în recâștigarea Domnului

Dumnezeu pregătește a doua generație cu o moștenire bogată pentru a fi armata Sa de azi

10/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Dacă privim la cei care au intrat în țara bună, cu excepția lui Iosua și a lui Caleb, cei calificați și gata să ia în stăpânire țara au fost cei mai tineri, a doua generație, generația nouă, generația tânără (vezi Deut. 1:35-36; Num. 14:31).

Cei salvați de Domnul din Egipt, toată generația mai veche, toți au murit din cauza necredinței lor; ei L-au ispitit pe Domnul și s-au răzvrătit împotriva Lui de multe ori și, la un moment dat, El le-a jurat că nu vor intra în țară.

Cu toate acestea, cei mai tineri, generația tânără, erau pregătiți și gata să intre în țara bună.

Când spionii răi au adus un raport rău, cei mai mulți dintre oamenii lui Israel i-au crezut; de aceea, Dumnezeu le-a promis că vor rătăci în pustie până se vor stinge cu toții, dar copiii lor vor intra în țara bună.

Generația mai veche a spus că copiii lor vor muri din cauza uriașilor din țară și a pericolelor din pustie, dar Dumnezeu a luat această generație tânără și a calificat-o pentru a fi formată într-o armată pentru a intra în țara bună.

Generația mai veche trebuie să le fi spus povestea lor și trebuie să fi transmis experiența și istoria lor la a doua generație; aceasta a zidit a doua generație și a făcut-o gata și pregătită să intre în țară.

Iosua și Caleb au fost singurii din generația mai veche care au intrat în țara bună, pentru că aveau un duh diferit; ei au crezut în Dumnezeu și în cuvântul Lui, au stat pe cuvântul lui Dumnezeu și și-au pus încrederea în Dumnezeu că, dacă El a spus că îi va aduce în țară, El o va face.

Slavă Domnului pentru astfel de războinici experimentați din rândul poporului lui Dumnezeu, cei care trec prin multe lucruri și nu-și pierd inima, ci mai degrabă Îl cred pe conform cuvântului Său, crezând că ceea ce El a promis, o va și face!

Caleb nu era în rivalitate cu Iosua și nici nu s-a certat cu el; din contră, Caleb s-a supus lui Iosua ca lider și toată noua generație i s-a supus lui Iosua, toți fiind într-un singur acord. Slavă Domnului!

Acest lucru ne arată o imagine a ceea ce are loc în viața de biserică în recâștigarea Domnului de astăzi.

Pe de o parte suntem formați într-o armată pentru a lupta pentru Dumnezeu – suntem zidiți în Trupul organic al lui Cristos pentru a lupta pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu pentru împlinirea economiei Sale.

Pe de altă parte, Domnul pregătește și echipează o a doua generație, pe cei tineri, care moștenesc experiența celor mai în vârstă și care iau conducerea pentru a intra în țara bună.

Fie ca noi să fim asemenea tineri, generația tânără care învață din experiența celor mai în vârstă, să fim perfecționați de către Domnul și să fim zidiți împreună pentru a intra în țara bună!

A doua generație a fost pregătită și calificată să intre în țara bună

Cu excepția lui Iosua și Caleb, cei care erau calificați și gata să pună stăpânire pe țara bună au fost cei mai tineri, a doua generație.

Armata formată și pregătită spre sfârșitul cărții Numeri era compusă din generația mai tânără din Israel; între ei erau și doi războinici experimentați – Iosua și Caleb – iar aceștia au moștenit toate experiențele și istoria părinților lor.

Cert este că noua generație va fi armata, însoțită de unii mai în vârstă în Domnul, cei care – potrivit selecției Sale suverane – vor rămâne cu tinerii timp de o vreme.

Tot ce a experimentat prima generație nu a fost în zadar și nici nu a fost negativ; ei au turnat totul în generația tânără.

Ce credeți că vorbeau ei zi de zi în timp ce rătăceau prin pustie? Probabil că generația mai veche, părinții, le-ar fi spus povestea lor tinerei generații, iar acest lucru i-a inspirat, i-a perfecționat și i-a pregătit.

Lecțiile învățate de prima generație au devenit parte din moștenirea transmisă celei de-a doua generații; această a doua generație de la naștere a fost pusă în situația de a moșteni tradiția familiei lor și tot ceea ce au experimentat părinții lor.

Părinții trebuie să le fi povestit copiilor lor despre experiențele și sclavia în Egipt, cum i-a izbăvit Dumnezeu cu un braț puternic și cum au traversat Marea Roșie, fiind eliberați pe deplin de la Faraon și de uzurparea sa.

