curgerea lui Dumnezeu

Avem curgerea vieții nefiind căldicei, ci absoluți pentru Domnul și pentru biserică

22/01/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Râul de apă care curge din casa lui Dumnezeu nu poate să vindece mlaștinile și locuirile noroioase, locurile și oamenii de compromis și căldicei; trebuie să fim absoluți pentru Domnul și pentru biserică pentru a avea curgerea vieții în viața de biserică de astăzi. Amin!

Viața creștină este o viață în curgerea vieții; există o curgere a vieții din casa lui Dumnezeu, așa cum se vede în Ezec. 47, iar viața creștină este o viață în acest curgere vie. Domnul Isus le-a promis tuturor celor care vin la El și le este sete că le va da să bea, iar apa pe care le-o dă El va deveni în ei râuri de apă vie care curg în viața eternă (Ioan 7:37-38).

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei cărora le este sete și am venit la Domnul să-L bea ca apă vie, ca Duhul care curge afară. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu curgător. Și El curge nu numai în Sine și de-a lungul epocilor, ci mai ales astăzi El curge din casa lui Dumnezeu.

Trebuie să fim în casa lui Dumnezeu, în biserică, și să fim relaționați în mod corespunzător cu sfinții din Trupul lui Cristos, astfel încât să putem avea curgerea vieții din casa lui Dumnezeu. Mai mult, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne măsoare; El este un om de bronz care a fost pe deplin judecat și aprobat de Dumnezeu, iar acum El este calificat să ne judece, să ne încerce și să ne stăpânească.

Zi de zi putem veni la Domnul pentru a avea părtășie cu El și, sub lumina Lui, putem mărturisi tot ceea ce El dezvăluie. Există atât de multe lucruri în ființa noastră care nu se potrivesc cu Domnul și sunt atât de multe lucruri legate de noi care împiedică curgerea vieții. Prin strălucirea Sa, Domnul ne expune problemele, slăbiciunile, greșelile și eșecurile și ne măsoară din nou și din nou.

Uneori putem crede că am ajuns, pentru că au fost atâtea lucruri prin care am trecut; cu toate acestea, Domnul continuă să ne măsoare. Pe măsură ce El ne măsoară, El ne stăpânește. Pe măsură ce El ne măsoară, râul de apă al vieții crește și avem un curgere mai profund de viață. Aleluia!

Pe măsură ce râul vieții crește, el produce multe lucruri minunate în noi și în jurul nostru. Curgerea vieții ne vindecă, ne udă și produce o creștere a vieții și o creștere numerică. Așa cum râul care curge din casa lui Dumnezeu produce pomi roditori, mulți pești și vite, aducând viață oriunde se duce, tot așa curgerea vieții ne însuflețește, ne vindecă, produce viață în noi, face viața să crească, și aduce roade în noi.

Să rămânem în curgerea vieții în toate zilele vieții noastre! Să-i permitem Domnului să trateze orice problemă care împiedică curgerea și să-L lăsăm să ne măsoare astfel încât curgerea vieții să crească în noi!

Curgerea vieții nu-i poate vindeca pe cei care se compromit și sunt căldicei (o mlaștină)

Pe partea pozitivă, curgerea vieții din casa lui Dumnezeu poate realiza multe lucruri pozitive minunate, aducând viață oriunde se duce. Cu toate acestea, Ezec. 47:11 este o avertizare pentru noi, care se găsește și în alte părți din Biblie: curgerea vieții nu poate vindeca un loc noroios sau o mlaștină.

Marea Moartă și locurile uscate pot fi aduse la viață și moartea poate fi înghițită, dar mlaștinile și mlaștinile nu pot fi vindecate. Dacă suntem morți ca Marea Moartă sau dacă suntem uscati ca deșertul, curgerea de viață care ajunge la noi ne poate vindeca și ne poate însufleți, făcându-ne să creștem în viață și în număr și făcându-ne rodnici.

Dar dacă ne aflăm într-un loc de compromis sau suntem căldicei, nu putem fi vindecați. O, Doamne! Ce înseamnă să fii într-o mlaștină sau un loc noroios? Ce înseamnă să fii o mlaștină în viața noastră creștină?

