în prezența lui Dumnezeu

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi: Cuvântul Său și Duhul Său ne conduc

05/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să luăm în stăpânire și să umblăm în Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, trebuie să vedem că prezența Domnului înseamnă totul pentru noi atât în viața noastră în Domnul, cât și în lucrarea noastră în Domnul.

Vrem să avem nu numai ajutorul și binecuvântarea Sa, ci și mai mult, prezența Sa, zâmbetul Său. Amin!

Pe măsură ce luăm în considerare în mod rugativ subiectul principiilor guvernamentale pe care trebuie să le vedem și să le experimentăm pentru a-L lua în stăpânire pe Cristos ca țară bună, trebuie să realizăm că țara bună care ni s-a dat este Duhul compus atotinclusiv, dătător de viață, intensificat de șapte ori, care este în duhul nostru. Amin!

Viața noastră creștină ține de a savura acest Duh cu duhul nostru, de a trăi în Duhul cu duhul nostru și de a face toate lucrurile în duhul contopit.

Când trăim în mintea noastră sau în carnea noastră, nu Îl savurăm pe Cristos ca Duh în duhul nostru ca realitatea țării bune.

Cristos este real pentru noi în duhul contopit; trebuie să trăim într-un alt domeniu zi de zi, un domeniu în care Cristos este totul pentru noi.

Viața noastră creștină trebuie să fie o viață în duhul contopit. Aceasta înseamnă că zi de zi trebuie să continuăm să ne întoarcem către duhul nostru, să Îl savurăm pe Domnul în duh și să trăim în duhul contopit.

Acest lucru este pe partea personală. Pe partea corporativă, trebuie să vedem că Cristosul pe care Îl savurăm și din care ne împărtășim, Cristosul în care trebuie să umblăm, este Cristosul corporativ,

Trupul-Cristos, Cristos Capul împreună cu Trupul lui Cristos.

Dacă Îl savurăm pe Cristos, savurăm și faptul de a fi împreună cu sfinții în Trup.

Dacă savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv în duhul nostru, savurăm și părtășia cu membrii Trupului lui Cristos, pentru că în această părtășie Îl savurăm și mai mult pe Cristos.

Pavel s-a rugat în Efes. 3:16-20 o rugăciune minunată, rugându-L pe Tatăl să-i întărească pe sfinți prin Duhul Său, după bogăția slavei Sale, în omul lor lăuntric, pentru ca Cristos să își face domiciliul în inima lor.

Dar el nu s-a oprit aici. Țelul savurării lui Cristos făcându-și domiciliul în inima noastră și umplându-ne cu El Însuși, nu este ca noi să fim creștini individuali, strălucitori și spirituali; este ca să fim plini de putere să cuprindem împreună cu toți sfinții care sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea și să Îl savurăm pe neepuizatul Cristos în Trup.

Da, savurarea noastră personală din Cristos este foarte bogată, pentru că El este atât de real și plin de bogății față de noi.

Dar în mod colectiv, când ne adunăm, Îl savurăm și mai mult pe Cristos și umblăm în Cristos, Cel care este și Capul și Trupul lui Cristos. Amin!

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața și lucrarea noastră în Domnul

După ce L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, noi astăzi vrem să umblăm în El. Îl avem pe Cristos și umblăm în Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune, realizând că prezența Domnului înseamnă totul pentru noi.

Prezența Domnului este zâmbetul Lui, ființa Sa instantanee cu noi, prezența Lui zâmbitoare în duhul nostru.

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața noastră personală cu Domnul și în lucrarea noastră în Domnul.

Un model în a avea prezența Domnului și a fi în prezența Domnului este Moise; în Exod 33:12-17 Moise s-a târguit cu Dumnezeu ca prezența Lui să meargă cu el și cu poporul lui Dumnezeu.

Dumnezeu i-a spus că va merge cu ei, iar Moise a răspuns spunând: Dacă prezența Ta nu merge cu noi, nu ne aduce de aici.

Dacă nu avem prezența Domnului, indiferent de succesul pe care îl avem, nu este nimic, pentru că nu avem prezența Domnului.

Avraam a fost o persoană care a trăit în prezența lui Dumnezeu, luând prezența lui Dumnezeu ca hartă, harta sa vie în umblarea sa în țara bună care i-a fost promis lui și descendenților lui.

Astăzi, prezența Domnului este calea Lui de a merge, harta care ne arată nouă, poporului Său, calea pe care ar trebui să o luăm.

În viața noastră creștină, viața noastră de zi cu zi și lucrarea noastră pentru Domnul și în El, ar trebui să fie guvernate nu de bine sau rău, de succes sau de cea mai bună cale de a face lucrurile, ci de prezența Domnului.

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața și în lucrarea noastră.