Ei trebuie să le fi spus celor mici cum au ținut Paștele în a paisprezecea zi a celei de-a doua luni, cum au ieșit din Egipt și au traversat Marea Roșie; ei trebuie să le fi explicat cum se aflau în pustie fără mâncare și băutură, dar Dumnezeu i-a hrănit cu mană și i-a aprovizionat cu apă din stânca lovită.

Părinții trebuie să le fi explicat tinerilor că, deși au detestat mana, au apreciat faptul că i-au menținut în viață.

Cei mici trebuie să fi învățat cum cei mai în vârstă s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise, cum au cârtit și cum a tratat Dumnezeu toate aceste lucruri.

Ei trebuie să fi învățat cum a ajutat Moise poporul Israel, cum a contribuit cu mulți factori constructivi și cum a greșit Dumnezeu doar o singură dată și nu i s-a permis să intre în țara bună.

Cea de-a doua generație nu a trecut prin atât de multe experiențe și lucruri ca prima generație, dar e au primit beneficiul a ceea ce acea generație a experimentat.

Tot ceea ce cei mai în vârstă au experimentat, au savurat și au suferit a fost transmis celor mai tineri pentru a ridica și a zidi a doua generație.

Ceea ce a experimentat generația mai veche a fost foarte eficient în zidirea celor mai tineri, iar Dumnezeu a putut pregăti din a doua generație mai mult de șase sute de mii de oameni, cu o moștenire bogată și cu un trecut puternic pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta cu El și pentru El. Ce minunat!

Acest lucru este valabil pentru noi astăzi, iar această istorie se repetă în viața de biserică de astăzi. Tot ce putem spune este,

Mulțumim Doamne Isuse pentru moștenirea bogată pe care ne-ai dat-o în viața de biserică în recâștigarea Ta. Vrem să învățăm din experiența celor mai în vârstă, să fim perfecționați de Domnul și să fim echipați și instruiți pentru a fi armata lui Dumnezeu gata să ia în stăpânire țara bună. Amin, Doamne Isuse, fie ca tânăra generație din toate bisericile locale să fie perfecționată, calificată, instruită și formată în noua armată pe care Tu o dorești ca să lupte pentru interesul Tău pe pământ și să recâștigăm pământul pentru Tine! Amin!

Dumnezeu pregătește a doua generație cu o moștenire bogată pentru a fi armata Sa de azi

Ce vedem în cartea Numeri că s-a întâmplat cu copiii lui Israel este în principiu la fel cu noi în recâștigarea Domnului de azi.

Ceea ce au experimentat cei mai în vârstă este transmis celor mai tineri în viața de biserică și va fi foarte eficient în zidirea și pregătirea lor pentru a lupta pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.

Acest lucru nu ar trebui să fie ciudat; dacă privim la Domnul Isus și cum și-a început lucrarea Sa – El avea treizeci de ani, iar discipolii Săi erau, cel mai probabil, chiar mai tineri decât El.

Domnul i-a învățat și i-a perfecționat, iar El a plecat când avea treizeci și trei de ani și jumătate; El a lăsat întreaga „întreprindere” acestui grup de tineri, „a doua generație”.

Ucenicii au fost zdrobiți și nu erau ambițioși sau în rivalitate, ci, mai degrabă, au învățat să se omogenizeze și să aibă încredere nu în ei înșiși, ci în Domnul.

Deci Domnul a putut folosi discipolii Săi, pe aceștia tineri, pentru a fi martorii Săi în cele mai îndepărtate părți ale pământului.

În mod similar astăzi, noi recunoaștem dreptul Domnului de a ridica o armată compusă din cei mai tineri sub perfecționarea și conducerea celor mai în vârstă, pentru a fi pregătiți să intre în țara bună.

În calitate de a doua generație, nu am trecut prin atât de multe lucruri și experiențe ca prima generație, dar am beneficiat de ceea ce au experimentat generația mai în vârstă.

Am auzit cum au existat răzvrătiri și tulburări în viața de biserică, cum fratele Lee a slujit cuvântul vieții atât pentru expunerea cât și pentru vindecarea problemelor, și cum Domnul și-a dus recâștigarea mai departe nu din cauza unui om, ci din cauza faptului că este Recâștigarea Sa.

Am auzit despre cutare și cutare problemă, despre această situație și am văzut cum Domnul ne vorbește și ne conduce, și cum El se mișcă în noi, printre noi și prin noi.

Ceea ce generația mai veche a experimentat, a savurat și a suferit ne este transmis nouă, generația tânără în recâștigarea Domnului, pentru ca noi să fim perfecționați și pregătiți să fim armata care luptă împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Ceea ce a experimentat generația mai veche din viața de biserică este eficient în formarea celor mai tineri, astfel încât Domnul să poată pregăti și să echipeze o mare armată nouă din a doua generație care să lupte pentru împărăția lui Dumnezeu.

