binecuvântăm biserica

Cei din poporul lui Dumnezeu sunt snopi plini de viață, iar biserica este învierească și cerească

02/04/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să avem visele pe care le-a avut Iosif ca să ne dăm seama că, în viziunea lui Dumnezeu, tot poporul Său sunt snopi plin de viață pentru a produce hrană pentru ofranda de mâncare pentru a-L satisface pe Dumnezeu și pe om.

Când vedem biserica și sfinții în felul în care Dumnezeu îi vede, Îl vom lăuda pe Dumnezeu pentru biserică, căci biserica este în Cristos, în înviere și în ceruri, iar biserica este perfectă, sfântă și frumoasă în ochii Domnului.

Chiar mai mult, binecuvântați sunt toți cei care binecuvântează biserica și blestemați toți cei care o blestemă. Biserica este poporul spiritual al lui Dumnezeu pe pământ astăzi; El a ales, răscumpărat, salvat și transformat un grup de oameni din toate semințiile și națiunile în Sine, iar biserica este glorioasă.

Cristos în înviere ne curăță neîncetat cu apa din Cuvânt pentru a ne prezenta Lui Însuși ca mireasă; El îndepărtează petele, ridurile și orice astfel de lucruri și vede biserica ca fiind glorioasă și fără pată sau cusur.

Cine suntem noi să vorbim rău biserica? Vedem oare lucrurile altfel decât Dumnezeu? Avem oare noi dreptate în punctul nostru de vedere cu privire la biserică?

Din momentul în care Dumnezeu l-a chemat pe Avraam până acum, toți cei care au făcut rău poporului lui Dumnezeu sau i-au blestemat au fost sub blestem și toți cei care au binecuvântat poporul lui Dumnezeu s-au pus sub o binecuvântare.

Chiar și atunci când vedem ceva care nu este corect, ci mai degrabă păcătos în biserică, chiar și atunci când vedem lucruri care nu sunt atât de sfinte, ci lumești, și chiar și atunci când vedem că inima sfinților nu este pură față de Domnul, nu trebuie să rostim lucruri negative despre biserică, deoarece Dumnezeu vede biserica ca o entitate plină de viață, lumină și glorie.

Acest lucru nu înseamnă că acoperim lucrurile din biserică sau că ne închidem ochii către lucrurile rele care au loc; mai degrabă, când mergem la Domnul sau vorbim cu alții despre biserică, învățăm să trăim în visul pe care Dumnezeu l-a dat lui Iosif și în viziunea pe care El i-a dat-o lui Balaam, și anume că biserica este glorioasă, plină de viață și plină de lumină.

E adevărat că Dumnezeu vede într-adevăr totul și El cunoaște toate situațiile, inima oamenilor și starea sfinților; totuși, în ochii Săi, sfinții sunt snopi plini de viață și stele pline de lumină, iar biserica este cerească, Cristică și învierească.

În ochii lui Dumnezeu, poporul Său a fost deja transformat și glorificat, iar în Noul Ierusalim nu există păcat, pată, cusur, slăbiciune sau lucruri rele. Aleluia!

Să avem viziunea că biserica este Cristică, învierească și cerească

Conform cu faptele din Biblie, putem spune că biserica este Cristică (e din Cristos și în Cristos), învierească (din înviere și în învierii) și cerească (din ceruril și în ceruri).

Biserica este ceva în Cristos, în înviere și în înălțare în cele cerești (Efeseni 1:17-23; 2:5-6).

Biserica nu este un grup pământesc de oameni care cred într-un set de reguli și regulamente și se numesc creștini; biserica nu este o adunare socială a celor care citesc Biblia și încearcă să trăiască conform ei.

Biserica a fost produsă în învierea lui Cristos și cu viața Sa de înviere; biserica este din Cristos, compusă numai din elementul lui Cristos; iar biserica este cerească, pentru că toți credincioșii au fost așezați împreună cu Cristos în locurile cerești.

În ochii lui Dumnezeu, biserica este Cristică, învierească și cerească; aceste adjective descriu faptele transmise în Biblie.

Frați și surori, am petrecut prea mult timp ca un vierme în murdărie, privind în felul acesta sfinții și biserica; avem o perspectivă greșită. Trebuie să privim biserica și să vedem că este în Cristos, în înviere și în locurile cerești.

