Este posibil ca să avem experimentarea lui Cristos fără savurare lui Cristos, adică este posibil să-L experimentăm pe Cristos în duh, fără ca să-L savurăm de Cristos în sufletul nostru; problema este sufletul nostru. O, Doamne Isuse!
Pavel a scris epistola Filipeni pentru a-i ajuta pe credincioși nu doar să-L experimenteze pe Cristos, ci să-L savureze; deși era în închisoare și situația exterioară nu părea să se îmbunătățească, el s-a bucurat, i-a rugat pe credincioși să se bucure cu el și el însuși era plin de bucurie.
Pavel i-a încurajat pe sfinți să-i facă bucuria deplină fiind cu un duh într-un singur suflet, fiind uniți în suflet; sfinții nu aveau probleme cu exersarea duhului și unitatea în duh, dar ei aveau o problemă cu a fi una în suflet.
Sufletul nostru este întotdeauna o problemă; ne putem exersa duhul și putem fi una în duh, dar suntem noi uniți în suflet cu sfinții? Gândim noi același lucru, singurul lucru?
În Filipeni, Pavel spune că ar trebui să gândim un singur lucru, care este experimentarea și savurarea lui Cristos. Dacă am fi aliniați la acest lucru și l-am vorbi, l-am savura și l-am considera, vom fi uniți în suflet.
Am fost regenerați în duhul nostru, dar trebuie să mergem mai departe și să fim transformați în sufletul nostru. Cristos a intrat în duhul nostru, dar El trebuie să Se răspândească în sufletul nostru pentru a ne satura și transforma sufletul; atunci, sufletul nostru va fi transformat și astfel putem fi una în suflet.
Transformarea sufletului este o problemă personală; trebuie să cooperăm în mod personal cu Domnul pentru a fi transformați în minte, emoție și voință.
Dacă nu suntem una cu sfinții în gândurile, în afecțiunile și în deciziile noastre, atunci nu suntem cu un singur suflet; atâta timp cât nu suntem una în suflet, nu suntem în părtășie spre înaintarea evangheliei.
Când nu suntem una în suflet, purtarea noastră nu este demnă de evanghelie. Fie ca să plătim prețul pentru a fi transformați; fie ca să-L vedem pe Domnul cu o față dezvelită pentru ca să fim transformați în imaginea Sa și să fim transformați prin reînnoirea minții noastre.
Când suntem într-un singur duh cu un singur suflet, unitatea noastră va fi convingătoare și atrăgătoare, iar alții vor crede în Domnul în mod spontan, iar noi astfel Îl experimentăm și Îl savurăm pe Domnul.
Fiind cei care nu doar Îl experimentează pe Cristos în duhul lor ci de asemnea Îl savurează și în sufletul lor
Vorbind la modul cel mai strict, cartea Filipen nu vorbește doar de experimentarea lui Cristos, ci și de savurarea lui Cristos.
Pe de o parte, Pavel i-a încurajat pe sfinți să-L urmărească, să-L experimenteze și să-L cunoască, iar pe de altă parte, el i-a încurajat să fie una în suflet, să se bucure în Domnul, să se bucure împreună cu el și să-i facă bucuria plină (vezi Fil. 1:4, 18, 25; 2: 2, 17-18, 28-29; 3:1; 4:1, 4).
Când Pavel a scris această carte, el era în închisoare și știa că era spre sfârșitul alergării sale pe pământ; cu toate acestea, el tot se bucura în Domnul, îi încuraja pe sfinți să se bucure și a fost plin de bucurie și veselie, gândindu-se la sfinți cu bucurie și considerându-i ca fiind bucuria lui.
Cu toate acestea, este posibil ca în viața de biserică să avem o „depresie de grad scăzut”, ceva care nu se manifestă prin probleme sau diviziuni în exterior ci în faptul că nu suntem în clocot pentru Domnul.
