• Skip to main content
  • Skip to primary sidebar

Îl savurăm pe Cristos in Cuvântul Său

umblăm pe calea păcii

Fiind justificați prin credință, savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har și umblăm în pace

04/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Rom. 5:5

Suntem justificați prin credința în Cristos, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre, am obținut acces prin credință la acest har în care stăm și avem pace înspre Dumnezeu; trebuie să savurăm dragostea lui Dumnezeu și să ni se amintească de ea și trebuie să stăm în har și să umblăm în pace.

Slavă Domnului pentru lucrarea Sa răscumpărătoare pentru noi pe cruce! Prin credința în Domnul și în răscumpărarea Sa, suntem justificați de Dumnezeu; trecem prin poarta justificării și acum savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har și umblăm în pace.

Întreaga Biblie este despre două linii – linia vieții și linia morții, iar Romani 8 în special este un capitol care vorbește despre acest miez al Bibliei, viața și moartea. Pe ce linie ne aflăm? În viața noastră de zi cu zi, pe ce linie trăim: trăim pe linia morții sau pe linia vieții?

Prin pocăință și credință în Cristos, am intrat pe linia vieții și am părăsit linia morții. Totuși, nu este ușor să umblăm pe această cale, pe calea vieții. De atâtea ori descoperim că nu mai suntem pe linia vieții, ci pe linia morții.

Pentru a rămâne pe linia vieții, trebuie să luăm calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului, căci petrecem mulți ani nu pe linia vieții, ci mai degrabă pe linia morții.

Ducem lipsă de viață. Putem avea o mulțime de activități și practici exterioare, dar în interior s-ar putea să nu fim pe linia vieții. Când Domnul Se îndură de noi și strălucește asupra noastră pentru a ne arăta cât ducem lipsă de viață și cât de mult încă trăim pe linia morții, ne vom pocăi și vom mărturisi înaintea Domnului.

Putem să-L urmărim pe Cristos personal și putem fi implicați în slujirea din viața de biserică, dar rămânem oare pe linia vieții? În slujirea noastră alături de sfinți, mâncăm din pomul vieții sau ne împărtășim din pomul cunoștinței binelui și răului?

Considerăm lucrurile în lumina binelui și a răului sau în lumina pomului vieții? Când ne coordonăm cu cineva, avem noi o cale mai bună decât ei, oare vrem să-i corectăm și suntem gata să arătăm lucrurile care sunt greșite sau le dăm viață? O, Doamne!

Când vedem o slăbiciune la alții, vrem oare să o corectăm sau le dăm viață? Ne dăm oare noi seama că nevoia noastră de astăzi este mai multă viață, nu mai multe învățături, corecții, doctrine sau practici?

Cât de mult trebuie să ne pocăim înaintea Domnului și să venim la El ca pom al vieții, luând calea de a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în viața noastră creștină și în viața de biserică de astăzi!

Dumnezeu ne-a justificat și ne-a împăcat cu Sine, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre

De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. Rom. 8:28

Biblia ne spune că, prin moartea răscumpărătoare a lui Cristos, Dumnezeu ne-a justificat pe noi, păcătoșii, și ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine (Romani 5:1, 10-11).

Eram păcătoși, așa că Dumnezeu ne-a justificat. Eram dușmanii lui Dumnezeu; în inimile și atitudinea noastră, eram în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine.

Mai mult, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat (v. 5). Dumnezeu nu ne-a dat doar ceva din dragostea Lui; nu ne-a dat puțină dragoste, ci Și-a turnat dragostea în inimile noastre prin Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt este în duhul nostru, căci El a venit în noi prin regenerare; împreună cu Duhul Sfânt, avem dragostea lui Dumnezeu. Întrucât Duhul Sfânt este pururea cu noi, în noi, tot așa dragostea lui Dumnezeu este cu noi pururea.

Chiar și atunci când nu simțim acest lucru sau ne simțim frustrați, având suișuri și coborâșuri, faptul neschimbător este dragostea Lui.

Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, iar dragostea Lui în noi este abundentă și suficientă; această dragoste ne face să ne pierdem în El și să fim mai mult decât biruitori în toate lucrurile.