O mlaștină este un loc care nu este nici uscat (ca deșertul) și nici nu curge cu apă (ca un râu); este un loc parțial de noroi și parțial de apă, nici umed, nici uscat. O mlaștină înseamnă un loc sau o persoană care se află într-o situație plină de compromis. Când există o situație compromițătoare, există o mlaștină.

Când cineva trăiește în starea de a fi căldicel, el este într-o mlaștină și chiar este o mlaștină. Acest lucru este atât de adevărat pentru noi, ca credincioși în Cristos.

Domnul Isus a vorbit bisericii din Laodiceea și a certat-o pentru că este călduță. El ar prefera ca biserica să fie căldicelă sau rece, nu călduță; El a avertizat-o că, dacă rămâne călduță, El o va vărsa din gura Lui (Apoc. 3:15-18).

S-ar putea să fim ca cei din Laodicea astăzi; știm multe lucruri, avem multe bogății ale lui Cristos și credem că suntem bogați. Cu toate acestea, nu știm că, deși se pare că am experimentat și am savurat atât de mult din Cristos în trecut, chiar acum nu suntem absoluți pentru Domnul și nici nu suntem reci față de El – suntem căldicei, indiferenți și plin de compromis. O, Doamne Isuse!

A fi căldicei sau într-o situație de compromis ne va face să nu avem curgerea vieții. S-ar putea să-i vedem pe alții savurând curgerea vieții și s-ar putea să fim în adunările bisericii unde simțim clar că Domnul curge, dar situația noastră tulbure va rămâne aceeași. O, Doamne!

Domnul să aibă milă de noi. Nici măcar Dumnezeu Însuși nu poate vindeca situația noroioasă, mlaștina sau mlaștina. Când ești într-o mlaștină, totul în jurul tău pare a fi instabil, plin de noroi și nu există suficientă apă în care să înoți și nici pământ uscat pe care să pui piciorul.

Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la acest lucru, să nu ne gândim că suntem OK, ci deschizându-ne către El pentru ca El să strălucească asupra noastră și să ne expună adevărata stare. Numai Domnul știe unde suntem și ce suntem; numai El știe dacă suntem fierbinți sau reci pentru Domnul.

El vrea să fim fierbinți pentru El și reci față de lume; dacă suntem indiferenți față de Domnul și călduroși față de lume, totuși, suntem într-o situație mlăștinoasă și nici măcar curgerea vieții din casa lui Dumnezeu nu ne poate vindeca. Acesta este o astfel de avertizare pentru noi.

Trebuie să luăm avertismentul sfânt din Cuvântul lui Dumnezeu atât în Vechiul, cât și în Noul Testament și să venim la Domnul. Domnul sfătuiește biserica din Laodiceea să vină la El și să cumpere aur rafinate prin foc și haine pentru a-și acoperi goliciunea. Trebuie să plătim prețul pentru a fi absoluți pentru Domnul.

Trebuie să fim absoluți pentru Domnul și pentru viața de biserică. Putem face acest lucru doar venind la El și să tratăm cu orice situație compromițătoare și stearea de căldicel din ființa noastră. Domnul nu o poate face pentru noi; trebuie ca noi să tratăm asta.

Doamne Isuse, Te iubim și iubim curgerea vieții din casa lui Dumnezeu. Ne deschidem Ție. Strălucește asupra noastră și dezvăluie adevărata noastră stare, astfel încât să ne putem cunoaște situația. Salvează-ne de a fi într-o situație de compromis. Salvează-ne de a fi călduți. O, Doamne, vrem să fim fierbinți, arzând pentru Tine și să fim reci față de lume și Satan! Salvează-ne de la a fi căldicei. Salvează-ne de la a trăi într-o situație de compromis. Doamne Isuse, Tu ne cunoști inima. Salvează-ne de a crede că suntem bogați și plini și că nu avem nevoie de nimic. Fie ca noi să venim în continuare la Tine și să Te savurăm într-un mod pur, astfel încât Tu să curgi în noi ca și curgerea vieții pentru a vindeca, a uda, a însufleți și a ne vivifica întreaga ființă. Doamne Isuse, avem nevoie de Tine! Te luăm ca fiind absolutitatea noastră pentru Cristos și biserică. Dă-ne să fim pe deplin pentru Tine, neavând loc în ființa noastră pentru dușman. Salvează-ne de a fi într-o situație în care trebuie să ne arunci din gura Ta din cauza faptului că suntem căldicei! Doamne Isuse, îndură-Te de noi!