Istoria recâștigării Domnului este înaintea noastră – o putem vedea, o putem cunoaște, și putem învăța din ea, pentru ca să nu repetăm aceleași greșeli, să nu trecem prin aceleași experiențe, ci să savurăm beneficiile lor și să fim pregătiți să luptăm bătălia.

Ce moștenire bogată avem în viața de biserică astăzi!

S-ar putea să vină alte încercări și Domnul ne va trece prin ele; Domnul va continua în recâștigarea Sa cu a doua generație sub conducerea sfinților mai în vârstă și mai experimentați, iar rezultatul va fi foarte pozitiv.

Inima Domnului este pentru toate generațiile și El a dus generația mai în vârstă printr-un anumit set de experiențe, astfel încât acestea să devină moștenirea bogată a celor mai tineri pentru a-i perfecționa și a-i echipa ca să fie armata care merge înainte pentru a lua țara bună.

Acum ca noi, cei mai tineri, care rămânem în cuvântul lui Dumnezeu, în slujba epocii, în vorbirea experiențelor bogate și în istoria în recâștigarea Domnului, trebuie să continuăm în Domnul și, sub conducerea sfinților cu mai multă experiență, trebuie să luăm țara, pe Cristosul atotinclusiv și să luptăm pentru savurarea și experimentarea acestui Cristos de către toți sfinții!

Doamne, câștigă a doua generație care este perfecționată prin cuvântul Tău, prin slujbă și prin istoria bogată din viața de biserică, astfel încât să poată fi formați în armata care luptă pentru interesul Tău pe pământ. Fie ca toate experiențele bogate ale generației mai în vârstă să fie transmise în părtășie celor mai tineri, și fie ca generația tânără să fie puternică și echipată pentru a fi armata de care Tu ai nevoie ca să lupte împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim cei care îți împlinesc nevoia, tinerii care sunt absolut pentru Tine, pentru mișcarea Ta și pentru economia Ta! Continuă în noi și cu noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God is Preparing the Second Generation with a Rich Inheritance to be His army today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 12 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristosul pe care Îl mâncăm ca mană ne face biruitorii Săi și devine o aducere aminte eternă

09/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când mâncăm mana publică (mana care ne este disponibilă în fiecare zi în mod public), obținem mana ascunsă (mana pe care am mâncat-o, am digerat-o și am asimilat-o) și suntem produși ca biruitorii de azi; Cristosul pe care Îl savurăm și Îl asimilăm devine o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu.

Subiectul manei nu este doar ceva din Vechiul Testament cu copiii lui Israel care, la un moment dat în istoria lor, au fost conduși de către Dumnezeu prin pustiu și au fost alimentați de El cu această hrană cerească.

Mai degrabă, mana a fost pusă înaintea lui Dumnezeu ca o aducere aminte, în vasul de aur din Chivotul dinaintea Mărturiei, și apoi mai târziu, în Apocalipsa, vedem că mana ascunsă este dată biruitorilor drept răsplată.

În viața noastră creștină, trebuie să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi – mai ales dimineața, trezindu-ne puțin mai devreme pentru a “strânge mana” petrecând timp cu Domnul pentru a ne ruga cu Cuvântul Său și pentru a-L contacta în mod personal.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul, ne întoarcem inima către El și ne exersăm duhul ca să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu, noi vom fi hrăniți cu Cristos ca mana noastră cerească.

Ce mister și ce minune este faptul că Îl putem mânca zilnic pe Dumnezeu în Cuvântul Său și putem fi constituiți cu elementul lui Dumnezeu!

Cristos a venit ca pâinea din cer și pâinea lui Dumnezeu ca să fie hrana noastră, iar noi Îl putem mânca.

În timp ce Îl mâncăm pe Domnul, în fiecare dimineață avem harul reîmprospătător și udător, adus de compasiunile Sale proaspete, și avem un nou început prin contactul nostru viu cu Domnul.

Dumnezeu a devenit un om, iar acest Om a devenit ceva suficient de mic ca noi să Îl mâncăm; El este fin, echilibrat, etern, perfect și deplin, și El este fără cusur sau defect pentru a fi resursa noastră zilnică.

Când Îl mâncăm pe Domnul, suntem purificați, suntem simplificați și suntem curățați; în plus, suntem reîmprospătați și răcoriți, și tot ceea ce este negativ în noi este eliminat.

Tot ce trebuie să facem este să-L mâncăm pe Domnul în fiecare dimineață, iar El vine în noi ca sursa de viață pentru a aduce elementul lui Dumnezeu și pentru a elimina orice lucru din omul natural și din viața naturală.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos ca mană publică, obținem mana ascunsă, iar această mană ascunsă devine o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, devenim deschiși și transparenți ca ceilalți să-L vadă pe Cel care ne constituie.

Cristosul nostru este atât de minunat și gustos – El este dulce și delicios pentru noi în Cuvântul Său, iar atunci când ne exersăm duhul ca să ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu și Îl masticăm, vom savura dulceața gustului lui Cristos și vom fi hrăniți în mod bogat. Aleluia!

Devenim biruitori mâncându-L pe Cristos ca mană pentru a-L obține ca mana ascunsă

În Apoc. 2:17, Domnul menționează din nou mana; de data aceasta El spune: Celui ce va birui, lui Îi voi da să mănânce din mana ascunsă.

Ce este această mană ascunsă și cum o putem obține? Principiul manei este că oamenii trebuiau să se trezească dimineața devreme, înainte de răsăritul soarelui ca să o culeagă, pentru că odată cu apariția soarelui, mana se topea.

Așadar, “mana publică” era acolo ca toată lumea să se adune, dar există și “mana ascunsă”, care se referă la mana care a fost constituită în oamenii lui Dumnezeu.

Mana publică este mana pe care nu am mâncat-o, în timp ce mana ascunsă se referă la mana pe care am mâncat-o, am digerat-o și am asimilat-o.

Cristos, ca mană cerească, este disponibil pentru fiecare dintre credincioșii Săi în fiecare dimineață; cu toate acestea, depinde de noi dacă plătim prețul pentru a aduna mana, adică dacă Îl mâncăm pe Cristos ca mana publică.

De aceea Domnul îi cheamă pe biruitorii din biserica din Pergam, biserica căsătorită cu lumea, ca ei să mănânce mana ascunsă.

De-a lungul secolelor, a existat mana; poate că nu a fost menționată de prea multe ori, dar Domnul a făcut aluzie la ea, iar în Apocalipsa 2 vedem că această mană este o răsplată pentru biruitori.

Mana era ascunsă în vasul de aur în prezența lui Dumnezeu, înaintea mărturiei Sale.

Astăzi trebuie să fim biruitorii care Îl savurează pe Cristos ca mană; când Îl mâncăm pe Cristos ca mană publică, El va deveni mana ascunsă în noi și pentru noi, iar această mană ascunsă ne va constitui într-un biruitor.

Trebuie să biruim degradarea bisericii lumești, mâncându-L pe Cristos ca mană, iar El în noi va deveni mana ascunsă, mana care este mâncată, digerată și asimilată în ființa noastră; acest lucru ne va constitui pentru a fi biruitorii Săi în această epocă.

În timp ce biserica merge pe calea lumii, noi trebuie să venim în Sfânta Sfintelor, în prezența lui Dumnezeu și să-L mâncăm pe Cristos ca mana noastră zilnică. Trebuie să-L mâncăm și să-L savurăm pe Cristosul ascuns ca o porție specială pentru alimentarea noastră zilnică.

Când ne exersăm nu numai duhul, ci și trupul nostru ca să ne trezim devreme, și sufletul nostru, întorcându-ne inima către Domnul și Îl iubim, Îl vom aduna pe Cristos ca mana publică în ființa noastră; El devine apoi mana ascunsă în noi, iar acest lucru ne va constitui ca să fim biruitorii Săi.

Vrem să fim biruitorii Domnului în această epocă, și un mod foarte simplu de a face acest lucru este să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi! Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mană în fiecare zi pentru a deveni biruitori și trebuie să biruim ca să-L mâncăm pe Cristos.

Există multe lucruri care ne pot distrage de la a-L mânca pe Cristos, dar noi trebuie să biruim pentru a-L mânca!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm ca mană astăzi, ca Tu să devii în noi mana ascunsă și să ne constitui ca biruitorii Tăi din această epocă. Îți mulțumim că ești atât de disponibil în fiecare zi ca mana publică, pregătit ca să fii adunat, mâncându-Te, savurându-Te, digerându-Te și asimilându-Te. O, Doamne, vrem să biruim ca să-L mâncăm pe Cristos! Fă-ne biruitorii de astăzi, cei care Îl câștigă pe Cristos ca mana ascunsă zi de zi! Aleluia, putem fi biruitori mâncându-L pe Cristos și fiind constituiți cu mana ascunsă!

Cristosul pe care Îl mâncăm și Îl asimilăm devine o aducere aminte eternă și este pentru clădirea lui Dumnezeu

În Exod 16:32 Dumnezeu a poruncit copiilor lui Israel să păstreze un omer de mană de-a lungul generațiilor lor și să o pună înaintea Mărturiei în chivot, pentru ca alții să cunoască modul cum El Și-a hrănit poporul în pustiu.

