
Suntem justificați prin credința în Cristos, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre, am obținut acces prin credință la acest har în care stăm și avem pace înspre Dumnezeu; trebuie să savurăm dragostea lui Dumnezeu și să ni se amintească de ea și trebuie să stăm în har și să umblăm în pace.
Slavă Domnului pentru lucrarea Sa răscumpărătoare pentru noi pe cruce! Prin credința în Domnul și în răscumpărarea Sa, suntem justificați de Dumnezeu; trecem prin poarta justificării și acum savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har și umblăm în pace.
Întreaga Biblie este despre două linii – linia vieții și linia morții, iar Romani 8 în special este un capitol care vorbește despre acest miez al Bibliei, viața și moartea. Pe ce linie ne aflăm? În viața noastră de zi cu zi, pe ce linie trăim: trăim pe linia morții sau pe linia vieții?
Prin pocăință și credință în Cristos, am intrat pe linia vieții și am părăsit linia morții. Totuși, nu este ușor să umblăm pe această cale, pe calea vieții. De atâtea ori descoperim că nu mai suntem pe linia vieții, ci pe linia morții.
Pentru a rămâne pe linia vieții, trebuie să luăm calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului, căci petrecem mulți ani nu pe linia vieții, ci mai degrabă pe linia morții.
Ducem lipsă de viață. Putem avea o mulțime de activități și practici exterioare, dar în interior s-ar putea să nu fim pe linia vieții. Când Domnul Se îndură de noi și strălucește asupra noastră pentru a ne arăta cât ducem lipsă de viață și cât de mult încă trăim pe linia morții, ne vom pocăi și vom mărturisi înaintea Domnului.
Putem să-L urmărim pe Cristos personal și putem fi implicați în slujirea din viața de biserică, dar rămânem oare pe linia vieții? În slujirea noastră alături de sfinți, mâncăm din pomul vieții sau ne împărtășim din pomul cunoștinței binelui și răului?
Considerăm lucrurile în lumina binelui și a răului sau în lumina pomului vieții? Când ne coordonăm cu cineva, avem noi o cale mai bună decât ei, oare vrem să-i corectăm și suntem gata să arătăm lucrurile care sunt greșite sau le dăm viață? O, Doamne!
Când vedem o slăbiciune la alții, vrem oare să o corectăm sau le dăm viață? Ne dăm oare noi seama că nevoia noastră de astăzi este mai multă viață, nu mai multe învățături, corecții, doctrine sau practici?
Cât de mult trebuie să ne pocăim înaintea Domnului și să venim la El ca pom al vieții, luând calea de a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în viața noastră creștină și în viața de biserică de astăzi!
Dumnezeu ne-a justificat și ne-a împăcat cu Sine, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre

Biblia ne spune că, prin moartea răscumpărătoare a lui Cristos, Dumnezeu ne-a justificat pe noi, păcătoșii, și ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine (Romani 5:1, 10-11).
Eram păcătoși, așa că Dumnezeu ne-a justificat. Eram dușmanii lui Dumnezeu; în inimile și atitudinea noastră, eram în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine.
Mai mult, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat (v. 5). Dumnezeu nu ne-a dat doar ceva din dragostea Lui; nu ne-a dat puțină dragoste, ci Și-a turnat dragostea în inimile noastre prin Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt este în duhul nostru, căci El a venit în noi prin regenerare; împreună cu Duhul Sfânt, avem dragostea lui Dumnezeu. Întrucât Duhul Sfânt este pururea cu noi, în noi, tot așa dragostea lui Dumnezeu este cu noi pururea.
Chiar și atunci când nu simțim acest lucru sau ne simțim frustrați, având suișuri și coborâșuri, faptul neschimbător este dragostea Lui.
Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, iar dragostea Lui în noi este abundentă și suficientă; această dragoste ne face să ne pierdem în El și să fim mai mult decât biruitori în toate lucrurile.