Să fim absoluți pentru Domnul și pentru biserică ca să avem curgerea vieții din casa lui Dumnezeu

Dumnezeu cere absolutitate. El nu vrea un grup de oameni care să-L iubească și, de asemenea, să iubească lumea. Poziția noastră în ceea ce privește biserica și Domnul trebuie să fie absolută. Dacă stăm pe terenul bisericii, trebuie să stăm pe acesta în mod absolut, nefiind căldicei. Trebuie să fim fie fierbinți, fie reci, nu căldicei.

Domnul să ne salveze de a fi căldicei față de Domnul și față de biserică. Fie ca El să strălucească asupra noastră și să dezvăluie tacticile dușmanului de a ne epuiza și de a ne înșela, astfel încât să fim una cu El și să fim absoluți pentru Domnul. Numai când suntem absoluți pentru Domnul și pentru biserică putem avea curgerea vieții din casa lui Dumnezeu.

Nu putem fi atât în Ierusalim, cât și în Babilon; nu putem fi la jumătatea distanței dintre Babilon și Ierusalim. Trebuie să alegem înaintea Domnului unde ne aflăm, ce suntem și ce dorim. Dacă stăm doar pentru noi înșine sau facem compromisuri cu aceasta sau cutare situație, Domnul nu are cum să curgă viața Sa în noi și prin noi. Trebuie să fim în mod absolut în curgere sau să stăm pe teren uscat.

Putem auzi că din casa lui Dumnezeu curge un râu de apă al vieții și putem vedea curgerea vieții în adunările bisericii; trebuie să fim absoluți pentru curgerea vieții. Nu putem rămâne indiferenți și nici nu trebuie să fim căldicei în privința asta. Domnul să ne salveze de a fi într-o situație plină de noroi sau mlaștină, situație în care Domnul nu poate face nimic cu noi.

În viața de biserică suntem pentru Domnul și pentru biserică; nu facem compromisuri cu nimic sau cu nimeni altcineva, pentru a dilua adevărul sau a fi la jumătatea drumului către adevăr. Vrem să fim absoluți pentru Domnul și pentru biserică.

Biserica ar trebui să fie un loc după felul ei; Geneza 1:11-12 spune că iarba, copacii și ierburile au venit în ființă fiecare după felul său. Dumnezeu vrea ca noi să fim după felul nostru, care este felul omului-Dumnezeu, nu felul compromițător sau felul călduț.

Dacă Dumnezeu ne-a făcut bărbat, trebuie să fim bărbat și să nu încercăm să fim femeie; dacă Dumnezeu ne-a făcut femeie, nu ar trebui să încercăm să fim bărbat, ci să fim femeie. Dumnezeu vrea ca noi să fim după felul nostru, conform cu ceea ce El ne-a făcut.

Dacă suntem în viața de biserică, trebuie să fim absolut în viața de biserică și să nu încercăm să ne întoarcem la vreo confesiune sau grup liber. Dacă ne oprim la jumătatea distanței dintre Babilon și Ierusalim, nu vom avea curgerea, nici măcar un firicel de apă. Mai degrabă, vom avea suficientă apă pentru a fi „noroiți”, care este cel mai rău fel. Mlaștina nu poate fi vindecată. O, Doamne!

