împărăția lui Dumnezeu

Împărăția produce biserica și împărăția este realitatea bisericii

02/09/2019 by Credincios in Cristos 5 Comments

Biblia prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu și apoi biserica; prezența împărăției produce biserica, iar evanghelia împărăției produce biserica ca rezultat al vieții divine.

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit asupra subiectului “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la tema “Împărăția și biserica”, care leagă împărăția lui Dumnezeu de viața colectivă a bisericii.

Înțelegerea generală printre mulți credincioși astăzi este că există o separare între împărăția lui Dumnezeu și biserică; când Domnul Isus a venit pe pământ, El a adus împărăția, și în Matei 13, când poporul lui Dumnezeu L-a respins, împărăția a fost suspendată până când Domnul Se va întoarce pentru a aduce împărăția.

Mulți cred că împărăția lui Dumnezeu a fost “suspendată” datorită respingerii poporului Israel, până când Domnul Isus Se va întoarce din nou pentru a aduce împărăția și atunci acesta va fi sfârșitul bisericii și începutul epocii împărăției.

O astfel de înțelegere este incompletă conform revelației din Cuvântul lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu nu a fost niciodată suspendată; da, poporul evreu L-a respins pe Domnul și împărăția Sa, și în Matei 21:43 Domnul a spus că împărăția este ascunsă de națiunea lui Israel și a fost dată unei națiuni care va produce rod, referindu-se la biserică.

Înainte de înălțarea Domnului Isus, după învierea Sa, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii, vorbind cu ei despre împărăția lui Dumnezeu. Apoi, de-a lungul Noului Testament, apostolii au predicat împărăția lui Dumnezeu și au vorbit despre împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția nu este ceva mai mult din viitor; mai degrabă, în practica și trăirea noastră a vieții de biserică astăzi, noi trăim de fapt în împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția și biserica sunt două aspecte ale aceluiași lucru; împărăția este realitatea bisericii și fără împărăție biserica este o coajă goală.

Biserica este expresia și reprezentarea practică a împărăției; împărăția lui Dumnezeu are nevoie de un mod de a fi exprimată și reprezentată, iar acest lucru are loc prin biserică.

Deci nu ar trebui să separăm împărăția și biserica, gândindu-ne că împărăția este ceva din viitor și biserica este astăzi; din contră, în timp ce trăim în viața de biserică astăzi, noi trăim în împărăție.

Dacă nu vedem relația dintre împărăție și biserică, va exista o mare lipsă în practica noastră a vieții de biserică. Dacă nu vedem cum se raportează împărăția lui Dumnezeu la biserică, putem trece prin viața de biserică într-un mod superficial, fără a fi zidiți în structura bisericii.

Nu ne întâlnim ca o entitate religioasă denumită biserica; mai degrabă, biserica este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când slujim în biserică, atingem împărăția lui Dumnezeu.

Evanghelia introduce împărăția lui Dumnezeu și împărăția produce biserica

În Matei 4:23 ni se spune că Isus a venit proclamând evanghelia împărăției; El nu a venit să proclame biserica, ci împărăția lui Dumnezeu și, mai târziu, în Matei 16 El a spus că Își va zidi biserica.

Cristos a venit ca semănătorul seminței vieții, sămânța împărăției; prin predicarea sau proclamarea Sa a evangheliei împărăției, El a câștigat credincioșii, cei mântuiți, ca să fie poporul împărăției, constituenții și materialul de construcție pentru ca El să zidească biserica.

Proclamarea evangheliei împărăției constă în distribuirea vieții divine în poporul ales al lui Dumnezeu pentru a-i produce ca și componente ale împărăției lui Dumnezeu ca să fie membre ale bisericii, adică să fie zidiți de către Cristos.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu – viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica (vezi Ioan 3:3, 5; Mat. 7:14, 21; 19:17, 29; 25:46).

Când L-am chemat pe Domnul și am crezut în El, viața lui Dumnezeu a fost împărțită în noi; această viață este împărăția lui Dumnezeu. Această viață nu doar ne califică să intrăm în împărăția lui Dumnezeu și să fim parte din ea, ci ea și este împărăția lui Dumnezeu. Viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica.

Trebuie să ne dăm seama că viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre nu doar ne întărește, ne alimentează și ne hrănește, ci este de fapt împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru este similar cu viața noastră omenească – cum putem defini viața noastră omenească? Este ea doar o structură ADN? Nu, viața omenească este întrupată în noi, iar când venim cu toții împreună, suntem totalitatea vieții omenești.

Viața lui Dumnezeu nu este doar un element organic, ci este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când vorbim despre împărăție, vorbim despre viața divină în totalitatea ei. Împărăția lui Dumnezeu este viața divină, iar această viață produce biserica.

Cu toate acestea, strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și nu mulți sunt cei ce o găsesc (Mat. 7:14).

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața să se miște, să stăpânească și să guverneze astfel încât viața să își îndeplinească scopul, iar acest domeniu este împărăția. Împărăția este un domeniu pentru ca viața divină să se miște și să facă lucruri.

Evanghelia aduce viața divină, iar această viață are un domeniu – care este împărăția; viața divină cu domeniul ei produce biserica (2 Tim. 1:10). Cu toții ar trebui să avem o înțelegere înălțată a ceea ce este biserica.

Este posibil să ne fi dat seama că biserica este cuprinsă și constituită din viața lui Dumnezeu, dar poate că nu am văzut-o într-o asemenea măsură că această viață este de fapt împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este domeniul în care Dumnezeu se mișcă și Își îndeplinește voia Sa.

Evanghelia împărăției produce biserica, deoarece împărăția este viața în sine, și biserica este rezultatul vieții (vezi Mat. 4:23; Fapte 8:12).

Când evanghelia împărăției a fost proclamată de Domnul, El a distribuit viața divină pentru a-i produce pe credincioși ca ei să fie oamenii împărăției, iar aceștia sunt adunați împreună pentru a deveni biserica. Biserica este rezultatul vieții și această viață este împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția este totalitatea vieții, iar această viață produce biserica. Dacă vrem să trăim în viața de biserică potrivită astăzi, trebuie să fim și în viața împărăției, experimentând viața împărăției.

Îți mulțumim Doamne Isuse că ne-ai regenerat cu viața Ta divină pentru a ne face parte din biserică. Aleluia, evanghelia împărăției aduce împărăția lui Dumnezeu, care este domeniul vieții divine, iar împărăția produce biserica. Fie ca să vedem că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să stăpânească și să guverneze, pentru ca viața să își îndeplinească scopul, iar această împărăție produce biserica. Amin, Doamne, vrem să trăim viața de biserică fiind în viața împărăției, experimentând viața împărăției în biserică!

Împărăția este realitatea bisericii; trăim viața împărăției în viața de biserică

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii; în afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică (Mat. 5:3; 16:18-19; Apoc. 1:4-6, 9). Nu vorbim de faptul că biserica este realitatea împărăției, ci că împărăția este realitatea bisericii.

Împărăția produce biserica, împărăția este realitatea bisericii.