Aceasta este o mană ascunsă, o mană care nu este publică, o mană care se află în vasul de aur și este înaintea lui Dumnezeu; este o aducere aminte eternă înaintea lui Dumnezeu și a omului.

Faptul că copiii lui Israel trebuiau să pună un omer de mană – care este exact cantitatea pe care trebuiau să o adune în fiecare zi pentru hrănirea lor – ne arată faptul că cantitatea de Cristos pe care o mâncăm este cantitatea pe care o putem păstra.

Cristosul pe care Îl mâncăm, Îl savurăm, Îl digerăm și Îl asimilăm este ceva de aducere aminte eternă între noi și Dumnezeu.

Există atât de mult Cristos disponibil pentru savurarea noastră – El este atotinclusiv, vast și incomensurabil, dar numai Cristosul pe care L-am mâncat și L-am experimentat este vrednic de aducere aminte.

Cristosul pe care Îl mâncăm, Îl digerăm și Îl asimilăm este o aducere aminte eternă, căci El ne constituie și devine chiar fibrele ființei noastre.

Nimic din noi – nimic din ceea ce suntem, avem sau putem face – nu este demn de aducere aminte; numai Cristosul care a devenit constituția noastră este demn de a fi o aducere aminte eternă. În eternitate ne vom aminti de Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Pe de o parte, Cristos ne constituie ca mana ascunsă pentru a ne face parte din locuința lui Dumnezeu; pe de altă parte, Cristosul care ne constituie și pe care L-am savurat este o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu.

Aducerea aminte a manei indică faptul că, în calitate de adevărata mană, Cristos este sursa de alimentare pentru locuința lui Dumnezeu. Ca noi să devenim locuința lui Dumnezeu și ca să fim zidiți ca biserică, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mana cerească.

Copiii lui Israel nu au fost calificați să zidească tabernaculul decât după multe luni de la ieșirea din Egipt, pentru că trebuiau să fie reconstituiți lăuntric pentru a fi genul de oameni potriviți; cu mana ca și alimentare a lor, au putut zidi tabernaculul.

De fapt, tabernaculul era un simbol al copiilor lui Israel, care erau adevărata locuință a lui Dumnezeu. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Domnul Isus în fiecare dimineață ca mană, suntem alimentați în interior și suntem reconstituiți cu El și devenim locuința lui Dumnezeu.

Acest Cristos care ne constituie este o aducere aminte eternă; pentru eternitate, ne vom aminti de aspectul savurării lui Cristos ca element reconstituitor al nostru și aspectul Cristosului care ne alimentează pentru a ne face locuința lui Dumnezeu în univers.

În recâștigarea Domnului astăzi, noi experimentăm ambele aspecte.

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și suntem înviorați de El în fiecare dimineață, Îl luăm pe El ca resursa noastră de viața pentru ca El să fie constituentul nostru, astfel încât să devenim locuința lui Dumnezeu; apoi, pe măsură ce ne întâlnim și Îl savurăm pe Domnul împreună, suntem în realitate clădirea lui Dumnezeu și zidim locuința lui Dumnezeu în acest univers.

Ne vom aminti de experimentarea lui Cristos de astăzi pentru eternitate; ne vom aminti cum L-am savurat pe Cristos și cum L-am luat ca alimentarea noastră pentru a deveni locuința lui Dumnezeu.

Așadar, astăzi trebuie să ne asigurăm că nu cunoaștem doar la modul obiectiv faptul că Cristos este mana publică, pregătită și disponibilă pentru noi, ca să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm; trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca mană publică, să-L obținem ca mana ascunsă, să devenim biruitorii Domnului și să fim constituiți cu El puțin câte puțin pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu.

Pe măsură ce mâncăm zilnic din mană, mana publică devine mana ascunsă și suntem constituiți cu Cristos pentru locuința lui Dumnezeu.

La fel cum mana din vasul de aur a fost punctul focal al locuinței lui Dumnezeu, tot așa Cristos ca mana mâncată de noi este punctul central al locuinței lui Dumnezeu astăzi (vezi Evrei 9:3-4; Efes. 4:16; Col. 2:19).

Pentru a deveni biruitori, trebuie să ne hrănim cu mana ascunsă și atunci când vom face acest lucru, vom fi în centrul locuinței lui Dumnezeu. Fie ca Domnul să ne facă consumatorii de vârf ai lui Cristos ca mană și fie ca niciodată să nu ne plictisim și să nu ne săturăm să-L mâncăm pe Cristos în fiecare zi!

Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm, să Te digerăm și să Te asimilăm ca mană, pentru a putea fi constituiți cu Cristos ca locuința eternă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca să avem multe momente în care să-L savurăm și să-L mâncăm pe Cristos ca mană ascunsă, momente care vor deveni o aducere aminte în Noul Ierusalim. Fă-ne savuratorii de vârf ai lui Cristos, consumatorii de vârf ai lui Cristos, cei care se hrănesc cu mana ascunsă, Îl experimentează și Îl savurează pe Cristos și devin părți intrinsece ale clădirii lui Dumnezeu, biserica de astăzi, mireasa din epoca următoare, și Noul Ierusalim pentru eternitate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Christ we Eat as Manna makes us His Overcomers and becomes an Eternal Memorial (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Suntem pentru Interesul lui Dumnezeu și nu pentru noi înșine când amestecăm cuvântul Său cu credința noastră

07/08/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să învățăm din istoria copiilor lui Israel lecția de a nu fi pentru noi înșine, ci pentru interesul lui Dumnezeu, amestecând cuvântul lui Dumnezeu cu credința noastră în rugăciune.

Deoarece copiii lui Israel erau pentru ei înșiși și nu le-a păsat de Dumnezeu și de interesul Său, și-au împietrit inima, s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și nu au intrat în țara bună; totuși, Iosua și Caleb au luat cuvântul lui Dumnezeu ca credință, l-au amestecat cu rugăciune și au înaintat crezându-L pe Dumnezeu.

Numeri 13-14 conține un astfel de avertisment pentru noi toți în viața și umblarea noastră creștină cu Domnul. Aici vedem doisprezece oameni, lideri în rândul poporului lui Dumnezeu, care au mers să spioneze aceeași țară – țara Canaanului și, când s-au întors, au adus înapoi două feluri de rapoarte.

Zece dintre ei au adus înapoi un raport rău, care mărturisește că țara era bună, dar adăugând că oamenii din țară sunt giganți și cetățile lor sunt fortificate, deci nu le pot învinge. Ei s-au măsurat cu dușmanii și au tras concluzia că nu există nici o cale pentru ei să meargă și să ia în stăpânire țara.

Doi dintre spioni – Iosua și Caleb, au adus înapoi un raport pozitiv, iar raportul lor nu se baza pe ceea ce pot face, ci pe ceea ce a spus cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu le-a promis copiilor lui Israel că îi va scoate din Egipt și îi va aduce în țara bună a Canaanului, care era țara lor, și le va da această țară. Astfel că El i-a eliberat cu o mână puternică de sub uzurparea faraonului și a Egiptului, i-a trecut prin Marea Roșie prin miracol și i-a adus până la capăt prin pustie cu grija Sa iubitoare.

Dumnezeu a făcut atâtea lucruri pentru poporul Său pentru a se îngriji de ei și a-i aduce în țara bună, cum ar fi să le dea mâncare din cer în fiecare zi (mana), să îi aprovizioneze cu apă vie din stânca care i-a urmat, să îi elibereze de vrăjmașii lor, să le dea legea ca act de logodnă pentru a le arăta cât de mult îi iubește și să le ofere instrucțiuni despre cum să se întâlnească cu El în cort, zidirea lui Dumnezeu.

Cu un braț puternic și cu grijă plină de iubire, Dumnezeu l-a adus pe poporul Său prin pustie până la granița țării bune; cu toate acestea, oamenii au ales să creadă raportul negativ și, fiind pentru ei înșiși, s-au răzvrătit împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu, și au spus că este mai bine pentru ei să meargă în Egipt decât să-și vadă copiii uciși de uriașii din țară.

Cum au primit Iosua și Caleb un asemenea duh de credință, pentru a vedea aceleași fapte pe care le-au văzut ceilalți zece spioni, și totuși să prezinte un raport pozitiv poporului Israel?

Trebuie să citim cu rugăciune Numeri 13-14 și să cerem Domnului să ne dea un asemenea duh, “un duh diferit”, un duh de credință care ia cuvântul lui Dumnezeu și îl amestecă cu credința, astfel încât Dumnezeu să facă în noi ceea ce a spus El că va face!

Să fim mântuiți de a fi pentru noi înșine prin faptul că suntem în Cuvântul lui Dumnezeu pentru a căuta interesul Său

Pentru că poporul lui Israel nu a crezut nici în Dumnezeu, nici în cuvântul Său și au murmurat împotriva Sa (Num. 14:1-4), Dumnezeu a jurat în mânia Sa că nici unul din generația aceasta necredincioasă nu va intra în țara bună, în afară de Iosua și Caleb.

Este ca și cum copiii lui Israel au uitat complet cum i-a dus Dumnezeu prin pustia întinsă și înspăimântătoare (Deut. 1:33-34) și de grija Sa pentru ei când au auzit raportul rău al celor zece spioni care au mers să arunce o privire asupra țării bune.