Duhul Sfânt ne întărește zilnic, ne descoperă și ne asigură cu dragostea lui Dumnezeu. Deși putem fi afectați, săraci și deprimați, nu putem nega prezența dragostei lui Dumnezeu în noi.

Uneori trecem prin anumite lucruri pe care nu le înțelegem sau nu ne plac și suferim și suntem asupriți. Poate că nu înțelegem de ce trebuie să suferim acum, dar Duhul din noi ne confirmă că Dumnezeu ne iubește și că nu intenționează să ne facă rău sau să ne rănească.

Pentru a rămâne pe linia vieții, care este Cristos Însuși (Ioan 14:6a), trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu (Iuda 20-21), care este Dumnezeu Însuși (1 Ioan 4:8, 16).

Când ne exersăm duhul, Duhul împreună cu duhul nostru, ne asigură de dragostea lui Dumnezeu, confirmând că Dumnezeu ne iubește și vrea să ne transforme, așa că, indiferent ce suferim acum, totul este spre binele nostru, căci Îl iubim pe Dumnezeu și Dumnezeu ne iubește.

O, cât de minunat este că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre! Datorită dragostei Sale turnate în inimile noastre, știm că El ne iubește și, indiferent ce ni se întâmplă nouă sau în jurul nostru, nu putem nega prezența dragostei lui Dumnezeu în noi.

Nu putem nega că Cristos a murit pentru noi; El a murit pentru noi, păcătoșii nelegiuiți, și Și-a vărsat sângele pe cruce pentru a ne împăca cu Dumnezeu. Ce dragoste este aceasta!

Când vedem dragostea Sa și simțim cât de mult ne iubește, pur și simplu Îl iubim înapoi! Ne dăm seama că, din moment ce Dumnezeu ne-a dat propriul Său Fiu, cu siguranță El nu va face nimic care să ne rănească sau să ne provoace rău!

Dimpotrivă, în dragostea Sa față de noi, El este suveran în aranjarea tuturor lucrurilor, situațiilor, problemelor și persoanelor pentru a lucra toate lucrurile spre binele nostru (Romani 8:28-29).

El știe ce este mai bine pentru noi; alegerea este a Sa, nu a noastră. El plănuiește și pregătește lucrurile pentru noi și, indiferent de preferințele noastre, ceea ce plănuiește El pentru noi este porția noastră. El ne iubește atât de mult și face atât de multe lucruri pentru noi, astfel încât să putem fi transformați în imaginea lui Cristos și conformați imaginii Sale glorioase.

Poate că avem necazuri și sărăcie și poate că avem situații deprimante, dar avem cu adevărat un simțământ pe care nu-l putem renega, adică faptul că dragostea lui Dumnezeu este în noi și este cu noi.

Puțini ar muri pentru omul drept, dar Cristos a murit pentru noi chiar și când eram păcătoși; aici vedem dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu, fără să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu ne iubește până la sfârșit.

Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne păstreze în dragostea Lui și să nu negăm și să nu ne îndoim niciodată de dragostea Lui față de noi. Fie ca noi să înflăcărăm duhul nostru de dragoste dat de Dumnezeu, astfel încât să putem avea un duh de dragoste arzător pentru a birui degradarea bisericii de astăzi (2 Timotei 1:6-7; 4:22).

Cum putem înflăcăra duhul dragostei dat de Dumnezeu? Prin rămânerea în contact cu El, exersându-ne duhul zi de zi. A ne înflăcăra duhul înseamnă a ne forma obiceiul de a ne exersa continuu duhul, astfel încât să putem rămâne în contact cu Domnul ca Duh în duhul nostru.

El este în duhul nostru și ne iubește și ne îngrijește întotdeauna; Îl putem contacta exersând duhul dragostei noastre și având un duh de dragoste arzător astăzi. Dacă nu suntem atenți, mediul din jurul nostru, oamenii și problemele legate de noi ne pot face să ne răcim.

Fie ca noi să ținem cont de îndemnul lui Pavel de a ne aprinde și a ne înflăcăra duhul. Fie ca să ne încurajăm unii pe alții să ne înflăcărăm duhul dragostei, ca să nu ne îndepărtăm de la prima dragoste față de Domnul. Domnul nostru ne iubește până la sfârșit și trebuie să fim dispuși să-L iubim până la sfârșit.

Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim, Doamne, că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat! O, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre! Îți mulțumim, Doamne, că ne iubești și că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre. Indiferent cât de afectați, săraci sau deprimați am fi, avem prezența dragostei lui Dumnezeu în noi! O, Doamne, Îți mulțumim că ai murit pentru noi, păcătoșii necredincioși, ca să ne poți justifica. Îți mulțumim că ne-ai împăcat cu Dumnezeu prin moartea Ta pe cruce. Te iubim, Doamne! Nu înțelegem de ce ne vin suferințele, necazurile și durerea, dar ne încredem în dragostea Ta. Tu ne vei iubi până la sfârșit. Dragostea Ta este prevalentă și, în dragostea Ta, Tu ești suveran să aranjezi toate lucrurile ca să lucreze spre bine. O, Doamne, voia Ta să se facă în noi. Lăsăm deoparte preferințele și dorințele noastre și Îți permitem să faci ceea ce vrei Tu să faci în noi. Lăsăm toate lucrurile în întregime în mâinile Tale, căci Tu ne iubești și știi ce este mai bine pentru noi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul dragostei pentru a Te iubi și a-i iubi pe ceilalți cu Tine ca dragoste a noastră!

Fiind justificați de Dumnezeu, trebuie să stăm în har și să umblăm pe calea păcii

Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Rom. 5:2

Când credem în Domnul Isus și în lucrarea Sa răscumpărătoare, suntem justificați de Dumnezeu. Am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (Romani 5:2).

Prin credința în Cristos, suntem justificați de Dumnezeu și acum suntem în har; harul este domeniul în care ne aflăm și stăm în har. Fie ca noi să rămânem acolo unde este harul. Fie ca noi să stăm în har. Când simțim că suntem în afara domeniului harului, fie ca noi să ne întoarcem imediat la har.

De exemplu, simțim că suntem pe cale să ne certăm cu soțul/soția noastră. În acest moment, putem pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru și să ne aflăm în har.

Când suntem pe cale să facem sau să spunem ceva, dacă simțim că suntem pe cale să ieșim din domeniul harului, trebuie să ne oprim din ceea ce facem, să ne întoarcem în domeniul harului și să stăm acolo.

Fie ca noi să ne dăm seama că, prin credința în Cristos, am fost aduși în domeniul harului, unde Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca fiind totul pentru noi. Avem acces la acest har în care ne aflăm; dacă facem ceva care ne scoate din acest domeniu al harului, trebuie să oprim acel lucru și să ne întoarcem la har.

Dacă facem ceva păcătos, suntem separați de har. Și chiar dacă nu facem ceva păcătos, dacă pur și simplu stăm într-un loc prea mult timp, vom simți că ne-am mutat din domeniul harului într-o altă sferă. Când simțim acest lucru, fie ca noi să cerem iertare Domnului și să ne deschidem către El, astfel încât El să ne poată aduce înapoi în domeniul harului.

Cum ne întoarcem în domeniul harului pentru a putea sta în har? În același fel în care am intrat inițial în har, prin justificarea prin credință. Trebuie doar să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu, să ne mărturisim pasivitatea și lipsa de exersare pentru a-L iubi pe Domnul și să ne deschidem către El.

Pe măsură ce ne mărturisim păcatele și ne pocăim, sângele lui Cristos ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:9) și suntem aduși înapoi în har pentru a sta în har.

Aceasta este o experiență pe care o avem cu toții zilnic, căci de atâtea ori în timpul zilei ieșim din domeniul harului; prin urmare, trebuie să ne pocăim și să mărturisim, și vom fi aduși înapoi în domeniul harului. Aleluia!

Deoarece am fost justificați prin credință și stăm în har, trăind în domeniul harului, avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos (Romani 5:1). Pavel nu spune că avem pace cu Dumnezeu, ci că avem pace înspre Dumnezeu.

A avea pace înspre Dumnezeu înseamnă că suntem într-o călătorie către Dumnezeu prin faptul că suntem justificați prin credință; această călătorie nu este încă încheiată, căci suntem încă pe drumul spre Dumnezeu. Amin!