Și trebuie să-i spunem lui Satan, Satan, ai greșit cu totul. Respingem evaluarea ta despre biserică și luăm evaluarea lui Dumnezeu despre poporul Său!

După ce Cristos a terminat întreaga creație veche prin moartea Sa atotinclusivă, biserica a fost produsă în învierea Sa; acum biserica este în înviere, căci biserica este o nouă creație creată în învierea lui Cristos și de către Cristosul înviat (1 Pet. 1:3; Efeseni 2:6).

Dacă vedem biserica într-un mod diferit decât acesta, atunci am luat evaluarea inamicului despre biserică și am făcut-o a noastră. Evaluarea de către Dumnezeu a bisericii este că ea este Cristică, învierească și cerească, dar dușmanul are întotdeauna ceva rău de spus despre biserică, căci el este acuzatorul fraților.

Aleluia, biserica a fost înviată împreună cu Cristos, iar acum biserica este în înălțare, în locurile cerești împreună cu Cristos!

Biserica este din Cristos, biserica este din înviere și biserica este din ceruri. Dacă avem o astfel de viziune, aceasta ne va guverna până la cel mai înalt grad și va exclude tot ceea ce nu este din Cristos (Cristică), din înviere (învierească) sau al cerurilor (cerească).

S-ar putea să privim biserica și să spunem că nu este așa de Cristică; deci de ce să nu ne exersăm duhul de credință și să începem să vorbim că biserica este Cristică și, prin vorbirea noastră, biserica va deveni Cristică!

Vorbim ceea ce nu este în ființă – aceasta este credința, așa face Dumnezeu, și astfel a creat El atât creația veche, cât și cea nouă.

Ar trebui să vorbim bine despre biserică și să alungăm toată vorbirea negativă, pentru că o asemenea vorbire ne-a ucis și a adus prea multe lucruri negative, nepermițându-ne să înaintăm și zidim biserica.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul să stăm una cu Tine și să declarăm că biserica este din Cristos și în Cristos, biserica este din înviere și în înviere, și biserica este cerească! Aleluia pentru biserică, Trupul lui Cristos! Dă-ne o astfel de viziune a bisericii, Doamne, astfel încât orice lucru care nu este Cristic, învieresc și ceresc să fie exclus în noi și printre noi. Amin, Doamne, stăm cu Tine pentru a alunga și a strivi toate vorbele negative despre biserică și ne exersăm duhul de credință pentru a rosti faptele din cuvântul lui Dumnezeu până când le vei face o realitate în viața de biserică de azi!

Să vedem că poporul lui Dumnezeu sunt snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru a-i satisface pe Dumnezeu și pe om

Trebuie să învățăm că modul în care privim poporul lui Dumnezeu este un lucru serios.

În Vechiul Testament îl vedem pe Iosif, fiul preferat al lui Iacob, care a văzut lucrurile rele pe care le-au făcut frații săi și a adus un raport rău tatălui lor. Ei erau plini de ură și mânie și Iuda era plin de poftă (vezi Gen. 37-38).

Dar Dumnezeu i-a dat lui Iosif două vise (Gen. 37:5-9), iar în primul a văzut snopii pe câmp, iar snopii fraților săi au venit și s-au închinat snopului său.

Iosif și-a dat seama că, în cel mai rău caz, frații săi sunt niște snopi plini de viață și, în cel mai bun caz, el însuși nu era altceva decât un snop plin de viață. Singura diferență a fost că Dumnezeu l-a ales pe Iosif și nu pe ei; dar în ochii lui Dumnezeu, el nu era mai bun decât ei.

Acest lucru este valabil pentru noi în viața de biserică de astăzi. Când intrăm în viața de biserică pentru prima dată, ne bucurăm de acest loc minunat și toți sfinții sunt minunați și plăcuți; iubim viața de biserică și Îl iubim atât de mult pe Domnul!

Cu toate acestea, cu cât iubim mai mult biserica și avem grijă de sfinți, cu atât ne gândim că unii dintre ei sunt ca niște „cârtițe”, „țestoase” sau chiar „scorpioni” și „șerpi”; am putea crede că mulți dintre sfinți se află într-o situație jalnică și chiar biserica este jalnică.

