Noi, credincioșii în Cristos, Îl slujim pe Dumnezeu încrezându-ne în îndurarea Sa în alegerea harului, căci Dumnezeu este suveran și îndurător.
Când vedem suveranitatea lui Dumnezeu, I ne vom închina pur și simplu pentru îndurarea Sa suverană, căci El este Cel care face totul în noi și pentru noi; chiar și în purtarea responsabilității, El este Cel care poartă responsabilitatea în noi, căci nu atârnă de cel care vrea sau aleargă, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Amin!
Slavă Domnului pentru suveranitatea Lui și slavă Lui pentru îndurarea Sa! Noi, credincioșii în Cristos, am fost aleși, predestinați și chemați de Dumnezeu din veșnicia trecută, chiar înainte de începutul lumii.
De ce? Datorită suveranității lui Dumnezeu și în îndurarea Sa. Nu suntem mai buni decât alții și nici mai inteligenți decât cei din jurul nostru; este pur și simplu datorită îndurării Lui.
Datorită îndurării Sale am crezut în Domnul Isus când alții nu au crezut, și datorită îndurării Sale suntem astăzi în viața de biserică, în recâștigarea Domnului, savurându-L pe Domnul împreună cu toți sfinții.
Dumnezeu este pe tron și, dintr-un anumit motiv, am crezut în El, căci El ni s-a arătat, ne-a luat prinși și acum nu putem decât să credem în El și să-L iubim. Și ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie!
Suveranitatea lui Dumnezeu este ceva ce ține de tronul Său; El are putere, autoritate și poziție absolută și El este pe tron, mai presus de toate lucrurile, administrând toate lucrurile din univers. Aleluia!
Este crucial pentru noi să vedem că Dumnezeu este suveran, căci El are autoritate, putere și poziție nelimitate pentru a face tot ce vrea El.
Astăzi, în epoca creșterii cunoașterii și înțelegerii omului, unii cred că Îl pot înțelege pe Dumnezeu sau pot crede că „nu este corect” ca una sau alta să se întâmple în lume. De ce suferă oamenii buni? De ce sunt oamenii buni săraci, în timp ce oamenii răi prosperă și fac tot felul de lucruri rele? Nu este corect!
În ochii oamenilor de astăzi, ei Îl învinovățesc pe Dumnezeu pentru această calamitate, acel cutremur și acea suferință și boală anume. Dar Dumnezeu este suveran; El este pe tron, El își exercită autoritatea supremă și El aranjează toate lucrurile.
Cine suntem noi, ca niște vase de lut făcute de Olar, ca să-I răspundem? Deși am putea crede că suntem ceva, în realitate nu suntem nimic; suntem pur și simplu vase, vase vii, pentru a ne deschide către El și a fi umpluți cu Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu.
Nimeni nu ne-a consultat cu privire la locul în care vrem să ne naștem, în ce familie, în ce circumstanțe și în ce țară; Dumnezeu a aranjat toate aceste lucruri. Dumnezeu este suveran.
Trebuie să avem încredere în Dumnezeu și să ne bazăm pe îndurarea Sa, nu pe capacitatea noastră de a face lucruri sau chiar de a înțelege lucrurile. Cum ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa suverană!
Trebuie să vedem suveranitatea lui Dumnezeu, îndurarea lui Dumnezeu și liberul nostru arbitru
Dumnezeul nostru este suveran. Și aceasta nu este doar ceva ce spunem și apoi ne continuăm viața; El este suveran în viața noastră, în fiecare detaliu, chiar și în greșelile și eșecurile noastre.
De exemplu, putem privi povestea lui Moise și a lui Faraon din Exod; este o poveste foarte instructivă. În Romani 9:15-16 vedem că la Dumnezeu nu există nedreptate; ci, El Se îndură de oricine Se îndură și are compasiune de oricine vrea să aibă compasiune.
Așadar, nu ține de cel care vrea, nici de cel ce aleargă, ci de Dumnezeu, care Se îndură. În versetele 17-21 vedem că Dumnezeu l-a ridicat pe Faraon din acest motiv, ca să-Și arate în el puterea și ca numele Său să fie proclamat pe pământ.
În acest univers, există trei lucruri care nu pot fi negate: suveranitatea lui Dumnezeu, îndurarea lui Dumnezeu și liberul arbitru (voința liberă) al omului. Pe de o parte, Dumnezeu este suveran și El alege pe cine alege și arată compasiune față de cine vrea.
