atingem tronul harului

Totul atârnă de mila lui Dumnezeu: sperăm în îndurarea Sa și venim să primim îndurare și să găsim har

27/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndurător și Îi mulțumim și ne închinăm pentru îndurarea Sa, care ajunge mai departe decât harul Lui; ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp.

Pe de o parte, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu este suveran și, în suveranitatea Sa, El aranjează toate lucrurile pentru ca noi să fim vase ale îndurării spre onoare și glorie. Pe de altă parte, noi, credincioșii în Cristos, suntem aici în viața de biserică pur și simplu datorită îndurării Lui, nu pentru că suntem mai buni, mai căutători sau mai înalți în vreun fel decât alții; totul este datorită îndurării Lui.

Dumnezeu ne-a creat pe fiecare dintre noi ca vase care să fie umplute cu El și El face de cunoscut bogăția slavei Sale peste vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte spre glorie. Aleluia, noi, ca vase, suntem ai îndurării și spre glorie!

Faptul că Dumnezeu este suveran implică faptul că El este pe tron; El este conducătorul, Împăratul și Domnul suprem, și în afară de El nu există nimeni altcineva. Pentru că El este pe tron, noi nu putem decât să ne supunem tronului și ar trebui să ne deschidem către El și să-L întronăm în ființa noastră.

Vrem să avem un cer deschis și senin, astfel încât să putem vedea tronul lui Dumnezeu și pe Cel care stă pe tron. Nu suntem noi pe tron; mai degrabă, Dumnezeu este pe tron și, într-un mod foarte practic, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, este pe tron și El este pe tronul din inima noastră.

El are autoritatea deplină. Cu toate acestea, chiar dacă recunoaștem că Isus este Domn și chiar chemăm numele Lui, Domnul Isus, totuși facem lucruri, spunem lucruri, mergem în locuri și luăm decizii care sunt separate de Domnul. De atâtea ori preferăm să ascultăm de părinții noștri, de șeful nostru sau de ofițerul de poliție, dar nu-L ascultăm pe Domnul.

Când Domnul din noi ne atinge cu privire la o anumită problemă, să nu-i spunem un cuvânt soțului/soției noastre sau să nu abordăm un anumit subiect în conversația noastră, ascultăm noi de îndrumarea Domnului? În viața noastră de zi cu zi trebuie să-L ascultăm pe Domnul și nu doar să Îl savurăm, ci și să-L întronăm.

Dacă suntem sub autoritatea Domnului, nu vom încerca niciodată să obținem sau să impunem vreo autoritate exterioară; încercarea de a impune vreo autoritate altora în viața de biserică este ceva urât. Autoritatea vine din creșterea în viață, din a fi sub tronul lui Dumnezeu și este organică, nu ceva impus sau arătat în exterior.

Fie ca noi să rămânem sub tronul lui Dumnezeu, având un cer senin între noi și Domnul și ocupându-ne de orice se ridică, astfel încât Isus să poată fi pe tron în inima noastră și în întreaga noastră ființă.

Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât harul Său: Dumnezeul nostru este îndurător și are îndurare de noi!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu îndurător. Pe de o parte, El este suveran, aranjând toate lucrurile și lucrând toate lucrurile pentru împlinirea scopului Său și a dorinței inimii Sale. Pe de altă parte, Dumnezeu este îndurător, având îndurare de noi. Chiar și atunci când arată îndurare, Dumnezeu este suveran.

El are milă de oricine vrea să aibă milă, astfel încât nu este de la cel ce voiește, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu, care arată îndurare (Romani 9:15-16). Dumnezeu este suveran, dar este și îndurător. îndurarea este cel mai cuprinzător dintre atributele lui Dumnezeu, mergând mai departe decât harul și dragostea Sa (Matei 9:13).

Ceea ce dorește Dumnezeu nu este jertfa, ci îndurarea; El nu dorește să facem multe sacrificii pentru El și să ne dăm totul Lui, ci să savurăm îndurarea Sa și chiar să arătăm îndurare altora.

Când a venit Isus, El a spus clar că a venit să cheme nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. El a venit în îndurarea Sa pentru a ajunge la fiecare dintre noi. Eram departe de Dumnezeu, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, morți în păcate și greșeli și într-o poziție în care nici măcar nu puteam primi harul lui Dumnezeu.

Dacă cineva este într-o stare bună, îi putem oferi un dar, iar acesta poate fi considerat har; totuși, dacă cineva este sărac, bolnav și nefericit, nu-i putem oferi un dar – îi putem pur și simplu arăta îndurare.

Ne aflam într-o stare jalnică în ceea ce privește poziția noastră, eram departe de Dumnezeu și nu eram în poziția potrivită pentru a primi harul lui Dumnezeu; așa că Dumnezeu, fiind bogat în îndurare față de noi, ne-a întins mâna în îndurarea Sa.

Îndurarea lui Dumnezeu ajunge mai departe decât harul Său; Dumnezeu este îndurător și are milă de noi. Îndurarea Sa merge mai departe decât harul Său.

Niciunul dintre noi nu era într-o stare care să corespundă harului lui Dumnezeu; eram atât de săraci și de jalnici încât era nevoie ca milă lui Dumnezeu să se extindă și la starea noastră decăzută.

