Cartea Numeri dezvăluie pregătirea prealabilă a distribuției țării bune, care simbolizează savurarea Cristosului bogat conform alegerii lui Dumnezeu; în special, vrem să vedem că nu ar trebui să ne exersăm preferința în acest lucru.
Dumnezeu a dat țara lui Israel; El le-a promis strămoșilor lor, i-a scos din Egipt și i-a dus prin pustie în țara bună pentru a le-o da.
Fiind un Dumnezeu ordonat și înțelept, El a avut un mod special de a distribui țara bună; cu toate acestea, două triburi și jumătate din Israel, și-au exersat preferința în moștenirea țării.
Gad, Ruben și jumătatea seminției lui Manase au ales țara care se află la estul râului Iordan și Dumnezeu le-a permis să o aibă; acest aranjament și situație particulară deschid multe lecții cruciale, căci noi nu ar trebui să ne exersăm preferința în viața de biserică la participarea noastră și în posedarea țării bune.
Mulți creștini falimentează în această chestiune a posedării și savurării țării bune.
Ceea ce au savurat cele două triburi și jumătate din Israel în partea de est a râului Iordan nu a fost alegerea lui Dumnezeu, iar mai târziu în Biblie acea parte nu este nici măcar menționată ca fiind țara lui Israel, pentru că a fost acaparată de dușmani.
Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne aducă pe deplin în alegerea Lui legată de posedarea și savurarea țării bune și să ne exersăm duhul și să fim supuși în voința noastră, astfel încât să putem alege ceea ce alege Dumnezeu, nefiind mulțumiți de al doilea cel mai bun ci cu cel mai bun din partea lui Dumnezeu.
În Num. 32:1-42 și 33:50 – 36:13 vedem pregătirea distribuției țării bune; lecția principală de învățat aici este problema alegerii, a preferinței. În ceea ce privește împărtășirea noastră din savurarea lui Cristos, trebuie să fim atenți în ceea ce privește alegerea și preferința noastră.
Savurarea lui Cristos de către noi se află în sfera morții Sale și în învierea și înălțarea Sa
Țara bună este înconjurată de cele două mări (Marea Mediterană și Marea Moartă) și un râu (râul Iordan); aceste două mări și acest râu simbolizează moartea lui Cristos (vezi Num. 34:2-3, 6, 12).
Pe partea de vest se află Marea Mediterană, pe partea de sud există Marea de Sud sau Marea Moartă, iar râul Iordan este pe celelalte două părți, cuprinzând țara bună. Toate acestea simbolizează moartea lui Cristos.
S-ar putea să credem că acest lucru nu sună foarte pozitiv, dar Cristosul atotinclusiv este înconjurat de moartea Sa, iar modul în care intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune este prin moartea Sa.
De aceea, încă de la începutul vieții noastre creștine, trebuie să fim botezați în moartea Lui pentru a muri împreună cu El în omul nostru vechi, pentru ca noi să creștem împreună cu El pentru a-L savura pentru a trăi împreună cu El în țara ridicată din Canaan.
Savurarea lui Cristos este strâns legată de moartea Sa; putem spune că savurarea lui Cristos trebuie să fie în sfera, în teritoriul morții Sale.
Nu ar trebui să ne temem de moartea lui Cristos, căci cu cât suntem mai mult una cu El în moartea Sa, cu atât murim împreună cu El și în El în experiența noastră, cu atât Îl savurăm.
În Fil. 3:7-11 Pavel a vorbit despre urmărirea lui Cristos și a fi găsit în El și, în timp ce a vorbit despre aceasta, el era în părtășia suferinței Domnului și a fost conformat morții Sale.
Cu cât Pavel a fost conformat morții lui Cristos, adică cu cât mai mult i-a fost aplicată moartea lui Cristos, cu atât el L-a savurat pe Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune.
Cu cât mai mult moartea lui Cristos este aplicată la ființa noastră și la orice lucru din creația veche din noi cum ar fi carnea, sinele și viața-suflet, cu atât participăm în Cristos.