Chiar și în lumea de azi, o astfel de depresie de grad scăzut este foarte greu de detectat și, prin urmare, greu de abordat. În viața de biserică, putem citi în continuare Biblia și slujba și s-ar putea să fim în întâlnirile bisericii, dar bucuria noastră lipsește și s-ar putea să nu-L savurăm pe Domnul în sufletul nostru.
Este posibil să nu fim „bolnavi”, dar nu există bucurie printre sfinți; este posibil să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru, dar să nu-L savurăm în sufletul nostru.
Trebuie să urâm o asemenea depresie de grad scăzut și să ne rugăm ca viața de biserică să fie plină de bucurie și veselie, pentru că acesta este un semn al faptului că-L savurăm pe Cristos.
Apostolul Pavel avea tot dreptul să fie deprimat – nu numai să aibă depresie de grad scăzut, ci chiar și depresie de grad înalt; dar el s-a bucurat, L-a savurat pe Domnul în sufletul său și l-a experimentat pe Cristos în duhul său.
Experimentarea lui Cristos este în principal în duhul nostru, dar savurarea lui Cristos este în sufletul nostru.
Pentru a ilustra diferența dintre a-L experimenta pe Cristos și a-L savura pe Cristos, putem să ne uităm la copii: de multe ori ei trebuie să-și mănânce legumele, deoarece părinții lor vor asta, dar poate savurează legumele.
De multe ori suntem ca și copiii, suntem nevoiți să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru, dar nu-L savurăm pe Cristos în sufletul nostru. Poate că-L mâncăm pe Cristos „ținându-ne nasul”, dar nu Îl savurăm. O, Doamne Isuse!
Fie ca să fim cei care nu doar Îl experimentează pe Cristos în duhul lor, ci și Îl savurează El în sufletul lor! Fie ca să cooperăm cu Domnul pentru ca El să ne transforme sufletul și să ne dea un gust al savurării lui Cristos.
Fie ca să fim cei care mereu ne bucurăm în Domnul – chiar și atunci când nu avem un motiv exterior să ne bucurăm, chiar și atunci când trecem prin suferințe și necazuri, și chiar când suntem în dureri sau suferim pierderi.
Bucuria în Domnul nu are nicio legătură cu mediul nostru, iar savurarea lui Cristos în suflet nu-și are sursa în ceea ce ni se întâmplă. Noi toți trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L experimenta pe Cristos și, de asemenea, să cooperăm cu Domnul pentru a fi transformați în sufletul nostru, pentru a-L savura pe Cristos.
Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm în duhul nostru și de asemenea să Te savurăm în sufletul nostru. Mântuiește-ne de a avea o depresie de grad scăzut în viața de biserică, trăind o viață de experimentare a lui Cristos cu tristețe în duhul nostru, dar nu de a ne bucura de Cristos în sufletul nostru. Fie ca experimentarea de către noi a lui Cristos să fie însoțită de savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, fă-ne pe cei care ne bucurăm întotdeauna în Domnul – chiar și atunci când nu avem de ce să ne bucurăm și chiar și atunci când nu avem chef să ne bucurăm! Amin, Doamne Isuse, Tu ești savurarea noastră!
Fiind uniți în suflet să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru și să-L savurăm în sufletul nostru
Când pentru prima dată L-am atins pe Domnul, când am fost revitalizați de El și când am atins slujba epocii și am intrat în viața de biserică, totul a fost minunat; sfinții erau minunați, Cuvântul era plăcut și ne-am bucurat în Domnul.
Bucuria mântuirii a însoțit credința noastră în Domnul, ființa noastră înviorată de El, atingerea slujbei și venirea noastră în viața de biserică.
Totuși, pe măsură ce înaintăm cu Domnul, ne întâlnim cu sfinții și obișnuim să fim în adunări și în cuvântul lui Dumnezeu, există pericolul să ne pierdem bucuria, adică să pierdem bucuria, fericirea, savurarea în sufletul nostru din cuvântul lui Dumnezeu și în biserică.
S-ar putea să mergem la întâlniri, s-ar putea să citim Biblia conform unui program, am putea chiar să citim și să digerăm o mulțime de cărți ale slujbei, dar este posibil să nu-L savurăm pe Cristos în sufletul nostru.
Mai degrabă, este posibil să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru și să nu-L savurăm în sufletul nostru, și este posibil să știm că Domnul ne tratează în cutare sau cutare aspect dar nu suntem fericiți în legătură cu asta în sufletul nostru.
S-ar putea ca doar să ne alăturăm sfinților în întâlniri și să căutăm ceva inspirație din partea Domnului când venim la Cuvânt și la adunări, dar nu obținem niciuna. O, Doamne Isuse! Există un real pericol de a ne pierde savurarea Domnului în sufletul nostru, deoarece sufletul nostru are atât de multe probleme.
Este posibil să fim prea mult în emoția noastră, putem fi încăpățânați în voința noastră sau putem fi mereu rătăciți în mintea noastră, astfel încât Domnul nu are cum să răzbească în noi.
S-ar putea să fim atât de ocupați de lucrurile lumii, poate că suntem atât de ocupați cu familia noastră și cu necesitățile vieții, iar hobby-urile noastre ne iau așa de mult din timpul nostr. O, Doamne Isuse… motivul pentru care mulți pierd savurarea lui Cristos este pentru că au o problemă în sufletul lor.
În exterior, poate să nu existe nicio problemă, pentru că ei nu ratează întâlnirile, nu trec peste citirea Bibliei și nu au o atitudine negativă față de sfinți sau biserică, dar în interior ei nu Îl savurează pe Domnul în sufletul.
Mai degrabă, ei își îndeplinesc datoria creștină și chiar ies să predice evanghelia împreună cu sfinții, cântând și lăudând pe Domnul, dar nu există savurare în suflet.
Motivul este că sufletul nostru nu este transformat, nu cooperăm cu Domnul în sufletul nostru și nu suntem una în suflet.
Motivul pentru care nu Îl savurăm prea mult pe Cristos este că nu suntem una în suflet; emoțiile și gândurile noastre diferă de cele ale celorlalți, și noi dorim, gândim și dorim lucruri care nu sunt unicul lucru.
Care este singurul lucru pe care trebuie să îl gândim și să-l dorim, singurul lucru care ne va face unul nu numai în duhul ci și în sufletul nostru? Este savurarea și experimentarea lui Cristos.
În cartea Corinteni vedem probleme cum ar fi datul în judecată, mâncarea oferită idolilor, diviziuni, lucrurilor de-ale cărnii și multe alte probleme.
Totuși, în cartea Filipeni, ceea ce vedem este o biserică ordonată, care are grijă de apostol și participă la evanghelie, dar nu au fost unită în suflet; mai degrabă, ei se certau, exista o disensiune în gândirea lor și nu au fost uniți în suflet, așa că nu se bucurau, căci și-au pierdut savurarea din Cristos. Oh Doamne!
Fie ca noi să aducem aceste lucruri Domnului în mod personal și corporativ în rugăciune și să-I spunem:
Doamne Isuse, izbăvește-ne să a ne trăi viața creștină fără savurarea lui Cristos. Mântuiește-ne de la pierderea savurării lui Cristos în sufletul nostru. Doamne, nu vrem doar să Te experimentăm în duhul nostru, ci și să Te savurăm în sufletul nostru. Ne deschidem Ție, Doamne și ne dăruim Ție: Tu știi care sunt problemele din sufletul nostru. Tu știi cât de puțin suntem uniți în suflet cu sfinții. Doamne, vrem să fim uniți de suflet pentru a gândi un singur lucru, și anume savurarea și experimentarea lui Cristos! Umple-ne de bucurie și de savurare în cuvântul Tău și în întâlniri. Fie ca să ne bucurăm întotdeauna în Domnul și să nu pierdem niciodată savurarea lui Cristos!