Slavă Domnului pentru îndurarea Sa! De ce suntem creștini? De ce am crezut în Domnul Isus și am venit în viața de biserică pentru a savura bogățiile Sale nepătrunse împreună cu sfinții? Nu pentru că am fi mai buni decât alții sau pentru că am fi mai căutați decât ei; totul se datorează îndurării lui Dumnezeu.

Îndurarea lui Dumnezeu ne-a ajuns și ne-a ridicat într-o poziție în care putem savura harul Său.

În Luca 10:20-24 vedem că fiul risipitor s-a întors la tatăl său și era gata să fie slujitorul tatălui, doar pentru a fi în casa tatălui. Când tatăl l-a văzut pe fiul risipitor întorcându-se, i s-a făcut milă de el; el a avut îndurare ca expresie a dragostei Sale afectuoase față de El.

Apoi, tatăl și-a îmbrăcat fiul cu cea mai bună haină și l-a hrănit cu vițelul îngrășat; aceasta este îndurarea Sa care se întinde spre el pentru a-l aduce să savureze harul Său și ambele sunt o manifestare a dragostei Sale. Așa se întinde îndurarea lui Dumnezeu spre noi, ajungând chiar mai departe decât harul Său, pentru a face o punte între noi și harul lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru îndurarea Sa!

În Matei 9, Domnul l-a chemat pe Matei, unul dintre vameși, să vină și să-L urmeze, iar Matei a făcut acest lucru. Apoi, a dat o cină, un ospăț, pentru toți prietenii săi vameși și pentru Isus; în timp ce ospătau împreună și Domnul era acolo, Domnul Și-a arătat îndurarea.

Dar fariseii, păzitorii legii care se credeau îndreptățiți, s-au ofensat că Domnul mânca și bea cu astfel de oameni păcătoși, căci El mânca cu vameșii și cu păcătoșii. În zilele acelea, vameșii erau disprețuiți de ceilalți, pentru că erau nedrepți în strângerea taxelor, iar păcătoșii erau considerați de fariseii care respectau legea și îi respectau pe cei mai de jos dintre toți.

Domnul însă a zis: „Duceți-vă și învățați ce înseamnă: «îndurare voiesc, nu jertfă!», căci n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși (Matei 9:13). Îndurarea Domnului se întinde mai departe decât harul Său și El S-a întins la toți vameșii și păcătoșii de acolo.

Pentru aceștia a venit Domnul; a venit să ne ajungă pe noi, păcătoșii și vameșii, ca să ne arate îndurare. Mai mult, eram morți în păcate și greșeli; bolnavii au nevoie de vindecare, dar morții au nevoie doar de îndurare.

Indiferent cât de mult ne prețuim pe noi înșine, indiferent cum ne gândim despre noi înșine, cu toții am fost morți în greșelile și păcatele noastre în care am umblat odinioară, după veacul acestei lumi, după stăpânitorul puterii văzduhului.

Această autoritate lucrează în fiii neascultării, printre care și noi toți ne-am purtat în poftele firii noastre firii pământești, împlinind poftele firii pământești și gândurile ei. Eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți (Efeseni 2:1-3).

Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Cristos (vv. 4-5). Nu putem decât să-L lăudăm și să-I mulțumim pentru îndurarea Sa!

Conform condiției noastre naturale, eram departe de Dumnezeu, total nevrednici de harul Lui; eram eligibili doar să primim îndurarea Sa (Efeseni 2:4). Ascultarea noastră oferă îndurarii lui Dumnezeu o oportunitate, iar îndurarea lui Dumnezeu ne aduce la mântuire (Romani 11:32).

Doamne, Te lăudăm pentru mila Ta! Îți mulțumim că ne-ai atins în îndurarea Ta, ca să ne aduci la Tine ca să Te savurăm ca har. O, Doamne, deși eram morți în greșelile și păcatele noastre, Tu erai bogat în îndurare datorită dragostei Tale mare cu care ne-ai iubit și ne-ai mântuit! Amin, Doamne, deși odată umblam după veacul acestei lumi și ne purtam în poftele firii noastre pământești, Tu ne-ai atins în îndurarea Ta. Îți mulțumim, Doamne, pentru îndurarea și harul Tău. Eram departe de Dumnezeu, nevrednici de harul lui Dumnezeu, dar îndurarea lui Dumnezeu ne-a atins. O Doamne, neascultarea noastră i-a oferit îndurării Tale o oportunitate, iar îndurarea Ta ne aduce la mântuire! Venim la Tine așa cum suntem, Doamne, căci Te înduri de noi. Tu ești Dumnezeul nostru îndurător. Este îndurarea Ta că am crezut în Domnul Isus pentru a fi mântuiți. Amin, Doamne, este îndurarea Ta că suntem acum în viața de biserică, savurându-Te împreună cu sfinții. Slavă Ție, Doamne, pentru îndurarea Ta!

Totul atârnă de îndurarea lui Dumnezeu: sperăm în îndurarea lui Dumnezeu și venim la tronul harului pentru a găsi îndurare!

Conceptul nostru de astăzi, ca ființe umane, este că, cu cât căutăm mai mult ceva, cu cât lucrăm mai mult la ceva, cu cât studiem și ne perfecționăm mai mult în ceva, cu atât vom câștiga mai mult ceva. Conceptul nostru este că acela care voiește va câștiga ceea ce voiește să obțină, iar cel care aleargă va câștiga lucrul după care el aleargă (Romani 9:16).