În călătoria noastră spirituală, începem prin a intra prin poarta justificarii, iar acum mergem pe calea către Dumnezeu și înspre Dumnezeu. Avem pace înspre Dumnezeu și trebuie să umblăm în pace.

Conform Luca 7, Domnul Isus i-a spus femeii păcătoase, care „iubea mult” pentru că i s-a iertat mult (vv. 47-48) pentru a fi mântuită, să „mergă în pace” (v. 50). Trebuie să mergem în pace, căci ni s-a iertat mult, așa că Îl iubim mult pe Domnul.

Eram păcătoși umili și disprețuiți, dar Domnul S-a dat pe Sine pentru noi, a murit pentru noi, ne-a răscumpărat, ne-a împăcat cu Sine și ne-a justificat. El Și-a turnat dragostea în inimile noastre și, pentru că ne-a iubit atât de mult, Îl iubim și noi; acum umblăm în pace.

Suntem justificați de Dumnezeu și acum suntem pe calea către Dumnezeu; umblăm pe calea păcii (Romani 3:17). Când ne fixăm mintea pe duh, mintea noastră devine pace pentru a ne da un sentiment interior de odihnă, eliberare, strălucire și mângâiere (Romani 8:6).

Cum ne fixăm mintea pe duh? Având grijă de duhul nostru, folosindu-ne duhul nostru, acordând atenție duhului nostru, contactându-L pe Dumnezeu prin duhul nostru în părtășie cu Duhul lui Dumnezeu și umblând și trăind în duhul nostru. În acest fel, umblăm în pace, mergând pe calea păcii.

Dacă facem ceva sau mergem într-o anumită direcție și nu simțim pace în interior, ar trebui să ne oprim. Oriunde mergem, ar trebui să luăm calea păcii. Dacă nu simțim viață și pace în interiorul nostru, ar trebui să ne oprim din ceea ce facem. Dacă nu-L avem pe Domnul ca pace în interior, nu ar trebui să spunem nimic sau să facem nimic.

Stăm în har și umblăm în pace, urmând calea păcii. Acest lucru este atât de practic pentru viața noastră de zi cu zi; dacă nu avem harul de a rămâne într-un anumit loc, nu ar trebui să rămânem acolo, iar dacă nu avem pacea de a lua o anumită direcție, nu ar trebui să mergem pe acea cale.

Fie ca noi să fim cei care iau calea păcii pentru a merge în pace și fie ca noi să rămânem în har!

Aleluia, am obținut acces prin credință în acest har în care stăm! Slavă Domnului, din moment ce am fost justificați prin credință, acum stăm în har! Amin, Doamne, vrem să stăm în har astăzi și să ne păstrăm în harul lui Dumnezeu. Nu vrem să ieșim din domeniul harului, ci să rămânem aici, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca fiind viața noastră și ca fiind totul pentru noi. Aleluia, suntem justificați prin credință, stăm în har și avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos! Amin, Doamne, avem pace înspre Dumnezeu, căci suntem într-o călătorie înspre Dumnezeu și avem pace pe măsură ce umblăm pe calea înspre Dumnezeu! Fie ca noi să umblăm în pace astăzi. Fie ca noi să luăm calea păcii în tot ceea ce facem și spunem. Ne fixăm atenția pe duhul nostru pentru a savura viață și a rămâne în pace. Amin, Doamne, vrem să ne îngrijim de duhul nostru, să ne folosim duhul și să fim atenți la duhul nostru! Vrem să trăim și să umblăm în duhul nostru, astfel încât să putem avea sentimentul interior de odihnă, eliberare, strălucire și confort! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Justified by Faith, we Enjoy the Love of God, Stand in Grace, and Walk in Peace, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Filed Under: Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu, Dorința lui Dumnezeu, Experimentăm pe Cristos, Inviorarea de Dimineață, O Revelație a lui Cristos, Recâștigarea Domnului, Să-L cunoaștem pe Dumnezeu, Savurăm pe Cristos, viața creștină Tagged With: 2025ICSC-RO-w2d3, cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată, Dumnezeu ne-a justificat, Dumnezeu ne-a ne-a împăcat cu Sine, justificați prin credință, savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har, umblăm în pace, umblăm pe calea păcii, Witness Lee

Pentru a urma simțul vieții, trăim o viață zilnică în pace în distribuirea divină

30/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.”... Isaia 30:15

Mulțumim Domnului pentru simțul vieții din duhul nostru, care ne face să știm dacă trăim în viața naturală sau în viața divină, în carne sau în duh! Pe măsură ce urmăm simțul vieții, trăim într-un mod calm, constant și negrăbit, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină. Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem diferiți de orice altă ființă umană; nu trăim și nu ar trebui să trăim conform vreunei reguli sau rânduieli exterioare, ci pur și simplu trăim într-un singur duh cu Domnul, făcând toate lucrurile conform simțului interior al vieții din duhul nostru. Amin!