În Ps. 51, un psalm de pocăință al lui David, vedem că el a vrut să câștige prezența Domnului, căci și-a dat seama că, atunci când a pierdut prezența lui Dumnezeu, a pierdut totul.

Pentru ca noi să obținem prezența lui Dumnezeu sau să recâștigăm prezența Lui, trebuie să ne mărturisim păcatele sub strălucirea Lui și să ne pocăim.

Când pierdem prezența Domnului, pierdem totul, dar când avem prezența Domnului, avem totul.

Putem spune că, din moment ce Îl avem pe Cristos în noi, avem și prezența Lui; totuși, există o diferență între faptul ca Domnul să fie cu noi și prezența Sa să fie cu noi.

De exemplu, putem călători undeva cu un grup de prieteni și putem lua același tren, dar unul sau mai mulți dintre prietenii noștri pot fi într-o alt vagon decât noi, pentru că ei pot avea o problemă cu restul grupului.

Luăm același tren, călătorim în aceeași direcție și ajungem în același loc în același timp, dar nu avem prezența lor.

Ei sunt cu noi, dar prezența lor nu este cu noi.

În mod similar, Domnul poate fi cu noi și El este cu noi, pentru că El este în duhul nostru, dar prezența Lui poate să nu fie cu noi. Domnul poate fi închis în duhul nostru și Îl luăm cu noi oriunde mergem, dar s-ar putea să nu avem zâmbetul Lui.

Călătorim în aceeași direcție, avem aceeași destinație, dar s-ar putea să nu avem prezența Lui.

De multe ori știm că Domnul este cu noi, dar s-ar putea să nu avem prezența Lui.

El ne poate ajuta și chiar ne poate da anumite binecuvântări, dar prezența Lui nu este cu noi. Zâmbetul Lui nu este cu noi și putem simți clar că Domnul nu este fericit cu noi. O, Doamne Isuse!

Putem primi ajutorul Domnului, dar putem pierde prezența Lui. Nu vrem doar ajutorul Domnului, ci și mai mult, vrem prezența Domnului.

Răvnim nu numai binecuvântarea Domnului, pe cât de bună este, ci și zâmbetul dulce al iubitului nostru Domn Isus Cristos, căci prezența Lui înseamnă totul pentru noi.

Domnul trăiește în noi și El va merge oriunde noi vom merge, dar merge oare prezența Lui cu noi? De multe ori Domnul ne poate ajuta, dar poate să nu fie fericit cu noi.

Aceasta înseamnă că trebuie să fim guvernați nu de succesul exterior sau de binecuvântare, ci de prezența directă a Domnului cu noi.

De exemplu, putem fi acceptați într-o anumită universitate pentru a studia, dar simțim că Domnul nu este mulțumit că mergem și studiem acolo; avem de ales: alegem să avem zâmbetul Domnului sau alegem ceea ce ne dorim în mod natural în această situație?

S-ar putea să obținem o promovare la locul de muncă cu multe responsabilități și un salariu mai bun, dar s-ar putea ca Domnul să nu fie mulțumit de acest lucru în ființa noastră.

Fie ca noi să fim cei care sunt guvernați de prezența de primă mână a Domnului în duhul nostru, nu de vreun lucru din mediul nostru.

Prezența Domnului, zâmbetul Său, este principiul de guvernare pentru ca noi să intrăm în Cristos și să-L luăm în stăpânire pe El ca realitate a țării bune.

Prezența lui Dumnezeu este harta vie, calea, care ne arată nouă, poporului Său, calea pe care ar trebui să o luăm.

Trebuie să avem zâmbetul Domnului, prezența Lui. Prezența Lui este adevăratul nostru GPS, Satelitul Prezenței lui Dumnezeu. Este bine să-i spui Domnului iar și iar pe parcursul zilei,

Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Prezența Ta înseamnă totul pentru noi în viața noastră în Domnul și în lucrarea noastră în Domnul. Nu vrem doar ajutorul Tău sau binecuvântarea Ta; vrem să avem zâmbetul Tău. Doamne, fie ca prezența Ta să fie cu noi astăzi. Fie ca prezența Ta să meargă cu noi acolo unde trebuie să mergem și prezența Ta să fie cu noi acolo unde suntem. Vrem să facem totul în prezența Ta, una cu Tine. Dacă prezența Ta nu merge cu noi, noi nu vrem să mergem. Dacă prezența Ta nu este cu noi în timp ce vorbim ceva, vrem să nu mai vorbim. Prezența Ta este totul pentru noi. Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Fie ca prezența Ta să ne guverneze și să ne conducă spre savurarea și luarea în stăpânire a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune. Vrem să avem prezența de primă mână a Domnului, prezența directă a lui Dumnezeu!