Însă Dumnezeu este suveran și îndurător. În suveranitatea Sa, El ne-a ales să ne facă vase ale îndurării spre onoare și glorie. În îndurarea Sa, El ne-a ajuns și face o lucrare în noi pentru a ne transforma și a ne conforma chipului lui Cristos, Fiul Întâi-născut al lui Dumnezeu.

Nu atârnă de cel care aleargă, nici de a cel care voiește, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să păcătuim și să fim neascultători, căci Dumnezeu va avea îndurare de noi; mai degrabă, trebuie să ne smerim și să venim la Domnul pentru a savura îndurarea Sa și a fi sub îndurarea Sa.

Dumnezeu are milă de oricine vrea El și El împietrește pe oricine vrea El. Dacă astăzi ne împietrim inima și respingem îndurarea lui Dumnezeu, s-ar putea ca inima noastră să fie atât de împietrită încât să nu putem primi îndurarea lui Dumnezeu și să experimentăm disciplina Domnului.

Fie ca noi să venim la Domnul iar și iar, deschizându-ne către El și cerându-I să ne înmoaie inima și chiar să ne topească inima prin mila Sa. Chiar și venirea noastră la Domnul și deschiderea către El sunt din îndurarea Sa.

Nu depinde de cel care aleargă sau vrea, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Dacă ar fi din cauza celui care aleargă sau vrea, alegerea lui Dumnezeu ar fi conform efortului și muncii noastre. Alegerea lui Dumnezeu nu are nicio legătură cu alergarea noastră, efortul nostru, zelul nostru pentru Dumnezeu; are totul de-a face cu îndurarea lui Dumnezeu.

Alegerea lui Dumnezeu este a lui Dumnezeu care arată îndurare; nu trebuie să vrem sau să alergăm, căci Dumnezeu are îndurare de noi.

Dacă cunoaștem îndurarea lui Dumnezeu, nu vom avea încredere în eforturile noastre și nici nu vom fi dezamăgiți de eșecurile noastre; mai degrabă, vom nădăjdui în îndurarea lui Dumnezeu, căci numai El poate face în noi ceea ce vrea să facă pentru a obține ceea ce își dorește.

Chiar și după ce am devenit credincioși în Cristos prin îndurarea Sa, încă depindem de îndurarea lui Dumnezeu. Putem crede că acum, fiind mântuiți, putem face una sau alta pentru Dumnezeu sau că suntem puțin mai buni decât alții care nu-L cunosc pe Domnul, căci putem dobândi atât de multă cunoștință din Biblie.

Dar chiar și ca și credincioși în Cristos, încă depindem de îndurarea lui Dumnezeu. De atâtea ori eșuăm, facem greșeli și suntem expuși faptului că ne comportăm, reacționăm, vorbim și facem lucruri precum oamenii din lume, căci încă trăim în trup și în omul natural.

Avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurarea Domnului (Evrei 4:16). Înainte de a-L putea savura ca har, trebuie să ne apropiem de tronul harului cu îndrăzneală și să primim îndurarea; îndurarea este acolo, trebuie pur și simplu să o primim.

Când primim îndurarea lui Dumnezeu, când Îi permitem Domnului să aibă îndurare de noi și să ne ajungă în îndurarea Sa, putem fi aduși într-o poziție în care putem savura harul Său. Neascultarea noastră Îi oferă lui Dumnezeu o oportunitate de a ne arăta îndurarea Sa, iar eșecurile noastre ne fac să fim umiliți și disperați să ddepindem de îndurarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu vrea să ne îmbunătățim și să facem mai bine, nici nu vrea să ne străduim mai mult să ascultăm de cuvântul Său și să-I îndeplinim dorința. Dumnezeu vrea pur și simplu să atârnăm de îndurarea Sa. Totul atârnă de îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să venim la Domnul iar și iar, exersându-ne duhul pentru a ne apropia cu îndrăzneală de tronul harului, ca să putem primi îndurare și să găsim har. De multe ori simțim că suntem atât de josnici, pentru că am eșuat, nu L-am contactat pe Domnul o vreme și suntem atât de implicați și ocupați cu lucrurile din lume.

Așadar, venim la Domnul ca niște cerșetori, cam în aceeași stare în care era fiul risipitor când a venit la tatăl său. Fie ca să cunoaștem mila lui Dumnezeu. Fie ca să ne dăm seama că este în întregime îndurarea lui Dumnezeu.

Fie ca să ne dăm seama că nu este vorba de alergarea, strădania, încercarea sau acțiunea noastră, ci este vorba de îndurarea lui Dumnezeu. Și când eșuăm, fie ca să nu fim dezamăgiți, ci mai degrabă să ne încredem în Dumnezeu și să nu avem nicio speranță în noi înșine.