În Apocalipsa 22:11, Domnul a spus: „Cine face nedreptate, să facă încă nedreptate; şi cel care este murdar să fie încă murdar; şi cel care este neprihănit să facă dreptate încă; şi cel sfânt să fie încă sfânt. Domnul dorește și cere absolutitate. Trebuie să învățăm să fim absoluți și să-L luăm pe Cristos ca fiind absolutitatea noastră. Numai El este absolut pentru Dumnezeu și pentru scopul lui Dumnezeu.

Vrem să-L luăm pe Cristos ca fiind absolutitatea noastră, punându-ne mâinile pe El pentru a fi identificați cu El și a fi una cu El, astfel încât să fim absoluți pentru Domnul și pentru ca biserica să aibă curgerea vieții din casa lui Dumnezeu.

Când suntem absoluți pentru Domnul și pentru biserică, vom fi în curgerea vieții și acest curgere al vieții va crește până când vor fi ape în care să înoate. Amin! Atunci, totul va trăi acolo unde vine râul.

Pe de o parte, ne stingem setea, iar pe de altă parte, curgem apa vieții pentru ca alții să fie udați și pentru ca biserica să fie zidită. Când avem curgerea vieții, suntem vindecați și udați; orice problemă din noi este vindecată și înghițită de viața Domnului.

Dar dacă nu ne deschidem Domnului în mod absolut și nu Îi lăsăm să ne măsoare, ci mai degrabă să i se împotrivească, să-I rezistăm și să ne certăm cu El, El va trebui să ne lase într-o situație tulbure, într-un loc de compromis și căldicei.

Fie ca noi să fim cei care ne deschidem pe deplin Domnului și Îl lăsăm să ne măsoare pentru ca El să curgă liber în noi și prin noi. Când curgerea apei vie este în noi, când există un curgere de apă vie în viața de biserică, orice moarte este înghițită de viață și orice boală este vindecată.

În plus, există un pom care dă roade pentru hrănirea noastră și are frunze pentru vindecare (Ezechiel 47:12). Amin, Domnul să ne facă cei absoluți pentru Domnul și pentru biserică, neavând compromisuri și nefiind căldicei, ca să fim astăzi în curgerea vieții!

Doamne Isuse, ne dăm Ție să fim absoluți pentru Domnul și pentru biserică! Amin, Doamne, vrem să tratăm orice compromis și să nu fim căldicei față de Tine, ci să fim fierbinți pentru Tine, iubindu-Te din toată inima noastră! Ne punem mâinile pe Tine, dragă Doamne, și Te luăm ca fiind absolutitatea noastră. În noi înșine, nu putem fi absoluți, dar te putem lua pe Tine ca fiind Cel care este ofranda arsă, cel absolut pentru Dumnezeu. Doamne, ne deschidem toată ființa către Tine. Nu vrem să trăim într-o situație de compromis. Nu vrem să fim într-o situație tulbure. Nu vrem să fim la jumătatea distanței dintre Babilon și Ierusalim. Vrem să fim pe deplin în viața de biserică, să trăim viața unui om-Dumnezeu și să fim felul omului-Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să învățăm să fim absoluți pentru a putea fi în curgerea vieții. Vino, Doamne, și ai Tu o cale să ne măsori, ca să poți adânci curgerea vieții! Fie ca noi să fim vindecați în interior, udați și hrăniți de curgerea vieții în casa magnifică a lui Dumnezeu și pentru ea!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have the Flow of Life by not being Lukewarm but Absolute for the Lord & the Church, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 5 (Să trăim viața creștină prin savurarea curgerii vieții împreună cu slujba vieții din casa magnifică a lui Dumnezeu și pentru ea) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să trăim prin simțul vieții pentru a fi sub stăpânirea Domnului și să-I permitem să strălucească și să curgă prin noi

24/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În planul de recâștigare al lui Dumnezeu, noi, ca oameni, trebuie să ne întoarcem de la stăpânirea omenească la stăpânirea lui Dumnezeu, trecând prin stăpânirea de sine; scopul tratării conștiinței noastre este de a fi readuși sub stăpânirea lui Dumnezeu și de a trăi în prezența lui Dumnezeu.