Prezența Domnului ne călăuzește prin Cuvântul Său strălucitor și prin Duhul Său conducător în viața noastră creștină

Când spunem că prezența Domnului înseamnă totul pentru noi nu ne referim la faptul că, într-un mod misterios, simțim „prezența” lui Dumnezeu și asta ne dorim să facem toată ziua.

Mai degrabă, așa cum se vede în tipul reprezentativ din Exod 13:21-22, prezența Domnului este strălucirea Lui în cuvântul Său și conducerea Sa prin Duhul Său.

Conform imaginii din Exod, prezența Domnului mergea înaintea copiilor lui Israel ziua într-un stâlp de nor pentru a-i conduce pe drum și noaptea într-un stâlp de foc pentru a le lumina calea, pentru ca ei să poată merge ziua și noaptea.

Nici stâlpul de nor, nici stâlpul de foc nu s-au îndepărtat dinaintea poporului. În tipologia reprezentativă, norul semnifică Duhul (vezi 1 Cor. 10:1-2), iar focul – care luminează pentru a conduce calea – semnifică Cuvântul lui Dumnezeu (vezi Ps. 119:105; Ier. 23:29).

Acest lucru ne arată că via călăuzire din prezența lui Dumnezeu vine fie prin Duhul, fie prin Cuvânt.

Prezența Domnului înseamnă totul pentru noi în viața și lucrarea noastră creștină.

Prezența Domnului este făcută reală pentru noi și ne călăuzește în viața noastră zilnică prin strălucirea Sa în cuvântul Său și prin conducerea Sa în Duhul Său.

Cei doi stâlpi Îl simbolizează pe Dumnezeu Însuși, pentru că El este atât Duhul, cât și Cuvântul (Ioan 4:24; 1:1); în plus, Cuvântul este și Duhul (6:3; Efes. 6:17).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu pentru noi este Cuvântul și Duhul și prin Cuvântul și Duhul ne conduce, El strălucește asupra noastră și El este real pentru noi.

Dumnezeu, Cuvântul și Duhul sunt unul pentru a ne conduce și ne călăuzește continuu, fie ziua, fie noaptea.

În viața noastră creștină, nu există nicio diferență între zi și noapte, pentru că lumina din stâlpul de foc face ca noaptea să devină zi. Aleluia!

S-ar putea să fim în întuneric și întregul mediu din jurul nostru poate fi plin de întuneric, dar când citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, avem conducerea instantanee a Domnului, iar prezența Domnului este cu noi.

În viața noastră de zi cu zi întâlnim întuneric peste tot și de multe ori ne găsim în întuneric chiar și în ființa noastră, pentru că ne putem îndepărta de prezența Domnului.

S-ar putea să avem un timp dulce cu Domnul dimineața, dar până la prânz, s-ar putea să nu mai fim în prezența Domnului, pentru că a trebuit să avem grijă de cutare și cutare lucru și am pierdut legătura cu Domnul.

Domnul este încă în noi, în duhul nostru, dar noi nu avem prezența Lui.

Trebuie să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou, pocăindu-ne că i-am pierdut prezența și rugându-L să facă fața Sa să strălucească asupra noastră și să ne dea pace.

În toate lucrurile trebuie să rămânem în prezența Domnului și să-L întrebăm despre fiecare lucru.

S-ar putea să fim nedumeriți și chiar deprimați să vedem că oamenii răi prosperă în timp ce noi, cei drepți, suferim și avem lipsuri; pur și simplu trebuie să intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, în duhul nostru și în adunările bisericii și vom avea prezența Domnului.

Când avem prezența lui Dumnezeu, avem totul și totul este clar pentru noi când suntem în prezența Lui.

Exod ne arată, de asemenea, că Cristos, ca Înger al lui Dumnezeu, a fost Cel care conducea poporul.

Când Îngerul lui Dumnezeu S-a mișcat, s-a mișcat și stâlpul, arătând că Îngerul și stâlpul erau una. Cristos și Duhul conducător nu pot fi despărțiți (Exod 14:19; Ioan 14:17-20; 16:13; 2 Cor. 3:17; Apoc. 5:6).

El ne conduce prin Duhul Său și prin Cuvântul Său strălucitor. Mai mult, ori de câte ori cei care îl urmează pe Domnul se confruntă cu opoziție, lumina călăuzitoare devine spontan lumina protectoare (Exod 14:20).

Pe de o parte, El ne călăuzește; pe de altă parte, strălucirea Lui devine o protecție pentru noi.

Pentru vrăjmaș, însă, această lumină protectoare devine întuneric.