Fie ca să nu ne încredem în eforturile sau zelul nostru, ci să ne punem întreaga încredere în Dumnezeu și în îndurarea Sa. Când ne încredem în mila Sa și să savurăm mila Sa, putem împărtăși harul Lui, iar El poate face în noi ceea ce dorește El să facă.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem, depinzând de îndurarea Ta și neîncrezându-ne în noi înșine. Nu suntem nimic, Doamne, și nu putem face nimic; suntem nenorociți, săraci, goi și orbi, dar Tu ești îndurător. Îți mulțumim, Doamne, nu este vorba de cel ce vrea sau aleargă, ci de Dumnezeu care arată îndurare. Îți mulțumim că ne-ai arătat îndurare. Îți mulțumim că ne-ai ales în îndurarea Ta. Îți mulțumim că ne-ai păstrat în îndurarea Ta până astăzi. Ne încredem în îndurarea Ta. Nu ne încredem în eforturile noastre de a-Ți fi plăcut și nici nu ne încredem în dorința noastră de a face ceea ce spune Biblia; ne încredem în îndurarea Ta și venim la Tine. Amin, Doamne, ne încredem la tronul harului ca să putem primi îndurare și să găsim har pentru ajutor la timp. O, Doamne, nu suntem vrednici de nimic, dar Tu ești îndurător. Suntem căzuți și plini de eșecuri, dar ne încredem în îndurarea Ta. Amin, Doamne, nădejdea noastră este în îndurarea lui Dumnezeu. Fie ca să nu fim dezamăgiți de eșecurile noastre, ci să sperăm în îndurarea lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, It’s all of God’s Mercy: we Hope in His Mercy and come to Receive Mercy & Find Grace, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 5 (Să trăim sub suveranitatea lui Dumnezeu și conform îndurării lui Dumnezeu) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

La tronul harului Îl contemplăm pe Dumnezeu și suntem transformați în chipul lui Cristos

21/07/2019 by Credincios in Cristos 4 Comments

Când venim la tronul harului prin sângele lui Cristos, ne întâlnim cu Dumnezeu și Îl contemplăm, comunicăm cu El, suntem infuzați cu El, ne conformăm slujbei Sale cerești și suntem transformați în chipul Său ca să fim mărturia Sa strălucitoare, o miniatură a Noului Ierusalim astăzi.

În Vechiul Testament, Dumnezeu S-a întâlnit cu poporul Său pe acoperământul expierii de deasupra chivotului, sub heruvimii gloriei, și acolo a vorbit cu poporul Său; astăzi Dumnezeu Se întâlnește cu poporul Său la tronul harului.

Tronul lui Dumnezeu este un tron al judecății și al dreptății, dar pentru noi, credincioșii în Cristos, acest tron este de har și putem veni oricând la tronul harului.

Cum putem noi, oameni de pe pământ, să venim la tronul harului – realitatea acoperământului expierii – care este în ceruri?

Cheia, secretul, este duhul nostru; Cristosul care este în cer este și în duhul nostru, căci El este scara cerească care unește pământul cu cerul.

În calitate de scara cerească din duh, Cristos ne unește duhul cu cerul și aduce cerul în duhul nostru; când Îl atingem pe Domnul în duh, atingem cerul, căci în duhul nostru se află poarta cerului.

Mulți credincioși ating întâmplător pe Domnul în duh și au un gust al cerului, dar noi trebuie să cunoaștem realitatea și adevărul: Cristos este în duhul nostru, suntem uniți cu El ca un singur duh și când ne întoarcem către El prin chemarea numelui Său și aplicând sângele Său prețios, atingem cerul, primim îndurare și găsim har!

Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, intrăm în Sfânta Sfintelor, unde ne întâlnim cu Dumnezeu, care este pe tronul harului.

La exterior trăim pe pământ și suntem la fel ca și alte ființe omenești, dar în interior, când Îl atingem pe Domnul, trăim în Sfânta Sfintelor, atingem tronul harului și trăim o viață cerească pe pământ.

Aleluia, de fiecare dată când intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus, venim la tronul harului dincolo de perdea ca să primim îndurare și să găsim har de la Cristosul înălțat în ceruri!

Cât Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că ne-a arătat secretul: duhul nostru!

Secretul de a-L contacta pe Dumnezeu nu este să facem niște lucrări exterioare sau să trecem printr-un proces îndelungat de a face cutare lucru ca să ne califice să-L contactăm Dumnezeu… a contacta pe Dumnezeu are de-a face cu duhul nostru contopit și cu sângele lui Isus.

Putem aplica sângele lui Isus și intrăm imediat în Sfânta Sfintelor, ca să savurăm pe Dumnezeu în duhul nostru!

Aleluia, tronul harului este cu duhul nostru și, ori de câte ori ne întoarcem spre duh, aplicăm sângele și contactăm pe Domnul, atingem tronul harului, suntem transformați în chipul Său și trăim o viață cerească pe pământ!

La tronul harului avem părtășie cu Dumnezeu, contemplăm gloria Sa și suntem transformați în chipul Său

Unde ne întâlnim cu Dumnezeu astăzi?

În Vechiul Testament El S-a întâlnit cu poporul Său pe acoperământul Chivotului, pe acoperământul expierii; astăzi Dumnezeu se întâlnește cu noi și ne vorbește la tronul harului, realitatea acoperământului expierii (Num. 7:80; Exod 25:17-22).

Pe acoperământul expierii Dumnezeu S-a întâlnit cu poporul Său și a comunicat cu ei, iar la tronul harului din duhul nostru ne putem întâlni cu Dumnezeu și avem vorbirea Sa.

Când venim la tronul harului prin sângele lui Cristos, ne întâlnim cu Dumnezeu și comunicăm cu El (Evrei 4:16; 10:19).

La tronul harului putem auzi vocea lui Dumnezeu; Dumnezeu vorbește de la tronul harului și aici auzim glasul lui Dumnezeu, vedem chipul Său, savurăm prezența Sa și suntem una cu El în economia Sa.