Duhul Sfânt ne întărește zilnic, ne descoperă și ne asigură cu dragostea lui Dumnezeu. Deși putem fi afectați, săraci și deprimați, nu putem nega prezența dragostei lui Dumnezeu în noi.
Uneori trecem prin anumite lucruri pe care nu le înțelegem sau nu ne plac și suferim și suntem asupriți. Poate că nu înțelegem de ce trebuie să suferim acum, dar Duhul din noi ne confirmă că Dumnezeu ne iubește și că nu intenționează să ne facă rău sau să ne rănească.
Pentru a rămâne pe linia vieții, care este Cristos Însuși (Ioan 14:6a), trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu (Iuda 20-21), care este Dumnezeu Însuși (1 Ioan 4:8, 16).
Când ne exersăm duhul, Duhul împreună cu duhul nostru, ne asigură de dragostea lui Dumnezeu, confirmând că Dumnezeu ne iubește și vrea să ne transforme, așa că, indiferent ce suferim acum, totul este spre binele nostru, căci Îl iubim pe Dumnezeu și Dumnezeu ne iubește.
O, cât de minunat este că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre! Datorită dragostei Sale turnate în inimile noastre, știm că El ne iubește și, indiferent ce ni se întâmplă nouă sau în jurul nostru, nu putem nega prezența dragostei lui Dumnezeu în noi.
Nu putem nega că Cristos a murit pentru noi; El a murit pentru noi, păcătoșii nelegiuiți, și Și-a vărsat sângele pe cruce pentru a ne împăca cu Dumnezeu. Ce dragoste este aceasta!
Când vedem dragostea Sa și simțim cât de mult ne iubește, pur și simplu Îl iubim înapoi! Ne dăm seama că, din moment ce Dumnezeu ne-a dat propriul Său Fiu, cu siguranță El nu va face nimic care să ne rănească sau să ne provoace rău!
Dimpotrivă, în dragostea Sa față de noi, El este suveran în aranjarea tuturor lucrurilor, situațiilor, problemelor și persoanelor pentru a lucra toate lucrurile spre binele nostru (Romani 8:28-29).
El știe ce este mai bine pentru noi; alegerea este a Sa, nu a noastră. El plănuiește și pregătește lucrurile pentru noi și, indiferent de preferințele noastre, ceea ce plănuiește El pentru noi este porția noastră. El ne iubește atât de mult și face atât de multe lucruri pentru noi, astfel încât să putem fi transformați în imaginea lui Cristos și conformați imaginii Sale glorioase.
Poate că avem necazuri și sărăcie și poate că avem situații deprimante, dar avem cu adevărat un simțământ pe care nu-l putem renega, adică faptul că dragostea lui Dumnezeu este în noi și este cu noi.
Puțini ar muri pentru omul drept, dar Cristos a murit pentru noi chiar și când eram păcătoși; aici vedem dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu, fără să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu ne iubește până la sfârșit.
Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne păstreze în dragostea Lui și să nu negăm și să nu ne îndoim niciodată de dragostea Lui față de noi. Fie ca noi să înflăcărăm duhul nostru de dragoste dat de Dumnezeu, astfel încât să putem avea un duh de dragoste arzător pentru a birui degradarea bisericii de astăzi (2 Timotei 1:6-7; 4:22).
Cum putem înflăcăra duhul dragostei dat de Dumnezeu? Prin rămânerea în contact cu El, exersându-ne duhul zi de zi. A ne înflăcăra duhul înseamnă a ne forma obiceiul de a ne exersa continuu duhul, astfel încât să putem rămâne în contact cu Domnul ca Duh în duhul nostru.
El este în duhul nostru și ne iubește și ne îngrijește întotdeauna; Îl putem contacta exersând duhul dragostei noastre și având un duh de dragoste arzător astăzi. Dacă nu suntem atenți, mediul din jurul nostru, oamenii și problemele legate de noi ne pot face să ne răcim.