În astfel de momente, trebuie să avem visul ceresc pentru a realiza că toți cei din poporul lui Dumnezeu sunt snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru a satisface pe Dumnezeu și pe om.

Când Domnul are milă de noi și ne va arăta visul ceresc, vom realiza că sfinții nu sunt mai răi decât noi și noi nu suntem mai buni decât ei; nu există „cârtițe” sau „scorpioni” în viața de biserică, ci, mai degrabă, toți sfinții sunt snopi plini de viață. Aleluia!

Acest lucru ne va scăpa de la a ne plânge înaintea lui Dumnezeu sau a altora cu privire la sfinți și vom avea o vedere corectă a poporului lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de rugăciunile acuzatoare, de raportarea la El a relelor pe care le vedem printre sfinți sau defectele și slăbiciunile lor. Domnul să ne izbăvească să ne plângem de El cu privire la sfinții cu care ne-a pus.

Fie ca să vedem visul ceresc să ne dăm seama că nu suntem mai buni decât ceilalți sfinți; s-ar putea să vedem unele lucruri negative în ei, dar noi și ei suntem la fel în ochii lui Dumnezeu – suntem snopi plini de viață pentru a produce hrană care să-i satisfacă pe Dumnezeu și pe om.

O astfel de viziune ne va revoluționa; s-ar putea să ne certăm cu Dumnezeu și să-L rugăm să se uite cu adevărat la inima lor și să fie temeinic, dar Domnul ne va arăta că El privește poporul Său nu din punctul nostru de vedere, ci din vederea Lui, iar în viziunea Lui nu există scorpioni, păcătoși, sau șerpi în Noul Ierusalim.

Profetul Ilie s-a plâns și el împotriva Israelului înaintea lui Dumnezeu și i-a spus: „Copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au distrus altarele Tale și i-au ucis pe profeții Tăi cu sabia; și eu singur am rămas și ei caută să-mi ia viața” (1 Împărați 19:10).

Dar Domnul nu a fost mulțumit cu acest cuvânt și i-a răspuns: „Eu mi-am pus deoparte pentru Mine în șapte mii de bărbați în Israel, care nu și-au plecat genunchii și nu s-au înclinat lui Baal și a căror gură care nu l-a sărutat” (1 Împ. 19:18).

S-ar putea să avem deplină dreptate în ceea ce-I spunem Domnului cu privire la poporul Său, iar plângerile noastre se pot baza pe fapte, dar Domnul nu vrea ca noi să-i acuzăm pe frați și surori, ci mai degrabă să-i vedem pe sfinții Săi la fel cum îi vede El.

Aceasta nu înseamnă să învățăm să-L mințim pe Dumnezeu sau să ne înșelăm unii pe alții cu privire la sfinți, alegând să ignorăm „faptele evidente” și situația sfinților; mai degrabă, acesta înseamnă să primim visul de la Dumnezeu și să ne dăm seama că, în viziunea lui Dumnezeu, tot poporul Său – atât noi, cât și toți sfinții – sunt niște snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru ofranda de mâncare care să-i satisfacă pe Dumnezeu și pe om.

Doamne Isuse, dă-ne visul ceresc, astfel încât să ne dăm seama că toți sfinții sunt niște snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru ofranda de mâncare pentru satisfacerea lui Dumnezeu și a omului. Amin, Doamne, schimbă-ne modul de a privi poporul lui Dumnezeu. Dezvelește-ne să vedem părerea divină a lui Dumnezeu cu privire la natura, poziția, funcția și scopul poporului lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca noi să trăim în visul ceresc și să vedem poporul lui Dumnezeu așa cum îi vede Dumnezeu, ca snopi plini de viață pentru a produce hrană pentru satisfacția lui Dumnezeu și a omului. Amin, Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut snopi plini de viață și Îți mulțumim că noi toți suntem la fel în ochii Tăi – suntem plini de viață și de lumină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s People are Sheaves full of Life and the Church is Resurrectionly and Heavenly, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 11 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L lăudăm pe Dumnezeu și să vorbim de bine de viața de biserică pentru a fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu astăzi

01/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Vrem să fim cei care Îl lăudăm pe Dumnezeu și vorbesc bine despre biserică, pentru a putea fi astăzi sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

De-a lungul secolelor, cei care au binecuvântat Israel și care au vorbit bine despre biserică au fost binecuvântați, iar cei care au vorbit rău despre Israel și despre biserică au fost sub blestem.