Doamne Isuse, Te iubim și iubim prezența Ta. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a avea strălucirea Ta și ne exersăm duhul pentru a urma conducerea Duhului. Strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău. Iluminează-ne cu privire la situația și condiția noastră și conduce-ne prin Duhul Tău în toate lucrurile. Amin, Doamne, fii atât de real pentru noi când venim la cuvântul Tău. Nu vrem doar să primim mai multe cunoștințe despre Dumnezeu; vrem să savurăm prezența Ta și să avem zâmbetul Tău. Fie ca trăirea Ta să ne conducă prin Duhul și prin Cuvânt. Aleluia, Domnul astăzi este Duhul, iar Duhul ne conduce în toate lucrurile. Slavă Domnului pentru cuvântul Său viu, care strălucește cu lumină proaspătă și nouă de fiecare dată când venim la Domnul în cuvântul Său. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău și conduce-ne prin Duhul în toate! Strălucește și risipește tot întunericul nostru și păstrează-ne în lumina Ta vie zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Presence of the Lord Means Everything to us: His Word and His Spirit Lead us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 10 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să continuăm să transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

08/09/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când am crezut în Domnul Isus, am primit viața divină și am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, acest transfer nu a fost o dată pentru totdeauna; inițial am fost transferați din întuneric la lumină, dar zilnic trebuie să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu.

Există multe lucruri din viața noastră de zi cu zi care încă ne țin în domeniul împărăției întunericului; chiar și lucruri bune, cum ar fi religia, filozofia, cultura și etica ne pot ține în întuneric, deoarece Îl înlocuiesc pe Cristos ca lumină în ființa noastră.

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, un aspect al acestei împărății este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; biserica astăzi este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că în viața de biserică ar trebui să trăim prin viața divină, astfel încât să putem trăi viața împărăției; așa cum Fiul lui Dumnezeu a venit ca noi să avem viață și să o avem din belșug, tot astfel, în împărăția lui Dumnezeu savurăm viața divină, suntem plini de dragostea divină și suntem sub lumina divină.

Aleluia, cine are pe Fiul are viața; noi, cei care L-am primit pe Domnul Isus ca viață, avem viața adevărată!

De asemenea, împărăția în care am fost transferați este împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acest domeniu al vieții este în dragoste, nu în frică. Nu există frică în această împărăție; noi nu “ne temem de Împăratul atotputernic” și ne supunem Lui din această cauză, ci mai degrabă, Îl iubim, petrecem timp cu El, Îl savurăm și ne supunem Lui în dragoste.

E adevărat că această împărăție are o mulțime de cerințe și reglementări, iar acestea sunt atât de înalte încât nici o ființă umană nu le poate îndeplini, dar atunci când Îl contactăm pe Domnul, suntem umpluți cu El și Îl iubim, El în noi poate îndeplini cerințele împărăției.

Împărăția în care ne regăsim astăzi este un domeniu plin de viață, lumină și dragoste; în acest domeniu Îl savurăm pe Fiul lui Dumnezeu ca viață, suntem iubiți de Dumnezeu Tatăl prin faptul că suntem în Fiul Său Preaiubit și Dumnezeu strălucește în noi și peste noi în Cristos ca lumină divină.

Aleluia pentru biserică în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! Nu-i așa că vrem să trăim și să ne avem ființa într-un domeniu plin de viață, lumină și dragoste?

Fie ca în fiecare zi să alegem să ne întoarcem către Domnul și să fim transferați din autoritatea întunericului puțin mai mult, în tot mai multe aspecte, până când vom trăi pe deplin în această împărăție!

Am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu, unde suntem stăpâniți în dragoste cu viață

Aleluia, Dumnezeu ne-a dat viața eternă și această viață este în Fiul Său (1 Ioan 5:11), deci cel care are pe Fiul lui Dumnezeu are viața (v. 12).

Aceasta înseamnă că, atunci când am crezut în Domnul Isus, am fost transferați în împărăția Fiului dragostei Tatălui, adică în Fiul care este viața noastră. Cristos, Fiul lui Dumnezeu este în înviere (1 Pet. 1:3; Rom. 6:4-5) și El este acum Duhul dătător de viață (1 Cor. 15:45).

El ne stăpânește în învierea Sa cu dragoste. Împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un domeniu al dragostei și al vieții; în acest domeniu, suntem stăpâniți în dragoste cu viață.

De fapt, sub această stăpânire și restricție cerească, avem libertatea autentică, libertatea potrivită în dragoste, cu viață, și sub lumină. În împărăția lui Dumnezeu în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu Îl savurăm pe Cristos și avem viața de biserică.

În acest domeniu în care suntem stăpâniți în dragoste, cu viață, nu există opinii, nu există diviziune, ci avem un lucru: avem viața de biserică cu Cristos ca totul pentru noi; acest lucru este găsit în cartea Coloseni.

Când trăim prin Cristos ca viața noastră în înviere, trăim în împărăția Sa, savurându-L în dragostea Tatălui; aici avem viața de biserică (Col. 3:4; Ioan 6:57).