Suntem credincioși în Cristos, ceea ce înseamnă că suntem regenerați cu viața lui Dumnezeu; avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și această viață are un simț ascuțit al vieții.

Așa cum viața umană are un simț al vieții, avertizându-ne despre lucruri și oferindu-ne o indicație clară și o îndrumare cu privire la lucruri, chiar modelându-ne conform legii vieții umane, tot așa este și cu simțul vieții divine.

Sursa simțului vieții nu este doar intuiția noastră sau „al șaselea simț”, cum o numesc unii; sursa simțului vieții este viața divină, legea vieții, Duhul Sfânt, Cristos care rămâne în noi și Dumnezeu care lucrează în noi.

Chiar dacă o expresie precum „simțul vieții” nu se află în Biblie, principiul este prezent acolo. Există un simț în viața divină, simțul vieții divine, conștiința vieții lui Dumnezeu în duhul nostru. Deoarece avem viața divină în duhul nostru, această viață are un simț.

Legea Duhului vieții ne eliberează în Cristos Isus de legea păcatului și a morții (Romani 8:2). Cristos este în noi și Duhul Sfânt este în noi.

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi; în această rămânere, avem un simț clar, un simț ascuțit, a ceea ce Domnul vrea să facă și mai ales a ceea ce El nu vrea să facem. Acest simț este al vieții și păcii, pe partea pozitivă, și al morții, pe partea negativă.

Așa cum, omenește vorbind, avem un simț de pace atunci când creștem și ne dezvoltăm corespunzător, tot așa, în viața divină din noi, există un simț că suntem în pace și viață atunci când creștem în viață și Îl contactăm pe Domnul.

Dar când atingem lucruri cu care Domnul nu este de acord, când spunem anumite lucruri care Domnului nu-I plac și când răspundem la ceva într-un mod necorespunzător, există un simț interior al morții.

Simțul morții din duhul nostru, care implică faptul că suntem slabi, goi, neliniștiți, deprimați, întunecați și uscați, este o indicație că nu trăim în duh, ci în carne, îndreptându-ne mintea spre carne, așa că trebuie să ne întoarcem la duhul nostru. Amin!

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în carne sau în duh

Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Rom. 8:16

Slavă Domnului pentru că ne-a dat nu doar Biblia în afara noastră, ci și mai mult, propria Sa viață în noi, în duhul nostru contopit! Noi, credincioșii în Cristos, nu trăim doar după un cod de conduită sau o regulă exterioară, ci, mai mult decât atât, după simțul vieții din duhul nostru!

Necredincioșii, oricât de morali ar fi, au în cel mai bun caz doar conștiință umană, dar chiar și această conștiință a fost grav afectată de căderea omului. Conștiința lor nu funcționează prea bine, căci are multe găuri – păcate nemărturisite, și este neclară în multe privințe.

Dar noi, credincioșii în Cristos, nu avem doar o conștiință creată, ci și o conștiință înnoită, căci duhul nostru a fost înviat în momentul regenerării noastre. Conștiința noastră face parte din duhul nostru (Romani 9:1; 8:16) și a fost înnoită prin regenerarea duhului nostru.

Când ne trăim viața creștină conform simțului vieții din duhul nostru, vom fi clari nu numai în ceea ce privește lucrurile păcătoase și nevoia noastră de a face ceea ce este corect, ci și mai mult, dacă trăim în viața naturală sau în viața divină.

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în carne sau în duh (Romani 8:6). Nu avem doar conștiința noastră înnoită: avem și viața divină, legea vieții divine, Duhul Sfânt, Cristos și Dumnezeu; toate acestea sunt una, sunt în duhul nostru și ne dau un simț clar.