După ce Domnul Isus a proclamat evanghelia împărăției în Matei 4, în capitolele 5-7 El a rostit un discurs lung despre constituția împărăției, împărăția lui Dumnezeu cu toate elementele, principiile și caracteristicile sale.

Aici vedem multe aspecte importante ale oamenilor împărăției, cine sunt ei în natura și în influența lor între ceilalți oameni, legea care îi guvernează, faptele lor drepte pe care ar trebui să le exercite, atitudinea față de bogățiile materiale, principiul în relația cu ceilalți, și terenul vieții și lucrării lor.

Acestea sunt diferite aspecte și caracteristici ale vieții împărăției trăite în realitate.

După ce primim evanghelia împărăției, suntem produși ca discipoli ai Domnului, constituenți ai împărăției lui Dumnezeu și membre ale bisericii, și ar trebui să etalăm calitățile și caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descrise în Matei 5-7.

În afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică; nu ar trebui să ne gândim că putem trăi viața de biserică prin faptul că ne adunăm împreună, cântăm ceva, citim câteva porțiuni ale cuvântului și ale slujbei, dar fără viața împărăției.

Împărăția este realitatea bisericii și putem trăi viața de biserică trăind viața împărăției. Realitatea împărăției cerurilor (Mat. 5-7) este conținutul vieții de biserică; fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Prin urmare, din moment ce viața împărăției rezultă în viața de biserică, când trăim în mod colectiv în viața împărăției, noi trăim spontan viața de biserică.

În Romani 14, după ce Pavel vorbește despre practicarea vieții de biserică în primirea credincioșilor prin exercitarea generalității și prin primirea lor chiar așa cum îi primește Dumnezeu, Pavel a spus în versetul 17 că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Dreptatea se referă la faptul de a fi strict cu noi înșine, trăirea unei vieți stricte înaintea lui Dumnezeu. Pacea este relația pe care o căutăm cu toți ceilalți credincioși ca membre în Trup. Bucuria este condiția pe care ar trebui să o avem înaintea lui Dumnezeu.

Aceasta este viața de biserică, care este viața împărăției; în viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, ceea ce înseamnă că trebuie să fim drepți față de noi înșine, pașnici cu ceilalți și plini de bucurie față de Dumnezeu.

Dacă vrem să avem realitatea împărăției ca și conținut al vieții noastre de biserică, trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca viață și ca rezervă de viață; prin distribuirea Dumnezeului Triunic în ființa noastră, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră.

Trebuie să ne deschidem zilnic Domnului, să Îl savurăm, să chemăm numele Său, să rămânem în prezența Sa, să avem părtășie cu El și să Îi permitem să lucreze în noi pentru a-Și distribui tot ceea ce este El, tot ceea ce are, tot ceea ce a făcut, și tot ceea ce face El în ființa noastră.

Rezultatul spontan a acestei distribuiri este viața împărăției, și această viață a împărăției va fi viața noastră de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Ne deschidem Ție, chemăm numele Tău și vrem să rămânem în prezența Ta, să avem părtășie cu Tine și să-Ți permitem să lucrezi în noi pentru a distribui tot ceea ce ești și ai făcut în ființa noastră. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină pentru ca noi să trăim viața împărăției în viața de biserică. Fie ca viața noastră să fie strictă față de noi înșine, pașnică față de ceilalți și plină de bucurie înaintea lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom brings forth the Church and the Kingdom is the Reality of the Church (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca popor al împărăției noi facem faptele noastre drepte în duh în secret pentru a-I face plăcere Tatălui

27/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Conform cu Matei 6, principiul nostru ca popor al împărăției este acela că ei trăiesc o viață ascunsă, fără să-și îndeplinească faptele drepte în fața oamenilor, ci în secret pentru a-I face plăcere Tatălui, căci Tatăl vede în secret și răsplătește în secret.

Trăirea noastră ca popor al împărăției astăzi, cei care trăiesc în împărăția lui Dumnezeu, nu ar trebui să fie ceva doar la exterior și manifestat, adică nu ar trebui să facem fapte drepte doar pentru a fi văzuți de oameni.

Mai degrabă, ar trebui să învățăm din modelul Domnului Isus, văzut în Evanghelii, să petrecem mult timp în privat cu Dumnezeu și să ne rugăm.

Este mult mai ușor să facem o lucrare pentru Dumnezeu în exterior și să fim implicați în multe activități în biserică, decât să petrecem timp în privat cu Domnul.

Dar Domnul Isus nu a rămas niciodată la rezultatul miracolului pe care L-a făcut, ci mai degrabă, i-a trimis pe ucenici de acolo, a dat drumul mulțimilor și a plecat într-un loc secret pe munte pentru a se ruga în mod privat Tatălui.

Pentru a trăi o viață de om-Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să petrecem mult timp în secret cu Domnul, rugându-ne și având părtășie cu El în privat de mai multe ori pe parcursul zilei.

Trebuie să avem momente de rugăciune, iar momentele noastre cu Domnul ar trebui să fie în secret, nu în mod deschis sau public.

Este posibil să cunoaștem o mulțime de doctrine și învățături; este posibil să avem multă cunoștință din Scriptură; putem memora chiar și câteva versete din Biblie, dar dacă nu avem zilnic timp privat cu Domnul, viața noastră creștină este încă ceva exterior.

Ca popor al împărăției, cei regenerați pentru a trăi în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să “urcăm pe munte” și să ne rugăm, adică trebuie să intrăm în camera noastră privată și să petrecem mult timp în secret cu Domnul.

Alocăm timp pentru multe lucruri pe parcursul zilei și facem tot posibilul să ne programăm activitățile zilnice în funcție de ceea ce credem că este important și de ceea ce are prioritate. Cea mai mare prioritate ar trebui să fie timpul nostru cu Domnul; trebuie să venim la Domnul așa cum suntem, să ne deschidem Lui, să Îl savurăm, să-I vorbim și să-L lăsăm să ne vorbească și să ne infuzeze.

Este posibil să avem nevoie să strigăm în fața Domnului, pentru ca El să ne mântuiască de moartea și stricăciunea noastră; trebuie să învățăm să ne golim de noi înșine în fața Domnului și să-L lăsăm să ne umple cu El Însuși.

Când suntem plini de Domnul și obținem răspunsurile Sale la problemele noastre, Îi putem permite să curgă din noi și, oriunde mergem, ducem împărăția lui Dumnezeu cu noi.

Este bine să petrecem timp cu sfinții și să ne rugăm, să citim cuvântul și să avem părtășie, dar acest timp nu trebuie să înlocuiască sau să fie mai presus de timpul nostru cu Domnul; timpul nostru secret cu Domnul, viața noastră ascunsă cu El, ar trebui să fie prioritatea noastră în viața noastră creștină.

Ca Popor al Împărăției, noi trăim o viață ascunsă și să ne îngrijim de prezența secretă și ascunsă a Tatălui

Principiul poporului împărăției este acela că ei trăiesc o viață ascunsă; ei nu își îndeplinesc faptele drepte înaintea oamenilor să fie văzuți și lăudați de ei, ci fac lucrurile în secret pentru ca să fie văzuți de Tatăl.