Când am fost crucificați cu Cristos, am murit împreună cu El, iar când El a înviat, noi am fost înviați împreună cu El; am fost altoiți în Cristos – am fost uniți cu El și creștem împreună cu El în asemănarea morții și învierii Sale.

Aleluia, am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu prin faptul că suntem altoiți în Cristos; suntem uniți cu Domnul, suntem în mod organic una cu El, și suntem contopiți cu El.

Acum noi nu încercăm să trăim o viață creștină și o viață de biserică bună, ci mai degrabă, am fost legați, uniți și conectați cu El prin unirea organică în altoire! Aleluia!

Prin faptul că suntem altoiți în Cristos putem experimenta îmbogățirea, întărirea și înălțarea vieții Sale divine și, în același timp, suntem restricționați și limitați. Dar în această unire cu Domnul experimentăm alimentarea, îmbogățirea și întărirea.

Deoarece Tatăl găsește plăcere în Fiul, împărăția Fiului dragostei Tatălui în care am fost transferați este un lucru plăcut, o chestiune de încântare (Mat. 3:17; 17:5).

În biserică, în calitate de împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, avem realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos (Col. 2:19).

În acest domeniu suntem stăpâniți în dragoste cu viață, ca să putem fi singurul om nou; aici, în viața de biserică, avem practicitatea și realitatea omului nou universal (Efes. 2:15; 4:24; Col. 3:10-11).

În omul nou, toate cele vechi s-au dus, și ne-am îmbrăcat cu viața de biserică, împărăția lui Dumnezeu. Când ne îmbrăcăm cu omul cel nou, nu suntem atât de liberi; când suntem stăpâniți în dragoste cu viață, suntem limitați, dar Îl savurăm pe Domnul și suntem alimentați în interior!

Aleluia, am fost transferați din autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu al luminii în care suntem stăpâniți în dragoste cu viață! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai eliberat de sub puterea întunericului și ne-ai unit, ne-ai legat și ne-ai altoit organic în Tine Însuți, pentru ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu. Vrem să rămânem în această unire organică unde putem savura tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Cristos. Vrem să trăim în biserică ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu pentru a avea realitatea și practicitatea Trupului organic al lui Cristos și al singurului om nou universal!

Nevoia noastră de a continua să fim transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția lui Dumnezeu

În cartea Coloseni, autoritatea întunericului la care se face referire în 1:13 nu se referă la păcat, lume sau carne, ci la aspectele bune ale culturii noastre, caracterul nostru, dispoziția noastră și ființa noastră naturală.

Autoritatea întunericului la care se face referire în această porțiune nu este lumea cu sistemul ei, ci mai degrabă virtuțile, religia, filozofia, datinile, ritualurile, principiile și standardele etice.

Când am fost regenerați, Dumnezeu ne-a eliberat de toate acestea și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale! Aleluia!

În această împărăție suntem stăpâniți în dragoste cu viață, și nu simțim că suntem sub dreptate, putere sau autoritate, ci sub Domnul Isus Cel iubitor și afectuos.

Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul, ne rugăm și Îi spunem că Îl iubim, cu atât mai mult suntem eliberați de sub autoritatea întunericului pe de o parte și cu atât mai mult suntem mai restricționați și stăpâniți în interior pe de altă parte.

Deoarece Îl iubim pe Domnul, Îl luăm ca persoana și viața noastră și Îl trăim pe Cristos pentru viața de biserică. Chiar dacă inițial am fost transferați de sub autoritatea întunericului în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să fim transferați în împărăția lui Dumnezeu din multe aspecte ale autorității întunericului.

Există multe lucruri în viața noastră și în mediul nostru care Îl înlocuiesc pe Cristos.

Orice lucru care Îl înlocuiește pe Cristos ne ține în întuneric, indiferent dacă este ceva păcătos sau ceva ce pare pozitiv. Lucruri precum filozofia, religia, caracterul, virtuțile, conceptele și opiniile devin autoritatea întunericului care ne controlează.

Misticismul, rânduielile păgâne (care nu se regăsesc în Biblie, ci “par bune” și “se potrivesc cu Biblia”), ascetismul, și multe lucruri Îl pot înlocui pe Cristos și devin astfel autoritatea întunericului în noi.

În așa de multe situații, medii și feluri în care împărăția întunericului încă exercită control asupra noastră; trebuie să continuăm să fim transferați de sub autoritatea întunericului și în împărăția lui Dumnezeu.

De exemplu, chiar și un lucru atât de bun precum citirea Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi ceva făcut în întuneric, dacă nu Îl contactăm pe Domnul.