Cu toții avem de învățat; învățăm să-L experimentăm pe Cristos, să Îl savurăm pe Cristos și să fim aduși în prezența lui Dumnezeu pentru a trăi într-un singur duh cu El.

Cu toții suntem în procesul de a fi recâștigați pentru a trăi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu, trăind nu numai sub stăpânirea conștiinței noastre, dar mai mult decât atât, trăind conform intuiției duhului nostru în prezența directă a lui Dumnezeu.

La început, Adam a trăit conform duhului său; el a trăit în prezența lui Dumnezeu, fiind călăuzit nu de lucrurile corecte sau greșite, de bine sau de rău, ci de simțul prezenței lui Dumnezeu, de intuiția din duhul său.

Dar când a căzut, când a păcătuit, funcția conștiinței din duhul său a fost activată. După căderea omului, omul a început să nu mai trăiască în prezența lui Dumnezeu, ci conform conștiinței sale; funcția intuiției prezenței lui Dumnezeu s-a pierdut treptat, dar funcția conștiinței din duhul său era mai alertă și mai activă.

Cu toate acestea, după un timp în care oamenii trăiau conform conștiinței lor, omul a căzut și mai jos și a devenit plin de răutate și corupt până acolo că Dumnezeu a trebuit să intervină și să-i șteargă de pe fața pământului, salvând doar pe Noe și familia sa.

După ce Noe și familia sa au ieșit din arcă, a început o nouă epocă: epoca în care omul stăpânește asupra omului, adică omul care are reguli și reglementări și le impune pentru a avea o societate omenească.

Astăzi toți oamenii trăiesc într-o anumită societate, țară și familie, și există un anumit set de reguli care îi fac să trăiască într-un mod adecvat. Condusul, mersul, studiul, munca noastră și multe lucruri pe care le facem și le spunem sunt reglementate de autoritățile politice, de societate și de familia în care ne aflăm.

Cu toate acestea, chiar și atunci când omul stăpânește asupra omului, sunt atât de mulți care au o problemă cu lucrul acesta și trebuie să fie disciplinați, pedepsiți sau puși deoparte pentru a învăța să se comporte corect conform regulilor societății.

Dar slavă Domnului, când am fost mântuiți am fost aduși să ne cunoaștem conștiința și avem un simț interior acut când ceva este corect sau greșit, când ceva este bun sau rău, și când ceva este de la Dumnezeu sau nu.

Acum învățăm să nu trăim numai conform conștiinței noastre și să ne tratăm conștiința, dar chiar mai mult, să trăim în prezența directă a lui Dumnezeu, fiind sub stăpânirea Sa directă; scopul tratării conștiinței noastre este de a fi aduși înapoi la stăpânirea lui Dumnezeu și de a trăi în prezența lui Dumnezeu.

Suntem aduși sub stăpânirea lui Dumnezeu și să trăim în prezența lui Dumnezeu prin simțul vieții

În ceea ce privește problema stăpânirii și guvernării lui Dumnezeu, există trei feluri de oameni sau trei nivele de viață sub stăpânirea lui Dumnezeu.

Primul nivel sau fel este trăirea sub stăpânirea omenească, sub stăpânirea omului; atunci când nu există nici o stăpânire omenească, oamenii fac tot ce le place.

Al doilea nivel sau fel de oameni sunt cei care trăiesc sub stăpânirea de sine; ei sunt controlați de conștiința lor și nu au nevoie să fie stăpâniți de alții. Când aceștia se comportă, ei sunt reținuți nu din cauza fricii de om, ci datorită conștiinței lor, care stăpânește în ei.

Ei sunt liberi să acționeze și să se miște și să vorbească doar atunci când conștiința lor aprobă; la exterior par să fie supuși stăpânirii omenești, dar în interior, conștiința lor este cea care îi călăuzește.

Aici se opresc mulți dintre credincioșii în Cristos de astăzi; ei simt că au o conștiință care îi atenționează cu privire la lucrurile care sunt bune versus cele rele, lucruri care sunt corecte versus greșite și lucruri care sunt cerești în contradicție cu cele pământești, așa că trăiesc conform conștiinței lor.