În același timp, Dumnezeu este îndurător și El arată îndurare față de oricine arată îndurare. Suveranitatea și îndurarea lui Dumnezeu sunt atât divine, cât și eterne, neavând început și nici sfârșit.
Pe de altă parte, liberul arbitru (voința liberă) al omului este ceva creat de Dumnezeu. Creându-l pe om cu liber arbitru, Dumnezeu Și-a arătat măreția.
Dumnezeul nostru este mare și El nu se va impune niciodată pe Sine însuși sau voința Sa asupra noastră; mai degrabă, El a creat omul cu liber arbitru, iar acum omul are liberul arbitru (voința liberă) pentru a face alegerile sale.
Conform cu Romani. 9:18, Dumnezeu poate voi fie să arate îndurare, fie să împietrească; acest lucru este ilustrat de cazurile lui Moise și Faraon. Moise a fost unul căruia Dumnezeu a vrut să-i arate îndurarea Sa, în timp ce Faraon a fost unul pe care Dumnezeu a vrut să-l împietrească.
Dacă cunoaștem suveranitatea lui Dumnezeu, Îi vom mulțumi pentru îndurarea Sa, realizând că suntem sub îndurarea Sa suverană. Această expresie „îndurarea suverană” înseamnă că îndurarea lui Dumnezeu este absolut ceva ce ține de suveranitatea lui Dumnezeu.
Îndurarea pe care Dumnezeu ne-o arată este în întregime conform voinței lui Dumnezeu. Fiind cei favorizați de Dumnezeu, nu ar trebui doar să-I mulțumim pentru îndurarea Sa, ci, mai mult, să I ne închinăm pentru suveranitatea Sa.
Împreună cu Pavel, trebuie să fim aduși la suveranitatea lui Dumnezeu; în loc să raționăm cu Dumnezeu, ar trebui să spunem: O, Tată Dumnezeu, mă închin Ție pentru suveranitatea Ta! Deși nu sunt vrednic, în suveranitatea Ta ai vrut să-mi arăți îndurarea Ta! Îți mulțumesc, Dumnezeule Tată!
Nu ar trebui niciodată să îndrăznim să atingem suveranitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu a inițiat credința noastră în Domnul Isus, dar nu a executat-o crezând pentru noi. Dumnezeu a plănuit ca noi să credem, dar noi înșine a trebuit să credem.
În mod similar, Dumnezeu a împietrit mai întâi inima lui Faraon, iar apoi Faraon a dus la bun sfârșit această împietrire prin propria sa voință liberă. În Exod 9:16 vedem că Dumnezeu l-a folosit pe Faraon și l-a pus în picioare pentru a-Și arăta puterea și a-Și proclama numele pe tot pământul.
De douăsprezece ori Moise, un om în vârstă, a venit să negocieze cu Faraon în numele Domnului. Faraonul era tulburat, dar nu putea face nimic cu Moise, cel tulburător, căci Moise era susținut de Domnul suveran! Moise a primit îndurare de la Dumnezeu. Chiar dacă Dumnezeu l-a dat deoparte pe Faraon, El tot l-a folosit; nu numai că Moise i-a fost de folos Domnului, ci și lui Faraon.
În mod similar, în cazul lui Iov, Dumnezeu l-a folosit pe Satan ca pe un instrument urât pentru a-l expune pe Iov, a-l dezbrăca și a-l mistui, astfel încât Dumnezeu să-i arate lui Iov că dreptatea lui făcută de sine nu este nimic, ci doar ceea ce este Dumnezeu pentru om este ceea ce contează. Extraordinar!
În cazul lui Faraon, el a văzut suveranitatea lui Dumnezeu prin douăsprezece conflicte, inclusiv cele zece plăgi care au avut loc de-a lungul unei perioade de timp; cu toate acestea, Faraon și-a împietrit inima. În confruntarea dintre Moise și Faraon, vedem o demonstrație a suveranității lui Dumnezeu, pe de o parte, și a îndurării Sale, pe de altă parte.
