și are milă de noi. Îndurarea Sa merge mai departe decât harul Său.

Niciunul dintre noi nu era într-o stare care să corespundă harului lui Dumnezeu; eram atât de săraci și de jalnici încât era nevoie ca milă lui Dumnezeu să se extindă și la starea noastră decăzută.

Slavă Domnului pentru îndurarea Sa! De ce suntem creștini? De ce am crezut în Domnul Isus și am venit în viața de biserică pentru a savura bogățiile Sale nepătrunse împreună cu sfinții? Nu pentru că am fi mai buni decât alții sau pentru că am fi mai căutați decât ei; totul se datorează îndurării lui Dumnezeu.

Îndurarea lui Dumnezeu ne-a ajuns și ne-a ridicat într-o poziție în care putem savura harul Său.

În Luca 10:20-24 vedem că fiul risipitor s-a întors la tatăl său și era gata să fie slujitorul tatălui, doar pentru a fi în casa tatălui. Când tatăl l-a văzut pe fiul risipitor întorcându-se, i s-a făcut milă de el; el a avut îndurare ca expresie a dragostei Sale afectuoase față de El.

Apoi, tatăl și-a îmbrăcat fiul cu cea mai bună haină și l-a hrănit cu vițelul îngrășat; aceasta este îndurarea Sa care se întinde spre el pentru a-l aduce să savureze harul Său și ambele sunt o manifestare a dragostei Sale. Așa se întinde îndurarea lui Dumnezeu spre noi, ajungând chiar mai departe decât harul Său, pentru a face o punte între noi și harul lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru îndurarea Sa!

În Matei 9, Domnul l-a chemat pe Matei, unul dintre vameși, să vină și să-L urmeze, iar Matei a făcut acest lucru. Apoi, a dat o cină, un ospăț, pentru toți prietenii săi vameși și pentru Isus; în timp ce ospătau împreună și Domnul era acolo, Domnul Și-a arătat îndurarea.

Dar fariseii, păzitorii legii care se credeau îndreptățiți, s-au ofensat că Domnul mânca și bea cu astfel de oameni păcătoși, căci El mânca cu vameșii și cu păcătoșii. În zilele acelea, vameșii erau disprețuiți de ceilalți, pentru că erau nedrepți în strângerea taxelor, iar păcătoșii erau considerați de fariseii care respectau legea și îi respectau pe cei mai de jos dintre toți.

Domnul însă a zis: „Duceți-vă și învățați ce înseamnă: «îndurare voiesc, nu jertfă!», căci n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși (Matei 9:13). Îndurarea Domnului se întinde mai departe decât harul Său și El S-a întins la toți vameșii și păcătoșii de acolo.

Pentru aceștia a venit Domnul; a venit să ne ajungă pe noi, păcătoșii și vameșii, ca să ne arate îndurare. Mai mult, eram morți în păcate și greșeli; bolnavii au nevoie de vindecare, dar morții au nevoie doar de îndurare.

Indiferent cât de mult ne prețuim pe noi înșine, indiferent cum ne gândim despre noi înșine, cu toții am fost morți în greșelile și păcatele noastre în care am umblat odinioară, după veacul acestei lumi, după stăpânitorul puterii văzduhului.

Această autoritate lucrează în fiii neascultării, printre care și noi toți ne-am purtat în poftele firii noastre firii pământești, împlinind poftele firii pământești și gândurile ei. Eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți (Efeseni 2:1-3).

Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Cristos (vv. 4-5). Nu putem decât să-L lăudăm și să-I mulțumim pentru îndurarea Sa!

Conform condiției noastre naturale, eram departe de Dumnezeu, total nevrednici de harul Lui; eram eligibili doar să primim îndurarea Sa (Efeseni 2:4). Ascultarea noastră oferă îndurarii lui Dumnezeu o oportunitate, iar îndurarea lui Dumnezeu ne aduce la mântuire (Romani 11:32).