În Matei 6 ni se spune despre faptele drepte ale poporului împărăției, cum ar fi dăruirea (v. 2-4), rugăciunea (v. 5-15) și postul (v. 16-18), toate acestea trebuind să fie făcute în secret.

Ar trebui să dăruim în secret, căci Tatăl nostru ceresc vede în secret; ar trebui să ne rugăm în secret, pentru că Tatăl nostru care este în secret vede în secret; și ar trebui să postim în secret, căci postim pentru El și întru El.

De fapt, răsplata la care ar trebui să ne așteptăm pentru faptele noastre drepte ar trebui să fie Dumnezeul Triunic Însuși – atunci când postim, ne rugăm și dăruim în secret, Îl vom primi pe El ca răsplată și practicăm aceste lucruri prin El ca viață a noastră.

În ceea ce privește fiecare din aceste trei ilustrații, Domnul a folosit cuvântul “secret” (vezi v. 4, 6, 18); Tatăl nostru se află în secret, El vede în secret și El ne răsplătește la momentul Său și în calea Sa în secret.

Ca popor al împărăției din împărăția cerească a Domnului, în calitate de copii ai Tatălui ceresc, trebuie să trăim și să ne îngrijim de prezența secretă și ascunsă a Tatălui.

Vederea Tatălui ceresc în secret trebuie să fie un stimulent pentru a face faptele noastre drepte în secret; nu ar trebui să facem lucruri pentru ca alții să le vadă și să ne laude, ci mai degrabă, ar trebui să facem lucrurile în secret înaintea Tatălui nostru și ar trebui să așteptăm răsplata și aprecierea numai de la El.

Când și cum ne va răsplăti Tatăl, depinde de El; El ne poate răsplăti în această epocă (2 Cor. 9:10-11) sau în epoca următoare (Luca 14:14), noi doar trebuie să ne îngrijim de trăirea unei vieți ascunsă cu Domnul și să ne îngrijim de prezența secretă și ascunsă a Tatălui.

Ne putem încuraja unii pe alții să funcționăm în cadrul întâlnirilor, dar chiar și funcția noastră în întâlniri prin profeție, împărtășire, recitarea cuvântului și imnurile nu ar trebui să fie doar exterioare, ca un spectacol; mai degrabă, ar trebui să petrecem mai mult timp în secret cu Domnul, având o viață ascunsă cu El.

Trebuie să prindem rădăcini în jos în Cristos, petrecând mult timp singuri cu El și în cuvântul Său pentru a fi infuzați cu El și saturați cu elementul Său, iar apoi va avea loc o manifestare în exterior și această manifestare va fi pentru gloria lui Dumnezeu.

Ar trebui să încercăm mereu să facem lucrurile care Îi fac plăcere lui Dumnezeu și sunt drepte pentru om într-un mod secret, căci viața noastră este o viață ascunsă cu Domnul, pentru că ne îngrijim nu de ceea ce văd și apreciază alții la noi, ci de prezența secretă și ascunsă a Tatălui.

Doamne Isuse, Te iubim. Iubim să petrecem timp cu Tine în secret și să Te căutăm în secret. Salvează-ne, Doamne, din a face lucrurile într-un mod exterior ca o paradă pentru Tine sau în numele Tău. Salvează-ne de orice ipocrizie sau afișare exterioară. Fie ca să trăim zilnic o viață ascunsă cu Domnul, având mult timp secret și privat cu El și îngrijindu-ne de prezența secretă și ascunsă a Tatălui. O, Doamne Isuse, Tu ești singura noastră răsplată; vrem să câștigăm mai mult din Tine, să Te introduci mai mult în noi și să Te lăsăm trăiești din noi mai mult pentru gloria Tatălui!

Să nu facem faptele noastre drepte în carne, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui

În lumea de astăzi, mulți oameni doresc ca alții să știe despre ei cât de mult au dăruit pentru o cauză bună, cât de mult s-au angajat să dea pentru cutare lucru bun sau cutare cauză bună și cât au donat pentru cutare lucru. Aceasta este vanitatea vieții care se găsește în carnea omului și în sinele său.

Chiar și în creștinătate, sunt mulți care sunt lăudați pentru cât au donat, iar suma pe care au donat-o este menționată împreună cu numele lor pe placa din clădirea bisericii.

Dar Domnul Isus ne-a spus clar că, atunci când dăm, mâna stângă nu trebuie să știe ce face mâna dreaptă, căci dăruirea noastră este în secret.

Ca popor al împărăției, trebuie să trăim într-un duh golit și umil și să umblăm într-o inimă pură și ingenuă sub stăpânirea cerească a împărăției; ca atare, nu avem voie să facem nimic în carne pentru lauda omului, ci trebuie să facem toate lucrurile în duh pentru a-I face plăcere Tatălui nostru ceresc.

Cu toții avem ceva în interiorul nostru mai rău decât mânia sau pofta – avem sinele și carnea, care se manifestă nu numai în moduri negative, ci și în moduri aparent pozitive, cum ar fi înfăptuirea faptelor drepte nu în secret, ci în public.

Domnul a folosit ilustrațiile postului, rugăciunii și dăruirii pentru a ne arăta faptul că carnea și sinele omului caută gloria proprie, astfel încât oamenii fac fapte drepte în public și înaintea oamenilor ca să fie lăudați de către ei.

Dar noi, ca popor al împărăției, nu trebuie să facem faptele noastre drepte în carne, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui și a nu ne etala în fața oamenilor. Ceea ce facem în secret doar noi știm, și Dumnezeu care vede în secret știe.

Efectul faptului de a face faptele noastre drepte în secret este acela că sinele și carnea sunt omorâte; dacă oamenilor din societate și chiar din creștinătatea degradată nu le este permis să facă paradă din faptele lor drepte, ei nu le vor face; sinelui îi place să fie glorificat și carnea iubește să fie privită.

Când ne rugăm, dăruim și postim în secret, făcând acest lucru în duh, Îi va face plăcere Tatălui, suntem răsplătiți nu de om, ci de Dumnezeu, care vede ceea ce facem în secret.

Efectul faptului de a face faptele noastre drepte în secret este acela că sinele și carnea sunt omorâte, iar noi trăim o viață ascunsă cu Domnul, pentru a-I face plăcere și pentru a fi răsplătiți de El.

Trăirea vieții împărăției nu este ceva exterior pentru a fi etalat și pentru ca oamenii să vadă; este ceva interior, ascuns și în secret cu Tatăl nostru ceresc, astfel încât Tatăl să vadă și să răsplătească.

Un principiu de bază referitor la faptele noastre drepte este acela că niciodată nu ar trebui să facem paradă din noi înșine; pe cât posibil, ar trebui să ne ascundem, să stăm acoperiți și să facem lucrurile în secret.

Dacă postim, nu ar trebui să-i lăsăm pe ceilalți să știe prin faptul că ne afișăm, nici nu ar trebui să ne desfigurăm fața sau să ne etalăm o înfățișare tristă; mai degrabă, postul nostru ar trebui să fie în secret pentru a-I face plăcere Tatălui.