Dar scopul final al tratării conștiinței noastre nu este doar să ne readucă la stăpânirea de sine, ci să ne aducă înapoi la stăpânirea lui Dumnezeu; acesta este al treilea nivel sau mod de a trăi – a fi aduși înapoi la Dumnezeu pentru a trăi în prezența lui Dumnezeu (Mat. 5:3).

Există o mare diferență între stăpânirea de sine și a fi sub stăpânirea lui Dumnezeu; stăpânirea de sine înseamnă că trăim după simțămintele conștiinței noastre, fiind responsabili față de conștiința noastră (Fapte 24:16), dar stăpânirea lui Dumnezeu înseamnă că trăim după intuiția duhului nostru, fiind responsabili față de Dumnezeu Însuși.

Da, trebuie să ne exersăm ca să avem o conștiință golită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și înaintea omului, dar trebuie să mergem mai departe pentru a trăi prin intuiția duhului nostru, fiind responsabili față de Dumnezeu și nu doar față de conștiința noastră.

Este necesar să avem o conștiință lipsită de ofensă, dar dacă rămânem aici, vom cădea într-o cursă; cu cât rămânem mai mult aici, rămânem în domeniul eticii și moralității, fiind persoane etice, dar nu persoane divin-umane.

Trebuie să ne dăm seama că în duhul nostru există o funcție a unui simț direct, de a ne da seama, de a discerne și de a percepe lucrurile de la Dumnezeu; aceasta este intuiția din duhul nostru (vezi 1 Cor. 2:11; Marcu 2:8).

Trebuie să ne tratăm conștiința pentru a avea o conștiință golită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și a omului, dar ar trebui să mergem mai departe pentru a-L contacta pe Domnul în mod direct prin intuiția duhului nostru în Sfânta Sfintelor.

Trebuie să stăm pe capacul ispășirii din Sfânta Sfintelor și să primim vorbirea directă a lui Dumnezeu între heruvimii gloriei. Când trăim după intuiția noastră și suntem controlați de intuiția noastră, trăim în prezența lui Dumnezeu și suntem conduși direct de către El. Suntem stăpâniți de simțul vieții din duhul nostru.

Când suntem sub stăpânirea lui Dumnezeu, trăim după intuiția duhului nostru conform simțului vieții (Rom. 8:6). Trebuie ca nu doar să fim avertizați atunci când facem ceva bun sau rău, ci să trăim conform simțului vieții divine pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu în mod direct.

Viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre este viața cea mai înaltă, cu cel mai bogat, mai puternic și mai acut simțământ (Efeseni 4:18); acest simțământ este simțul vieții.

Acest simț este bogat și acut, dar nu ne domină; există un simț interior al vieții, dar acesta nu ne va obliga să facem ceva, ne vorbește și ne permite să cunoaștem lucrurile, dar depinde de noi dacă ne supunem lui și continuăm cu el.

Simțul vieții ne face să știm dacă trăim în viața naturală sau în viața divină, dacă trăim în carne sau în duh. Acest simț al vieții ne călăuzește, ne controlează și ne direcționează.

De multe ori am avut experiența că, în timp ce vrem să spunem ceva, chiar înainte de a ieși cuvintele, un simț din interior ne oprește: “Nu spune asta, știi ce se întâmplă când spui asta…”

După ce repetăm greșeala de a nu asculta simțul interior al vieții, vom învăța să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu trăind conform intuiției duhului nostru în prezența lui Dumnezeu, ascultând de simțul vieții.

Împărăția lui Dumnezeu are realitatea ei, și această realitate este trăirea vieții divine sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim nu numai conform simțului conștiinței noastre, ci mai mult să trăim, să umblăm, să ne comportăm și să vorbim conform simțului vieții din duhul nostru. Vrem să trăim în prezența directă a lui Dumnezeu, fiind conduși nu numai de conștiința noastră, ci mai mult de simțul vieții. Fie ca simțul vieții să ne guverneze, să ne direcționeze și să ne controleze, pentru a putea trăi viața divină sub stăpânirea divină a lui Dumnezeu. Doamne, perfectează-ne și instruiește-ne ca să trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu și să fim recâștigați înspre Dumnezeu Însuși!

