În planul de recâștigare al lui Dumnezeu, noi, ca oameni, trebuie să ne întoarcem de la stăpânirea omenească la stăpânirea lui Dumnezeu, trecând prin stăpânirea de sine; scopul tratării conștiinței noastre este de a fi readuși sub stăpânirea lui Dumnezeu și de a trăi în prezența lui Dumnezeu.
Cu toții avem de învățat; învățăm să-L experimentăm pe Cristos, să Îl savurăm pe Cristos și să fim aduși în prezența lui Dumnezeu pentru a trăi într-un singur duh cu El.
Cu toții suntem în procesul de a fi recâștigați pentru a trăi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu, trăind nu numai sub stăpânirea conștiinței noastre, dar mai mult decât atât, trăind conform intuiției duhului nostru în prezența directă a lui Dumnezeu.
La început, Adam a trăit conform duhului său; el a trăit în prezența lui Dumnezeu, fiind călăuzit nu de lucrurile corecte sau greșite, de bine sau de rău, ci de simțul prezenței lui Dumnezeu, de intuiția din duhul său.
Dar când a căzut, când a păcătuit, funcția conștiinței din duhul său a fost activată. După căderea omului, omul a început să nu mai trăiască în prezența lui Dumnezeu, ci conform conștiinței sale; funcția intuiției prezenței lui Dumnezeu s-a pierdut treptat, dar funcția conștiinței din duhul său era mai alertă și mai activă.
Cu toate acestea, după un timp în care oamenii trăiau conform conștiinței lor, omul a căzut și mai jos și a devenit plin de răutate și corupt până acolo că Dumnezeu a trebuit să intervină și să-i șteargă de pe fața pământului, salvând doar pe Noe și familia sa.
După ce Noe și familia sa au ieșit din arcă, a început o nouă epocă: epoca în care omul stăpânește asupra omului, adică omul care are reguli și reglementări și le impune pentru a avea o societate omenească.
Astăzi toți oamenii trăiesc într-o anumită societate, țară și familie, și există un anumit set de reguli care îi fac să trăiască într-un mod adecvat. Condusul, mersul, studiul, munca noastră și multe lucruri pe care le facem și le spunem sunt reglementate de autoritățile politice, de societate și de familia în care ne aflăm.
Cu toate acestea, chiar și atunci când omul stăpânește asupra omului, sunt atât de mulți care au o problemă cu lucrul acesta și trebuie să fie disciplinați, pedepsiți sau puși deoparte pentru a învăța să se comporte corect conform regulilor societății.
Dar slavă Domnului, când am fost mântuiți am fost aduși să ne cunoaștem conștiința și avem un simț interior acut când ceva este corect sau greșit, când ceva este bun sau rău, și când ceva este de la Dumnezeu sau nu.
Acum învățăm să nu trăim numai conform conștiinței noastre și să ne tratăm conștiința, dar chiar mai mult, să trăim în prezența directă a lui Dumnezeu, fiind sub stăpânirea Sa directă; scopul tratării conștiinței noastre este de a fi aduși înapoi la stăpânirea lui Dumnezeu și de a trăi în prezența lui Dumnezeu.
Suntem aduși sub stăpânirea lui Dumnezeu și să trăim în prezența lui Dumnezeu prin simțul vieții
În ceea ce privește problema stăpânirii și guvernării lui Dumnezeu, există trei feluri de oameni sau trei nivele de viață sub stăpânirea lui Dumnezeu.
Primul nivel sau fel este trăirea sub stăpânirea omenească, sub stăpânirea omului; atunci când nu există nici o stăpânire omenească, oamenii fac tot ce le place.
Al doilea nivel sau fel de oameni sunt cei care trăiesc sub stăpânirea de sine; ei sunt controlați de conștiința lor și nu au nevoie să fie stăpâniți de alții. Când aceștia se comportă, ei sunt reținuți nu din cauza fricii de om, ci datorită conștiinței lor, care stăpânește în ei.
Ei sunt liberi să acționeze și să se miște și să vorbească doar atunci când conștiința lor aprobă; la exterior par să fie supuși stăpânirii omenești, dar în interior, conștiința lor este cea care îi călăuzește.