În Num. 24:9 Dumnezeu a rostit acest cuvânt minunat prin Balaam, Binecuvântați sunt toți cei care te binecuvântează, / Și blestemați sunt toți cei care te blestemă.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne dăm seama că punctul nostru de vedere, opinia noastră și sentimentul nostru despre biserică și despre poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie lăsate deoparte și chiar negate, și ar trebui să luăm punctul de vedere al lui Dumnezeu, părerea Lui și sentimentul Lui privitor la poporul Său.

Pavel a fost una cu Domnul când a scris sfinților din Corint și i-a numit: Biserica lui Dumnezeu care este în Corint (1 Corinteni 1:2).

În exterior, în biserica din Corint au existat multe probleme, iar Pavel a scris o întreagă Epistolă pentru a trata aceste probleme una câte una; au existat unele probleme în această biserică pe care le putem găsi foarte rar în vreo biserică locală autentică, dar Pavel i-a numit, Biserica lui Dumnezeu.

În ochii lui Dumnezeu, biserica este sfântă, desăvârșită și frumoasă, căci Dumnezeu vede biserica nu prin punctul nostru de vedere omenesc, ci conform vederii divine, iar în viziunea Sa, biserica este în Cristos.

Ori de câte ori avem un sentiment sau un gând că unii sfinți nu sunt chiar atât de buni, ori de câte ori vedem unele probleme în biserică și ori de câte ori un defect al sfinților iese la lumină și suntem pe cale să vorbim despre asta „în toată cinstea”, trebuie să ne întrebăm, cine are dreptate – Dumnezeu sau tu? Este punctul tău de vedere corect sau este corectă părerea lui Dumnezeu despre biserică?

Dumnezeu nu se ceartă cu noi; El nu ne spune că biserica este minunată și perfectă, și iată care sunt motivele pentru care aceasta e așa. Mai degrabă, chiar dacă situația poporului Său este de multe ori degradată, chiar dacă El Însuși S-ar putea înfuria pe poporul Său, atunci când alții vorbesc despre poporul Său ar trebui să fie într-un mod adecvat și trebuie să existe o viziune adecvată a copiilor lui Israel și a bisericii.

Poporul lui Dumnezeu este pupila ochiului Său; nimeni nu poate atinge cu ușurință pupila ochiului nostru, așa că atunci când cineva se atinge de poporul lui Dumnezeu – fie poporul Său pământesc Israel, fie poporul Său spiritual, biserica – într-un mod nepotrivit sau rău, el se pune sub blestem și nu savurează binecuvântarea.

Dumnezeu iubește pe poporul Său; indiferent ce ar putea spune Satana – acuzatorul fraților – și indiferent ce ar putea crede sau spune poporul Său despre ei înșiși, Dumnezeu încă consideră biserica ca fiind frumoasă, perfectă și sfântă, plăcută în ochii Săi.

Fie ca noi să avem o rugăciune și o speranță ca vederea noastră despre biserică să se schimbe și să fie actualizată pentru a fi la fel ca punctul de vedere al lui Dumnezeu și să ne ajutăm unii pe alții să adoptăm o astfel de vedere divină a bisericii.

Binecuvânt este cel care te binecuvântează și blestemat este acela care te blestemă (Num. 24:9)

Încă de la început, când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam și acesta l-a urmat pe Dumnezeu oriunde El i-a spus să meargă, Dumnezeu i-a spus că El îl va binecuvânta pe Avraam, El îl va face o binecuvântare, iar cine va binecuvânta pe Avraam va fi binecuvântat.

Acesta este un principiu stabilit în ochii lui Dumnezeu cu privire la poporul Său: binecuvântați sunt toți cei care binecuvântează pe poporul Său și blestemați pe toți cei care îi blestemă.

Din vremea lui Nebucadnețar (care a distrus orașul Ierusalim) și până acum, fiecare persoană, națiune sau grup de oameni care a blestemat poporul lui Israel a fost blestemat și fiecare națiune și oameni care i-au binecuvântat pe evrei au primit binecuvântarea.

