În epistola sa, Iuda a spus: „m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna”; trebuie să fim cei care luptă pentru credință, pentru credința obiectivă și să nu luptăm pentru vreo doctrină sau învățătură. Amin!
Pe de o parte, trebuie să păstrăm credința, să păzim credința și să păstrăm taina credinței cu o conștiință curată; pe de altă parte, trebuie să luptăm pentru credință. Care este taina credinței? Taina credinței de care trebuie să ne ținem cu conștiința curată nu este acțiunea noastră de a crede, ci credința noastră obiectivă. Taina credinței este în principal Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos.
Pe de o parte, trebuie să-L cunoaștem și să Îl savurăm pe Cristos ca taina lui Dumnezeu; Cristos este întruparea Dumnezeului invizibil, făcându-ne de cunoscut pe Dumnezeul etern, invizibil, intangibil și infinit. Pe de altă parte, trebuie să cunoaștem taina lui Cristos, care este biserica; biserica este Trupul lui Cristos, lărgirea lui Cristos, expresia lui Cristos.
Pavel le-a cerut credincioșilor din Efes să se roage pentru el ca să fie îndrăzneț să vorbească taina Evangheliei. Taina Evangheliei este Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos. Credința în care credem, credința obiectivă dată tuturor sfinților, este ceva foarte misterios. Este cuprinsă în Noul Testament și, când vedem persoana și lucrarea lui Cristos, reacționăm crezând.
Evanghelia lui Dumnezeu se referă la Cristos și la biserică. Evanghelia lui Pavel, evanghelia încredințată apostolului Pavel, este Evanghelia lui Dumnezeu, care Îl include pe Cristos ca taină a lui Dumnezeu și biserica în calitate de taină a lui Cristos. Când vorbim despre Evanghelia lui Dumnezeu cu privire la Cristos, ne dăm seama că Dumnezeu este misterios și nu poate fi văzut, dar, în același timp, toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește în Cristos. Acesta este Cristos ca taina lui Dumnezeu.
Acest Cristos este atotinclusiv și vast; El vrea să ne câștige și să câștige biserica în calitate de Trup al Său, grupul de oameni răscumpărați care trec prin procesele mântuirii organice a lui Dumnezeu pentru a fi pe deplin conformați cu Fiul întâi născut al lui Dumnezeu și pentru a fi zidiți împreună ca biserică, Trupul lui Cristos, taina lui Cristos.
Când venim la adunările bisericii, trebuie să ne dăm seama că biserica este taina lui Cristos și toți sfinții se împărtășesc din bogățiile lui Cristos, pentru ca împreună să devenim plinătatea lui Cristos. Eram cu toții în Adam, firești, păcătoși și căzuți; dar după ce am auzit Evanghelia, am fost infuzați cu televiziunea cerească a ceea ce este Dumnezeu și am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu.
Acum suntem biserica, expresia corporativă a lui Cristos, chiar taina lui Cristos. Pe măsură ce slujim în biserică, trebuie să slujim păstrând și păzind taina credinței într-o conștiință curată. Tratăm cu conștiința noastră și mărturisim orice ne dezvăluie lumina divină. Într-o conștiință curată, avându-L pe Dumnezeu ca unic țel, ținem taina credinței. Amin!
Noi credincioșii în Cristos avem credință subiectivă pentru a crede în Dumnezeu și ne luptăm pentru credința obiectivă
Noul Testament vorbește despre credință în mod repetat, dar credința are două aspecte principale: unul este credința obiectivă, conținutul credinței în care credem și suntem mântuiți, iar celălalt este credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede. În Iuda 3, apostolul a spus că trebuie să luptăm în mod serios pentru credința dată pentru totdeauna sfinților.
Credința din acest verset nu se referă la acțiunea de a crede, ci la credința, la credința obiectivă, la conținutul Noului Testament ca fiind credința noastră (Fapte 6:7; 1 Tim. 1:19; 3:9; 4:1; 5:8; 2 Tim 2:18). Noul Testament dezvăluie anumite lucruri în care trebuie să credem pentru a fi mântuiți.
Noul Testament nu spune că dacă credem în acoperirea corectă a capului sau în darurile Duhului Sfânt, suntem mântuiți. Nici nu spune că, dacă credem în darurile miraculoase făcute de Dumnezeu prin om, suntem mântuiți. Există un lucru în Biblie numit mântuirea comună, credința care a fost dată tuturor sfinților.
Un alt verset care vorbește despre credință este 1 Tim. 1:19; aici Pavel a spus că trebuie să păstrăm credința (credința subiectivă) și o conștiință bună, despre care unii, respingându-le, au naufragiat în privința credinței. Trebuie să ne păstrăm capacitatea de a crede exersându-ne duhul pentru a veni la Domnul și la Cuvântul Său, astfel încât să nu naufragiem în privința credinței.
Credința despre care putem naufragia este credința obiectivă, obiectul credinței noastre. 2 Pet. 1:1 ne spune că o credință la fel de prețioasă ne-a fost încredințată; aceasta este credința subiectivă, credința care este în noi.