Atâta timp cât Îl contactăm pe Domnul în duhul nostru, noi ascultăm vocea Sa, savurăm prezența Sa, iar El Își înalță chipul peste noi, și ne înștiințează de faptul că inima Sa este plină de binecuvântări și de tot felul de experiențe pozitive pentru noi ca să ne facă biruitorii care tânjim să fim. Amin!

Aici la tronul harului avem oracolul Său și primim vorbirea Sa; dacă încă rămânem în jurul crucii și nu avansăm spre Sfânta Sfintelor, va fi dificil să Îi auzim vocea.

Când Îl contactăm pe Domnul la tronul harului, pur și simplu Îl vedem ca Cel de pe tron și Îl lăudăm și Îl mulțumim. Rugăciunile noastre vor deveni foarte simple – pur și simplu Îi vom spune Domnului:

“Îți mulțumesc, Doamne! Slavă Ție, Doamne! Aleluia, Te iubesc, Doamne! Te iubesc și Te prețuiesc, Doamne! Amin, Îți mulțumesc, Doamne!”

Îl lăudăm și Îi mulțumim pentru faptul că tronul Său pentru noi nu este un tron de judecată, ci unul de reper, și simțim că ceva curge din tronul harului înspre noi, prin noi și din noi.

Când Îl contactăm pe Domnul la tronul harului, experimentăm viața eternă care curge întru noi ca harul alimentator. La tronul harului primim îndurare și găsim har pentru ajutor în timp util. Amin!

Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru și venim la tronul harului, ne conformăm slujbei cerești a Domnului; când El se roagă în ceruri, noi vom reproduce rugăciunea pe pământ și vom mijloci pentru ceea ce mijlocește El.

Atunci când Îl atingem pe Domnul la tronul harului noi ne vom conforma slujbei cerești a lui Cristos (vezi Evrei 4:12, 16; 7:25-26; 8:1; 13:20-21).

Mai mult, la tronul harului Îl privim pe Domnul și Îl reflectăm; suntem ca o oglindă care atât că privește, cât și reflectă pe Domnul în același timp (vezi 2 Corinteni 3:18), și astfel suntem transformați în aceeași imagine din glorie către glorie, chiar ca de la Domnul Duh.

Când noi înșine Îl vedem pe Domnul, Îl contemplăm; rezultatul va fi că Îl reflectăm astfel încât alții să Îl poată vedea prin noi.

Rezultatul contemplării și reflectării Domnului de către noi este că suntem transformați în aceeași imagine a Cristosului înviat și glorificat.

Amin, treptat suntem conformați imaginii Cristosului înviat și glorificat și suntem făcuți la fel ca El (Rom. 8:29)!

Când Îl contactăm pe Domnul în duhul nostru contopit, noi atingem tronul harului, și privim și reflectăm gloria Domnului; El infuzează și distribuie în noi elementele a ceea ce este El și ceea ce a făcut, și are loc un proces metabolic care se desfășoară în ființa noastră.

Pe măsură ce rămânem în această contemplare și reflectare a Domnului în duh, suntem treptat transformați metabolic pentru a avea forma vieții Sale, iar prin înnoirea minții noastre, suntem treptat schimbați după chipul Său!

Cât de glorios este acest lucru! Zilnic mergem din glorie către glorie prin faptul că Îl contemplăm și Îl reflectăm pe Domnul ca o oglindă!

Doamne, venim la tronul harului prin sângele lui Cristos, ca să ne întâlnim cu Dumnezeu și să comunicăm cu El. Venim la Tine, Doamne, ca să ascultăm vorbirea Ta, să auzim glasul Tău, să vedem chipul Tău, să savurăm prezența Ta și să fim una cu Tine în economia Ta! Fii lăudat, Doamne! Îți mulțumim pentru tot ceea ce ești pentru noi. Îți mulțumim că ne infuzezi cu tot ceea ce Tu ești pe măsură ce Te privim, ca să Te putem reflecta altora ca o oglindă! Amin, Doamne, păstrează-ne în privirea și reflectarea Ta până când suntem transformați în aceeași imagine glorioasă ca și Tine, pentru a fi mărturia Ta strălucitoare pe pământ!

Destinul nostru este să fim Noul Ierusalim, Sfânta Sfintelor umplută cu gloria lui Dumnezeu!

Destinul nostru este să fim Noul Ierusalim, orașul sfânt în cerul și pământul cel nou, iar acest oraș va fi Sfânta Sfintelor lărgită și umplută cu gloria lui Dumnezeu!

În Noul Ierusalim nu este nevoie de soare, lună sau stele ca să strălucească, pentru că Domnul Dumnezeu Cel atotputernic este lumina, iar Mielul este lampa (vezi Apoc. 21:2-3, 10-11, 16, 22-23; 22:1-5).

În Sfânta Sfintelor din Vechiul Testament există întuneric exterior, dar lumină interioară; această lumină se extinde și se lărgește astăzi când Îl contactăm pe Domnul la tronul harului și avem strălucirea Sa, și va fi lărgită pe deplin în Noul Ierusalim!

Întregul oraș al Noului Ierusalim va fi Sfânta Sfintelor și gloria lui Dumnezeu ca lumină va străluci în Cristos, în calitate de Mielul-Lampă, prin oraș pentru eternitate!