Funcționarea noastră în întâlnire nu ar trebui să fie o paradă a ceea ce știm sau înțelegem, și nu ar trebui să fie făcut nici pentru ca alții să ne vadă și să ne aprecieze; mai degrabă, ar trebui să avem mult timp în secret cu Domnul, să fim umpluți cu El și să se reverse ceea ce El ne-a vorbit și a făcut în noi la întâlnire.

Ar trebui ca pur și simplu să facem faptele noastre drepte în prezența lui Dumnezeu, nu în carne, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui.

Când dăruim în secret, ne rugăm în secret și postim în secret, atunci când facem faptele noastre drepte în secret, credem că Tatăl nostru ceresc vede în secret și ne va răsplăti în secret, căci căutăm să Îi facem plăcere Tatălui.

Doamne Isuse, nu vrem să facem faptele noastre drepte în carne și în exterior pentru ca ceilalți să ne vadă, ci în duh și în secret, pentru a-I face plăcere Tatălui și să fim răsplătiți de Tatăl. Fie ca să trăim într-un duh golit și umil și să umblăm într-o inimă curată și ingenuă sub stăpânirea cerească a împărăției. Doamne, fie ca să Te căutăm în secret, să dăruim în secret, să postim în secret și să ne rugăm mult în secret, ca să-I facem plăcere Tatălui și să nu căutăm nici o glorie de la oameni. Fie ca să ne dăm seama că nu putem face nimic în carne pentru lauda oamenilor, ci să facem toate lucrurile în duh pentru plăcerea Tatălui nostru ceresc!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Kingdom People we do our Righteous Deeds in Spirit in Secret to Please the Father (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să învățăm de la Domnul Isus să petrecem timp în secret cu Dumnezeu ca să ne rugăm în mod privat

26/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cu toții trebuie să învățăm de la Domnul Isus să petrecem timp în secret cu Dumnezeu pentru a ne ruga în mod privat.

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit asupra subiectului “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la tema “Să trăim viața împărăției trăind o viață ascunsă.”

În mod special astăzi vrem să vedem modelul Domnului Isus care, ca Om în carne (care a fost primul om-Dumnezeu), a căutat să aibă mult timp privat cu Tatăl în rugăciune și a mers de mai multe ori pe munte să se roage în mod privat.

Când ne gândim la împărăția lui Dumnezeu, s-ar putea să nu asociem trăirea împărăției cu timpul nostru privat cu Domnul, dar pentru a trăi viața împărăției astăzi trebuie să trăim o viață ascunsă cu Domnul.

Împărăția lui Dumnezeu nu este la vedere ca alții să o vadă; împărăția nu se află aici în manifestarea sa la exterior, ci în realitatea sa din interior. Aceasta înseamnă că astăzi Îl savurăm pe Domnul, Îl experimentăm, Îl trăim și avem multe experiențe cu El, în principal în interior, nu pentru manifestarea sau afișarea exterioară.

Pentru ca noi să trăim o viață ascunsă cu Domnul, trebuie să privim la modelul Domnului Isus care, deși era un om-Dumnezeu și Îl avea pe Dumnezeu trăind și fiind manifestat în El, totuși a căutat să se roage și să petreacă mult timp în rugăciune cu Tatăl în mod privat.

Așa cum spune Isaia 37:31, noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să prindem rădăcini în jos, petrecând mult timp cu Domnul în mod intim și privat, iar apoi vom aduce rod în sus. Aducerea de rod și manifestarea lucrărilor noastre vine din timpul petrecut în mod interior, amănunțit, privat și personal cu Domnul.

Săptămâna aceasta vrem să vedem mai întâi cum Domnul Isus a trăit o astfel de viață ascunsă în rugăciune cu Tatăl, apoi cum noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să trăim o viață ascunsă în faptele noastre drepte înaintea oamenilor.

În al treilea rând, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se ascunde, și în cele din urmă, modul în care viața împărăției este o viață care poate prinde rădăcini în jos și să aducă rod în sus.

Fie ca să ne deschidem Domnului ca să fim eliberați de orice gândire religioasă și naturală legată de împărăția lui Dumnezeu, astfel încât să putem învăța din modelul Domnului Isus să trăim o viață ascunsă cu Domnul, petrecând mult timp în mod privat și personal cu Domnul.

Să învățăm din modelul Domnului care a trăit o viață ascunsă atunci când S-a urcat pe munte în privat ca să Se roage

În Matei 14:23, după ce Domnul Isus i-a hrănit pe cei cinci mii de bărbați (ne mai luând în calcul femeile și copiii), El nu a rămas în cadrul sau gloria acestui miracol, ci mai degrabă i-a trimis pe ucenici pe partea cealaltă a mării, a dat drumul mulțimii, și S-a dus să se roage.

Trebuie să învățăm din modelul Domnului Isus care a trăit o viață ascunsă atunci când S-a urcat pe munte în privat ca să Se roage (Matei 14:23; Luca 6:12).

Pentru a putea trăi în împărăția lui Dumnezeu viața de om-Dumnezeu, trebuie să avem momente private cu Domnul, momente pe care nimeni nu le știe și nu le vede, și trebuie să ne rugăm Tatălui nostru ceresc care se află în secret; trebuie să avem o viață secretă cu Tatăl.

Domnul nu a rămas la miracolul pe care tocmai l-a făcut, ci a plecat de la ei în privat pentru a fi cu Tatăl pe munte în rugăciune (Mat. 14:14-23).

Dacă noi am fi fost cei care am fi înfăptuit un miracol, ne-am fi lăfăit în gloria acestui miracol și le-am fi cerut celorlalți să mărturisească ce a făcut Dumnezeu pentru ei… dar Domnul i-a obligat pe discipolii Săi să se urce în barcă și să meargă înaintea Sa pe partea cealaltă, în timp ce a dat drumul mulțimii de oameni.

Apoi, S-a urcat pe munte să Se roage, iar când s-a făcut noapte, El era acolo singur.

Domnul Isus i-a obligat (un cuvânt puternic, indicând faptul că El a vrut ca ei să plece pentru ca El să facă ceva în privat) pe discipoli să-L lase astfel încât să aibă mai mult timp să se roage în mod privat Tatălui.

Domnul Isus, omul-Dumnezeu, avea nevoie să aibă un timp privat cu Tatăl. El nu a venit doar să învețe sau să facă miracole – El a venit să stabilească un model de Om al rugăciunii, un Om care a petrecut mult timp în secret și în privat cu Tatăl în rugăciune.

Avem oare această dorință de a avea mai mult timp cu Domnul în mod personal și în privat? Dacă Domnul a avut o astfel de dorință și El este în noi, ar trebui să-I spunem Domnului:

Doamne, vreau să am mai mult timp pentru a mă ruga în mod privat Ție nu pentru propria mea spiritualitate, ci pentru a prinde rădăcini în jos și a aduce rod în sus pentru creșterea mea în viață, pentru creșterea noastră în viață, pentru creșterea și zidirea Trupului lui Cristos, pentru ca Tatăl să fie glorificat! Amin, Doamne, trebuie să ne facem mai mult timp pentru a ne ruga în mod privat Tatălui!

