La fel ca Balaam – un profet păgân care a fost adus într-o viziune – trebuie ca și noi să vedem viziunea Celui Atotsuficient și să avem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu, ca să avem viziunea lui Dumnezeu despre lucruri și despre poporul Său.
Săptămâna aceasta în studiul nostru de cristalizare Numeri ajungem la Num. 23-24, iar subiectul principal este: Viziunea Celui atotsuficient, viziunea divină a poporului lui Dumnezeu.
Balaam – un profet păgân – a fost plătit de Balac pentru a-i blestema pe copiii lui Israel, care se îndreptau spre țara bună și urmau să treacă prin țara lui Balac. Cu toate acestea, Balaam nu a putut vorbi altceva decât ceea ce Dumnezeu i-a dat să vorbească și, chiar dacă Balac a încercat să-l îndemne să blesteme poporul lui Dumnezeu, Balaam a rostit numai binecuvântarea.
Deși poporul lui Israel nu era perfect, totuși Dumnezeu i-a văzut desăvârșiți și frumoși și El nu a văzut nicio nelegiuire în poporul Său.
În ochii lui Dumnezeu, poporul Său este frumos, toți sfinții sunt frumoși și toți credincioșii în Cristos sunt frumoși; biserica este frumoasă și toate bisericile locale sunt frumoase în ochii Lui, căci Trupul lui Cristos este frumos.
Când Pavel s-a adresat bisericii din Corint, o biserică locală care a avut mari probleme pe care majoritatea bisericilor locale de pe pământ nu le au astăzi, el i-a adresat ca fiind, Biserica lui Dumnezeu care se află în Corint (1 Corinteni 1:2).
El avea viziunea divină asupra bisericii; și-a dat seama că biserica este glorioasă și minunată în ochii lui Dumnezeu, căci biserica este în Cristos. O astfel de adresare simplă ar fi trebuit să elimine toată diviziunea și confuzia atât în practică, cât și în doctrină.
Într-o astfel de biserică locală care poate părea „rea” în ochii noștri, cu o mulțime de probleme, cu manifestări ale cărnii, cu influența lumii, cu idoli, cu o căutare incorectă a Duhului, cu abuzul de daruri, cu învățături eretice și împărțiri – Pavel a numit-o, biserica lui Dumnezeu.
Trebuie să ne întrebăm: cine are dreptate, Dumnezeu sau noi? Este corectă oare părerea noastră despre biserică sau este corectă părerea lui Dumnezeu despre biserică?
Dumnezeu nu dezbate niciodată, nici nu Se luptă – El pur și simplu își prezintă felul de a vedea lucrurile în toate scripturile.
Când citim cartea Numeri, am putea crede că poporul lui Israel era groaznic, cu tot felul de probleme, situații rele, păcate, nelegiuire și revoltă; ei păreau atât de groaznici, încât chiar și Dumnezeu a fost înfuriat cu ei uneori.
Dar așa cum Dumnezeu a spus în Zaharia, cel care se atinge poporul Său atinge pupila ochilor Săi. Oricât de rău sau de păcătos au devenit cei din poporul lui Dumnezeu, oricât de degenerată a devenit starea lor, pentru Dumnezeu ei sunt încă pupila ochiului Său.
Nimic nu este mai drag pentru Dumnezeu decât poporul Său; ei sunt comoara Lui deosebită, posesia Sa specială.
Dumnezeu îi iubește pe cei din poporul Său și, indiferent de ce ar spune Satan ca acuzator al fraților și indiferent de ce ar spune poporul Său despre ei înșiși, Dumnezeu are o vedere divină a poporului Său, considerându-i frumoși.
Să avem vederea lui Dumnezeu asupra lucrurilor și să vedem viziunea cerească care ne direcționează spre destinația lui Dumnezeu
Niciodată nu ar trebui să subestimăm valoarea de a avea o viziune adecvată asupra unei anumite chestiuni; vederea noastră ne schimbă, căci ne afectează întreaga ființă (vezi Apoc. 21:9-10; Fapte 26:19).
Modul în care privim lucrurile determină modul în care trăim, modul în care ne comportăm pe noi înșine, ne ocupăm de lucruri și ne ocupăm de alți oameni, căci aproape totul depinde de concepția noastră asupra lucrurilor și a altora.