S-ar putea să credem că acest lucru este prea mult, că atunci când citim Biblia, cu siguranță suntem în împărăția lui Dumnezeu, dar fariseii au citit Biblia, totuși nu au venit la Domnul, care are viață, pentru a primi viața conținută în Biblie, așa că au rămas în întuneric (Ioan 9:38-41; 5:39-40).

Dacă nu venim la Domnul în timp ce citim Biblia, dacă nu suntem în prezența Domnului în timp ce citim Cuvântul lui Dumnezeu, chiar și o asemenea practică bună de a citi Biblia, poate fi în întuneric.

Orice loc în care Domnul Isus nu este prezent este sub autoritatea întunericului; oricând nu Îl contactăm pe Domnul și totuși facem lucruri pentru El, este posibil să fim sub autoritatea întunericului. O, Doamne Isuse!

Cât de mult trebuie să fim eliberați de sub autoritatea întunericului și să fim transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde să Îl putem savura pe Cristos și să fim stăpâniți în interior de dragoste în viață!

Dragă Doamne Isuse, venim din nou la Tine pentru a fi transferați din orice aspect al autorității întunericului întru împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu! O, Doamne, fie ca să Te contactăm, să căutăm să fim și să rămânem în prezența Ta și să Te savurăm din ce în ce mai mult, până când întreaga noastră ființă cu toate activitățile și lucrurile ei este transferată din întuneric în lumină, viață și dragoste! Salvează-ne din faptul de a rămâne sub autoritatea întunericului în toate aspectele sale. Te iubim, Doamne, venim la Tine și Îți permitem să stăpânești în noi; stăpânirea Ta este plină de dragoste, viață și lumină și, prin faptul că Tu stăpânești în noi, Îl putem trăi pe Cristos pentru viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Why we still need to be Transferred out of the Authority of Darkness into God’s Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim prin simțul vieții pentru a fi sub stăpânirea Domnului și să-I permitem să strălucească și să curgă prin noi

24/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În planul de recâștigare al lui Dumnezeu, noi, ca oameni, trebuie să ne întoarcem de la stăpânirea omenească la stăpânirea lui Dumnezeu, trecând prin stăpânirea de sine; scopul tratării conștiinței noastre este de a fi readuși sub stăpânirea lui Dumnezeu și de a trăi în prezența lui Dumnezeu.

Cu toții avem de învățat; învățăm să-L experimentăm pe Cristos, să Îl savurăm pe Cristos și să fim aduși în prezența lui Dumnezeu pentru a trăi într-un singur duh cu El.

Cu toții suntem în procesul de a fi recâștigați pentru a trăi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu, trăind nu numai sub stăpânirea conștiinței noastre, dar mai mult decât atât, trăind conform intuiției duhului nostru în prezența directă a lui Dumnezeu.

La început, Adam a trăit conform duhului său; el a trăit în prezența lui Dumnezeu, fiind călăuzit nu de lucrurile corecte sau greșite, de bine sau de rău, ci de simțul prezenței lui Dumnezeu, de intuiția din duhul său.

Dar când a căzut, când a păcătuit, funcția conștiinței din duhul său a fost activată. După căderea omului, omul a început să nu mai trăiască în prezența lui Dumnezeu, ci conform conștiinței sale; funcția intuiției prezenței lui Dumnezeu s-a pierdut treptat, dar funcția conștiinței din duhul său era mai alertă și mai activă.

Cu toate acestea, după un timp în care oamenii trăiau conform conștiinței lor, omul a căzut și mai jos și a devenit plin de răutate și corupt până acolo că Dumnezeu a trebuit să intervină și să-i șteargă de pe fața pământului, salvând doar pe Noe și familia sa.

După ce Noe și familia sa au ieșit din arcă, a început o nouă epocă: epoca în care omul stăpânește asupra omului, adică omul care are reguli și reglementări și le impune pentru a avea o societate omenească.

Astăzi toți oamenii trăiesc într-o anumită societate, țară și familie, și există un anumit set de reguli care îi fac să trăiască într-un mod adecvat. Condusul, mersul, studiul, munca noastră și multe lucruri pe care le facem și le spunem sunt reglementate de autoritățile politice, de societate și de familia în care ne aflăm.

Cu toate acestea, chiar și atunci când omul stăpânește asupra omului, sunt atât de mulți care au o problemă cu lucrul acesta și trebuie să fie disciplinați, pedepsiți sau puși deoparte pentru a învăța să se comporte corect conform regulilor societății.

Dar slavă Domnului, când am fost mântuiți am fost aduși să ne cunoaștem conștiința și avem un simț interior acut când ceva este corect sau greșit, când ceva este bun sau rău, și când ceva este de la Dumnezeu sau nu.