Astfel, ei aveau o inimă rea de necredință, care provenea din căutarea propriilor lor lucruri, fiind pentru ei înșiși; ei nu au crezut în Dumnezeu sau în promisiunea Sa, ci au murmurat împotriva lui Dumnezeu, spunând că El i-a adus în țară ca să piară de sabie și ca soțiile și micuții lor să fie luați pradă (Num. 14:1-3).

Când Dumnezeu a văzut și a auzit acest lucru, în mânia Sa a jurat că niciunul din generația necredincioasă nu va vedea țara bună pe care El a jurat să o dea părinților lor, ci doar Caleb și Iosua (Deut). 1:34-38).

Așa cum indică raportul rău al celor zece spioni (Num. 13:31-33) și murmurul poporului (14: 1-4), copiilor lui Israel nu le-a păsat de Dumnezeu, ci doar de ei înșiși.

Acest lucru este similar cu ceea ce vedem în Filipeni 2 unde Pavel le spune filipenilor că îl trimite pe Timotei la ei, pentru că nu are pe nimeni cu același suflet căruia să-i pese în mod autentic în ce privește sfinții, căci toți caută propriile lucruri, nu lucrurile lui Cristos Isus.

Timotei avea o dispoziție diferită de Pavel, dar Pavel l-a ucenicizat, l-a perfectat, i-a nutrit creșterea în viață, iar Timotei a experimentat crucea și tot ceea ce Pavel a exemplificat; prin urmare, Timotei a devenit nu doar un singur duh, ci și un singur suflet cu Pavel, chiar același suflet cu el.

Când ceilalți l-au văzut pe Timotei, l-au văzut pe Pavel, și acesta s-a îngrijit în mod autentic de lucrurile care îi priveau pe sfinți. Dar alții – mulți alții – s-au îngrijit de propriile lor lucruri, fiind pentru ei înșiși!

În viața de biserică și în viața noastră creștină, este posibil ca noi să căutăm propriile noastre lucruri și nu interesul lui Dumnezeu așa cum este revelat în cuvântul Său.

S-ar putea să ne creștem copiii în viața de biserică, dar le dăm mesaje mixte; pe de o parte, le spunem despre Dumnezeu și cât de bine este să fie în recâștigarea Domnului, iar pe de altă parte, este posibil să le dorim să nu fie prea extremi pentru Domnul, să nu fie prea mult pentru El.

Este posibil ca unii părinți să nu-și dorească ca copiii lor să meargă la instruirea cu timp integral, pentru că acest lucru le poate întârzia cariera și căsătoria lor… astăzi există mai multă opoziție din interior, din familiile bisericii, decât din afară.

Oare căutăm astăzi propriile noastre lucruri în viața de biserică sau căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu, crezând că Dumnezeu ne va da tot ce avem nevoie (Mat. 6:33)?

Diferența dintre cei doi și ceilalți zece spioni este că Iosua și Caleb au fost concentrați pe Dumnezeu, pe interesul Său și mișcarea Sa, și ei au fost constituiți cu cuvântul Său, în vreme ce alții erau concentrați asupra lor înșiși, pe interesul lor, familia și siguranța lor.

Domnul să ne salveze de a fi pentru noi înșine; să ne rugăm asupra Cuvântului Său și să vedem interesul Său, să fim una cu El și să credem în Domnul că El va duce la bun sfârșit ceea ce vrea să facă.

Zilnic trebuie să Îl luăm pe Cristos ca ofranda noastră arsă, pentru că știm că numai El este absolut pentru Dumnezeu și pentru satisfacția Sa. Nu putem trăi fără Cristos, pentru că dacă încercăm să o facem, cădem în căutarea propriilor noastre lucruri.

Dar aleluia, Îl avem pe acest Cristos minunat care a trecut printr-un astfel de proces pentru a deveni ofranda arsă; ne identificăm cu El, iar în unirea cu El suntem pentru interesul lui Dumnezeu, suntem plini de credință și putem să urcăm și să luăm în posesiune țara!

Doamne Isuse, salvează-ne din a ne căuta propriile noastre lucruri și nu lucrurile lui Cristos Isus. Păstrează-ne în Cuvântul Tău, să ne rugăm cu cuvântul Tău și să-l amestecăm cu credința noastră. Amin, Doamne, Te luăm ca ofranda noastră arsă, căci numai Tu ești absolut pentru Dumnezeu și pentru interesul Său. Recunoaștem că în noi înșine ne pasă doar de interesul nostru, de lucrurile noastre și de familia noastră; Doamne, ne punem mâinile pe Tine, ne identificăm cu Tine și, în unirea cu Tine, declarăm că suntem pentru Dumnezeu și pentru mișcarea Sa pe pământ! Amin, Doamne, suntem în stare să biruim pe vrăjmaș, căci Tu ești cu noi; să ne ridicăm îndată și să o luăm în posesie!

