evităm moartea spirituală

În calitate de credincioși în Cristos, Îl slujim pe Domnul ca soldați în biserică ca armata Domnului, pentru că slujirea noastră este un război pentru Cristos; luptăm lupta bună pentru interesele Domnului pe acest pământ și Îl lăsăm pe Domnul să ne supună voința pentru a o face puternică împotriva dușmanului să lupte împotriva oricărei morți. Amin!

Pe de o parte, suntem un învățător și un păstor, un păstor-învățător, iar pe de altă parte, suntem un soldat în armata lui Dumnezeu. Ca învățători, trebuie să fim slujitori buni ai lui Cristos Isus, cei care sunt hrăniți cu cuvintele credinței și care își exersează duhul pentru a-L trăi pe Cristos în viața noastră de zi cu zi pentru viața de biserică.

Un învățător în economia lui Dumnezeu nu este cineva care este instruit într-un seminar biblic și care cunoaște atât de mult Biblia încât să îi poată învăța pe alții. Mai degrabă, noi toți suntem învățători, pentru că îl avem pe Învățătorul, pe Cristos Însuși ca Duh, care trăiește în noi și ne supunem învățăturii Lui interioare, ungerii Lui. El ne învață din interior, El ne hrănește și noi învățăm să-L urmăm și să ascultăm de conducerea Lui.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul în Cuvântul Său, pe măsură ce ne scufundăm mai adânc în adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu și suntem constituiți cu adevărul, obținem un depozit bun din cuvintele sănătoase ale Domnului.

Acest depozit bun trebuie să fie păzit, mărit, îmbogățit și, de asemenea, administrat altora. Mulțumim Domnului că în viața de biserică avem cuvântul Domnului în fiecare zi; venim personal la Domnul în cuvântul Său și ne adunăm împreună pentru a profeți, pentru a vorbi pentru Domnul și pentru a-L lăsa pe Domnul să ne vorbească și prin noi.

Ce secret am găsit – duhul nostru omenesc, care este un duh de credință! Și duhul nostru ne este supus, adică ne putem exersa duhul pentru a-L contacta pe Domnul și ne putem exersa duhul pentru a vorbi ceea ce am auzit despre El! Avem același duh de credință conform căruia vorbim ceea ce vedem, auzim, savurăm și credem!

Când vorbim cu alții, nu le comunicăm doctrine și nici nu încercăm să-i învățăm despre învățăturile sănătoase din Cuvântul lui Dumnezeu. Mai degrabă, învățăm să-i păstorim în Domnul și să-i învățăm administrând ceva din bogățiile lui Cristos în ei.

Bogățiile lui Cristos sunt constituite în noi prin căutarea Domnului de către noi în mod sârguincios, savurându-L pe Domnul, studiind Cuvântul Său cu rugăciune și deschiderea către Domnul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât El să facă toate aceste lucruri reale pentru noi în experiența noastră.

Apoi, administrăm ceva din depozitul bun a cuvintelor sănătoase ale Domnului altora, vorbindu-le despre Cristosul pe care L-am savurat. Aleluia!

Îi slujim pe Domnul ca soldați în armata Domnului, pentru că slujirea noastră este un război pentru Cristos

În 2 Tim. 2:3-4 vedem că apostolii L-au slujit pe Domnul ca soldați; aceasta indică faptul că ei considerau slujirea lor o luptă pentru Cristos, la fel cum serviciul preoțesc era considerat un serviciu militar, o luptă (2 Tim. 2:3-4; Numeri 4:23, 30, 35; 2 Tim. 4:7).

În Vechiul Testament, în Num. 4, vedem că slujba preoțească este de la 30 de ani în sus și până la 50 de ani, pentru a face slujba în cortul întâlnirii. Cuvântul în ebraică pentru serviciu este și serviciu militar. În viziunea lui Dumnezeu, serviciul preot a fost un război, un serviciu militar.

Noi, credincioșii în Cristos, îi slujim Domnului ca soldați în armata Domnului; de fiecare dată când mergem să-L administrăm pe Cristos, suntem într-un război. Pe de o parte, îi slujim lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, luptăm împotriva dușmanului. Pe măsură ce zilele se întunecă în jurul nostru, ne aflăm într-un război.

Slujirea Domnului este sunetul trâmbiței pentru ca oștirea să meargă la război; a lupta războiul bun înseamnă a lupta împotriva diferitelor învățături ale disidenților și a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu conform slujbei apostolilor (1 Cor. 14:8; 1 Tim. 1:18; Numeri 10:9; Judec. 7:18).

Cei ce fac diviziuni sunt oameni negativi, care vorbesc lucruri diferite, chiar dau ca învățătură lucruri diferite. Fie ca noi să rămânem pe linia economiei lui Dumnezeu și să nu accentuăm nimic altceva decât economia eternă a lui Dumnezeu.

Vedem acest lucru în 1 Cor. 14:8, unde Pavel vorbea despre vorbirea în limbi, și deodată a spus: Căci, de asemenea, dacă trâmbița face un sunet nesigur, cine se va pregăti pentru luptă? Putem crede că a vorbi în limbi este ceva mic, dar aici Pavel spune că a accentua vorbirea în limbi este ca și cum a suna din trâmbiță și a da un sunet nesigur, așa că sfinții nu se pot pregăti pentru luptă. O, Doamne!

Dacă accentuăm ceva din Cuvântul lui Dumnezeu care este minor, nu în linia centrală a economiei lui Dumnezeu, scoatem un sunet incert. Trebuie să accentuăm ceea ce trebuie accentuat. Trebuie să existe trâmbița economiei lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică.

Lucrurile minore sunt de ajutor la locul lor și la momentul potrivit. Fie ca să avem discernământ cu privire la aceste lucruri, astfel încât să putem sluji Domnului ca soldați în armata Domnului, realizând că slujirea noastră este un război pentru Cristos.

Pentru ca noi să luptăm în lupta bună pentru interesele Domnului pe acest pământ, trebuie să înlăturăm toate încurcăturile pământești și să ne apucăm de viața eternă, fără a ne încrede în viața noastră umană (2 Tim. 4:7; 1 Tim. 6:12; conform cu 2 Cor. 5:4).

Niciun soldat nu poate sluji în armată dacă este încă încurcat cu lucrurile din această viață. Cuvântul pentru viață din 2 Tim. 2:4 este „bios”, referindu-se la viața umană, fizică. Trebuie să avem grijă de atâtea lucruri în viața noastră umană, dar dacă suntem implicați în aceste lucruri, nu putem sluji ca soldați în armata Domnului.

Pe măsură ce creștem în viața de biserică și ne asumăm atât de multe responsabilități legate de viața noastră umană, viața noastră de familie și viața noastră de muncă, avem tendința de a fi legați, încurcați și nu atât de împovărați pentru Domnul și interesul Său pentru pământ.

S-ar putea să ne căsătorim și apoi să avem copii, un loc de muncă solicitant și o viață de familie ocupată, iar disponibilitatea noastră pentru Domnul scade. Suntem încetiniți de aceste lucruri practice. Să ne rugăm ca Domnul să ne descurce din treburile acestei vieți.

Fie ca să nu permitem spinilor să sufoce cuvântul lui Dumnezeu și să ne împiedice creșterea în viață. Fie ca să ne ocupăm cu inima noastră pentru a fi eliberați de păcatele și plăcerile ascunse, eliberați de neliniștile acestei vieți și eliberați de traficul lumesc, astfel încât să fie blând pentru Domnul să crească și sămânța vieții să rodească în noi.

Să ne rugăm pentru noi înșine și pentru soțul și soția noastră ca Domnul să ne țină credincioși și sârguincioși să fim soldați în armata Domnului până la sfârșit. Problemele vieții noastre materiale, fizice, nu ar trebui să ne încurce în timp ce ne străduim să-L slujim pe Cristos altora.

Fie ca noi să realizăm că slujirea noastră față de Domnul și serviciul nostru față de El este un război spiritual și să-L savurăm de Domnul și să fim una cu El în lupta spirituală de astăzi. Preoții din Vechiul Testament purtau amândoi Chivotul Mărturiei și erau pregătiți să lupte împotriva celor care vor ataca această mărturie.

În mod similar, noi astăzi, ca biserică, suntem armata lui Dumnezeu și suntem soldați în armata Domnului, luptând lupta spirituală. Noi astăzi luptăm împotriva dușmanului lui Dumnezeu, Satan. Biserica nu este doar Trupul lui Cristos, plinătatea Celui care umple totul în toți (Efeseni 1:22-23), ci și armata lui Dumnezeu.

Biserica nu este doar omul nou creat în Cristos pe cruce (2:15-16) și Împărăția lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu (v. 19) și soția lui Cristos, partenera Sa (5:24-25) ci chiar mai mult, biserica este un războinic pentru a lupta împotriva vrăjmașului lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că noi, credincioșii în Cristos, suntem soldați în armata Domnului și împreună suntem un singur războinic, Trupul lui Cristos. Tot ceea ce este Cristos și tot ceea ce a făcut El ar trebui să fie folosit și aplicat ca aspecte ale armurii lui Dumnezeu.

Ca Trup, trebuie să-L purtăm pe Cristos ca pieptar (6:14) și să-L luăm ca scut (v. 16), și trebuie să avem coapsele încinse cu Cristos (v. 14) și să-L purtăm pe Cristos ca o pereche de încălțăminte pentru a sta în picioare să luptăm (v. 15). Amin, ca biserică suntem o armată universală și divină care luptă pentru Dumnezeu în univers împotriva dușmanului Său.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că suntem soldați în armata Domnului, cei care luptă în lupta spirituală în Domnul. Vrem să înlăturăm orice încurcătură din această viață fizică și să slujim în armată una cu Domnul și una cu Trupul! Amin, Doamne, fie ca problemele vieții noastre materiale să nu ne încurce în timp ce ne străduim să-L administrăm pe Cristos altora! Fie ca noi să învățăm să-L administrăm pe Cristos și să luptăm în Domnul, realizând că serviciul nostru pentru Domnul este un război spiritual. Doamne, ține-ne credincioși Ție până la sfârșit. Vrem să tratăm pământul inimii noastre, astfel încât să fie moale față de Tine să crească în noi și să ne facă expresia și reprezentarea Ta pe pământ. Vrem să luptăm o luptă bună pentru interesele Domnului pe acest pământ, punând stăpânire pe viața eternă și fără a ne încrede în viața noastră umană. Luptăm războiul bun împotriva diferitelor învățături ale disidenților și ducem economia lui Dumnezeu conform slujirii apostolilor! Doamne, păzește-ne inima. Îndreaptă-ne inima spre dragostea lui Dumnezeu și în răbdarea lui Cristos, astfel încât să putem avea această realitate!

Să fim vigilenți pentru a lupta împotriva morții și pentru a avea o voință supusă și înviată de Cristos pentru războiul spiritual

În Num. 6:6-7, 9 vedem că nazireii au trebuit să stea departe nu numai de plăcerile lumești, vinul și alte lucruri de genul acesta, ci și mai mult să stea departe de orice fel de moarte. În viața de biserică, trebuie să fim vigilenți pentru a lupta împotriva morții, ultimul dușman al lui Dumnezeu, umpleți de viață pentru a domni în viață (2 Cor. 5:4; Rom. 5:17; 8:6, 11).

Poate că nu realizăm acest lucru, dar moartea este dușmanul lui Dumnezeu, moartea este urâtă și moartea este peste tot. Nu vorbim doar despre moartea umană sau despre moartea în lume cu toate lucrurile lumești, divertisment, sport etc.

Chiar și în viața de biserică, moartea caută să intre. Trebuie să ne dăm seama că moartea este urâtă; moartea spirituală este urâtă de Dumnezeu, pentru că ea vine și îi îndepărtează pe sfinți. Păcatul încă ne deranjează în viața de biserică, dar ceea ce ne împiedică și mai mult este moartea.

În jurământul naziretului, vedem că acesta trebuia să stea departe de moarte, chiar dacă una dintre rudele lui apropiate a murit. El a trebuit să stea departe de moartea care s-a întâmplat brusc, pe neașteptate. Astăzi, în viața de biserică, suntem cu atât de mulți sfinți care Îl savurează pe Domnul; totuși, dintr-o dată, unul dintre sfinții care ne este atât de aproape moare, suferind moarte spirituală.

El acordă mai multă atenție pomului cunoașterii decât pomului vieții și suferă moartea spirituală. Când cineva moare brusc, fără ca tu să fii implicat, trebuie să stai departe de moartea spirituală.

De cele mai multe ori, totuși, moartea spirituală nu are loc într-un mod brusc, ci vine prin vorbire liberă, prin bârfă și prin faptul că suntem liberi în a vorbi unii cu alții. Criticăm și ne exprimăm opiniile. Pot exista unele preocupări, chiar preocupări autentice, și putem avea părtășie cu privire la preocupările noastre. Dar atunci când vorbim liber și îi criticăm pe alții, le vorbim moarte sfinților. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să ne salveze de la ascultarea vorbirii care ne îndepărtează de la Domnul și de la rostirea altora de cuvinte care dau moarte. Fie ca noi să fim vigilenți pentru a lupta împotriva morții venind la Domnul și fiind umpluți de viața Sa!

Uneori, în viața de biserică sau în viața noastră creștină, atingem moartea; nu este vina noastră, nu am făcut nimic pentru a aduce moartea, dar vorbim cu cineva care ne dă moartea sau pur și simplu atingem ceva din moarte. Și nu ne dăm seama. Simțim doar că nu Îl savurăm pe Domnul, viața divină din noi nu este atât de plină de vioiciune, iar Domnul pare să fie atât de departe.

Trebuie să ne dăm seama că, în calitate de soldați în armata Domnului, ar trebui să luptăm împotriva oricărui fel de moarte și să fim pe deplin pe linia vieții.

Uneori Domnul este credincios să ne dezvăluie, prin sfinți, că răspândim moartea prin felul în care vorbim și prin cuvintele pe care le spunem, chiar și prin atitudinea pe care o avem. În îndurarea Sa, Domnul dezvăluie moartea în noi și în situația din jurul nostru și trebuie să luptăm împotriva morții. Ori de câte ori simțim moartea, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să fim plini de viață și pace.

Trebuie să ne fixăm mintea asupra lucrurilor de sus, asupra Domnului Isus Însuși, astfel încât să fim plini de viața Sa și să respingem orice moarte.

Ca soldați în armata Domnului, trebuie să avem voința noastră supusă și înviată de Cristos pentru a fi asemenea turnului lui David, arsenalul pentru războiul spiritual (Cânt. Cânt. 4:4; comp. cu 1 Cronici 11:22).

De atâtea ori suntem răzvrătiți și cu gâtul înțepenit, așa cum au fost copiii lui Israel în Vechiul Testament. Însă Domnul lucrează în mediul nostru prin atâtea lucruri, situații și oameni pentru a ne supune voința și a o face puternică în înviere. A fi supus de Domnul nu înseamnă că suntem blânzi și că orice și oricine din lume ne poate călca în picioare.

Mai degrabă, ne exerseazăm duhul de putere, de dragoste și de chibzuință pentru a fi una cu Domnul și pentru a domni în viață. Vom fi cei care administrăm viața și aducem avantaje situației actuale, domnind în Domnul și împreună cu El.

Doamne Isuse, vrem să fim vigilenți pentru a lupta împotriva morții. Amin, Doamne, ca soldați în armata Domnului, suntem una cu Tine împotriva oricărui atac al morții asupra bisericii. Slavă Domnului, porțile Hadesului nu vor izbândo asupra bisericii zidite! Ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine, Doamne, și pentru a fi plini de viață. Vrem să rămânem pe linia vieții, una cu Duhul dătător de viață pentru a primi viață și a administra viața. Stăm împotriva oricărei morți. Ne exersăm duhul pentru a rămâne în viață. Amin, Doamne, alegem să Te savurăm ca viață, să Te trăim și să administrăm viața altora. Umple-ne cu viața Ta până când viața Ta domnește în noi! Fie ca Tu să ai calea Ta, dragă Doamne, să ne supui și să înviezi voința, astfel încât să existe în noi un arsenal pentru războiul spiritual! Ne deschidem Ție în viața noastră de zi cu zi pentru a fi tratați în voința noastră, astfel încât voința noastră să fie supusă și înviată pentru războiul spiritual!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Serve the Lord as Soldiers in the Lord’s Army: our Ministry is a Warfare for Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 3 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.