Fie ca noi să ținem cont de îndemnul lui Pavel de a ne aprinde și a ne înflăcăra duhul. Fie ca să ne încurajăm unii pe alții să ne înflăcărăm duhul dragostei, ca să nu ne îndepărtăm de la prima dragoste față de Domnul. Domnul nostru ne iubește până la sfârșit și trebuie să fim dispuși să-L iubim până la sfârșit.
Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim, Doamne, că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat! O, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre! Îți mulțumim, Doamne, că ne iubești și că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre. Indiferent cât de afectați, săraci sau deprimați am fi, avem prezența dragostei lui Dumnezeu în noi! O, Doamne, Îți mulțumim că ai murit pentru noi, păcătoșii necredincioși, ca să ne poți justifica. Îți mulțumim că ne-ai împăcat cu Dumnezeu prin moartea Ta pe cruce. Te iubim, Doamne! Nu înțelegem de ce ne vin suferințele, necazurile și durerea, dar ne încredem în dragostea Ta. Tu ne vei iubi până la sfârșit. Dragostea Ta este prevalentă și, în dragostea Ta, Tu ești suveran să aranjezi toate lucrurile ca să lucreze spre bine. O, Doamne, voia Ta să se facă în noi. Lăsăm deoparte preferințele și dorințele noastre și Îți permitem să faci ceea ce vrei Tu să faci în noi. Lăsăm toate lucrurile în întregime în mâinile Tale, căci Tu ne iubești și știi ce este mai bine pentru noi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul dragostei pentru a Te iubi și a-i iubi pe ceilalți cu Tine ca dragoste a noastră!
Fiind justificați de Dumnezeu, trebuie să stăm în har și să umblăm pe calea păcii

Când credem în Domnul Isus și în lucrarea Sa răscumpărătoare, suntem justificați de Dumnezeu. Am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (Romani 5:2).
Prin credința în Cristos, suntem justificați de Dumnezeu și acum suntem în har; harul este domeniul în care ne aflăm și stăm în har. Fie ca noi să rămânem acolo unde este harul. Fie ca noi să stăm în har. Când simțim că suntem în afara domeniului harului, fie ca noi să ne întoarcem imediat la har.
De exemplu, simțim că suntem pe cale să ne certăm cu soțul/soția noastră. În acest moment, putem pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru și să ne aflăm în har.
Când suntem pe cale să facem sau să spunem ceva, dacă simțim că suntem pe cale să ieșim din domeniul harului, trebuie să ne oprim din ceea ce facem, să ne întoarcem în domeniul harului și să stăm acolo.
Fie ca noi să ne dăm seama că, prin credința în Cristos, am fost aduși în domeniul harului, unde Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca fiind totul pentru noi. Avem acces la acest har în care ne aflăm; dacă facem ceva care ne scoate din acest domeniu al harului, trebuie să oprim acel lucru și să ne întoarcem la har.
Dacă facem ceva păcătos, suntem separați de har. Și chiar dacă nu facem ceva păcătos, dacă pur și simplu stăm într-un loc prea mult timp, vom simți că ne-am mutat din domeniul harului într-o altă sferă. Când simțim acest lucru, fie ca noi să cerem iertare Domnului și să ne deschidem către El, astfel încât El să ne poată aduce înapoi în domeniul harului.
Cum ne întoarcem în domeniul harului pentru a putea sta în har? În același fel în care am intrat inițial în har, prin justificarea prin credință. Trebuie doar să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu, să ne mărturisim pasivitatea și lipsa de exersare pentru a-L iubi pe Domnul și să ne deschidem către El.
Pe măsură ce ne mărturisim păcatele și ne pocăim, sângele lui Cristos ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:9) și suntem aduși înapoi în har pentru a sta în har.
Aceasta este o experiență pe care o avem cu toții zilnic, căci de atâtea ori în timpul zilei ieșim din domeniul harului; prin urmare, trebuie să ne pocăim și să mărturisim, și vom fi aduși înapoi în domeniul harului. Aleluia!
Deoarece am fost justificați prin credință și stăm în har, trăind în domeniul harului, avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos (Romani 5:1). Pavel nu spune că avem pace cu Dumnezeu, ci că avem pace înspre Dumnezeu.