Aleluia, în Noul Ierusalim nu este nevoie de nici o lumină naturală (soarele sau luna) sau orice lumină făcută de om, deoarece Dumnezeu Însuși va fi lumina, iar Cristos va fi lampa care Îl va străluci pe Dumnezeu către întregul oraș!

Aleluia, în eternitate vom savura tronul lui Dumnezeu și al Mielului cu râul apei vieții, Îl vom sluji, vom vedea fața Sa, vom trăi sub strălucirea Sa și vom domni pentru totdeauna!

Destinul nostru este să slujim Domnului, să vedem fața Sa, să trăim sub strălucirea Sa și să domnim pentru totdeauna; acesta este destinul nostru etern, iar astăzi putem avea un gust anticipat!

Astăzi putem începe în locul unde suntem și putem să mergem mai departe în relația noastră cu Domnul până când ajungem pe “vârful muntelui”, până când ne aflăm în prezența directă a Domnului, gloria shekina a Sa!

Trebuie să avansăm și să continuăm cu Domnul, venind în Sfânta Sfintelor, pe baza sângelui prețios al lui Cristos; trebuie să venim ca să primim îndurare și să găsim har!

Pur și simplu trebuie să venim așa cum suntem, să aplicăm sângele lui Cristos și să stăm pe Cristos ca loc de întâlnire al lui Dumnezeu și al omului; El este locul de ispășire, realitatea acoperământului expierii și El este în duhul nostru ca tron al harului!

Aici, în răscumpărarea lui Cristos, putem avea strălucirea lui Dumnezeu, putem să fim sub conducerea Sa, putem savura strălucirea Sa și vorbirea Sa, și putem avea inima Sa deschisă și descoperită nouă.

Aceasta este ceea ce dorim să experimentăm și acesta este modul în care vrem să trăim!

Vrem să avansăm cu Domnul zi de zi, lună după lună și an de an, până când vom trăi înaintea feței Sale, sub conducerea Sa directă, și suntem constant sub lumina Sa, și contemplându-L și reflectându-L să fim transformați în aceeași imagine glorioasă!

Aleluia, destinul nostru etern este să fim Noul Ierusalim, Sfânta Sfintelor umplută de gloria lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai dat un astfel de destin glorios! Destinul nostru este să strălucim pe Dumnezeu în univers și să savurăm tronul lui Dumnezeu și al Mielului cu râul apei vieții! Aleluia, este destinul nostru etern să Îl slujim pe Dumnezeu, să vedem fața Sa, să trăim sub strălucirea Sa și să domnim în vecii vecilor! Amin, Doamne, fie ca să avansăm în relația noastră cu Tine până când vom trăi permanent în prezența Ta, ca să vedem și să trăim în dorința inimii Tale și să Te contemplăm și să Te reflectăm până când suntem transformați în aceeași imagine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, At the Throne of Grace we Behold God and we’re Transformed into the Image of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 8 ziua 6 (bazat pe sluba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Noi intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus pentru a atinge tronul harului în duh

19/07/2019 by Credincios in Cristos 5 Comments

Acoperământul expierii de pe Chivotul din Sfânta Sfintelor este același cu tronul harului din Evrei 4:16; în calitate de credincioși în Cristos, avem îndrăzneală în sângele lui Isus ca să intrăm în Sfânta Sfintelor și să atingem tronul harului din duhul nostru.

Aceasta este cheia: atingerea duhului nostru, duhul contopit în care Domnul locuiește și în care este tronul Său.

Când ne întâlnim cu Domnul în duhul contopit, pe baza sângelui lui Isus și în strălucirea gloriei Sale, putem auzi vocea lui Dumnezeu, aflăm dorința inimii Sale și primim viziune, revelație și instrucțiune din partea Sa.

Acest lucru s-a întâmplat cu Moise atunci când a petrecut timp cu Dumnezeu și acest lucru se întâmplă și cu noi ori de câte ori aplicăm sângele lui Isus, când venim înaintea lui Dumnezeu și atingem tronul harului din duhul nostru.

În prezența Domnului din Sfânta Sfintelor, auzim glasul Lui – nu audibil, ci în interior; am putea chiar să întrebăm pe Domnul: Doamne, ce este în inima Ta cu privire la mine? Fă-mi cunoscută dorința inimii Tale cu privire la mine, acolo unde sunt în situația mea.

Domnul dorește să avem multe conversații de la inimă la inimă cu El, fiind în în Sfânta Sfintelor, stând pe baza sângelui lui Cristos și sub gloria strălucitoare a lui Cristos și deschizându-ne inima față de El, pe măsură ce El Își deschide inima față de noi.

Din inima Sa către inima noastră și din inima noastră către inima Sa – astfel de conversații sunt neasemuit de prețioase și încântătoare.

Trebuie ca pur și simplu să venim, să ne deschidem ființa și să Îi permitem să ne conducă, să ne lumineze și să ne călăuzească; când suntem direct în prezența Sa, vom fi sub conducerea Sa directă.

Când ne întâlnim cu Domnul în Sfânta Sfintelor, suntem infuzați de El cu tot ce este El; suntem cu fața descoperită ca să Îl vedem față în față și Îl contemplăm și Îl reflectăm în gloria Sa (2 Cor. 3:18).