Țara bună s-a ridicat din apele morții care o mărginesc; aceasta înseamnă că țara bună ca pământ înălțat și ridicat este un tip al lui Cristos înviat și înălțat, Cristos ceresc!
Cristos a intrat în noi în învierea Sa (Ioan 20:22) iar noi savurăm bogățiile Sale în înălțarea Lui (Efes. 2: 6; Col. 3:1-4).
Atunci când moartea lui Cristos este aplicată la orice lucru al omului vechi din ființa noastră, intrăm într-un domeniu nou, un domeniu înălțat și înălțat, unde Îl savurăm pe Cristos în învierea și înălțarea Sa.
Dar dacă nu trecem prin moartea Lui, în învierea și înălțarea Sa și dacă nu suntem așezați împreună cu El sus în ceruri, nu putem să-L savurăm pe acest Cristos bogat ca realitatea țării bune.
Trebuie să fim într-o anumită poziție și să avem o condiție specială pentru a-L savura cu adevărat pe Cristosul ceresc înălțat împreună cu toate bogățiile Sale.
La fel ca Pavel, ar trebui să dorim să-L cunoaștem pe El și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Sale, pentru a intra în posesia și savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.
Amin, fie ca să ne dăm seama că savurarea lui Cristos de către noi este în sfera morții Sale și este în învierea și înălțarea Sa, căci Cristosul atotinclusiv este un Cristos crucificat, înviat și înălțat pentru a fi Duhul dătător-de-viață atotinclusiv, Duhul ca realitatea țării bune atotinclusive!
Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara bună atotinclusivă în duhul nostru. Ne exersăm duhul, Doamne, și aplicăm moartea Ta la orice lucru din sine, din carne, din omul natural, din vechea creație și din viața-suflet. Fie ca orice este natural și vechi să fie adus prin moarte și înviere, pentru ca să putem să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca Duhul în învierea și înălțarea Sa. Amin, Doamne Isuse, adu-ne pe deplin pe domeniul învierii și înălțării pentru a-L savura pe Cristosul ridicat și înălțat ca realitatea țării bune!
Să nu ne exersăm preferința, ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos
În Num. 32:1-5, 33 vedem că cele două triburi și jumătate ale lui Ruben, Gad și jumătatea seminției lui Manase i-au avut o cerere lui Moise, și anume de a moșteni țara de la estul râului Iordan. Această cerere nu a fost greșită, dar, în același timp, ei nu au avut dreptate în dorința lor de a primi moștenirea în funcție de alegerea lor cu privire la ceea ce a fost cel mai bun.
Dorința lor de a moșteni țara bună nu a fost greșită, dar nu au avut dreptate în a-și exercita preferința și a nu primi repartizarea de către Dumnezeu a țării bune; în acest fel, ei au înlocuit cel mai bun pentru cel de-al doilea cel mai bun.
Chiar și în experimentarea lui Cristos de către noi există măsuri și niveluri; putem avea ceva bun, dar nu este cel mai bun pe care Dumnezeu l-a planificat, pentru că ne exersăm preferința și obținem astfel cel de-al doilea cel mai bun.
Aceste două triburi și jumătate au spus că au vite și animale, așa că au nevoie să aibă această porțiune de pământ. Uneori „vitele” și „animalele” noastre devin o ispită pentru a ne face propria alegere și astfel are loc o mare pierdere.
Nu trebuie să lăsăm nimic din ceea ce avem să afecteze alegerea noastră sau să ne ispitească să ne exersăm propria alegere și preferință în această problemă.
În cele din urmă, această porțiune a țării din estul râului Iordan a fost prima parte a țării lui Israel care a fost luată de neamurile invadatoare de la răsărit, căci când au venit asirienii, au fost primii care au fost prinși și luați captivi (1 Cronici 5:25-26).
Cei care rămân la jumătatea drumului și sunt mulțumiți doar de o mică binecuvântare de la Dumnezeu vor fi ușor de prins de către inamic.
Dacă ne exersăm preferința, suntem cu ușurință prima pradă a inamicului. Dacă ne exersăm preferința, putem suferi același fel de soartă ca aceste seminții și urmașii lor, căci dacă suntem doar la jumătatea drumului în Domnul, la graniță, simțindu-ne OK și fiind mulțumiți doar cu o mică binecuvântare de la Dumnezeu, dușmanul ne poate lua captivi.