Aici se opresc mulți dintre credincioșii în Cristos de astăzi; ei simt că au o conștiință care îi atenționează cu privire la lucrurile care sunt bune versus cele rele, lucruri care sunt corecte versus greșite și lucruri care sunt cerești în contradicție cu cele pământești, așa că trăiesc conform conștiinței lor.
Dar scopul final al tratării conștiinței noastre nu este doar să ne readucă la stăpânirea de sine, ci să ne aducă înapoi la stăpânirea lui Dumnezeu; acesta este al treilea nivel sau mod de a trăi – a fi aduși înapoi la Dumnezeu pentru a trăi în prezența lui Dumnezeu (Mat. 5:3).
Există o mare diferență între stăpânirea de sine și a fi sub stăpânirea lui Dumnezeu; stăpânirea de sine înseamnă că trăim după simțămintele conștiinței noastre, fiind responsabili față de conștiința noastră (Fapte 24:16), dar stăpânirea lui Dumnezeu înseamnă că trăim după intuiția duhului nostru, fiind responsabili față de Dumnezeu Însuși.
Da, trebuie să ne exersăm ca să avem o conștiință golită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și înaintea omului, dar trebuie să mergem mai departe pentru a trăi prin intuiția duhului nostru, fiind responsabili față de Dumnezeu și nu doar față de conștiința noastră.
Este necesar să avem o conștiință lipsită de ofensă, dar dacă rămânem aici, vom cădea într-o cursă; cu cât rămânem mai mult aici, rămânem în domeniul eticii și moralității, fiind persoane etice, dar nu persoane divin-umane.
Trebuie să ne dăm seama că în duhul nostru există o funcție a unui simț direct, de a ne da seama, de a discerne și de a percepe lucrurile de la Dumnezeu; aceasta este intuiția din duhul nostru (vezi 1 Cor. 2:11; Marcu 2:8).
Trebuie să ne tratăm conștiința pentru a avea o conștiință golită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și a omului, dar ar trebui să mergem mai departe pentru a-L contacta pe Domnul în mod direct prin intuiția duhului nostru în Sfânta Sfintelor.
Trebuie să stăm pe capacul ispășirii din Sfânta Sfintelor și să primim vorbirea directă a lui Dumnezeu între heruvimii gloriei. Când trăim după intuiția noastră și suntem controlați de intuiția noastră, trăim în prezența lui Dumnezeu și suntem conduși direct de către El. Suntem stăpâniți de simțul vieții din duhul nostru.
Când suntem sub stăpânirea lui Dumnezeu, trăim după intuiția duhului nostru conform simțului vieții (Rom. 8:6). Trebuie ca nu doar să fim avertizați atunci când facem ceva bun sau rău, ci să trăim conform simțului vieții divine pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu în mod direct.
Viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre este viața cea mai înaltă, cu cel mai bogat, mai puternic și mai acut simțământ (Efeseni 4:18); acest simțământ este simțul vieții.
Acest simț este bogat și acut, dar nu ne domină; există un simț interior al vieții, dar acesta nu ne va obliga să facem ceva, ne vorbește și ne permite să cunoaștem lucrurile, dar depinde de noi dacă ne supunem lui și continuăm cu el.
Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în viața naturală sau în viața divină, dacă trăim în carne sau în duh. Acest simț al vieții ne călăuzește, ne controlează și ne direcționează.
De multe ori am avut experiența că, în timp ce vrem să spunem ceva, chiar înainte de a ieși cuvintele, un simț din interior ne oprește: “Nu spune asta, știi ce se întâmplă când spui asta…”
După ce repetăm greșeala de a nu asculta simțul interior al vieții, vom învăța să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu trăind conform intuiției duhului nostru în prezența lui Dumnezeu, ascultând de simțul vieții.
Împărăția lui Dumnezeu are realitatea ei, și această realitate este trăirea vieții divine sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.