Când Moise a fost cu Dumnezeu, fără ca el să realizeze, fața sa a devenit strălucitoare ca soarele, așa încât poporul a trebuit să pună un văl pe fața sa; apoi, când s-a întors în prezența lui Dumnezeu, și-a dat jos vălul.

În domeniul spiritual, atunci când petrecem timp cu Domnul în Sfânta Sfintelor, unde intrăm prin sângele lui Isus ca să atingem tronul harului din duhul nostru, vom intra în domeniul glorios al lui Dumnezeu și vom fi infuzați de El cu tot ce este El.

Cu toții suntem pe cale să ajungem constituenți glorioși, radianți și strălucitori ai soției Dumnezeului răscumpărător!

Cu toate acestea, nu ar trebui să căutăm un simțământ al acestui lucru, căci chiar și un simțământ Îl poate înlocui; pur și simplu ar trebui să privim la El, să Îi permitem să ne privească, și indiferent dacă simțim acest lucru sau nu, El ne va infuza tot mai mult cu elementul Său până când toată ființa noastră va fi saturată cu elementul Său! Amin!

Să avem îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor în sângele lui Isus

Cum putem experimenta faptul de a veni înaintea lui Dumnezeu și de a ne întâlni cu El pe acoperământul expierii astăzi? În experiența noastră spirituală, acoperământul expierii de pe Chivotul din Sfânta Sfintelor este identic cu tronul harului despre care se vorbește în Evrei 4:16.

Acoperământul expierii unde Îl întâlnim pe Dumnezeul gloriei este tronul harului; Domnul este aici întronat între heruvimi, strălucirea gloriei lui Dumnezeu în Cristos, iar aici Domnul vorbește, căci aici este tronul harului.

Tronul harului este de fapt capacul chivotului pe care Cristos Și-a stropit sângele pe care L-a vărsat pentru răscumpărarea noastră.

În Evrei 4:16 ni se spune să venim cu îndrăzneală spre tronul harului, iar în Evrei 10:19-20 ni se spune că avem îndrăzneala prin sângele Său să intrăm în Sfânta Sfintelor într-o cale nouă și vie! Aleluia!

Avem îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus, pentru că sângele Său a deschis o cale nouă și vie ca noi să venim înaintea lui Dumnezeu!

Cu toții avem nevoie ca Domnul să ne crească credința în sângele Său; nu ar trebui să ne încredem în starea sau situația noastră, ci în sângele prețios, perfect, întotdeauna eficace al lui Isus, care este mijlocul prin care venim înaintea lui Dumnezeu.

Putem chiar să cerem Domnului să aplice sângele pentru noi, conform cu evaluarea Sa, căci numai El știe, înțelege și apreciază cu adevărat puterea, meritul, valoarea și eficacitatea sângelui lui Isus.

Din partea noastră trebuie pur și simplu să exersăm faptul de a nu ne încrede în slăbiciunile noastre, în istoria noastră, în falimentele noastre sau în situația noastră, ci să credem în sângele lui Isus care a fost stropit pe tronul harului (realitatea acoperământului expierii) ca să ne deschidă calea ca noi toți să intrăm cu îndrăzneală în Sfânta Sfintelor!

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, avem îndrăzneala să intrăm în Sfânta Sfintelor în sângele lui Isus.

Este un lucru măreț să intrăm în Sfânta Sfintelor, căci acolo Dumnezeu în Cristos stă pe tronul harului. Pentru ca noi să intrăm într-un astfel de loc, trebuie să avem îndrăzneală, și o avem prin moartea lui Cristos și prin sângele Său.

Nu venim cu teamă sau aroganță, ci cu noblețe, onoare și încredere, pentru că știm că avem dreptul să fim acolo.

Conform pasajului din Apoc. 22:11, Binecuvântați sunt cei care își spală hainele căci ei au dreptul la pomul vieții. Nu spune binecuvântați sunt cei care sunt perfecți și nu păcătuiesc, ci binecuvântați sunt cei care își spală hainele.

Veșmintele noastre trebuie spălate ca să fie albe, și avem dreptul la pomul vieții din Sfânta Sfintelor! Slavă Domnului, prin sângele lui Isus avem îndrăzneala să intrăm în Sfânta Sfintelor în orice moment!

Vrăjmașul, totuși, ne jefuiește timpul; putem avea un faliment și apoi ne simțim rău (ceea ce este normal), dar atunci putem lua minciuna inamicului ca scuză să nu Îl contactăm pe Domnul pentru că El ne va disciplina și ne va pedepsi, căci nu este mulțumit de noi… deci trebuie să așteptăm o zi sau două… O, Doamne Isuse!

În astfel de situații este bine chiar să mustrăm pe inamic cu minciunile lui, pentru că putem veni înaintea lui Dumnezeu oricând! De îndată ce simțim că suntem departe de Domnul, putem veni pe baza sângelui lui Isus!

Faptul de a avea o zi bună nu ne califică și faptul de a avea o zi proastă nu ne descalifică – numai sângele lui Isus ne califică să avem îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor!

Atunci când Satan ne acuză, trebuie să-i proclamăm puterea sângelui lui Isus; nu trebuie să acceptăm acuzațiile lui, ci să acceptăm lumina Domnului și să nu credem nimic ce iese din gura mincinoasă a lui Satan!