Conștiința noastră înnoită, ca parte a duhului nostru regenerat, este mult mai înaltă și mai ascuțită decât cea a necredincioșilor. Când ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul, avem un simț ascuțit al vieții.

Viața divină din noi este cea mai înaltă viață, cu cel mai înalt și mai puternic simț al vieții. Atâta timp cât ne exersăm duhul concentrându-ne asupra duhului nostru, putem trăi conform simțului vieții. Acest simț are cel mai bogat, mai puternic și mai ascuțit simț (vezi Efeseni 4:18-19).

Noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți de a nu mai simți ca cei din jurul nostru și acum suntem plini de simț, căci viața divină din noi este plină de simț. În timp ce trăim astăzi viața altoită, trăim conform principiului vieții, nu conform principiului binelui și răului (Gen. 2:9, 16-17; 2 Cor. 11:2-3).

Am fost altoiți în Cristos și nu trăim conform principiului binelui și răului, ci mai degrabă conform principiului pomului vieții, depinzând de Domnul. De multe ori, însă, noi, credincioșii, trăim încercând să facem ceea ce este corect în loc să facem ceea ce este greșit și vrem să facem binele și nu răul.

Este ușor ca, în calitate de credincioși, să cunoaștem ceea ce este corect și să facem lucrurile conform conștiinței noastre; totuși, Domnul vrea să trăim conform simțului vieții din duhul nostru.

După ce pom trăim? Trăim după pomul vieții sau după pomul cunoașterii binelui și răului? Dacă trăim după pomul cunoașterii, vom reacționa făcând ceea ce este corect și evitând ceea ce este greșit, dar dacă trăim după pomul vieții, vom urma simțul vieții și vom avea o înțelegere spirituală precisă.

Dacă trăim în viața naturală, viața divină din duhul nostru ne va da un simț de moarte pe partea negativă; totuși, dacă trăim în viața divină, simțul vieții ne va da un simț pozitiv de viață și pace.

Fie ca noi să căutăm zilnic să-L cunoaștem pe Domnul și să trăim după simțul vieții din duhul nostru, astfel încât să putem ști când trăim în viața naturală și când trăim în viața divină. Există o diferență între a trăi în viața naturală și a trăi în carne; când trăim în carne, carnea încearcă de multe ori să fie bună, dar este totuși carne, în timp ce viața naturală este împotriva lui Dumnezeu.

Există două aspecte ale funcției simțului vieții: în primul rând, ne permite să știm dacă trăim în viața divină și, în al doilea rând, dacă trăim în duhul nostru.

De multe ori avem un simț clar că trăim, umblăm și acționăm în carne; putem face lucruri pentru Domnul și putem chiar citi Biblia, dar simțul vieții ne face să știm că suntem în carne. Alteori, însă, simțim că umblăm în viața noastră naturală, în omul nostru natural, nu în viața divină.

Putem mărturisi despre acest lucru din viața noastră de zi cu zi, urmandu-L pe Domnul și făcând lucruri pentru El sau pur și simplu ocupându-ne de lucruri legate de existența noastră umană.

Poate că nu păcătuim sau nu facem ceva rău, ci pur și simplu avem un simț că trăim în carne, nu în duh; există un simț de moarte în duhul nostru. Alteori, putem simți că nu trăim în carne, căci nu suntem răi, ci pur și simplu trăim noi înșine, în omul nostru natural, fiind pur și simplu naturali.

Ori de câte ori simțim acest lucru, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul. Trebuie să activăm legea Duhului vieții pentru a putea fi mântuiți de legea păcatului și a morții și, pe măsură ce activăm Duhul în noi, Domnul are o cale de a trăi în noi.