Domnul Isus avea nevoie să se roage în mod privat Tatălui Său care era în ceruri, pentru a fi una cu Tatăl și pentru ca El să-l poată avea pe Tatăl în tot ceea ce a făcut pe pământ pentru stabilirea împărăției cerurilor.

Domnul a dorit să fie una cu Tatăl în aducerea împărăției lui Dumnezeu și El a trăit împărăția prin faptul că trăia o viață ascunsă cu Tatăl.

El nu s-a dus într-un loc pustiu, ci pe munte, lăsând tot poporul – chiar și pe discipolii Săi – ca să fie singur pentru a-L contacta pe Tatăl.

Cu toții ar trebui să învățăm de la Domnul să-i lăsăm pe ceilalți oameni, în sensul de a ne pune timp deoparte pentru a petrece cu Domnul.

Trebuie să “urcăm pe munte”, să fim singuri cu Dumnezeu în rugăciune și să-L contactăm pe Domnul în mod personal și în privat.

Doamne Isuse, vrem să învățăm din modelul Tău, să ne punem deoparte mult timp pentru a petrece împreună cu Tatăl în rugăciune. Salvează-ne din a rămâne în succesul lucrării noastre pentru Tine sau de faptul de a fi descurajați de falimentele noastre; atrage-ne, Doamne, ca să petrecem mai mult timp cu Tine. Fie ca noi să fim cei care urcăm pe munte să ne rugăm, petrecând mult timp în secret doar cu Isus. Doamne, trebuie să petrecem mai mult timp cu Tine. Trebuie să avem un timp privat cu Domnul, pentru a putea prinde rădăcini în jos și să aducem rod în sus pentru glorificarea Tatălui în biserică!

Să învățăm să petrecem mult timp în secret cu Dumnezeu în mod privat pentru a ne ruga și a avea părtășie cu El

Trebuie să învățăm din modelul Domnului Isus, Cel care a trăit viața de om-Dumnezeu și care trăiește și în noi, ca să fim cu Tatăl, să urcăm pe munte și să petrecem timp în rugăciune, trăind astfel o viață ascunsă pentru împărăția lui Dumnezeu.

Este bine să ne rugăm cu alții și este atât de plăcut și încurajator să avem tovarăși cu care să-L urmăm pe Domnul; cu toate acestea, este bine ca adesea să ne rugăm singuri, petrecând mult timp în secret cu Domnul în mod privat pentru a ne ruga și a avea părtășie cu El.

Când ne rugăm cu alții, nu putem să Îl savurăm pe Domnul la fel de profund ca atunci când ne rugăm Domnului în mod privat; este bine să ne rugăm în colectiv, dar trebuie să ne rugăm în mod privat pentru a-L savura pe Domnul.

Cât timp ne punem deoparte în mod specific în fiecare zi pentru a ne ruga în mod privat Domnului și avem părtășie cu El?

Ca oameni ai împărăției, trebuie să avem o experiență de rugăciune în camera noastră privată, prin care Îl contactăm pe Tatăl nostru ceresc în secret, experimentăm o savurare secretă a Tatălui și să primim un răspuns secret din partea Tatălui.

Domnul Isus ne-a încurajat ca, atunci când ne rugăm, să intrăm în camera noastră privată, să închidem ușa în urma noastră și să ne rugăm Tatălui nostru ceresc care este în secret, iar Tatăl nostru care vede în secret ne va răsplăti.

Trăirea vieții împărăției astăzi înseamnă că trăim o viață ascunsă cu Domnul, prin faptul că petrecem mult timp în secret cu Domnul în mod privat pentru a ne ruga și a avea părtășie cu El.

Când petrecem timp cu Domnul în mod privat, îndepărtând orice distragere (inclusiv telefonul nostru), vom avea senzația cât de intim este El pentru noi și cât de aproape suntem de El.

Cu toții trebuie să învățăm să “dăm drumul mulțimilor” prin faptul că ne lăsăm familia, prietenii și chiar sfinții din biserică să meargă la un nivel mai înalt pe un “munte înalt” pentru a petrece mult timp în secret cu Domnul pentru a se ruga și a avea părtășie în mod privat.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să ne separăm de toată lumea și să mergem pe ideea că “suntem doar noi și Domnul”; mai degrabă, trebuie să învățăm de la Domnul Isus ca în mod regulat să ne punem timp în privat pentru a ne ruga Tatălui.

Trebuie să mergem mai sus, departe de lucrurile pământești, separați de mulțime, pentru a fi alături de Dumnezeu și de Tatăl nostru în mod privat și în secret pentru a avea o părtășie intimă cu El.

Biblia nu ne spune pentru ce S-a rugat Domnul atunci când a urcat pe munte cu Tatăl, dar ne spune că Domnul avea obiceiul să facă acest lucru.

Ne-ar putea plăcea să stăm pe telefon și să avem un timp de veghere dimineața cu cineva sau să ne rugăm cu companionii noștri, dar cum ar fi să petrecem timp privat cu Domnul în rugăciune?

În timp ce învățăm să trăim în realitatea împărăției cerurilor, trebuie să avem un loc privat și un timp privat cu Domnul, un loc în care să putem merge să fim cu Domnul în mod privat, permițându-I să ne infuzeze cu El Însuși astfel încât să-i putem infuza pe alții cu El.

John Wesley, de exemplu, atunci când și-a construit casa, s-a asigurat să facă o cameră privată, astfel încât să poată intra în acea cameră și să petreacă timp cu Dumnezeu în mod personal și privat.

Este posibil să nu avem o cameră privată în casa noastră, dar putem găsi un loc în care să fim privați și intimi cu El și putem să ne deschidem Lui, să ne rugăm, să chemăm numele Său și să Îi permitem să ne vorbească.

Cât timp ar trebui să petrecem cu Domnul? Cinci minute ar putea să nu fie suficiente; este bine să petrecem cincisprezece minute, douăzeci de minute, treizeci de minute și chiar o oră cu Domnul. Ar trebui să ne străduim să petrecem cel puțin treizeci de minute în privat cu Domnul, deschizându-ne ființa către El pentru a fi umpluți în duh și să ne rugăm cu cuvântul lui Dumnezeu.

Desigur, ar trebui să petrecem fiecare minut din fiecare zi în prezența Sa și să învățăm să ne rugăm neîncetat, dar ar trebui să ne stabilim în mod specific timpul pentru rugăciune și părtășie zilnică cu Domnul în mod privat.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să petrecem timp în secret cu Tine în mod privat ca să ne rugăm și să avem părtășie. Salvează-ne din faptul de a ne baza doar pe întâlnirea cu sfinții sau pe rugăciunea cu ceilalți pentru a Te contacta. Fie ca să avem un loc privat în care să ne facem timp să petrecem timp cu Tine în mod personal și intim pentru a fi infuzați cu Tine și umpluți cu Duhul Tău. Amin, Doamne, vrem să trăim în realitatea împărăției astăzi, dând drumul mulțimilor (familia noastră, prietenii noștri și sfinții) și să mergem la un nivel mai înalt pe un munte înalt, să petrecem timp privat cu Tatăl pentru a avea părtășie intimă cu El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learning from the Lord Jesus to spend Time in Secret with God Privately to Pray (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 2 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos ca sămânța vieții care e semănată și se dezvoltă în credincioși

21/08/2019 by Credincios in Cristos 7 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine pentru ca această viață să-și îndeplinească scopul; împărăția lui Dumnezeu este Cristos Însuși, ca sămânța vieții semănată în noi și care se dezvoltă într-un domeniu peste care Dumnezeu guvernează ca împărăție a Sa în viața Sa divină.