Acum învățăm să nu trăim numai conform conștiinței noastre și să ne tratăm conștiința, dar chiar mai mult, să trăim în prezența directă a lui Dumnezeu, fiind sub stăpânirea Sa directă; scopul tratării conștiinței noastre este de a fi aduși înapoi la stăpânirea lui Dumnezeu și de a trăi în prezența lui Dumnezeu.

Suntem aduși sub stăpânirea lui Dumnezeu și să trăim în prezența lui Dumnezeu prin simțul vieții

În ceea ce privește problema stăpânirii și guvernării lui Dumnezeu, există trei feluri de oameni sau trei nivele de viață sub stăpânirea lui Dumnezeu.

Primul nivel sau fel este trăirea sub stăpânirea omenească, sub stăpânirea omului; atunci când nu există nici o stăpânire omenească, oamenii fac tot ce le place.

Al doilea nivel sau fel de oameni sunt cei care trăiesc sub stăpânirea de sine; ei sunt controlați de conștiința lor și nu au nevoie să fie stăpâniți de alții. Când aceștia se comportă, ei sunt reținuți nu din cauza fricii de om, ci datorită conștiinței lor, care stăpânește în ei.

Ei sunt liberi să acționeze și să se miște și să vorbească doar atunci când conștiința lor aprobă; la exterior par să fie supuși stăpânirii omenești, dar în interior, conștiința lor este cea care îi călăuzește.

Aici se opresc mulți dintre credincioșii în Cristos de astăzi; ei simt că au o conștiință care îi atenționează cu privire la lucrurile care sunt bune versus cele rele, lucruri care sunt corecte versus greșite și lucruri care sunt cerești în contradicție cu cele pământești, așa că trăiesc conform conștiinței lor.

Dar scopul final al tratării conștiinței noastre nu este doar să ne readucă la stăpânirea de sine, ci să ne aducă înapoi la stăpânirea lui Dumnezeu; acesta este al treilea nivel sau mod de a trăi – a fi aduși înapoi la Dumnezeu pentru a trăi în prezența lui Dumnezeu (Mat. 5:3).

Există o mare diferență între stăpânirea de sine și a fi sub stăpânirea lui Dumnezeu; stăpânirea de sine înseamnă că trăim după simțămintele conștiinței noastre, fiind responsabili față de conștiința noastră (Fapte 24:16), dar stăpânirea lui Dumnezeu înseamnă că trăim după intuiția duhului nostru, fiind responsabili față de Dumnezeu Însuși.

Da, trebuie să ne exersăm ca să avem o conștiință golită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și înaintea omului, dar trebuie să mergem mai departe pentru a trăi prin intuiția duhului nostru, fiind responsabili față de Dumnezeu și nu doar față de conștiința noastră.

Este necesar să avem o conștiință lipsită de ofensă, dar dacă rămânem aici, vom cădea într-o cursă; cu cât rămânem mai mult aici, rămânem în domeniul eticii și moralității, fiind persoane etice, dar nu persoane divin-umane.

Trebuie să ne dăm seama că în duhul nostru există o funcție a unui simț direct, de a ne da seama, de a discerne și de a percepe lucrurile de la Dumnezeu; aceasta este intuiția din duhul nostru (vezi 1 Cor. 2:11; Marcu 2:8).

Trebuie să ne tratăm conștiința pentru a avea o conștiință golită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și a omului, dar ar trebui să mergem mai departe pentru a-L contacta pe Domnul în mod direct prin intuiția duhului nostru în Sfânta Sfintelor.

Trebuie să stăm pe capacul ispășirii din Sfânta Sfintelor și să primim vorbirea directă a lui Dumnezeu între heruvimii gloriei. Când trăim după intuiția noastră și suntem controlați de intuiția noastră, trăim în prezența lui Dumnezeu și suntem conduși direct de către El. Suntem stăpâniți de simțul vieții din duhul nostru.

Când suntem sub stăpânirea lui Dumnezeu, trăim după intuiția duhului nostru conform simțului vieții (Rom. 8:6). Trebuie ca nu doar să fim avertizați atunci când facem ceva bun sau rău, ci să trăim conform simțului vieții divine pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu în mod direct.

Viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre este viața cea mai înaltă, cu cel mai bogat, mai puternic și mai acut simțământ (Efeseni 4:18); acest simțământ este simțul vieții.

Acest simț este bogat și acut, dar nu ne domină; există un simț interior al vieții, dar acesta nu ne va obliga să facem ceva, ne vorbește și ne permite să cunoaștem lucrurile, dar depinde de noi dacă ne supunem lui și continuăm cu el.

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în viața naturală sau în viața divină, dacă trăim în carne sau în duh. Acest simț al vieții ne călăuzește, ne controlează și ne direcționează.