Balac l-a dus pe Balaam pe un munte pentru a vedea poporul Israel dintr-un anumic unghi, apoi l-a dus să-i vadă dintr-un unghi diferit, crezând că unghiul nu este corect. Totuși, ceea ce contează nu este unghiul din care îi privim pe oameni, ci dacă avem viziunea lui Dumnezeu despre ceilalți sau avem propria noastră părere.
Cu toții trebuie să învățăm să avem viziunea adecvată, care este viziunea divină; această viziune ne va schimba și ne va afecta ființa. Când avem o anumită viziune asupra lucrurilor și a oamenilor, deși poate că nimic nu se schimbă în exterior, în interior avem o realizare diferită a lucrurilor.
S-ar putea să ne uităm la oamenii lui Dumnezeu și să credem că nu sunt atât de buni, ci mai degrabă, sunt ca niște cârtițe sau șerpi și îi vom trata în acest fel, nu stând cu ei, ci mai degrabă disprețuindu-i. Dar dacă avem viziunea divină, modul de a trata și de a fi cu ei va fi complet diferit.
În Biblie o viziune denotă o scenă extraordinară, referindu-se la un fel special de a vedea – o vedere glorioasă, lăuntrică – și peisajul spiritual pe care îl vedem de la Dumnezeu (Ezechiel 1:1, 4-28; Dan. 7:1, 9-10, 13-14).
Când Ezechiel și Daniel au văzut o viziune, ei au fost capturați de ea și întreaga lor ființă a fost guvernată de această viziune.
În calitate de credincioși în Cristos, nu avem de ales: putem vedea lucruri și oameni doar prin ochii lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să orbească propriile noastre păreri și să ne ofere viziunea divină asupra lucrurilor și a poporului Său.
Unii sfinți pot fi probleme în viața de biserică și, dacă îi vedem ca atare, îi vom trata ca atare. Cu toate acestea, dacă îi vedem din punctul de vedere al lui Dumnezeu, va trebui totuși să îi păstorim și să ajutăm situația, dar o vom face n mod diferit, așa cum a spus Petru, păstorind turma lui Dumnezeu care este printre noi – potrivit lui Dumnezeu.
Pentru a avea o viziune, avem nevoie de revelație, lumină și vedere (Efeseni 1:17-18); trebuie să-i cerem Domnului să ne dea un duh de înțelepciune și revelație și să ne dea lumină și vedere, pentru a avea viziunea divină asupra lucrurilor și mai ales a poporului Său.
Când avem viziunea cerească, când vedem lucrurile așa cum le vede Dumnezeu, această viziune ne va guverna, ne va restrânge, ne va controla, ne va păstra, ne va revoluționa și ne va ține în unitatea autentică, pentru că această viziune ne dă îndrăzneala de a continua.
Cum putem fi păstrați în recâștigarea Domnului? Este prin a avea o viziune. Dar este oare viziunea noastră pământească, egoistă sau este ea cerească? Când suntem pe pământ și privim lucrurile cu o vedere pământească, vedem lucrurile într-un anumit fel; dar dacă suntem în ceruri împreună cu Cristos și privim lucrurile cu vederea divină, vedem lucrurile altfel.
Trebuie să fim duși în duh pe munte mare și înalt pentru a vedea orașul sfânt, Noul Ierusalim; trebuie să vedem mai departe de spațiul și timpul trecut până în eternitate, să vedem ceea ce vede Dumnezeu la sfârșit – mireasa lui Hristos, cu nimic imperfect sau înfrânt în ea!
Vedem noi ceea ce vede Dumnezeu? Trebuie să avem punctul de vedere al lui Dumnezeu, telescopul Său, pentru a vedea ce vede Dumnezeu și a vedea modul în care El vede lucrurile. Sub viziunea cerească, suntem direcționați către destinația lui Dumnezeu, iar viața noastră este controlată în funcție de economia lui Dumnezeu (Fil. 3:13-14; 1 Tim. 1:4).
Acest tip de vedere, această viziune a lui Dumnezeu, trebuie să ne controleze întreaga viață. Este posibil să auzim despre ceva tulburări aici sau despre o problemă acolo și ne dăm seama că Satana vrea să vină să fure „binoclul divin”, „telescopul divin” și să ne dea înapoi ochii carnali, astfel încât să putem crede că biserica este groaznică.