Este posibil ca starea și situația poporului lui Dumnezeu să nu fie atât de bune; de fapt, situația lor poate fi chiar mai rea decât situația oamenilor păgâni, dar totuși, în ochii lui Dumnezeu, ei sunt binecuvântați, pentru că Îl au pe Dumnezeu între ei și Dumnezeu este Dumnezeul lor.

Situația noastră ca popor al lui Dumnezeu poate să fluctueze și starea noastră poate fi sus sau jos, dar, indiferent de starea noastră, părerea lui Dumnezeu despre poporul Său este că ei sunt sub binecuvântarea lui Dumnezeu și sunt sfinți, perfecți și frumoși.

Balac l-a plătit pe Balaam să vină să blesteme pe poporul Israel, dar Dumnezeu a transformat blestemul într-o binecuvântare; în loc să-i blesteme pe poporul lui Dumnezeu, Balaam – vorbind în numele lui Dumnezeu – i-a binecuvântat pe deplin.

A binecuvânta pe cineva înseamnă a vorbi bine despre el, a vorbi pozitiv despre el (vezi Efeseni 1:3).

Putem spune ce vrem despre alți oameni, dar atunci când atingem poporul lui Dumnezeu, când vorbim despre Israel și despre biserică, trebuie să fim foarte atenți ca să nu ne exprimăm punctul de vedere, ci să fim una cu Dumnezeu în felul în care El vede poporul Său.

Conform promisiunii lui Dumnezeu către Avraam, poporul chemat al lui Dumnezeu – urmașii lui Avraam – sunt ca nisipul mării (referindu-se la poporul pământesc al lui Dumnezeu, poporul lui Israel, poporul evreu) și ca stelele din cer (indicând oamenii spirituali ai lui Dumnezeu, biserica, neamurile răscumpărate și mântuite).

Fie ca să învățăm să vorbim bine despre poporul lui Dumnezeu, indiferent ce auzim despre ei; indiferent ce auzim despre Israel în știri sau despre sfinții din biserică și indiferent ce auzim despre credincioșii de aici și de acolo, trebuie să ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu vorbind de bine despre poporul lui Dumnezeu.

Să nu avem încredere în punctul nostru de vedere, în judecata noastră și în opiniile noastre; să ne dăm seama că, în privința vorbirii despre poporul lui Dumnezeu, trebuie să luăm punctul de vedere al lui Dumnezeu, aprecierea Lui și părerea Lui divină.

Mulțumim Doamne Isuse că ne-a făcut parte din poporul Tău spiritual, biserica. Aleluia, biserica este minunată, desăvârșită, sfântă și prețioasă în ochii lui Dumnezeu. Slavă Domnului pentru poporul lui Dumnezeu – slavă Domnului pentru poporul evreu ca popor pământesc al lui Dumnezeu și pentru biserică în calitate de popor spiritual al lui Dumnezeu. Doamne, vrem să ne punem sub binecuvântarea Ta și să evităm să fim sub blestem vorbind bine despre oamenii lui Dumnezeu, indiferent de ceea ce percepem ca fiind situația lor! Aleluia pentru biserică!

Să-L lăudăm pe Dumnezeu și să vorbim de bine despre viața de biserică pentru fi sub binecuvântarea lui Dumnezeu astăzi

Cuvântul lui Dumnezeu și experiența noastră mărturisesc faptul că, de fiecare dată când Îl lăudăm pe Dumnezeu și vorbim bine despre biserică, ne punem pe noi înșine sub binecuvântarea lui Dumnezeu, dar atunci când criticăm sau vorbim de rău despre sfinți sau despre biserică, suntem sub blestem.

De exemplu, atunci când suntem în întâlnirea de rugăciune, ne putem simți foarte împovărați în ceea ce privește starea scăzută a bisericii și putem suspina și chiar să ne plângem în rugăciune spunând cât de jos percepem biserica.

Dar în ochii lui Dumnezeu biserica este glorioasă, minunată și desăvârșită; în loc să gemem și să ne plângem lui Dumnezeu cu privire la situația sau starea scăzută a bisericii, ar trebui să-L lăudăm și să fim cei care vorbesc bine despre viața de biserică de astăzi.