Doamne, venim cu îndrăzneală în Sfânta Sfintelor din în duhul nostru, pe baza sângelui lui Isus! Slavă Domnului, avem dreptul să fim în prezența lui Dumnezeu și să fim sub strălucirea și vorbirea Sa, datorită sângelui perfect, prețios și întotdeauna eficace al lui Isus! Amin, Doamne, întărește-ne credința în sângele Tău. Și Satan, noi nu acceptăm acuzațiile tale: un om – Isus – te-a distrus pe cruce, iar acest om Isus a înviat din morți, S-a înălțat până la înălțimea universului și a fost întronat! Satan, tu vrei să fii pe tron, dar acolo este omul-Dumnezeu Isus, și acolo vom fi și noi! Slavă Domnului! Aleluia pentru sângele lui Isus, care ne dă îndrăzneala și dreptul de a veni înaintea lui Dumnezeu în Sfânta Sfintelor și să atingem tronul harului!

Astăzi putem intra în Sfânta Sfintelor ca să atingem tronul harului din duhul nostru!

Sfânta Sfintelor este astăzi în cer, unde este Domnul Isus (Evrei 9:12, 24), dar noi suntem încă pe pământ; cum putem intra astăzi în Sfânta Sfintelor? Cum putem să venim spre tronul harului, capacul chivotului, când chivotul este în ceruri?

În Geneza 28 vedem povestea visului lui Iacov, în care a văzut o scară care unește pământul cu cerul și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând pe ea; când s-a trezit, el a spus: Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu, poarta cerului.

Conform cu Efeseni 2:22, noi devenim o locuință al lui Dumnezeu în duh; casa, locuința lui Dumnezeu este în duhul nostru. În Ioan 1:51 Domnul Isus a spus că Natanael va vedea cerurile deschise și îngerii care se vor sui și se vor coborî peste Fiului Omului; Cristos este scara cerească.

Cu casa (care este în duhul nostru) și cu scara (care este Cristos) există și poarta cerului; această poartă este duhul nostru contopit, unde locuiește astăzi Cristos.

Când vedem acest lucru și ne dăm seama ce înseamnă acest lucru, ne vom întoarce de la orice ține de sine, de la orice lucru al inamicului și din toate falimentele noastre și, pe baza sângelui lui Isus, ne vom întoarce spre duhul nostru; iar când vom intra în duhul nostru, imediat am ajuns la tronul harului!

Aleluia, duhul nostru este locuința lui Dumnezeu, care este poarta cerului, iar aici Fiul Omului este scara ce unește pământul cu cerul și cerul cu noi! Deci, de îndată ce ne întoarcem în duhul nostru, chemându-L pe Domnul și contactându-L, imediat atingem tronul harului cu îndrăzneală!

Acesta este secretul: duhul nostru; Cristos care este în cer este și în duhul nostru (2 Tim. 4:22). Ca scară cerească (Geneza 28:12, Ioan 1:51), El unește duhul nostru cu cerul și aduce cerul în duhul nostru.

În înviere, El a învins limitele spațiului și timpului; acum spațiul și timpul nu contează, căci de îndată ce ne întoarcem în duhul nostru, deși suntem ființe umane pe pământ, noi devenim casa lui Dumnezeu, avem poarta cerurilor aici, există o scară în duhul nostru și suntem conectați la tronul harului din ceruri!

Slavă Domnului, chiar acum, tronul harului este în duhul nostru!

Acest tron este capacul chivotului, acoperământul ispășirii, locul unde ne întâlnim cu Dumnezeu și avem vorbirea Sa! Ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, intrăm în Sfânta Sfintelor, unde ne întâlnim cu Dumnezeu, care este pe tronul harului.

Indiferent de ceea ce simțim sau de lucrurile prin care trecem, ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, intrăm în Sfânta Sfintelor și-L întâlnim pe Dumnezeu care este pe tronul harului!

Aleluia, de fiecare dată când intrăm în Sfânta Sfintelor prin sângele lui Isus, venim la tronul harului dincolo de perdea ca să primim îndurare și har de la Cristosul înălțat în ceruri (Evr. 4:14, 16; 6:19-20)!

Pe măsură ce creștem în Domnul și El crește în noi, suntem slăbiți și umiliți, suntem suntem biruiți și ne pierdem încrederea în sinele nostru; atunci ne vom da seama că nimic nu depinde de efortul sau dorința noastră, ci de îndurarea lui Dumnezeu.

Deci venim la tronul harului, și ceea ce primim este îndurare și har; mai întâi găsim îndurare, fără să avem nici o scuză, argument sau raționament, iar în cele din urmă savurăm harul.

Când primim îndurare, suntem calificați să savurăm harul; atunci vom cere Domnului să ne alimenteze cu harul de care avem nevoie pentru acea zi, căci numai harul Său este suficient pentru noi…

Doamne Isuse, ne întoarcem de la sinele și falimentele noastre și venim cu îndrăzneală spre tronul harului, bazați pe sângele lui Isus. Îți mulțumim, Doamne pentru poarta cerului din duhul nostru; există o scară cerească instalată în duhul nostru care ne unește cu cerul și ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru, atingem tronul harului! Doamne Isuse, venim în Sfânta Sfintelor din duhul nostru ca să atingem tronul harului și să primim îndurare și să găsim har pentru ajutor în timp util. Amin, Doamne, noi doar venim. Dă-ne îndurare și alimentează-ne cu harul Tău pentru astăzi.