Fie ca noi să aducem acest lucru înaintea Domnului din nou și din nou, pentru a avea un simț al vieții ascuțit conform căruia să putem trăi astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat o conștiință înnoită în duhul nostru regenerat. Aleluia, conștiința noastră este luminată de Dumnezeu și înnoită prin spălarea Duhului Sfânt! Slavă Domnului, avem viața divină, legea vieții divine, Duhul Sfânt, Cristos și Dumnezeu în duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să fim oameni spirituali care își exersează duhul și trăiesc conform simțului vieții din duhul lor. Nu vrem doar să facem lucrul corect versus lucrul greșit și nici nu vrem doar să alegem binele și să respingem răul. Ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Tine. Ne concentrăm asupra duhului nostru pentru a avea un simț al vieții și al păcii. Amin, Doamne, fie ca noi să avem un simț al vieții ascuțit, ca să putem ști când trăim în viața naturală sau în viața divină în viața noastră de zi cu zi. Fie ca simțul vieții din noi să fie atât de ascuțit, încât să putem ști dacă trăim în carne sau în duh. Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Fă-ne să ne întoarcem către Tine în duhul nostru contopit!

Pentru a urma simțul vieții, trăim o viață zilnică în pace în distribuirea divină

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Ioan 14:27

Viața noastră creștină nu este o viață spectaculoasă, plină de miracole sau evenimente uimitoare; trăim o viață umană normală, chiar și o viață obișnuită, dar trăim o astfel de viață în distribuirea divină.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să învățăm să urmăm simțul vieții în duhul nostru. Pentru aceasta, trebuie să trăim calm, statornic și fără grabă, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină (Ioan 14:27; 16:33; 1 Tesaloniceni 5:23; 2 Tesaloniceni 3:16; Isaia 30:15; 32:17).

Domnul Isus ne-a lăsat pacea Sa; El ne dă pacea Sa nu cum ne-o dă lumea, ci El Însuși devine pacea noastră pentru ca noi să trăim în pace. Să nu ne tulburăm inima și să nu ne temem, căci Domnul este pacea noastră. În El avem pace; în lume avem necaz, dar în Domnul avem pace. Așadar, să ne îndrăznim, căci Domnul a biruit lumea.

Dumnezeul nostru este Dumnezeul păcii; când Îl atingem, atingem pacea și El sfințește întreaga noastră ființă tripartită pentru a o păstra completă, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Cristos.

Domnul păcii ne dă pace neîncetat în orice fel, căci El este cu noi și El Însuși este pacea noastră. Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi și învățăm să urmăm sensul vieții, trebuie să trăim în pace sub împărtășirea divină. În întoarcere și odihnă suntem mântuiți și în liniște și încredere găsim putere.

Când ne trezim dimineața, s-ar putea să nu fim genul de persoană care sare din pat și petrece timp cu Domnul; mai degrabă, s-ar putea să fim încă pe jumătate adormiți, dar ne putem îndrepta inima către Domnul.

Putem să-L rugăm pe Domnul dimineața devreme: „Doamne, vreau să urmez simțul vieții; Te rog, învață-mă să trăiesc în acest fel”. Apoi, pe măsură ce facem una și alta, trebuie să ne deschidem în continuare către Domnul pentru a înțelege ce vrea El să facă în noi, ce vrea El să spunem și ce dorește El.

Noi, creștinii, ar trebui să fim persoane pline de simțăminte tot timpul; trebuie să învățăm să urmăm simțul vieții tot timpul. Nu ar trebui să fim adormiți sau amorțiți, urmând anumite reguli sau ținând anumite rânduieli.

Deoarece învățăm să trăim după viața divină în viața umană, suntem foarte sensibili și plini de senzații, căci viața divină este bogată și vie.

Aceasta nu înseamnă că suntem foarte sensibili, fiind ușor ofensați de ceilalți pentru că suntem atât de plini de simțăminte; ci mai degrabă, înseamnă că învățăm să-L contactăm pe Domnul și suntem plini de simț atunci când vine vorba de El lucrând în noi și vorbindu-ne.

În timp ce conducem spre serviciu și mașinile din fața noastră la semafor se mișcă foarte încet, trebuie să așteptăm încă două sau trei minute. Putem profita de acest timp și să învățăm să rămânem în pace și să savurăm distribuirea divină.

Poate că ne facem cumpărăturile, iar persoanele din fața noastră la casa de marcat sunt mai lente decât în mod normal; în loc să reacționăm în carnea nostru sau în omul nostru natural în aceste situații, ar trebui pur și simplu să trăim într-un mod calm, constant și fără grabă, rămânând în pacea Domnului în duhul nostru și savurând distribuirea divină.