Cei care spun că biserica este săracă, joasă sau moartă, se pun sub blestem, dar cei care vorbesc pozitiv despre biserică ca poporul lui Dumnezeu, declarând că biserica este minunată și că este casa lui Dumnezeu, primesc binecuvântarea.

S-ar putea să fim dezamăgiți de viața de biserică și pot exista unii sfinți în biserică care nu ne sunt chiar atât de plăcuți; este posibil să avem chiar și anumite motive serioase de a nu ne întâlni din cauza unor situații sau a unor oameni care au spus unele lucruri, dar atunci când vorbim despre biserică, trebuie să avem viziunea lui Dumnezeu asupra bisericii și nu a noastră.

Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu fiecare binecuvântare spirituală în Cristos (Efeseni 1:3); toți sfinții sunt binecuvântați, iar biserica este sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Fie ca să eliminăm toate vorbirile negative despre sfinți și să învățăm să vorbim pozitiv despre sfinți și despre biserică.

Unii pot spune că aceasta este o înșelăciune de sine, că ne mințim pe noi înșine, dar trebuie să ne dăm seama că există doar unul singur care îi acuză pe frați și acesta este Satan, iar ori de câte ori îi acuzăm pe sfinți – chiar dacă avem o bază solidă pe fapte reale – noi suntem una cu Satana și el este sub blestem.

A vorbi bine despre viața de biserică nu este autoamăgire; mai degrabă, vorbim adevărul conform lui Dumnezeu.

Când spunem: Biserica este minunată! Frații și surorile sunt frumoși! – asta ne va schimba întreaga zi.

Dacă spunem ceva bun despre sfinți și suntem în duhul nostru, dacă nu mințim sau ne prefacem, atunci îi binecuvântăm și ne punem sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Cu cât Îl lăudăm pe Domnul pentru poporul Său și vorbim bine despre ei în credință, cu atât ne vom pune sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Trebuie să avem credință pentru a vorbi bine despre poporul lui Dumnezeu; când vorbim negativ nu avem nevoie de credință – pur și simplu avem nevoie de necredință și nu este nevoie să cerem Domnului asta pentru că suntem plini de necredință. Slavă Domnului, însă, noi avem un alt duh – avem un duh de credință și, așa cum credem, vorbim și noi!

Cei care vorbesc negativ ies din binecuvântare și ajung sub un blestem, fiind într-un loc rău, un loc întunecat; dar cei care vorbesc pozitiv despre biserică și vorbesc bine despre viața de biserică se pun sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Toate acuzațiile inamicului cu privire la biserică sunt minciuni; el este acuzatorul fraților și nu vorbește decât minciuni și acuzații față de poporul lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu biserica este înălțată și foarte vie.

Nu ar trebui să vedem mai mult decât vede Dumnezeu; noi nu suntem mai înțelepți sau mai perceptivi decât Dumnezeu.

Nu trebuie să rămânem la estimarea de către noi a bisericii; nu ar trebui să încercăm să „săpăm mai adânc” în lucrurile negative pe care le percepem în biserică, ci ar trebui să rămânem pur și simplu cu estimarea Domnului și să fim feriți ca să nu cădem din binecuvântarea în blestem.

Fie ca să fim atenți la vederea noastră naturală; dacă Dumnezeu nu vede nelegiuire sau perversitate în biserică, cum putem noi vedea acest lucru? Dumnezeul nostru este milostiv și El abundă de milă; ar trebui să fim una cu Dumnezeu în a-L lăuda pe Dumnezeu și a vorbi bine despre viața de biserică.

Mulțumim Doamne pentru biserică! Aleluia, biserica este minunată, glorioasă, desăvârșită și sfântă! Slavă Domului pentru viața binecuvântată de biserică! Amin, Doamne, eliminăm toate vorbirile negative despre sfinți și vrem să vorbim pozitiv despre biserică, vorbind adevărul nu conform simțământului și vederii noastre, ci în conformitate cu Dumnezeu! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a vorbi de bine despre viața de biserică și pentru a binecuvânta biserica, căci biserica este casa lui Dumnezeu, locul unde Dumnezeu locuiește, iar aici prezența lui Dumnezeu este reală și manifestată! Aleluia pentru sfinți și pentru biserică, locașul lui Dumnezeu!