Împărăția lui Dumnezeu nu este doar sfera sau domeniul stăpânirii și guvernării lui Dumnezeu; ea este viața divină care vine în noi, ne regenerează și crește în noi pentru a deveni un domeniu peste care Dumnezeu poate guverna în viața Sa divină.

Guvernarea lui Domnul peste noi nu este o chestiune exterioară, ci un lucru legat de capacitatea înnăscută a vieții divine. Viața noastră creștină și viața noastră de biserică ar trebui să fie direcționate din ce în ce mai mult de capacitatea înnăscută a vieții divine, care nu este altceva decât Dumnezeu Însuși care crește în noi.

Calea de a vedea împărăția lui Dumnezeu este nașterea din nou, iar calea de a intra în împărăție este prin pocăință și crezând în Domnul Isus. Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu observație; oamenii nu pot spune că o văd aici sau acolo, deoarece împărăția este ceva interior, ceva spiritual.

Cu toate acestea, de multe ori suntem distrași de lucrurile exterioare și dorim ceva vizibil și tangibil. Când El a venit, Domnul Isus Însuși a fost împărăția și, ca Duh, El este în duhul nostru ca împărăția lui Dumnezeu – acest lucru este lăuntric, ascuns și spiritual.

Când ne-am născut din nou, când ne-am născut din apă și din Duh (Ioan 3:3, 5), am intrat într-un domeniu nou, domeniul speciei divine și în acest domeniu sunt toate lucrurile divine.

În domeniul speciei divine – care este împărăția lui Dumnezeu – Îl putem cunoaște pe Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu, Îl experimentăm pe Dumnezeu, Îl trăim pe Dumnezeu și Îl exprimăm pe Dumnezeu, căci avem viața și natura Sa divină.

Dumnezeu ne-a creat în imaginea Sa și conform asemănării Sale și El Însuși a devenit ca unul dintre noi; Dumnezeu a devenit om pentru ca El să intre în specia umană, iar prin regenerare și transformare devenim Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, pentru ca omul să intre în specia divină. Ce minunat!

Toți credincioșii autentici în Cristos de pe pământ sunt o specie diferită de oameni, o rasă diferită – ei nu sunt doar oameni și nu doar divini, ci divin-umani și umani-divini, pentru că ei sunt oameni-Dumnezeu în Cristos! Aleluia!

Am intrat în domeniul divin – domeniul speciei divine – prin faptul că credem în Cristos pentru a fi născuți din Dumnezeu, și suntem oameni-Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu! Aleluia!

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine pentru ca această viață să își îndeplinească scopul

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine pentru ca această viață să se miște, să funcționeze, să conducă și să guverneze, pentru ca viața divină să-și îndeplinească scopul (vezi Mat. 6:13; Ioan 3:3, 5, 15-16).

Fiecare viață funcționează, se mișcă, stăpânește, guvernează și are un scop; viața plantelor funcționează și se mișcă în fiecare plantă pentru a-și îndeplini scopul, și cu atât mai mult viața divină funcționează și se mișcă și guvernează în noi pentru a-și îndeplini scopul.

Predicarea Evangheliei Îl aduce în noi pe Dumnezeu ca viață, iar această viață – odată primită de noi – devine o împărăție, împărăția lui Dumnezeu.

Când L-am primit pe Domnul, am primit împărăția lui Dumnezeu și această împărăție din noi este un domeniu pentru ca viața divină să lucreze, să se miște, să stăpânească și să guverneze, pentru ca viața să își îndeplinească scopul.

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții – împărăția este viața lui Dumnezeu Însuși, iar această viață produce biserica, unde credincioșii în Cristos practică trăirea în împărăția lui Dumnezeu.

Oricât de mult am învățat despre împărăție, nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu; intrarea în împărăție nu este o înțelegere mentală sau chiar dorința noastră de a face acest lucru, ci regenerarea.

Singurul mod în care putem intra în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine este prin pocăință și primirea vieții divine. Prin faptul că ne pocăim, recunoaștem că greșim și avem o schimbare în conceptul nostru; primind pe Domnul, Îl primim pe Dumnezeu ca viață pentru a-L câștiga pe Dumnezeu Însuși.

Viața divină pe care o primim prin regenerare nu este stagnantă; este o viață curgătoare, chiar un râu de apă a vieții. Așadar, trebuie să facem loc în ființa noastră ca această viață să se miște, să lucreze și să guverneze tot timpul.

Viața divină din noi poate vrea să facem anumite lucruri, să mergem în anumite locuri, să spunem anumite lucruri și chiar să ne mutăm într-un anumit loc pentru mărturia Domnului; așadar, trebuie să cooperăm cu viața divină din noi, pentru ca viața să își îndeplinească scopul.

Viața divină din noi crește, se răspândește, se mișcă, lucrează, stăpânește și guvernează în noi. Prin regenerare și botez am fost eliberați de sub autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde suntem guvernați de dragoste, lumină și viață.

Acum, în împărăția lui Dumnezeu, nu mai suntem stăpâniți de sine sau de carne, ci de Dumnezeu în viața Sa divină din noi.

Deci trebuie să-L întrebăm pe Domnul: Doamne, ce mă guvernează cu adevărat? Este cumva dispoziția sau cultura mea cea care îmi guvernează viața și traiul de zi cu zi? Este oare viața divină din duhul meu factorul guvernator și conducător în fiecare aspect al vieții mele omenești?

Dacă suntem onești cu Domnul, ne vom da seama că nu suntem sub conducerea vieții divine în fiecare aspect al vieții noastre; Domnul vrea să ne aducă în punctul în care ființa noastră interioară este condusă și guvernată de către El, pentru ca El să Își îndeplinească scopul.

El vrea să aibă libertatea să facă tot ce vrea în viața divină din și prin Trup. Împărăția lui Dumnezeu este un organism constituit cu viața lui Dumnezeu ca domeniu al vieții pentru stăpânirea Sa, în care El guvernează prin viața Sa și Se exprimă pe Sine Însuși ca Trinitate Divină în viața divină (v. 5; 15:1-8, 16, 26).

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai adus în domeniul vieții divine în care această viață se poate mișca, lucra și guverna în noi, pentru ca viața să-și îndeplinească scopul. Aleluia, Dumnezeu ca viață a intrat în duhul nostru, iar acum El se răspândește în fiecare parte a ființei noastre pentru a răspândi și dezvolta împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca viața divină să fie factorul conducător al ființei noastre; fie ca ființa noastră interioară să fie condusă și guvernată de Tine, pentru ca Tu să Îți îndeplinești scopul în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos ca sămânța vieții care este semănată și se dezvoltă în credincioși

Domnul Isus a spus în Mat. 4:26-27 că împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânța pe pământ, iar această sămânță crește și se dezvoltă.