A avea pace înspre Dumnezeu înseamnă că suntem într-o călătorie către Dumnezeu prin faptul că suntem justificați prin credință; această călătorie nu este încă încheiată, căci suntem încă pe drumul spre Dumnezeu. Amin!
În călătoria noastră spirituală, începem prin a intra prin poarta justificarii, iar acum mergem pe calea către Dumnezeu și înspre Dumnezeu. Avem pace înspre Dumnezeu și trebuie să umblăm în pace.
Conform Luca 7, Domnul Isus i-a spus femeii păcătoase, care „iubea mult” pentru că i s-a iertat mult (vv. 47-48) pentru a fi mântuită, să „mergă în pace” (v. 50). Trebuie să mergem în pace, căci ni s-a iertat mult, așa că Îl iubim mult pe Domnul.
Eram păcătoși umili și disprețuiți, dar Domnul S-a dat pe Sine pentru noi, a murit pentru noi, ne-a răscumpărat, ne-a împăcat cu Sine și ne-a justificat. El Și-a turnat dragostea în inimile noastre și, pentru că ne-a iubit atât de mult, Îl iubim și noi; acum umblăm în pace.
Suntem justificați de Dumnezeu și acum suntem pe calea către Dumnezeu; umblăm pe calea păcii (Romani 3:17). Când ne fixăm mintea pe duh, mintea noastră devine pace pentru a ne da un sentiment interior de odihnă, eliberare, strălucire și mângâiere (Romani 8:6).
Cum ne fixăm mintea pe duh? Având grijă de duhul nostru, folosindu-ne duhul nostru, acordând atenție duhului nostru, contactându-L pe Dumnezeu prin duhul nostru în părtășie cu Duhul lui Dumnezeu și umblând și trăind în duhul nostru. În acest fel, umblăm în pace, mergând pe calea păcii.
Dacă facem ceva sau mergem într-o anumită direcție și nu simțim pace în interior, ar trebui să ne oprim. Oriunde mergem, ar trebui să luăm calea păcii. Dacă nu simțim viață și pace în interiorul nostru, ar trebui să ne oprim din ceea ce facem. Dacă nu-L avem pe Domnul ca pace în interior, nu ar trebui să spunem nimic sau să facem nimic.
Stăm în har și umblăm în pace, urmând calea păcii. Acest lucru este atât de practic pentru viața noastră de zi cu zi; dacă nu avem harul de a rămâne într-un anumit loc, nu ar trebui să rămânem acolo, iar dacă nu avem pacea de a lua o anumită direcție, nu ar trebui să mergem pe acea cale.
Fie ca noi să fim cei care iau calea păcii pentru a merge în pace și fie ca noi să rămânem în har!
Aleluia, am obținut acces prin credință în acest har în care stăm! Slavă Domnului, din moment ce am fost justificați prin credință, acum stăm în har! Amin, Doamne, vrem să stăm în har astăzi și să ne păstrăm în harul lui Dumnezeu. Nu vrem să ieșim din domeniul harului, ci să rămânem aici, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca fiind viața noastră și ca fiind totul pentru noi. Aleluia, suntem justificați prin credință, stăm în har și avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos! Amin, Doamne, avem pace înspre Dumnezeu, căci suntem într-o călătorie înspre Dumnezeu și avem pace pe măsură ce umblăm pe calea înspre Dumnezeu! Fie ca noi să umblăm în pace astăzi. Fie ca noi să luăm calea păcii în tot ceea ce facem și spunem. Ne fixăm atenția pe duhul nostru pentru a savura viață și a rămâne în pace. Amin, Doamne, vrem să ne îngrijim de duhul nostru, să ne folosim duhul și să fim atenți la duhul nostru! Vrem să trăim și să umblăm în duhul nostru, astfel încât să putem avea sentimentul interior de odihnă, eliberare, strălucire și confort! Slavă Domnului!