Să luăm Cuvântul lui Dumnezeu drept credința noastră, să ascultăm de Domnul și să insistăm să atingem țelul

Deoarece copiii lui Israel erau pentru ei înșiși, ei nu au crezut în Dumnezeu și chiar L-au jignit pe Dumnezeu într-o asemenea măsură încât au devenit dezgustători pentru El. Când a venit testul, când au venit încercările și dificultățile, s-a dovedit că s-au încrezut în ei înșiși, nu în Dumnezeu.

Situația lor a adus judecata și pedeapsa lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, în mijlocul unui fundal atât de întunecat, răzvrătit și negativ, Iosua și Caleb au luat cuvântul lui Dumnezeu ca credință a lor. Ei au liniștit poporul înaintea lui Moise și le-au spus: Să ne urcăm îndată în țara bună și să o luăm în posesie, căci suntem în stare să o biruim (Num. 13:30).

Mai mult, ei au încurajat poporul să nu se răzvrătească împotriva lui Iehova și nici să nu se teamă de oamenii din țară, deoarece protecția le-a fost îndepărtată, Iehova este cu poporul lui Israel și vrăjmașii sunt mâncarea lor (Num. 14:9). Ce cuvinte de credință!

Iosua și Caleb nu erau ca ceilalți din Israel, cărora le păsa de interesele lor, de siguranța lor, de pace și de existența lor; mai degrabă, au crezut în cuvântul lui Dumnezeu și au luat cuvântul lui Dumnezeu ca credință a lor.

Dumnezeu le-a promis că îi va aduce în țara bună; Iosua și Caleb s-au bazat pe cuvântul lui Dumnezeu, l-au amestecat cu credința lor și au vorbit cuvântul lui Dumnezeu în credință.

Trebuie să ne dăm seama că mediul nostru nu este real, ci mai degrabă o minciună; este posibil să avem multe dificultăți, suferințe și încercări, dar dacă ne exersăm duhul de credință ca să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, ne vom da seama că ceea ce vedem în exteriorul nostru nu este real.

Grijile, anxietatea și chiar boala fizică – toate acestea sunt minciuni; ceea ce este real este cuvântul lui Dumnezeu omogenizat cu credința noastră, căci acest lucru face Dumnezeu în noi și în jurul nostru.

Credința este întotdeauna reală și adevărată, mediul este o minciună și ar trebui să credem cuvântul lui Dumnezeu și nu ceea ce vedem.

Când citim și ne rugăm cuvântul lui Dumnezeu, acesta împarte credință în noi; când ne rugăm cuvântul și venim la Domnul, cuvântul va naște credință în ființa noastră.

Nu ar trebui să încercăm să evocăm credința în noi înșine sau să încercăm să fim un erou spiritual; mai degrabă, ar trebui pur și simplu să venim la Cuvântul lui Dumnezeu, să îl amestecăm cu rugăciunea și credința noastră, iar credința se va ridica în noi.

Putem privi la noi înșine, și ne dăm seama că credința noastră este mică și slabă… Deci trebuie doar să mărturisim acest lucru în fața Domnului în rugăciune, pocăindu-ne pentru credința noastră mică și slabă și rugându-L să ne ierte.

Apoi, trebuie să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu și să fim infuzați cu credință. La fel ca Iosua și Caleb, trebuie să credem în cuvântul lui Dumnezeu, să ascultăm de Domnul și să ne grăbim spre țel.

Aceasta înseamnă că situația exterioară s-ar putea să nu se schimbe, încă mai sunt încercări, iar dușmanii sunt ca niște uriași, dar credem în Dumnezeu și stăm pe cuvântul Său, și ne grăbim spre țel.

Să nu ne doar “plimbăm în țara bună” – trebuie să ne grăbim spre țintă, urmărind activ să-L câștigăm pe Cristos, să Îl luăm pe Cristos ca posesiunea noastră și să fim împărăția și expresia Sa pe pământ.

Doamne Isuse, alegem să nu credem ceea ce vedem în mediul nostru, ci să credem cuvântul lui Dumnezeu! Aleluia, cuvântul lui Dumnezeu este adevărat și real, iar vrăjmașii, încercările și mediul sunt doar o minciună! Doamne, luăm cuvântul Tău ca și credința noastră; ne exersăm duhul asupra cuvântului pentru a fi infuzați cu credință. Amin, Doamne Isuse, refuzăm să credem minciunile vrăjmașului, refuzăm să ne facem griji pentru viitor – credem pur și simplu în cuvântul Tău, ne supunem Ție și ne grăbim spre țel. Amin, să ne ridicăm îndată și să luăm țara în posesiune!