Aceasta se referă la faptul că împărăția lui Dumnezeu este Cristos Însuși ca sămânța vieții semănată în noi, credincioșii Săi și poporul Său ales; această sămânță crește și se dezvoltă într-un domeniu peste care Dumnezeu stăpânește ca împărăția Sa în viața Sa divină (vezi Luca 4:43; 8:5, 10; 17:20-21; Marcu 4:3, 26-29).

Discipolii din Fapte 1 tot Îl întrebau pe Domnul dacă El va aduce împărăția lui Dumnezeu la modul exterior în acel moment, pentru a răsturna Imperiul Roman și pentru a restaura împărăția lui Israel.

Dar nu acest lucru vrea să facă Domnul în această epocă; El nu a venit ca să răstoarne guvernul omenesc sau ca să conducă o revoluție – El a venit ca să fie Semănătorul care Se semănă pe Sine Însuși ca sămânța împărăției în inimile discipolilor Săi.

Cristos a venit atât ca împărat, cât și ca împărăția lui Dumnezeu, și El Se seamănă pe Sine Însuși ca sămânța împărăției în noi pentru a crește în noi și se dezvoltă pentru a deveni un domeniu peste care Dumnezeu poate guverna și stăpâni în viața Sa divină.

Când această sămânță crește și se dezvoltă, aceasta va fi realitatea împărăției, și când această realitate este dezvoltată și biserica este zidită, Cristos se va întoarce în glorie și va guverna pe pământ.

Împărăția lui Dumnezeu este o Persoană minunată – Domnul Isus Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic (vezi Col. 2:9).

Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu observație, nu este exterioară; împărăția lui Dumnezeu era printre cei din vremea Domnului Isus și este în noi astăzi ca credincioși în Cristos.

Oriunde este Cristos, acolo este și împărăția lui Dumnezeu (Luca 17:20-21); El a intrat în noi și El Se extinde și crește în noi.

Cristos ca sămânța împărăției lui Dumnezeu vrea să se răspândească în mintea noastră și să o reînnoiască până când mintea noastră devine mintea lui Cristos.

Cu toții trebuie să avem o viață personală, privată, secretă și în continuă creștere cu Domnul, pentru a putea da acestei Persoane posibilitatea de a Se răspândi pe Sine Însuși ca împărăție în toate părțile noastre interioare.

Domnul Isus este sămânța împărăției lui Dumnezeu pentru a fi însămânțat în poporul ales al lui Dumnezeu și pentru a se dezvolta în domeniul guvernator al lui Dumnezeu (Marcu 4:26-29).

Sămânța împărăției trebuie să crească în noi, în inima noastră, prin Cristos care Se răspândește în inima noastră. Trebuie să fim întăriți cu putere prin Duhul în omul interior, astfel încât Cristos să Se răspândească în inima noastră făcându-Și casa în noi (Efes. 3:14-19).

El nu vrea ca să fie limitat doar la duhul nostru; dacă El rămâne doar în duhul nostru, noi Îl limităm, devenim o închisoare pentru El. Trebuie să învățăm să ne deschidem întreaga ființă către Domnul, dându-I permisiunea de a atinge fiecare parte a inimii noastre, iar El Se va dezvolta și va crește în noi pentru a fi domeniul guvernator al lui Dumnezeu în inima noastră.

Această Persoană minunată, Isus Cristos ca sămânța împărăției și împărăția însăși, vrea să se răspândească și să stăpânească în inima noastră și El ne va călăuzi inima. Fie ca să-L lăsăm să crească și să Se dezvolte în noi!

Împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine este viața de biserică de astăzi, în care trăiesc credincioșii devotați (Rom. 14:17), și se va dezvolta în împărăția viitoare ca răsplata moștenirii (Gal. 5:21; Ef. 5:5) pentru sfinții biruitori din mileniu (Apocalipsa 20:4, 6).

În cele din urmă, această împărăție va fi finalizată în Noul Ierusalim ca împărăția eternă a lui Dumnezeu – un domeniu etern al binecuvântării veșnice a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți cei răscumpărați ai lui Dumnezeu să savureze în cerul și pământul cel nou pentru eternitate (vezi Apoc. 21:1-4; 22:1-5). Aleluia!

Aleluia, împărăția lui Dumnezeu este Cristos ca Semănătorul care se seamănă pe Sine Însuși ca sămânța împărăției în inima noastră, pentru a Se dezvolta într-un domeniu peste care Dumnezeu poate stăpâni ca împărăția Sa în viața Sa divină! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine și să-Ți dăm mai mult teren în ființa noastră pentru ca Tu să Te răspândești, să lucrezi, să Te miști și să operezi, astfel încât să existe un domeniu care se dezvoltă în noi – împărăția lui Dumnezeu. Fie ca noi să creștem zilnic în viața divină pentru dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în viața de biserică ca realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom of God is Christ as the Seed of Life Sown and Developing in the Believers (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu ca domeniul speciei divine când suntem născuți din Dumnezeu

20/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine, domeniul în care se află toate lucrurile divine; pentru a intra în acest domeniu, trebuie să fim născuți din Dumnezeu, născuți din apă și din Duh, regenerați cu viața divină.

Împărăția lui Dumnezeu se referă nu doar la guvernarea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, ci cu atât mai mult la domeniul vieții divine, domeniul speciei divine. Este adevărat că Dumnezeu guvernează în împărăția Sa, dar modul în care El guvernează nu este ca un dictator în modul exterior, ci ca viața celor din împărăția lui Dumnezeu în interior.

În mod obiectiv și exterior, putem spune că împărăția lui Dumnezeu este guvernarea și stăpânirea lui Dumnezeu asupra omului și asupra tuturor lucrurilor; în mod subiectiv și interior, împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine și, pe măsură ce acest domeniu se dezvoltă, Dumnezeu stăpânește în interiorul nostru.

La fel cum există o împărăție a plantelor în care toate plantele au viața plantelor, nefiind neapărat stăpânite de vreo super-plantă, ci pur și simplu având viața plantelor pentru a trăi în împărăția plantelor, așa este împărăția lui Dumnezeu.

La fel cum există împărăția animalelor unde există o mulțime de animale, fiecare în funcție de felul lor, fiecare având viața animală, și nu există un animal mai mare printre ele care să le conducă pe toate, ci pur și simplu trăiesc viața animală, așa este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine.

La fel cum există împărăția umană unde toți oamenii au viața omenească, cea mai înaltă viață creată, și pentru a intra în această împărăție trebuie să te naști ca om, tot așa este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine.

Intenția lui Dumnezeu, așa cum este văzută în Biblie, nu este să domnească asupra omului în modul exterior, ci să intre în om ca viață, să se răspândească și să se dezvolte în om și să devină un domeniu în care El poate stăpâni și guverna.

Dumnezeu stăpânește și guvernează nu prin autoritate exterioară, ci prin abilitatea înnăscută a vieții divine.

Guvernarea lui Dumnezeu asupra noastră nu este o chestiune exterioară, ci viața divină din interior are o capacitate care, pe de o parte, ne saturează cu viața lui Dumnezeu și ne conformează imaginii lui Cristos, iar pe de altă parte, Îl întronează pe Dumnezeu în ființa noastră.