La momentul regenerării, fiecărui credincios în Cristos i-a fost repartizată o credință la fel de prețioasă, capacitatea de a crede. Credința noastră subiectivă, capacitatea noastră de a crede, este foarte prețioasă și fiecare creștin autentic are această credință subiectivă la fel de prețioasă. Aleluia!
Trebuie să ne exersăm duhul de credință (2 Cor. 4:13) și să păstrăm credința, chiar să luptăm pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Trebuie să facem distincția între credința subiectivă și credința obiectivă. Nu luptăm pentru credința subiectivă, pentru acțiunea de a crede și nici nu păstrăm credința subiectivă; avem credința subiectivă și o prețuim ca pe o credință prețioasă alocată tuturor sfinților și luptăm pentru credința obiectivă și luptăm pentru credință.
Există multe învățături în Biblie, dar nu toate fac parte din credință. Există multe lucruri în Noul Testament pe care le putem lua ca o rânduială sau o practică, dar ele nu fac parte din credință. Credința, credința comună transmisă tuturor sfinților, trebuie să fie lucrul pentru care ne luptăm; credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede, trebuie să fie ceea ce noi ținem.
Pe măsură ce trăim în epoca degradării bisericii, pe măsură ce biserica este în declin și se îndepărtează din ce în ce mai mult de intenția inițială a lui Dumnezeu, trebuie să ținem credința subiectivă și să nu fim naufragiați în ceea ce privește credința obiectivă.
Pe măsură ce epoca devine mai întunecată și degradarea bisericii devine mai profundă, trebuie să ne prețuim credința prețioasă și acțiunea noastră de a crede și trebuie să luptăm pentru credința obiectivă, credința comună care le-a fost dată odată pentru totdeauna sfintilor.
Doamne Isuse, vrem să ținem credința subiectivă pentru a nu fi naufragiați în ceea ce privește credința obiectivă. Amin, Doamne, credem în Tine și în lucrarea pe care ai făcut-o pentru noi și credem în conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu. Vrem să păstrăm credința într-o conștiință curată. Aleluia, avem credința la fel de prețioasă alocată nouă, pentru că noi, credincioșii în Cristos, avem credința prețioasă, capacitatea de a crede, implantată în noi. Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu mai multă credință și ținem credință. Mulțumim că ne-ai dat credință o dată pentru totdeauna. Vrem să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Nu vrem să luptăm pentru vreo doctrină sau învățătură; pur și simplu vrem să luptăm lupta bună a credinței, luptând pentru credință. Slavă Domnului pentru credința comună dată sfinților, după care suntem mântuiți. Amin, Doamne, păstrăm credința și ne luptăm pentru credință!
Luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna, credința comună
Iuda a vrut să le scrie sfinților cu privire la mântuirea noastră comună, dar a considerat necesar să le scrie și să-i îndemne să lupte în mod serios pentru credința dată pentru totdeauna sfinților (Iuda 3). Ce este această credință pentru care trebuie să luptăm cu seriozitate? Ce conține credința, din ce este compusă și care este conținutul credinței?
Mulți creștini de astăzi luptă pentru doctrine și învățături și, dacă nu crezi cu tărie cutare sau cutare doctrină sau învățătură, ei nu vor să aibă părtășie cu tine. Credința dată nouă de Dumnezeu, credința comună (Tit 1:4), este conținutul testamentului lui Dumnezeu care ni s-a dat în Noul Testament.
Acest testament nu include ca elemente majore lucruri precum spălarea picioarelor, acoperirea capului, darurile Duhului Sfânt, săvârșirea de minuni, vindecarea și învierea morților sau metodele de botez. Nici nu include practici precum chemarea Numelui Domnului, citirea cu rugăciune a Cuvântului, declararea imnurilor, profeția în adunări sau rugăciunea împreună cu sfinții.
Toate acestea sunt învățături și practici, dar nu fac parte din credința comună, credința pentru care trebuie să luptăm cu seriozitate. Conform revelației divine din Cuvântul lui Dumnezeu, iată o declarație cuprinzătoare a credinței.
Susţinând Biblia ca revelație divină completă și unică, credem cu tărie faptul că Dumnezeu este în mod etern unul singur și de asemenea în mod etern Tatăl, Fiul și Duhul, cei trei fiind distincți, dar nu separați. Susţinem că Cristos este atât Dumnezeul complet, cât și omul perfect. Fără a-Şi abandona divinitatea, El a fost conceput în uterul unei fecioare umane, a trăit o viață umană autentică pe pământ și a murit de o moarte înlocuitoare și atotinclusivă pe cruce. După trei zile El a înviat trupește și S-a înălțat la ceruri. Acum El este în glorie, pe deplin Dumnezeu, dar încă pe deplin om. Privim spre revenirea Sa iminentă cu împărăția lui Dumnezeu prin care El va domni peste pământ în mileniu și în eternitate. Mărturisim faptul că al treilea din Trinitate, Duhul, este în mod egal Dumnezeu. Tot ceea ce este și are Tatăl, este exprimat în Fiul, iar tot ceea ce este și are Fiul, este făcut real ca Duhul. De asemenea, credem că omenirea are nevoie de mântuirea lui Dumnezeu. Deși noi eram absolut incapabili să împlinim cerințele grele ale dreptății, sfințeniei și gloriei lui Dumnezeu, Cristos a îndeplinit toate exigenţele prin moartea Sa de pe cruce. Datorită morții lui Cristos, Dumnezeu ne-a iertat de păcatele noastre, ne-a justificat făcându-L pe Cristos dreptatea noastră și ne-a împăcat cu Sine Însuşi. Pe baza răscumpărării lui Cristos, Dumnezeu îi regenerează pe cei răscumpărați cu Duhul Său pentru a-Şi finaliza mântuirea, astfel încât ei să poată deveni copiii Săi. Acum, posedând viața și natura lui Dumnezeu, credinciosul se bucură de o mântuire zilnică în Trupul Său în această epocă și de mântuirea eternă în epoca viitoare și în eternitate. În eternitate, noi vom locui împreună cu Dumnezeu în Noul Ierusalim, finalizarea mântuirii de către Dumnezeu a aleșilor Săi.