Când vine vorba de câștigarea lui Cristos, nu trebuie să ne mulțumim niciodată cu o sosire la jumătatea drumului; nu ar trebui să fim ușor mulțumiți ci, la fel ca Pavel, ar trebui să continuăm să ne întindem înainte pentru a-L câștiga pe Cristos pe deplin!
În lucrurile spirituale, este mult mai bine să nu acționăm conform preferinței noastre ci să lăsăm lucrurile în mâna Domnului și să-L lăsăm pe El să acționeze conform alegerii Sale (vezi Gen. 13:5-18). Să-L lăsăm pe Domnul să ne conducă.
De multe ori ne dorim cu disperare propria noastră alegere și se pare că Domnul ne permite acest lucru – așa cum și Dumnezeu prin Moise le-a permis celor două triburi și jumătate să-și aibă moștenirea în estul râului, dar aceasta este voința permisivă a Domnului.
Este posibil să obținem ceea ce ne dorim, este posibil să avem alegerea noastră, dar după un timp ne dăm seama că suferim o pierdere, căci obținând ceea ce ne dorim, uităm imaginea de ansamblu.
Dacă noi toți în viața de biserică nu ne-am exercita alegerea și preferința, ci am lăsa alegerea de partea Domnului, nu ar exista multe probleme între noi; multe dintre problemele noastre își au sursa în căutarea noastră ascunsă a propriei noastre alegeri.
Ar trebui să-L lăsăm pe Domnul să ia decizia și să aleagă, și vom primi partea noastră de moștenire.
Ținutul pe care l-au solicitat Ruben și Gad putea fi atins fără a traversa râul Iordan, ceea ce înseamnă că omul vechi nu a fost tratat și îngropat (vezi Iosua 3:16 – 4:12 și notele de subsol din Biblia Versiunea Recâștigării).
Abia după ce omul nostru vechi a fost tratat și îngropat (Rom. 6:3-6), suntem în stare să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună pentru moștenirea și savurarea noastră.
În mod specific, dacă dorim să-L câștigăm pe Cristos ca țară bună și atotinclusivă, trebuie să nu ne exersăm preferința, ci să-L lăsăm pe Domnul să aleagă și să ne aloce țara; astfel, trebuie să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos, umblând împreună cu El în noutatea vieții.
Unde nu există moarte, nu există nici viață; dacă nu trecem prin apele morții – apele Iordanului, nu putem intra în savurarea țării bune a Canaanului.
Pământul dat lui Ruben, lui Gad și jumătății seminției din Manase (Num. 32:33), țara conform alegerii lor, putea fi atins fără a traversa Iordanul și, prin urmare, nu a fost o parte a țării bune a Canaanului (vezi Num. 34:14-15; 35:14).
Aceasta indică faptul că, în tip reprezentativ, această porțiune din țară se afla în afara morții lui Cristos. Abia după ce omul nostru vechi este mort și îngropat vom fi în măsură să vorbim despre posedarea țării bune ca savurare a noastră.
Când încercăm să-L savurăm pe Domnul fără să trecem prin moarte și înviere, savurarea noastră nu este reală și nu Îl savurăm pe Cristos în Trup. Fie ca să aducem acest lucru înaintea Domnului și să-I spunem:
Doamne Isuse, vrem să savurăm ceea ce Tu ne repartizezi din Cristos atotinclusiv ca țară bună. Nu vrem să ne exersăm preferința în savurarea pe Cristos, ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv. Amin, Doamne, salvează-ne de la alegerea celui de-al doilea cel mai bun; salvează-ne de a avea propria preferință și alegere în lucrurile spirituale, și salvează-ne de a merge pe jumătate în savurarea noastră de Cristos. Fie ca să nu fim mulțumiți doar de o mică savurare a lui Cristos conform alegerii noastre; adu-ne în savurarea deplină a repartizării de către Tine a Cristos atotinclusiv împreună cu toți sfinții din Trup!