De multe ori am avut experiența că, în timp ce vrem să spunem ceva, chiar înainte de a ieși cuvintele, un simț din interior ne oprește: “Nu spune asta, știi ce se întâmplă când spui asta…”

După ce repetăm greșeala de a nu asculta simțul interior al vieții, vom învăța să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu trăind conform intuiției duhului nostru în prezența lui Dumnezeu, ascultând de simțul vieții.

Împărăția lui Dumnezeu are realitatea ei, și această realitate este trăirea vieții divine sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim nu numai conform simțului conștiinței noastre, ci mai mult să trăim, să umblăm, să ne comportăm și să vorbim conform simțului vieții din duhul nostru. Vrem să trăim în prezența directă a lui Dumnezeu, fiind conduși nu numai de conștiința noastră, ci mai mult de simțul vieții. Fie ca simțul vieții să ne guverneze, să ne direcționeze și să ne controleze, pentru a putea trăi viața divină sub stăpânirea divină a lui Dumnezeu. Doamne, perfectează-ne și instruiește-ne ca să trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu și să fim recâștigați înspre Dumnezeu Însuși!

Să savurăm strălucirea Domnului și curgerea Sa în noi și prin noi!

Pe măsură ce învățăm să trăim conform conștiinței noastre, tratându-ne conștiința ca să trăim o viață în prezența lui Dumnezeu, fiind conduși nu numai de simțul conștiinței noastre, ci de simțul vieții divine din noi, vom trăi în prezența lui Dumnezeu în mod direct.

Cu toții suntem în acest proces de învățare – toți suntem învățăcei, discipoli, iar Domnul ne instruiește ca să trăim în prezența Sa.

Deci, ce înseamnă să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu? Ce fel de experiențe implică lucrul acesta? Există cel puțin două porțiuni care vorbesc despre trăirea în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu: una în Matei 16-17 și cealaltă în Apocalipsa 22.

În Matei 16 către sfârșit, Domnul le-a spus discipolilor Săi că unii dintre ei Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăția Sa, iar apoi i-a luat pe trei dintre ei pe munte și a fost transfigurat înaintea lor; strălucirea Domnului este împărăția Sa.

Împărăția lui Dumnezeu este strălucirea lui Isus asupra noastră. Pe măsură ce trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu și a lui Cristos, avem strălucirea Sa – Împăratul nostru este în glorie, fața Sa este radiantă, iar ființa noastră este plină de lumină, strălucind chiar și asupra celorlalți.

În Apocalipsa 22:4-5 vedem acest lucru din nou – Dumnezeu este lumina în Noul Ierusalim, Mielul este lampa, iar Dumnezeu strălucește prin cetate către întregul pământ – și în acest fel El stăpânește.

Domnul Dumnezeu strălucește asupra noastră, strălucirea Sa este stăpânirea Sa directă și această lumină este răspândită prin cetatea Noului Ierusalim, adică prin noi; noi stăpânim națiunile prin faptul că suntem una cu Domnul care strălucește asupra lor.

Așadar, a trăi sub stăpânirea lui Dumnezeu înseamnă a trăi în lumină, a veni la lumină, a savura strălucirea Domnului, și a-L străluci spre alții.

Apoi în Apocalipsa 22:1 vedem că există un râu de apă al vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, în mijlocul străzii. Un indiciu al faptului că trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu este că simțim un râu care curge; bem din El și din ființa noastră cea mai interioară curg râuri de apă a vieții.

Există râuri de apă vie care curg în noi și din noi în timp ce trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu; în această curgere a vieții, Dumnezeu cu toate bogățiile Sale este adus la noi și curge prin noi, iar autoritatea lui Dumnezeu este exercitată asupra noastră și prin noi.

Pe de o parte trăim conform intuiției duhului nostru, urmând simțul vieții; pe de altă parte, ceea ce se manifestă este că suntem în lumină, Domnul ca lumină strălucește prin noi, noi bem din apa vie și râul de apă curge prin noi!

Nu doar trăim o viață morală sau etică, ci există un râu care curge!

Nu numai că discernem binele de rău, dar calea noastră este tot mai strălucitoare până în miezul zilei, și sunt râuri de apă vie care curg din noi pentru a-i alimenta pe alții, aducându-i sub stăpânirea lui Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, venim la Tine ca să fim luminați de către Tine și ca să fim alimentați cu apa vie. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră, în noi și prin noi; păstrează-ne întreaga ființă în lumină și calea noastră să fie din ce în ce mai strălucitoare până în zorii zilei. Venim la lumină ca să primim strălucirea Ta și Te lăsăm să strălucești prin noi înspre alții. Doamne, venim la Tine ca să bem din râul apei vieții, să fim aduși sub tronul lui Dumnezeu și din noi să curgă apă vie înspre alții! Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu trăind conform intuiției conștiinței noastre și întreaga noastră ființă să fie în lumină și plină de resursa vieții!