Doamne, Te lăudăm pentru mila Ta! Îți mulțumim că ne-ai atins în îndurarea Ta, ca să ne aduci la Tine ca să Te savurăm ca har. O, Doamne, deși eram morți în greșelile și păcatele noastre, Tu erai bogat în îndurare datorită dragostei Tale mare cu care ne-ai iubit și ne-ai mântuit! Amin, Doamne, deși odată umblam după veacul acestei lumi și ne purtam în poftele firii noastre pământești, Tu ne-ai atins în îndurarea Ta. Îți mulțumim, Doamne, pentru îndurarea și harul Tău. Eram departe de Dumnezeu, nevrednici de harul lui Dumnezeu, dar îndurarea lui Dumnezeu ne-a atins. O Doamne, neascultarea noastră i-a oferit îndurării Tale o oportunitate, iar îndurarea Ta ne aduce la mântuire! Venim la Tine așa cum suntem, Doamne, căci Te înduri de noi. Tu ești Dumnezeul nostru îndurător. Este îndurarea Ta că am crezut în Domnul Isus pentru a fi mântuiți. Amin, Doamne, este îndurarea Ta că suntem acum în viața de biserică, savurându-Te împreună cu sfinții. Slavă Ție, Doamne, pentru îndurarea Ta!

Totul atârnă de îndurarea lui Dumnezeu: sperăm în îndurarea lui Dumnezeu și venim la tronul harului pentru a găsi îndurare!

Conceptul nostru de astăzi, ca ființe umane, este că, cu cât căutăm mai mult ceva, cu cât lucrăm mai mult la ceva, cu cât studiem și ne perfecționăm mai mult în ceva, cu atât vom câștiga mai mult ceva. Conceptul nostru este că acela care voiește va câștiga ceea ce voiește să obțină, iar cel care aleargă va câștiga lucrul după care el aleargă (Romani 9:16).

Însă Dumnezeu este suveran și îndurător. În suveranitatea Sa, El ne-a ales să ne facă vase ale îndurării spre onoare și glorie. În îndurarea Sa, El ne-a ajuns și face o lucrare în noi pentru a ne transforma și a ne conforma chipului lui Cristos, Fiul Întâi-născut al lui Dumnezeu.

Nu atârnă de cel care aleargă, nici de a cel care voiește, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să păcătuim și să fim neascultători, căci Dumnezeu va avea îndurare de noi; mai degrabă, trebuie să ne smerim și să venim la Domnul pentru a savura îndurarea Sa și a fi sub îndurarea Sa.

Dumnezeu are milă de oricine vrea El și El împietrește pe oricine vrea El. Dacă astăzi ne împietrim inima și respingem îndurarea lui Dumnezeu, s-ar putea ca inima noastră să fie atât de împietrită încât să nu putem primi îndurarea lui Dumnezeu și să experimentăm disciplina Domnului.

Fie ca noi să venim la Domnul iar și iar, deschizându-ne către El și cerându-I să ne înmoaie inima și chiar să ne topească inima prin mila Sa. Chiar și venirea noastră la Domnul și deschiderea către El sunt din îndurarea Sa.

Nu depinde de cel care aleargă sau vrea, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Dacă ar fi din cauza celui care aleargă sau vrea, alegerea lui Dumnezeu ar fi conform efortului și muncii noastre. Alegerea lui Dumnezeu nu are nicio legătură cu alergarea noastră, efortul nostru, zelul nostru pentru Dumnezeu; are totul de-a face cu îndurarea lui Dumnezeu.

Alegerea lui Dumnezeu este a lui Dumnezeu care arată îndurare; nu trebuie să vrem sau să alergăm, căci Dumnezeu are îndurare de noi.

Dacă cunoaștem îndurarea lui Dumnezeu, nu vom avea încredere în eforturile noastre și nici nu vom fi dezamăgiți de eșecurile noastre; mai degrabă, vom nădăjdui în îndurarea lui Dumnezeu, căci numai El poate face în noi ceea ce vrea să facă pentru a obține ceea ce își dorește.