Credința noastră este constituită din anumite adevăruri de bază. În primul rând, credem că Dumnezeu este unul și totuși Triunic – El este Tatăl, Fiul și Duhul. În al doilea rând, credem că Dumnezeul nostru S-a încarnat în Fiul, Domnul Isus Cristos. În al treilea rând, credem că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu încarnat ca om, a trăit pe pământ și a murit pe cruce pentru păcatele noastre, asigurându-ne astfel răscumpărarea.
În al patrulea rând, credem că în a treia zi, El a înviat din morți atât fizic, cât și spiritual, iar astăzi El este Mântuitorul nostru, Domnul nostru în înviere și viața noastră. Pentru că credem în El și în lucrarea Sa, păcatele noastre sunt iertate, El vine în noi ca viața noastră și suntem regenerați pentru a fi copii ai lui Dumnezeu și membri ai Trupului lui Cristos.
Împreună, credem că suntem biserica în calitate de Trup al lui Cristos, care este una atât în mod universal cât și local. În plus, credem că într-o zi Domnul Isus Se va întoarce să ne primească pe noi, credincioșii Săi, la Sine.
Acestea sunt adevărurile de bază la care aderăm și pentru care luptăm. Trebuie să luptăm cu seriozitate pentru credința dată odată pentru totdeauna sfinților. Toți credincioșii autentici și sănătoși dețin aceste adevăruri de bază, pentru că ele sunt credința noastră comună.
Indiferent de practica exterioară, de zilele în care ne întâlnim, de celelalte doctrine cărora le ținem cudrag și de învățăturile pe care le prețuim, cu toții trebuie să păstrăm credința și să luptăm cu seriozitate pentru credință. Nu ne luptăm pentru doctrine sau pentru învățături.
Multe denominațiuni, mega-biserici și grupuri libere de astăzi subliniază doctrine sau practici diferite și sunt deosebiți de alții deoarece țin aceste lucruri. Nu ar trebui să luptăm pentru doctrină, ci să fim dispuși să luptăm pentru credință. Aceasta este ceea ce Pavel i-a spus lui Timotei în 1 Tim. 6:12, să lupte lupta cea bună a credinței.
În ceea ce privește credința, trebuie să fim puternici, îndrăzneți și hotărâți, fiind gata să luptăm cu seriozitate pentru credința dată sfinților. Însă, în ceea ce privește doctrinele și practicile, trebuie să fim liberali cu ceilalți. Fie ca noi să-i aducem Domnului aceste lucruri în rugăciune și să fim cu adevărat în fața Sa cu privire la credința noastră, acțiunea noastră de a crede și credința comună în care credem.
Doamne Isuse, credem în Tine și Te iubim! Te iubim și iubim Cuvântul lui Dumnezeu. Vrem să luptăm cu seriozitate pentru credința dată odată pentru totdeauna sfinților. Îți mulțumim că ne-ai dat credința comună, conținutul testamentului lui Dumnezeu revelat nouă în Noul Testament. Amin, Doamne, noi credem că Dumnezeu este unul și totuși trei – Tatăl, Fiul și Duhul. Noi credem că Dumnezeu s-a încarnat în Fiul, Domnul Isus Cristos. Credem că Isus Cristos a trăit pe pământ și a murit pe cruce pentru păcatele noastre pentru a ne asigura mântuirea. Noi credem că Isus Cristos a înviat a treia zi din morți, atât din punct de vedere spiritual, cât și fizic! Credem că Isus Cristos este acum în înviere și înălțare pentru a fi Mântuitorul nostru, Domnul nostru și viața noastră! Amin, Doamne, credem că, având credință în Tine, păcatele ni s-au iertat, Tu ai intrat în noi ca viață și am fost regenerați! Credem că suntem membre ale Trupului lui Cristos, biserica, și credem, de asemenea, că într-o zi Te vei întoarce pentru a ne primi pe toți la Tine. Aleluia! Amin, Doamne, vrem să luptăm pentru credință și să nu luptăm pentru vreo doctrină, învățătură sau practică creștină.