Cu cât recunoaștem mai mult suveranitatea lui Dumnezeu, cu atât vom fi mai recunoscători pentru îndurarea Sa. Aleluia, îndurarea lui Dumnezeu ne-a fost acordată nouă în mod suveran! Cât Îl lăudăm pentru îndurarea Sa față de noi în suveranitatea Sa!
Doamne, ne închinăm Ție și Te lăudăm pentru suveranitatea Ta. Îți mulțumim că ai îndurare de noi. Îți mulțumim nu doar că ești suveran și ne arăți îndurarea Ta, ci și că ne dai liberul arbitru, voința liberă de a decide. O, Doamne, Te alegem. Alegem să Te cunoaștem, să fim deschiși către Tine și să Te ascultăm. Îți mulțumim că ai aranjat toate lucrurile și toate persoanele și chestiunile din mediul nostru pentru ca noi să fim conformați chipului lui Cristos, astfel încât să putem fi exact ca El! Ne deschidem Ție, Doamne Isuse! Ne exercităm liberul arbitru (voința liberă) pentru a Te alege și a Te savura! Nu depindem de ceea ce putem face sau de ceea ce suntem capabili să facem sau să spunem, ci de îndurarea Ta suverană. Îți mulțumim că ne-ai adus până aici în îndurarea Ta suverană. Ne închinăm Ție. Ne încredem în Tine! Nu suntem vrednici, dar Tu faci atât de multe în noi și în jurul nostru. Îți mulțumim pentru toate lucrurile pe care ni le-ai dat și, de asemenea, pentru lucrurile pe care ni le-ai luat în suveranitatea Ta. O, Doamne Tată, ne închinăm Ție pentru suveranitatea Ta și pentru îndurarea Ta!
Vedem suveranitatea lui Dumnezeu și ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului în slujirea lui Dumnezeu
Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem să-I slujim lui Dumnezeu în economia Sa din Noul Testament, trebuie să știm că este în întregime ceva ce ține de îndurarea suverană a lui Dumnezeu (Romani 9:15-16; Evrei 4:16). Însuși faptul că suntem aici în viața de biserică este în recâștigarea Domnului nu vine de la noi, ci de la îndurarea suverană a lui Dumnezeu.
Suntem în viața de biserică nu pentru că căutăm mai mult decât alții sau pentru că suntem mai inteligenți decât ei; este îndurarea lui Dumnezeu. Dacă ne gândim doar cum am ajuns aici, care a fost procesul prin care ne-a condus Domnul și câți au venit cu noi, dar nu au parcurs până la capăt, ne vom închina lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa.
Când vom vedea suveranitatea lui Dumnezeu, ne vom încrede pe deplin în îndurarea Sa, în special în slujirea noastră către Dumnezeu. Conform alegerii harului lui Dumnezeu (Romani 11:5), credem că El ne-a făcut rămășița pe care o va folosi pentru a-L aduce înapoi astăzi.
Însă încrederea noastră nu este în noi înșine, ci în îndurarea lui Dumnezeu. Nu ar trebui să ne încredem în noi înșine și nici să credem că suntem aici datorită a ceva ce suntem sau a ceea ce am făcut. Am fost aduși pe calea Domnului pe deplin datorită îndurării lui Dumnezeu!
Este din îndurarea lui Dumnezeu că nu avem poftă pentru lucrurile acestei lumi. Atât de mulți dintre semenii noștri au un gust pentru lucrurile acestei lumi, divertismentul, sportul și alte lucruri, dar prin îndurarea Domnului, suntem dispuși să fim separați de epoca rea de astăzi.
Ce îndurare este pentru noi să fim separați de epoca rea de astăzi pentru Domnul (Galateni 1:3-5)!
În mod similar, în servirea Domnului de către noi, trebuie să cunoaștem nu doar Duhul, viața în Duh și dreptatea lui Dumnezeu, ci și mai mult, trebuie să cunoaștem îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului Său.
Dumnezeu ne-a ales în îndurarea și în harul Său; nu ar trebui să ne punem încrederea în ceea ce suntem, în ceea ce suntem capabili să facem sau în ceea ce suntem capabili să spunem și să plănuim, ci să ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu.
Slujirea noastră adusă Domnului în Evanghelie ar trebui să fie în duhul nostru, depinzând întotdeauna de Domnul în duh (Romani 1:9). Cu cât ne închinăm mai mult lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa, cu atât vom fi mai înălțați.
Putem purta o anumită responsabilitate în viața de biserică și putem sluji în diferite domenii ale vieții de biserică, dar încrederea noastră este în îndurarea Domnului. Pe măsură ce ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa, Dumnezeu este Cel care poartă responsabilitatea în noi.
Nu ar trebui să ne străduim să-L slujim pe Dumnezeu sau să purtăm responsabilitatea; mai degrabă, ar trebui pur și simplu să I ne închinăm lui Dumnezeu pentru alegerea Sa.
Ar trebui să ne închinăm lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa în alegerea harului Său. Când facem asta, vom avea un gust dulce în interior și vom simți că Domnul slujește în noi și că El poartă poverile și responsabilitățile în noi. Dar dacă încercăm să fim responsabili, dacă încercăm să-I slujim Domnului și să facem una și alta pentru El, vom suferi în interior și vom avea un gust amar. O, Doamne!
Putem fi fericiți în Domnul doar atunci când învățăm să ne încredem în îndurarea Domnului și să I ne închinăm pentru aceasta! Dumnezeu a spus că El va avea îndurare de oricine va avea îndurare și va avea compasiune de oricine va avea compasiune.
Înaintarea noastră cu Domnul în viața de biserică și servirea Domnului de către noi nu este ceva ce ține de alergare, strădanie, abilitate sau cunoștințe, ci de îndurarea lui Dumnezeu. Voința noastră este zadarnică, alergarea noastră este în zadar, iar cunoștințele noastre ucid dacă nu ne încredem în îndurarea lui Dumnezeu și nu-L lăudăm pentru alegerea harului Său.
Suntem schimbători, mereu fluctuăm, iar condiția noastră spirituală este ca vremea: mereu schimbătoare, instabilă și neclară. Dar alegerea harului lui Dumnezeu nu depinde de noi, ci de îndurarea Sa în suveranitatea Sa. Mila lui Dumnezeu față de noi este în suveranitatea Sa; singurul lucru pe care îl putem spune pentru a explica îndurarea lui Dumnezeu față de noi este că, în suveranitatea Sa, El a ales să fie îndurător față de noi.
În îndurarea Sa suverană, Dumnezeu ne-a înclinat inima spre El. Datorită îndurării lui Dumnezeu față de noi, Îl căutăm zi de zi (Ieremia 29:13; Deuteronom 4:29; Isaia 55:6).
Cu cât vedem mai mult că tot ce are legătură cu noi este ceva ce ține de îndurarea lui Dumnezeu în suveranitatea Sa, cu atât ne vom purta mai mult responsabilitatea înaintea Domnului, și chiar și dorința de a purta responsabilitatea este ceva ce ține de îndurarea lui Dumnezeu.
Fie ca să învățăm să ne întoarcem ochii de la noi înșine și de la circumstanțele noastre și să privim neclintit spre Domnul Isus! Fie ca să ne încredem pe deplin în El, să ne deschidem către El și să ne bazăm pe îndurarea Sa în alegerea harului Său.
Doamne Isuse, Îți mulțumim că Ți-ai arătat îndurarea Ta suverană față de noi. Îți mulțumim că ne-ai arătat îndurarea lui Dumnezeu în alegerea harului Său. O, Doamne, ne închinăm Ție pentru că ne-ai ales în îndurarea și harul Tău! Ne punem încrederea nu în ceea ce suntem capabili să facem, ci în îndurarea Ta. Ne închinăm Ție pentru îndurarea Ta. Renunțăm la orice străduință și luptă și pur și simplu Îți permitem să faci totul în noi și pentru noi. O, Doamne, nu ne încredem în noi înșine și în ceea ce putem face, ci în îndurarea Ta. Ce îndurare este că Dumnezeu ne-a ales, ne-a predestinat, ne-a chemat și ne-a așezat în viața de biserică azi! Amin, Doamne, ne închinăm Ție pentru alegerea Ta și ne încredem în îndurarea Ta pe măsură ce învățăm să-Ți slujim în viața de biserică. Te lăsăm să faci totul în noi și pentru noi. Recunoaștem că alergarea și străduința noastră nu au niciun folos – doar îndurarea Ta triumfă! Suntem una cu Tine, Doamne, și ne încredem pe deplin în Tine pentru orice! Depindem de Tine și ne încredem în îndurarea Ta și în suveranitatea Ta!