Fie ca noi să trăim în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine, domeniul speciei divine, și fie ca să permitem Domnului să crească în noi, să Se răspândească în noi, să ne satureze, să ne conformeze imaginii Sale și să stăpânească asupra noastră.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu, fiind născuți din Dumnezeu pentru a intra în domeniul speciei divine

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine, un domeniu în care sunt toate lucrurile divine; pentru ca noi, în calitate de ființe umane, să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne naștem din Dumnezeu pentru a intra în domeniul speciei divine.

Nicodim, un fariseu care căuta să afle adevărul, a venit noaptea la Domnul și a întrebat despre împărăția lui Dumnezeu; Domnul i-a spus clar că, pentru a vedea împărăția lui Dumnezeu, el trebuie să se nască din nou, iar pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, el trebuie să se nască din apă și din Duh (Ioan 3:3, 5).

Nicodim a întrebat însă cum este posibil ca o persoană în vârstă să se nască din nou – poate oare el intra în pântecele mamei sale a doua oară și să se nască din nou? Dar Domnul se referea la nașterea din Dumnezeu, nu a omului; pentru ca omul să intre în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să se nască din apă și din Duh.

Ioan Botezătorul a predicat botezul pocăinței, iar Domnul Isus a venit să ne boteze cu Duhul și să ne dea Duhul.

“Apa” a fost conceptul de bază al slujbei lui Ioan Botezătorul, pentru ca oamenii să fie terminați în vechea creație; “Duhul” este conceptul de bază al slujbei lui Isus, pentru a germina oameni în noua creație.

Împreună, acestea două constituie conceptul de regenerare. A fi regenerați, a ne naște din nou, a fi născuți din apă și din Duh, înseamnă a fi terminați în vechea creație cu toate faptele noastre și a fi germinați în noua creație cu viața divină.

Modul în care noi ca oameni intrăm în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine este prin nașterea din Dumnezeu, prin regenerarea cu viața lui Dumnezeu.

Pentru a fi în domeniul divin este nevoie de viața divină; nici măcar nu putem vedea împărăția lui Dumnezeu dacă nu avem viața divină, cu atât mai puțin să intrăm în ea.

Slavă Domnului, Dumnezeul care ne-a creat în imaginea Sa și după asemănarea Sa (Gen. 1:26) într-o zi a devenit om pentru a intra în specia umană, iar omul astăzi poate deveni Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, prin regenerare pentru a intra în specia divină (Rom. 8:3; 1:3-4; Ioan 1:12-14).

Dumnezeu a devenit om pentru a intra în specia umană, și El a făcut o cale pentru ca omul să intre în specia divină prin pocăință (pentru a fi terminat în vechea creație) și regenerare (pentru a se naște din nou cu viața divină).

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine; ea este populată de oameni-Dumnezeu, cei care sunt oameni și Dumnezeu, cei care au atât viața omenească, cât și viața divină, și care învață să trăiască prin viața divină în viața lor omenească.

Motivul pentru care oamenii din lume nu pot înțelege sau vedea împărăția lui Dumnezeu este pentru că această împărăție se află într-un alt domeniu – nu este în domeniul minții, emoției, voinței sau cărnii noastre, ci domeniul duhului, domeniul divin.

Deci este nevoie de o altă naștere, o naștere din Dumnezeu cu viața divină; când ne naștem din Dumnezeu, începem să înțelegem lucrurile divine și trăim în domeniul speciei divine.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne aduce în domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu. Aleluia, prin pocăință și credința în Isus Cristos am intrat într-un alt domeniu – domeniul vieții divine, unde Dumnezeu este totul pentru noi. Doamne, ne exersăm duhul pentru a înțelege lucrurile divine și ne exersăm pentru a fi un singur duh cu Tine, astfel încât toate lucrurile divine să ne fie făcute reale. Îți mulțumim, Doamne, pentru privilegiul de a fi născuți nu din carne sau din voința omului, ci din Dumnezeu!

Credincioșii sunt născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu

Ioan 1:12-13 face o afirmație foarte puternică, care nu lasă nici o umbră de îndoială cu privire la regenerarea noastră: când Îl primim pe Domnul Isus Cristos atunci când credem în El, noi suntem născuți din Dumnezeu.

Când suntem regenerați, nu ne naștem din voința omului (a celor care ne-au predicat Evanghelia sau chiar propria noastră voință) și nici din voința cărnii, ci din Dumnezeu. Credincioșii în Cristos sunt născuți din Dumnezeu.

Când un om dă naștere la un bebeluș, acesta este un om; când o capră naște ceva, aceea este o capră. Când Dumnezeu naște ceva, acel lucru trebuie să fie Dumnezeu, având viața și natura Sa divină.

În regenerare, Dumnezeu naște Dumnezei; dar pentru a nu avea neînțelegeri teologice și pentru a nu fi prea mult, este mai bine să spunem că credincioșii în Cristos sunt născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu.

Biblia ne arată clar că Dumnezeu a devenit om pentru a intra în specia umană, iar omul devine Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, pentru a intra în specia divină (vezi Rom. 8:3; 1:3-4; Ioan 1:12-14)

Primul care a fost regenerat a fost Însuși Domnul Isus care, ca om în carne, a fost transfigurat pentru a fi Fiul lui Dumnezeu, conform Duhului sfințeniei, din învierea din morți.

Apoi, toți cei care cred în Domnul Isus sunt născuți din apă și din Duh (pocăință și regenerare) și fac parte din domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu.

Încă de la începutul Bibliei vedem că aceasta a fost intenția lui Dumnezeu de-a lungul istoriei; Dumnezeu a creat toate lucrurile după soiul lor, dar pe om nu l-a creat după soiul omului, ci conform imaginii și asemănării lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a creat pe om în imaginea Sa și conform asemănării Sale și l-a pus pe om în fața pomului vieții, astfel încât El ca viață să intre în om și să regenereze omul pentru a-l face pe om un om-Dumnezeu, parte din domeniul speciei divine.

Noi, credincioșii în Cristos de astăzi, cei care suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii Săi în viața și natura Sa, dar nu în Dumnezeirea Sa, suntem după soiul lui Dumnezeu mai mult decât a fost Adam.

Adam a avut doar înfățișarea exterioară a lui Dumnezeu fără realitatea interioară – viața divină, dar noi, în calitate de credincioși în Cristos, avem atât aspectul exterior al lui Dumnezeu, cât și viața divină din interior, pentru a fi realitatea noastră.

Realitatea vieții divine din interiorul nostru ne va transforma și ne va conforma imaginii Domnului în întreaga noastră ființă, duh, suflet și trup. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi credincioșii suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Aleluia, toți credincioșii autentici în Cristos sunt născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, pentru privilegiul de a fi născuți din Dumnezeu cu viața și natura Sa, astfel încât să fim oameni-Dumnezeu care trăiesc în domeniul speciei divine. Fie ca să vedem acest lucru, să trăim o viață de om-Dumnezeu, și să vorbim altora acest adevăr înalt, pentru ca mulți alții să se pocăiască, să creadă în Domnul și să intre în domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu.