de dragul lui Cristos

Ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului în această epocă pentru a ne salva sufletul în epoca viitoare

17/12/2019 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să fim aceia care ne pierdem viața-suflet în această epocă, nepermițând sufletului să aibă propria savurare în această epocă, astfel încât să putem obține savurarea deplină în epoca următoare.

Viața de biserică de astăzi este locul în care putem trăi realitatea împărăției lui Dumnezeu, căci biserica este împărăția lui Dumnezeu în această epocă.

Cu toate acestea, ca să trăim viața împărăției în viața de biserică și ca să zidim biserica, trebuie să exersăm cheile împărăției.

Dumnezeu ne-a dat cheile împărăției; dintre acestea, trei chei sunt, renegarea sinelui, luarea crucii și pierderea vieții-suflet; când exersăm aceste trei chei, vom încuia porțile Hadesului și, în mod spontan, vom zidi biserica.

Împărăția lui Dumnezeu astăzi este o adevărată exersare; când Cristos va domni, va fi un mare premiu, dar astăzi trebuie să fim instruiți și trebuie să ne exersăm, exersând cheile împărăției în viața de biserică și în viața noastră de zi cu zi, pentru a încuia porțile Hadesului și pentru a elibera zidirea bisericii.

Pe de o parte, sămânța împărăției crește în noi câte puțin zi de zi, dar pe de altă parte, pentru ca noi să avem o expresie și o manifestare potrivită a vieții împărăției, trebuie să renegăm sinele, să ne luăm crucea și să o purtăm, și să ne pierdem viața-suflet.

Trebuie să ne dăm seama că nu putem trăi așa cum am făcut-o înainte; nu putem trăi la fel ca oamenii din lume, în vanitatea minții lor sau conform unui standard ridicat de etică sau de moralitate.

Trăirea noastră ar trebui să fie conform principiilor din împărăția lui Dumnezeu; ca să zidim biserica trebuie nu doar ca să-L lăsăm pe Cristos să crească în noi în mod personal și corporativ, ci și trebuie să ne renegăm sinele, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Porțile Hadesului sunt chiar acolo, întotdeauna prezente unde se află biserica; ori de câte ori vom încerca să zidim biserica, porțile Hadesului vor încerca să atace.

Și s-ar putea să ne gândim că porțile Hadesului sunt mari persecuții sau diviziuni în biserică, dar de fapt, sinele, mintea neînnoită și viața sufletului sunt cele care deschid ușa ca moartea să intre în biserică. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne arate cât de mult încă trăim în sine, cât de mult încă respingem crucea și cât de mult continuăm să ne distrăm sufletul, permițând sufletului nostru să aibă propria savurare în această epocă.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă una cu El în exersarea cheilor împărăției ca să renegăm sinele, să ne luăm crucea și să o purtăm, și să pierdem viața-suflet astăzi de dragul bisericii.

De ce trebuie să ne pierdem viața-suflet, pierzându-ne savurarea sufletească din această epocă

În Matei 16:25 Domnul Isus a spus că, dacă vrem să-L urmăm, trebuie să ne renegăm pe noi înșine, să ne luăm crucea și să ne pierdem viața-suflet.

Ce este viața-suflet și cum ne putem pierde viața-suflet? A salva sufletul înseamnă a fi pe placul sinelui, permițând sufletului să aibă propria savurare, dar a pierde viața-suflet înseamnă a pierde savurarea sufletului.

Când Dumnezeu ne-a creat, El ne-a făcut un suflet viu (Gen. 2:7), și în sufletul nostru avem nevoia de savurare.

Ca ființe umane avem nevoie de savurare, iar savurarea noastră principală și de vârf ar trebui să fie Cristos, care este în duhul nostru, care este adevărata noastră bucurie.

Intenția lui Dumnezeu în crearea omului a fost ca omul să-L primească ca viață în duhul său și să-L exprime prin sufletul său, iar acest lucru ar fi trebuit să fie savurarea și amuzamentul omului (vezi Neemia 8:10; Rom. 14:17).

Cu toate acestea, omul a căzut și, în loc să-L ia pe Dumnezeu în duhul său și să-L exprime prin sufletul său, duhul omului a fost mortificat (fără funcție), iar sufletul omului a fost corupt ca să devină sinele cu voința sa independentă. Sinele caută să aibă savurare și plăcere în această epocă.

Când Domnul Isus a venit, El Și-a pierdut savurarea din sufletul Său în această epocă, astfel încât să-Și poată găsi viața-suflet în epoca următoare (vezi Ioan 10:11; Isaia 53:12); cu toții trebuie să facem același lucru (Ioan 12:24-26).

Pierderea savurării sufletești în această epocă nu este ceva legat de suferință; mai degrabă, este o adevărată bucurie. Dacă ne pierdem savurarea sufletească, de exemplu, ca să iertăm pe cineva care ne-a ofensat, acest lucru va duce la bucurie și zidire.

Dar dacă nu îi iertăm pe ceilalți, ci “prețuim” și ne hrănim ofensa, acest lucru va duce la deteriorarea relațiilor noastre. Când ne vom pierde savurarea sufletească în această epocă de dragul zidirii bisericii, alții vor fi hrăniți și zidiți prin noi.

Dar, dacă profităm de ceea ce are lumea să ofere și să ne complacem în plăceri, distracții și pofte lumești, sufletul nostru își va primi savurarea în această epocă și vom pierde savurarea din epoca viitoare.

Domnul nu ne-a creat cu suflet ca să savurăm lucrurile și plăcerile lumești din această epocă; aceste lucruri sunt de fapt lipsite de valoare, efemere și trecătoare, iar adevărata savurare este savurarea din epoca viitoare și savurarea supremă pentru eternitate.

Domnul Isus, de dragul bucuriei puse în fața Sa, S-a dus cu bucurie la cruce și Și-a pierdut viața-suflet în timp ce era pe pământ, ca să o găsească și să o savureze în epoca viitoare.

Trebuie să-L urmăm în a face același lucru. El a știut că prin moartea Sa vor ieși multe boabe, așa că Și-a ținut ochii pe premiu.

Pavel și-a pierdut viața-suflet în această epocă, considerându-L pe Cristos ca fiind un premiu de câștigat și pentru care e gata să sufere, și el a vrut să-L obțină pe Cristos și să fie găsit în El în toate lucrurile.

Deci, astăzi cu toții avem de ales: putem savura viața noastră sufletească în această epocă, complăcându-ne în distracții și plăceri sufletești și ne vom pierde viața sufletească în epoca următoare sau ne putem pierde viața-suflet în această epocă, și o vom găsi în epoca viitoare (Mat. 16:25).

Toate distracțiile pe care le căutăm în afara lui Dumnezeu sunt pentru satisfacția sufletului; atunci când ascultăm muzică, ne jucăm jocuri, suntem implicați în sport și vizionăm lucruri pentru divertismentul nostru, suntem fericiți în sufletul nostru decăzut.

Când facem aceste lucruri se pare că “câștigăm întreaga lume”, dar de fapt ne pierdem sufletul. Dar dacă alegem să ne pierdem viața-suflet în această epocă, o vom câștiga în epoca viitoare.

Doamne Isuse, Te iubim și alegem să ne pierdem viața-suflet în această epocă, astfel încât să o câștigăm în epoca viitoare. Doamne, fie ca Tu să devii plăcerea și divertismentul nostru. Venim la Tine, Doamne, pentru a fi umpluți cu viața Ta în duhul nostru și pentru a Te exprima prin sufletul nostru. Amin, Doamne, vrem să Te urmăm pe Tine, Mântuitorul nostru, în renegarea de sine, în luarea crucii și în pierderea vieții-suflet pentru bucuria pusă în fața noastră – zidirea bisericii pentru expresia corporativă și reprezentarea lui Dumnezeu pe pământ! Doamne Isuse, credem că dacă ne pierdem viața-suflet de dragul Tău în această epocă, o vom găsi în epoca viitoare!

Să-L iubim pe Domnul Isus și să ne pierdem viața-suflet de dragul bisericii în această epocă

Dacă suntem regenerați, dar continuăm să căutăm să savurăm divertismentul, distracțiile, sporturile și activitățile lumești de astăzi, vom avea o savurare trecătoare în suflet astăzi, dar ne vom pierde sufletul în epoca viitoare.

Această epocă nu este epoca în care să avem savurare în suflet, așa cum este oferită de această lume; această epocă este pentru ca să-L primim pe Dumnezeu ca viață în duhul nostru, să creștem în viață și să ne pierdem viața-suflet de dragul bisericii.

Ne-ar putea dori să jucăm un anumit joc pe telefon sau pe calculator, să fim implicați într-un anumit sport, să urmăm o anumită echipă de sport sau o emisiune TV, iar sufletul nostru este încântat să privească, să primească, să savureze și să fie infuzat în mod pasiv cu ceea ce are lumea de oferit.

Dacă ne distrăm sufletul în propria savurare în această epocă, ne vom pierde sufletul în epoca viitoare.

Când a venit Domnul Isus, El a fost respins de oameni; această epocă prezentă, epoca bisericii, este epoca respingerii – suntem respinși de alții din cauză că-L urmăm pe Domnul și nu ar trebui să căutăm să fim acceptați sau bine primiți de către ei.

În calitate de căutători ai Domnului, destinul nostru este să fim respinși de lume, pentru că nu ne alăturăm lor în același potop de destrăbălare, nici nu participăm la lucrurile lumești și de divertisment pe care ei le savurează.

Destinul nostru, ca și căutători al Domnului, este să ne pierdem viața sufletească în această epocă de dragul Domnului și de dragul bisericii, căci Îl iubim pe Domnul mai mult decât ne iubim viața-suflet și vrem ca biserica să fie zidită mai mult decât savurarea noastră sufletească.

Această epocă nu este epoca în care să savurăm lucruri în suflet; este epoca în care ne pierdem savurarea sufletească. Trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne pierdem viața-suflet de dragul Domnului și de dragul bisericii în această epocă, pentru a ne câștiga sufletul în următoarea.

Când Domnul Se va întoarce, acela va fi timpul Său – și al tuturor celor care și-au pierdut viața sufletească pe acest pământ – să savureze pământul.

Satan va fi legat, Cristos va recâștiga pământul și întregul pământ va fi sub guvernarea Sa; Cristos va savura pământul și toți urmașii Săi care și-au renegat sinele și și-au pierdut viața sufletească în această epocă vor lua parte la această savurare.

El îi va răsplăti în împărăția viitoare cu mult mai mult; El îi va face împărați ca să stăpânească asupra pământului și vor fi partenerii Săi în savurare.

Aceasta va fi mântuirea sufletului nostru; ca să avem savurarea în epoca viitoare, trebuie să plătim prețul în această epocă pierzându-ne sufletul. Trebuie să-L iubim pe Domnul Isus și să urâm și să ne renegăm viața-suflet, neiubindu-ne viața sufletească nici chiar până la moarte (1 Cor. 16:22; 2:9; Luca 14:26; 9:23; Apoc. 12:11).

Trebuie să fim biruitorii de astăzi care nu-și iubesc viața-suflet nici chiar până la moarte; a nu ne iubi viața-suflet înseamnă a o urî, pentru că atunci când o urâm, o vom pierde.

Dacă suntem dispuși să pierdem întreaga noastră savurare sufletească actuală de dragul Domnului, de dragul bisericii și de dragul tuturor sfinților, alții vor fi hrăniți de către noi și vor fi zidiți prin noi; aceasta nu este o suferință, ci o bucurie (Evrei 12:2).

Pierderea vieții noastre sufletești în această epocă nu înseamnă că devenim ca asceții, să ne îndepărtăm de orice lucru din această lume; mai degrabă, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul în viața de biserică, avem o savurare reală în suflet – prin exersarea duhului nostru și zidim biserica și Îl distribuim pe Cristos altora.

Răsplata împărăției de a împărtăși bucuria Împăratului în guvernarea asupra pământului în manifestarea împărăției depinde de faptul dacă ne salvăm viața-suflet în această epocă sau dacă o pierdem (vezi Mat. 16:25-28; 25:21, 23).

Dacă ne stăpânim prin viața divină și umblând conform duhului astăzi, în acea zi vom avea parte să fim co-împărații lui Cristos care să guverneze asupra acestui pământ.

Doamne Isuse, Te iubim, iubim biserica și îi iubim pe toți sfinții; de dragul Tău, suntem dispuși să ne pierdem viața-suflet în această epocă, ca să ne câștigăm sufletul în următoarea epocă! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim biruitorii Tăi de astăzi, cei care îl biruiesc pe inamic prin faptul că nu ne iubim viața-suflet chiar până la moarte! Fie ca să fim dispuși să ne pierdem toată savurarea noastră sufletească actuală, de dragul Domnului și de dragul bisericii, ca alții să fie hrăniți de noi și să fie zidiți prin noi! Amin, Doamne Isuse, Te iubim și iubim biserica!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Lose our Soul-life for the Lord’s Sake in this Age to Save our Soul in the Next age (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 5 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Pe măsură ce suferim pierderea tuturor lucrurilor de dragul lui Cristos, Îl câștigăm pe Cristos și Îl savurăm

16/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când vedem excelența cunoașterii lui Cristos, renunțăm la toate celelalte lucruri pentru El; Îl câștigăm pe Cristos prin suferirea pierderii tuturor lucrurilor care odată erau un câștig pentru noi și prin faptul că le socotim ca gunoi.

Dacă ar fi să intrăm în profunzimea gândului lui Pavel în Fil. 3:7-8, unde spune că, de dragul lui Cristos, el a socotit toate lucrurile ca pierdere și chiar a suferit pierderea tuturor lucrurilor pentru a-L câștiga pe Cristos, ne vom da seama că el nu a renunțat doar la lucrurile lumești, ci și la lucrurile legate de religie, filosofie și cultură.

Este ușor să spunem că renunțăm la lume, la păcat, la plăceri lumești și la amuzament pentru Cristos, dar ce se întâmplă cu cultura, religia și filosofia noastră?

Satan este foarte subtil în a ne ține departe de experimentarea lui Cristos, prin faptul că ne ține ocupați cu cultura, religia și filosofia noastră; în mod implicit, prin simpla noastră creștere în această lume, suntem constituiți și guvernați de aceste trei lucruri.

Domnul trebuie să expună în noi subtilitatea inamicului, pentru a ne da seama câte lucruri – chiar și lucruri bune, înalte, pozitive și rafinate cum ar fi religia, cultura și filosofia – Îl înlocuiesc pe Cristos, fiind un substitut pentru Cristos într-un mod secret.

Ca urmare a focalizării noastre pe aceste lucruri, suntem încărcați și ocupați cu ele și nu avem loc pentru Cristos în noi.

Satan poate fi OK ca noi să renunțăm la lucrurile lumești și cele materiale pentru Domnul, pentru că știe că el poate folosi lucrurile bune și pozitive ale religiei, filosofiei și culturii pentru a ne menține ocupați și distrași de la câștigarea deplină a lui Cristos și de la experimentarea Sa.

Pavel și-a dat seama că aceasta este strategia inamicului și a mărturisit că odată el se lăuda cu religia, cultura și filosofia sa, dar când a văzut excelența cunoașterii lui Cristos, a renunțat la toate acestea.

El chiar le-a considerat ca fiind refuz, un gunoi, ca pe ceva care trebuie aruncat și descotorosit… O, atunci când Îl vedem pe Cristos, când avem excelența cunoașterii lui Cristos, vom considera toate celelalte lucruri ca pierderi de dragul lui Cristos și vom suferi în cele din urmă pierderea tuturor lucrurilor și le vom considera ca un gunoi.

Cu toate acestea, în noi înșine nu ne putem forța să facem acest lucru; faptul că auzim despre excelența lui Cristos sau faptul că suntem stârniți pentru El nu poate fi baza renunțării la toate celelalte lucruri și a faptului că le considerăm un gunoi.

Avem nevoie de îndurarea Domnului pentru a primi revelația lui Cristos și excelența Sa și, îndată ce-L vedem, îndată ce avem excelența cunoașterii lui Cristos, în mod spontan vom fi dispuși să suferim pierderea tuturor lucrurilor care odată erau câștig pentru noi și chiar le vom socoti ca pe un gunoi.

Îl câștigăm pe Cristos apucându-L pe El pentru a experimenta și a savura bogățiile Sale nepătrunse

Când Pavel a spus că vrea să-L câștige pe Cristos, acest cuvânt, “câștig”, în greacă înseamnă a dobândi, a obține, a apuca (Fil. 3:8). Când Îl câștigăm pe Cristos, noi Îl apucăm pe Cristos, așa cum și El ne-a apucat. Îl câștigăm pe Cristos apucându-L, posedându-L și obținându-L.

A-L câștiga pe Cristos înseamnă, de fapt, a câștiga Persoana Sa, a experimenta, a savura și a pune stăpânire pe toate bogățiile Sale nepătrunse (Efes. 3:8). Cristos este întruparea plinătății Dumnezeirii (Col. 2:9) și El este realitatea umbrei tuturor lucrurilor pozitive din univers (Col. 2:16-17).

A-L câștiga pe Cristos înseamnă a-L experimenta pe Cristos, a-L savura pe Cristos și a pune stăpânire pe bogățiile Sale nepătrunse. Înainte de a avea excelența cunoașterii lui Cristos, poate am fi dorit să obținem alte lucruri; o poziție în cuvânt sau în biserică, o carieră sau o anumită cinste ar fi putut fi un lucru pe care doream să-l obținem.

Dar când Îl vedem pe Cristos, când avem excelența cunoașterii lui Cristos, ne dăm seama cât de absurd este să căutăm sau să păstrăm toate celelalte lucruri, și renunțăm de bună voie la toate și le dăm deoparte pentru a-L câștiga pe Cristos.

Motivul pentru care am considerat anumite lucruri, poziții, oameni și situații ca fiind un câștig în trecut a fost acela că nu-L cunoșteam pe Cristos; odată ce ochii noștri sunt deschiși pentru a-L vedea pe Cristos, căutăm să-L câștigăm experimentându-L și savurând bogățiile Sale nepătrunse.

Odată ce Îl vedem pe Cristosul nepătruns de bogat, ne dăm seama că ne putem da pe noi înșine și tot ceea ce avem ca să-L savurăm și să-L experimentăm pe El, și nici un preț nu este prea mare pentru acest lucru. Dar, de multe ori, deși suntem credincioși în Cristos, este posibil să nu-L prețuim atât de mult pe Cristos.

Când Pavel a vorbit despre Cristos, nu a spus doar că Cristos este atât de măreț și de bogat; el a spus că bogățiile lui Cristos sunt de nepătruns – sunt prea mari, nici nu putem descrie sau atinge sfârșitul acestor bogății.

Faptul de a vedea o viziune a excelenței lui Cristos și de a plăti prețul pentru a-L câștiga pe Cristos ne va determina să-L prețuim până în cel mai înalt grad; Îl câștigăm pe Cristos apucându-L pentru a experimenta și a savura bogățiile Sale nepătrunse.

Motivul pentru care Pavel a fost cel mai de seamă în experimentarea lui Cristos este acela că el a avut cea mai înaltă revelație a lui Cristos; dacă citim Noul Testament ne vom da seama că nimeni altcineva nu a avut genul de revelație pe care a avut-o Pavel.

Cum rămâne cu noi? Ce fel de Cristos avem, vedem, savurăm, experimentăm și, prin urmare, câștigăm? Lui Dumnezeu Îi face plăcere să-L descopere pe Fiul Său în noi, și atunci când Îl savurăm și Îl experimentăm, suntem motivați în interior să socotim toate celelalte lucruri ca pierderi de dragul Său; așa deci, Îl câștigăm pe Cristos, adică Îl apucăm pentru a experimenta și a savura bogățiile Sale nepătrunse.

Doamne Isuse, vrem să-L câștigăm pe Cristos, să-L apucăm, pentru a experimenta și a savura bogățiile Sale nepătrunse. Ne dăm pe noi înșine ca să obținem, să dobândim și să-L apucăm pe Cristos, pentru a-L câștiga pe Cristos până în cel mai înalt grad. Fie ca întreaga noastră viață creștină să fie o viață de savurare a lui Cristos, de experimentare a lui Cristos și de posedare a lui Cristos astfel încât să-L câștigăm apucându-L. Amin, Doamne, fie ca să câștigăm mai mult din persoana lui Cristos și fie ca să savurăm, să punem stăpânire și să experimentăm toate bogățiile nepătrunse ale lui Cristos!

Pe măsură ce suferim pierderea tuturor lucrurilor de dragul lui Cristos, Îl câștigăm pe Cristos și Îl savurăm

De multe ori credincioșii în Cristos – atât frații cât și surorile – vin la întâlniri ca și cum ar face cumpărături din afara geam uitându-se la lucruri; ei savurează întâlnirea, dar pleacă acasă și își trăiesc viața, neplătind prețul de a-L câștiga pe Cristos.

S-ar putea să ne placă să-i ascultăm pe alții vorbind, poate chiar cântăm puțin, dar este posibil să nu plătim prețul de a-L câștiga pe Cristos. Care este acest preț pe care trebuie să-l plătim pentru a-L câștiga pe Cristos? Acest preț înseamnă să suferim pierderea tuturor lucrurilor.

Dacă ne uităm la apostolul Pavel, el a suferit pierderea tuturor lucrurilor – mai întâi a socotit ca pierdere tot câștigul religios și toate câștigurile prin nașterea sa naturală, apoi a socotit toate lucrurile ca pierderi și chiar a suferit pierderea tuturor lucrurilor.

El a făcut toate acestea pentru a-L câștiga pe Cristosul pe care Îl văzuse.

De exemplu, este posibil să cheltuim o sumă mare de bani pentru a achiziționa ceva de mare valoare; după ce am achiziționat acel lucru și l-am adus acasă, am putea începe să regretăm prețul pe care l-am plătit, dar atunci când îl luăm în considerare sau folosim obiectul pe care l-am achiziționat și ne dăm seama de excelența acestuia, nu ne pasă de prețul pe care l-am plătit.

Acest lucru s-a întâmplat cu Pavel, și acest lucru ar trebui să se întâmple și cu noi. Prețul pe care Pavel l-a plătit era să sufere pierderea tuturor lucrurilor, astfel încât să-L câștige pe Cristos; a fost oare acesta un preț mare sau mic?

Totul depinde de cum Îl prețuim pe Cristos; dacă Îl prețuim pe Cristos așa cum a făcut-o Pavel, am considera acest lucru ca un câștig, pentru că am renunțat la gunoi, pentru a-L câștiga pe Cristos.

La fel ca Pavel, nu ar trebui ca doar să socotim toate lucrurile ca pierderi de dragul lui Cristos (Fil. 3:7), ci ar trebui să și suferim pierderea tuturor lucrurilor și să le socotim pe toate ca fiind gunoi (v. 8).

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să aruncăm toate lucrurile sau să le eliminăm și apoi să ne retragem undeva în deșert pentru a-L savura pe Cristos de unul singur; din contră, ar trebui ca pur și simplu să căutăm să-L câștigăm pe Cristos, savurând și experimentând bogățiile Sale nepătrunse și vom fi motivați în interior să socotim toate lucrurile ca pierderi de dragul lui Cristos.

Apoi, când momentul potrivit va veni, vom suferi pierderea tuturor lucrurilor de dragul lui Cristos și Îl vom câștiga pe Cristos.

Nu trebuie să ne speriem de preț, ci mai degrabă, să ne uităm la premiu! Nu vă uitați la P-R-E-Ț, ci la P-R-E-M-I-U! Premiul este mult mai mult decât prețul; excelența cunoașterii lui Cristos este ceea ce ne motivează să socotim toate lucrurile ca pierderi și chiar să suferim pierderea tuturor lucrurilor!

Nu este ca și cum am pierde totul și rămânem cu nimic; mai degrabă, Îl câștigăm pe Cristos, iar El devine totul pentru noi, căci El este cel mai minunat, prețios și nepătruns de bogat pentru experimentarea și savurarea noastră, și El este suficient pentru noi!

Dacă vedem premiul, dacă vedem savurarea supremă a lui Cristos ca prețul nostru, prețul nu va însemna nimic pentru noi. Mai degrabă, cu cât suferim mai mult pierderea tuturor lucrurilor și le considerăm ca gunoi de dragul lui Cristos, cu atât Îl vom câștiga mai mult pe Cristos pentru experimentarea și savurarea noastră.

Nu vom socoti costul și nici nu ne vom uita la preț – pur și simplu vom renunța la toate de bună voie și chiar vom considera toate lucrurile care obișnuiau să fie un câștig pentru noi drept un gunoi, pentru a-L putea câștiga pe Cristos!

Mulți dintre noi putem depune mărturie prin credință în fața Domnului că, odată ce-L vedem pe Cristos, totul s-a terminat; toate celelalte lucruri își pierd atracția și stăpânirea asupra noastră și nici măcar nu ne facem griji pentru ceea ce urmează – nu contează ce se va întâmpla, ceea ce contează este că Îl câștigăm pe Cristos.

Deși nu realizăm acest lucru, lumea ne strică; atunci când savurăm lumea, credem că suntem liberi, dar suntem de fapt legați și înrobiți de atâtea lucruri – divertisment, sport, tehnologie, glorie, faimă, păcat, pofte etc.

Toate aceste lucruri nu ne satisfac cu adevărat; ele doar ne înrobesc și ne oferă o savurare de scurtă durată, după care ele ne chinuie.

Pe de altă parte, atunci când Îl vedem pe Cristos și când Îl câștigăm pe Cristos, suntem cu adevărat liberi; suntem liberi să-L savurăm, să-L experimentăm și chiar să devenim El Însuși.

Suntem liberi în El, suntem motivați de El să-L urmăm, iar lucrurile din lume devin ceva ce noi utilizăm sau deținem doar pentru avea grijă de nevoile noastre, iar ele nu ne mai înrobesc.

Fie ca să ne deschidem Domnului, să fim motivați să-L urmăm pe Cristos și vom fi determinați să-L savurăm; când Îl savurăm, “o luăm puțin razna” – nu acordăm atenție unor lucruri precum plătirea prețului, ci mai degrabă, doar Îl savurăm pe Cristos și totul se merită!

Dragă Doamne Isuse, Te iubim; Te prețuim și ne oferim pe noi înșine Ție pentru a Te savura, pentru a Te experimenta și pentru a Te câștiga pe Tine. Tu ești Cel mai prețios pentru noi; în afară de Tine nu avem pe nimeni în ceruri și nu dorim nimic și pe nimeni de pe pământ în afară de Tine. Doamne, socotim toate lucrurile ca pierderi de dragul Tău, pentru că am văzut frumusețea Ta, excelența Ta și prețiozitatea Ta. Savurarea și experimentarea Ta este ceea ce ne motivează să socotim toate lucrurile ca pierderi de dragul lui Cristos și chiar să suferim pierderea tuturor lucrurilor și să le socotim ca un gunoi. Amin, Doamne Isuse!