Să savurăm strălucirea Domnului și curgerea Sa în noi și prin noi!

Pe măsură ce învățăm să trăim conform conștiinței noastre, tratându-ne conștiința ca să trăim o viață în prezența lui Dumnezeu, fiind conduși nu numai de simțul conștiinței noastre, ci de simțul vieții divine din noi, vom trăi în prezența lui Dumnezeu în mod direct.

Cu toții suntem în acest proces de învățare – toți suntem învățăcei, discipoli, iar Domnul ne instruiește ca să trăim în prezența Sa.

Deci, ce înseamnă să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu? Ce fel de experiențe implică lucrul acesta? Există cel puțin două porțiuni care vorbesc despre trăirea în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu: una în Matei 16-17 și cealaltă în Apocalipsa 22.

În Matei 16 către sfârșit, Domnul le-a spus discipolilor Săi că unii dintre ei Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în împărăția Sa, iar apoi i-a luat pe trei dintre ei pe munte și a fost transfigurat înaintea lor; strălucirea Domnului este împărăția Sa.

Împărăția lui Dumnezeu este strălucirea lui Isus asupra noastră. Pe măsură ce trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu și a lui Cristos, avem strălucirea Sa – Împăratul nostru este în glorie, fața Sa este radiantă, iar ființa noastră este plină de lumină, strălucind chiar și asupra celorlalți.

În Apocalipsa 22:4-5 vedem acest lucru din nou – Dumnezeu este lumina în Noul Ierusalim, Mielul este lampa, iar Dumnezeu strălucește prin cetate către întregul pământ – și în acest fel El stăpânește.

Domnul Dumnezeu strălucește asupra noastră, strălucirea Sa este stăpânirea Sa directă și această lumină este răspândită prin cetatea Noului Ierusalim, adică prin noi; noi stăpânim națiunile prin faptul că suntem una cu Domnul care strălucește asupra lor.

Așadar, a trăi sub stăpânirea lui Dumnezeu înseamnă a trăi în lumină, a veni la lumină, a savura strălucirea Domnului, și a-L străluci spre alții.

Apoi în Apocalipsa 22:1 vedem că există un râu de apă al vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, în mijlocul străzii. Un indiciu al faptului că trăim sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu este că simțim un râu care curge; bem din El și din ființa noastră cea mai interioară curg râuri de apă a vieții.

Există râuri de apă vie care curg în noi și din noi în timp ce trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu; în această curgere a vieții, Dumnezeu cu toate bogățiile Sale este adus la noi și curge prin noi, iar autoritatea lui Dumnezeu este exercitată asupra noastră și prin noi.

Pe de o parte trăim conform intuiției duhului nostru, urmând simțul vieții; pe de altă parte, ceea ce se manifestă este că suntem în lumină, Domnul ca lumină strălucește prin noi, noi bem din apa vie și râul de apă curge prin noi!

Nu doar trăim o viață morală sau etică, ci există un râu care curge!

Nu numai că discernem binele de rău, dar calea noastră este tot mai strălucitoare până în miezul zilei, și sunt râuri de apă vie care curg din noi pentru a-i alimenta pe alții, aducându-i sub stăpânirea lui Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, venim la Tine ca să fim luminați de către Tine și ca să fim alimentați cu apa vie. Amin, Doamne, strălucește asupra noastră, în noi și prin noi; păstrează-ne întreaga ființă în lumină și calea noastră să fie din ce în ce mai strălucitoare până în zorii zilei. Venim la lumină ca să primim strălucirea Ta și Te lăsăm să strălucești prin noi înspre alții. Doamne, venim la Tine ca să bem din râul apei vieții, să fim aduși sub tronul lui Dumnezeu și din noi să curgă apă vie înspre alții! Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim sub stăpânirea lui Dumnezeu trăind conform intuiției conștiinței noastre și întreaga noastră ființă să fie în lumină și plină de resursa vieții!