De multe ori, însă, nu acesta este cazul nostru; suntem expuși din nou și din nou în multe situații în care reacționăm în omul nostru natural sau se manifestă carnea noastră. O, Doamne!

Fie ca simțul vieții să ne călăuzească, să ne guverneze, să ne controleze și să ne îndrume în viața noastră de zi cu zi (Luca 1:79; Romani 3:17; Prov. 21:1). Fie ca să-I permitem Domnului să ne lumineze și să ne călăuzească picioarele pe calea păcii. Fie ca să trăim și să umblăm pe calea păcii, cunoscând calea păcii.

Fie ca să ne deschidem inima Domnului din nou și din nou, pentru ca El să ne îndrepte inima acolo unde dorește El, călăuzindu-ne și guvernându-ne prin simțul vieții din duhul nostru.

Doamne Isuse, vrem să urmăm simțul vieții din duhul nostru astăzi. Fie ca să trăim într-un mod calm, constant și negrăbit, trăind o viață obișnuită în distribuirea divină. Amin, Doamne Isuse, Te luăm ca pace a noastră în timp ce ne trăim viața de zi cu zi astăzi. Fie ca inima noastră să nu se tulbure; fie ca să avem pace în Tine, să umblăm pe calea păcii și să permitem păcii Tale să ne conducă. Amin, Doamne, ajută-ne să Te contactăm astăzi. Salvează-ne de la a ne grăbi sau de a face lucrurile în grabă; fie ca noi să rămânem în pacea Ta, indiferent de ce se întâmplă, și fie ca noi să savurăm distribuirea Ta divină. Ne îndreptăm inimile către Tine. Fie ca noi să fim plini de simțăminte în interior, plini de simțămintele simțului vieții în duhul nostru. Amin, Doamne, învață-ne să urmăm simțul vieții. Învață-ne să trăim într-un mod care urmează simțul vieții în toate lucrurile. Devino mai real pentru noi puțin câte puțin, zi de zi. Fii real pentru noi în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce Te contactăm și urmăm simțul interior al vieții și al păcii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Follow the Sense of Life we live a Daily life in Peace in the Divine Dispensing, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 1 (Împărăția lui Dumnezeu — domeniul vieții divine și al speciei divine) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Filed Under: Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu, Dorința lui Dumnezeu, Experimentăm pe Cristos, Inviorarea de Dimineață, Recâștigarea Domnului, Să-L cunoaștem pe Dumnezeu, Savurăm pe Cristos, viața creștină Tagged With: 2024FITEROw1d4, cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață, în distribuirea divină, o viață obișnuită în distribuirea divină, pacea Domnului în duhul nostru, simțul vieții din duhul nostru, simțul vieții și al morții, umblăm pe calea păcii, urmăm simțul vieții, Witness Lee

Primary Sidebar

Căutați pe site

Pregătirea miresei

Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei

Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (2)

Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu

Articole Recente

  • Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Efeseni 6:11Ca Trup al lui Cristos, ne îmbrăcăm cu întreaga armură a lui Dumnezeu în duh prin rugăciune
  • Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Efeseni 6:10Suntem împuterniciți în Domnul și luptăm împotriva puterilor rele din locurile cerești
  • Vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. Matei 6:10Îl iubim pe Cristos și alegem voia lui Dumnezeu ca armata-mireasă luptând pentru a supune voința satanică
  • Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Romani 8:37Fiind cei slabi care depind de Domnul, Dumnezeu ne va face Sulamita Sa, mireasa Sa
  • Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor. Cântarea Cântărilor 6:4Mireasa este un războinic corporativ care luptă împotriva vrăjmașului lui Dumnezeu, depinzând de Cristos
  • Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici. Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe... Apoc. 3:4-5Veșmântul nostru de nuntă este Cristos trăit din noi ca dreptatea noastră subiectivă zilnic

Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (1)

Viața Creștină

Copyright © 2026 · eleven40 Pro on Genesis Framework · WordPress · Log in

  • Pregătirea miresei
  • Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte
  • Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei
  • Experimentăm, Savurăm și Exprimăm pe Cristos (2)
  • O viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu
  • Experimentăm, Savurăm și Exprimăm pe Cristos (1)
  • Un vas înspre onoare
  • Luptăm lupta bună
  • Ne ostenim asupra Cristosului