Doamne Isuse, vrem ca să trăim nu numai conform simțului conștiinței noastre, ci mai mult să trăim, să umblăm, să ne comportăm și să vorbim conform simțului vieții din duhul nostru. Vrem să trăim în prezența directă a lui Dumnezeu, fiind conduși nu numai de conștiința noastră, ci mai mult de simțul vieții. Fie ca simțul vieții să ne guverneze, să ne direcționeze și să ne controleze, pentru a putea trăi viața divină sub stăpânirea divină a lui Dumnezeu. Doamne, perfectează-ne și instruiește-ne ca să trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu și să fim recâștigați înspre Dumnezeu Însuși!
Să savurăm strălucirea Domnului și curgerea Sa în noi și prin noi!
Pe măsură ce învățăm să trăim conform conștiinței noastre, tratându-ne conștiința ca să trăim o viață în prezența lui Dumnezeu, fiind conduși nu numai de simțul conștiinței noastre, ci de simțul vieții divine din noi, vom trăi în prezența lui Dumnezeu în mod direct.
Cu toții suntem în acest proces de învățare – toți suntem învățăcei, discipoli, iar Domnul ne instruiește ca să trăim în prezența Sa.
Deci, ce înseamnă să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu? Ce fel de experiențe implică lucrul acesta? Există cel puțin două porțiuni care vorbesc despre trăirea în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu: una în Matei 16-17 și cealaltă în Apocalipsa 22.
În Matei 16 către sfârșit, Domnul le-a spus discipolilor Săi că unii dintre ei Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăția Sa, iar apoi i-a luat pe trei dintre ei pe munte și a fost transfigurat înaintea lor; strălucirea Domnului este împărăția Sa.
Împărăția lui Dumnezeu este strălucirea lui Isus asupra noastră. Pe măsură ce trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu și a lui Cristos, avem strălucirea Sa – Împăratul nostru este în glorie, fața Sa este radiantă, iar ființa noastră este plină de lumină, strălucind chiar și asupra celorlalți.
În Apocalipsa 22:4-5 vedem acest lucru din nou – Dumnezeu este lumina în Noul Ierusalim, Mielul este lampa, iar Dumnezeu strălucește prin cetate către întregul pământ – și în acest fel El stăpânește.
Domnul Dumnezeu strălucește asupra noastră, strălucirea Sa este stăpânirea Sa directă și această lumină este răspândită prin cetatea Noului Ierusalim, adică prin noi; noi stăpânim națiunile prin faptul că suntem una cu Domnul care strălucește asupra lor.
Așadar, a trăi sub stăpânirea lui Dumnezeu înseamnă a trăi în lumină, a veni la lumină, a savura strălucirea Domnului, și a-L străluci spre alții.
Apoi în Apocalipsa 22:1 vedem că există un râu de apă al vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, în mijlocul străzii. Un indiciu al faptului că trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu este că simțim un râu care curge; bem din El și din ființa noastră cea mai interioară curg râuri de apă a vieții.
Există râuri de apă vie care curg în noi și din noi în timp ce trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu; în această curgere a vieții, Dumnezeu cu toate bogățiile Sale este adus la noi și curge prin noi, iar autoritatea lui Dumnezeu este exercitată asupra noastră și prin noi.
Pe de o parte trăim conform intuiției duhului nostru, urmând simțul vieții; pe de altă parte, ceea ce se manifestă este că suntem în lumină, Domnul ca lumină strălucește prin noi, noi bem din apa vie și râul de apă curge prin noi!
Nu doar trăim o viață morală sau etică, ci există un râu care curge!
Nu numai că discernem binele de rău, dar calea noastră este tot mai strălucitoare până în miezul zilei, și sunt râuri de apă vie care curg din noi pentru a-i alimenta pe alții, aducându-i sub stăpânirea lui Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu!
Doamne Isuse, venim la Tine ca să fim luminați de către Tine și ca să fim alimentați cu apa vie. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră, în noi și prin noi; păstrează-ne întreaga ființă în lumină și calea noastră să fie din ce în ce mai strălucitoare până în zorii zilei. Venim la lumină ca să primim strălucirea Ta și Te lăsăm să strălucești prin noi înspre alții. Doamne, venim la Tine ca să bem din râul apei vieții, să fim aduși sub tronul lui Dumnezeu și din noi să curgă apă vie înspre alții! Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu trăind conform intuiției conștiinței noastre și întreaga noastră ființă să fie în lumină și plină de resursa vieții!