Ar trebui să aruncăm la pământ și să distrugem ochelarii carnali, modul nostru de a privi lucrurile, și fie ca să primim viziunea divină; când o astfel de vedere ne controlează viața, vom fi păstrați.
Doamne Isuse, salvează-ne de la a privi lucrurile și poporul Tău cu propria noastră părere, sentimentul nostru și punctul nostru de vedere trupesc și pământesc. Dă-ne o viziune cerească, pentru a putea vedea lucrurile și oamenii așa cum Tu le vezi. Fie ca noi să avem părerea lui Dumnezeu despre poporul Său. Fie ca noi să fim guvernați de viziunea divină asupra lucrurilor și a poporului lui Dumnezeu. Dă-ne un duh de înțelepciune și revelație, Doamne, și dă-ne să avem lumină și vedere. Fie ca viziunea divină a lucrurilor și a oamenilor să ne guverneze și să ne restrângă, să ne direcționeze și să ne controleze, să ne țină, să ne revoluționeze și să ne păstreze în unitatea autentică, dându-ne îndrăzneala de a continua în Domnul și în viața de biserică!
Trebuie să vedem o viziune a celui Atotsuficient și să avem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu
Povestea lui Balaam în Num. 23-24 ne inspiră foarte mult; la fel ca el, și noi trebuie să vedem viziunea Celui Atotsuficient și să avem o viziune divină a poporului lui Dumnezeu (Num. 23:7-12, 19-26; 24:3-9).
De fiecare dată când există o încercare în recâștigarea Domnului, când are loc o furtună sau se întâmplă lucruri, viziunea noastră este testată – vedem noi lucrurile așa cum le vede Dumnezeu sau modul în care omul le vede?
Trebuie să vedem o viziune particulară – viziunea Celui Atotsuficient. În Gen. 17 vedem acest nume auto-declarat de Iehova; când Avram avea nouăzeci și nouă de ani, Iehova i-a apărut și a spus: Eu sunt El-Șaddai, Dumnezeul atotsuficient.
El este Dumnezeul Atotputernic cu un uger (precum ugerul de vacă), oferind aleșilor Săi tot ceea ce au nevoie, distribuindu-se în Sine pentru a fi aprovizionarea lor bogată.
„El” înseamnă Cel Puternic, iar „Shaddai” provine din cuvântul ebraic care înseamnă sân sau uger; Dumnezeu este Cel Puternic cu uger, adică El este Cel Puternic care este atotsuficient.
El este sursa harului pentru a ne aproviziona pe noi, cei chemați ai Săi, cu bogățiile ființei Sale divine, pentru ca noi să-L aducem pe Cristos ca sămânța pentru împlinirea scopului Său.
Ca atare, El ne determină să facem lucruri pe care nu le putem face în mod natural; El i-a promis lui Avraam un copil și a dus acest lucru la îndeplinire în felul Său, pentru că El este Cel Atotputernic.
Profetul Balaam a auzit cuvintele lui Dumnezeu și a văzut o viziune a Celui Atotsuficient.
Apoi, când a vorbit despre Israel, a spus: „Din vârful stâncilor îl văd / Și de pe dealuri îl privesc. / Iată un popor care trăiește singur / Și nu se socotesc printre națiuni ”(Num. 23:9).
Acest verset indică faptul că copiii lui Israel erau un popor sfânt, un popor sfințit, separat de națiuni. Dumnezeu ne vede ca un popor sfințit, o preoție sfântă, o națiune sfântă, un popor separat de toate națiunile (vezi 1 Corinteni 3:17; Efeseni 1:4; 5:27; 1 Pet. 2:9).
„Cine poate număra praful lui Iacob, sau poate număra a patra parte a Israelului? / Lasă-mă să mor moartea celor drepți, / Și sfârșitul meu din urmă să fie ca al lor!” (Num. 23:10). Acest cuvânt a fost o binecuvântare a creșterii abundente; este un cuvânt de mare binecuvântare și apreciere.