Chiar și după ce am devenit credincioși în Cristos prin îndurarea Sa, încă depindem de îndurarea lui Dumnezeu. Putem crede că acum, fiind mântuiți, putem face una sau alta pentru Dumnezeu sau că suntem puțin mai buni decât alții care nu-L cunosc pe Domnul, căci putem dobândi atât de multă cunoștință din Biblie.

Dar chiar și ca și credincioși în Cristos, încă depindem de îndurarea lui Dumnezeu. De atâtea ori eșuăm, facem greșeli și suntem expuși faptului că ne comportăm, reacționăm, vorbim și facem lucruri precum oamenii din lume, căci încă trăim în trup și în omul natural.

Avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurarea Domnului (Evrei 4:16). Înainte de a-L putea savura ca har, trebuie să ne apropiem de tronul harului cu îndrăzneală și să primim îndurarea; îndurarea este acolo, trebuie pur și simplu să o primim.

Când primim îndurarea lui Dumnezeu, când Îi permitem Domnului să aibă îndurare de noi și să ne ajungă în îndurarea Sa, putem fi aduși într-o poziție în care putem savura harul Său. Neascultarea noastră Îi oferă lui Dumnezeu o oportunitate de a ne arăta îndurarea Sa, iar eșecurile noastre ne fac să fim umiliți și disperați să ddepindem de îndurarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu vrea să ne îmbunătățim și să facem mai bine, nici nu vrea să ne străduim mai mult să ascultăm de cuvântul Său și să-I îndeplinim dorința. Dumnezeu vrea pur și simplu să atârnăm de îndurarea Sa. Totul atârnă de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să venim la Domnul iar și iar, exersându-ne duhul pentru a ne apropia cu îndrăzneală de tronul harului, ca să putem primi îndurare și să găsim har. De multe ori simțim că suntem atât de josnici, pentru că am eșuat, nu L-am contactat pe Domnul o vreme și suntem atât de implicați și ocupați cu lucrurile din lume.

Așadar, venim la Domnul ca niște cerșetori, cam în aceeași stare în care era fiul risipitor când a venit la tatăl său. Fie ca să cunoaștem mila lui Dumnezeu. Fie ca să ne dăm seama că este în întregime îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca să ne dăm seama că nu este vorba de alergarea, strădania, încercarea sau acțiunea noastră, ci este vorba de îndurarea lui Dumnezeu. Și când eșuăm, fie ca să nu fim dezamăgiți, ci mai degrabă să ne încredem în Dumnezeu și să nu avem nicio speranță în noi înșine.

Fie ca să nu ne încredem în eforturile sau zelul nostru, ci să ne punem întreaga încredere în Dumnezeu și în îndurarea Sa. Când ne încredem în mila Sa și să savurăm mila Sa, putem împărtăși harul Lui, iar El poate face în noi ceea ce dorește El să facă.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem, depinzând de îndurarea Ta și neîncrezându-ne în noi înșine. Nu suntem nimic, Doamne, și nu putem face nimic; suntem nenorociți, săraci, goi și orbi, dar Tu ești îndurător. Îți mulțumim, Doamne, nu este vorba de cel ce vrea sau aleargă, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Îți mulțumim că ne-ai arătat îndurare. Îți mulțumim că ne-ai ales în îndurarea Ta. Îți mulțumim că ne-ai păstrat în îndurarea Ta până astăzi. Ne încredem în îndurarea Ta. Nu ne încredem în eforturile noastre de a-Ți fi plăcut și nici nu ne încredem în dorința noastră de a face ceea ce spune Biblia; ne încredem în îndurarea Ta și venim la Tine. Amin, Doamne, ne încredem la tronul harului ca să putem primi îndurare și să găsim har pentru ajutor la timp. O, Doamne, nu suntem vrednici de nimic, dar Tu ești îndurător. Suntem căzuți și plini de eșecuri, dar ne încredem în îndurarea Ta. Amin, Doamne, nădejdea noastră este în îndurarea lui Dumnezeu. Fie ca să nu fim dezamăgiți de eșecurile noastre, ci să sperăm în îndurarea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, It’s all of God’s Mercy: we Hope in His Mercy and come to Receive Mercy & Find Grace, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.