„El nu a văzut nelegiuire în Iacob, și nici nu a văzut necazuri în Israel; / Iehova, Dumnezeul lor este cu ei, / Și strigătele unui rege sunt printre ei ”(v. 21). Ce verset este acesta! Aceasta este ceva vorbit nu în conformitate cu concepția omului, ci conform viziunii divine asupra lucrurilor și a poporului lui Dumnezeu.
Trebuie să-i binecuvântăm pe cei din poporul lui Dumnezeu și să-i vorbim bine. A-i binecuvânta pe cei din poporul lui Dumnezeu înseamnă a vorbi de bine despre ei, indiferent de cum ar fi; asta nu înseamnă că ne păcălim și ne înșelăm pe noi înșine, neavând discernământ, ci mai degrabă, să vorbim lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu.
Trebuie să fim extrem de atenți când vorbim despre sfinți, mai ales în menționarea defectelor lor; nu ar trebui să fim nepăsători, ci să fim foarte mult în duh, chiar și atunci când menționăm unele dintre nevoile, slăbiciunile și defectele sfinților.
În opinia noastră, sfinții pot avea un defect, dar, potrivit lui Dumnezeu, fiecare sfânt este desăvârșit; cine are dreptate – Dumnezeu sau tu? Asta nu înseamnă că Dumnezeu Își închide ochii, astfel încât El să nu vadă necazurile sau nelegiuirile; mai degrabă, El are o viziune divină asupra tuturor lucrurilor.
În ochii lui Dumnezeu, Israelul este fără vină; în ei înșiși, poporul lui Dumnezeu are multe defecte, dar în răscumpărarea lui Dumnezeu și în Cristos ei nu au NICIUN defect. Deci, atunci când Dumnezeu privește la poporul Său, El nu îi vede în conformitate cu ceea ce sunt în ei înșiși, ci în conformitate cu ceea ce ei sunt în Cristos (vezi 2 Cor. 5:16-17).
Ca oameni ai lui Dumnezeu, avem un statut dublu: unul în noi înșine, în sinele nostru căzut și în acest statut suntem săraci, păcătoși și plini de nelegiuire; dar celălalt statut al nostru este în răscumpărare, iar în acest statut nu avem niciun defect, căci aici suntem în Cristos.
Când ne uităm la sfinți, trebuie să-i vedem în Cristos; atunci când vom face acest lucru, ne vom raporta la ei în mod potrivit, căci îi vom onora așa cum ar face Dumnezeu și îi vom trata conform lui Dumnezeu datorită modului de vedere divin pe care îl avem.
Dacă Dumnezeu nu ne vede în Cristos, avem mari probleme; în afara lui Cristos suntem destinați pierderii și mânia Lui este asupra omului păcătos.
Dar slavă Domnului, Dumnezeu ne-a răscumpărat, ne-a pus în Cristos, iar atunci când El ne privește, ne vede în Preaiubitul Să și în El suntem preaiubiți așa cum este și El!
Am fost transferați din vechiul Adam întru Cristos; aici aparținem. Nu ar trebui să ne evaluăm unul pe altul în afara lui Cristos, ci să ne privim unii pe alții în Cristos. Când ne evaluăm unii pe alții în Cristos, nu îi vom mai învinui pe sfinți, nu îi vom mai disprețui, nu ne vom mai critica unii pe alții și nu vor mai exista bârfe.
Doamne Isuse, arată-ne o viziune a Celui Atotsuficient care ne poate aproviziona cu tot ceea ce avem nevoie. Amin Doamne, Tu ești atotsuficient, iar Tu, în noi, poți face ceea ce ai spus că ar trebui să facem în cuvântul Tău. Acordă-ne viziunea divină a poporului lui Dumnezeu, astfel încât să putem vedea poporul lui Dumnezeu așa cum îi vede Dumnezeu. Fie ca să-i vedem pe toți credincioșii Tăi în Cristos, răscumpărați și sfințiți, o comoară pentru Dumnezeu fără nelegiuire și fără necazuri. Amin, Doamne, schimbă-ne viziunea asupra lumii, felul nostru de a vedea lucrurile și mai ales felul nostru de a vedea poporul lui Dumnezeu; fie ca să avem modul divin de a vedea lucrurile și oamenii, realizând că sfinții sunt în Cristos!