Sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu și de Trupul lui Cristos; trebuie să ne renegăm sinele și să fim dependenți de Domnul și de Trup, căci numai atunci când viața sinelui a fost complet înlăturată prin cruce putem atinge realitatea Trupului lui Cristos și ajunge să cunoaștem Trupul. O, Doamne Isuse!
Domnul Isus își zidește biserica și o face cu noi, credincioșii regenerați și transformați în Cristos, ca pietre vii, pe El însuși ca temelie. Totuși, ori de câte ori vorbim despre zidirea bisericii, trebuie să ne dăm seama că inamicul atacă; prin urmare, trebuie să exersăm împărăția lui Dumnezeu, chiar să folosim cheile împărăției.
Porțile Hadesului atacă biserica, căutând să o afecteze și să încetinească lucrarea de zidire. Dar slavă Domnului – El ne-a dat cheile împărăției cerurilor, ca să legăm pe pământ ce a fost legat în cer și să dezlegem pe pământ ce a fost dezlegat în ceruri! Amin!
Petru a folosit două dintre cheile împărăției când a deschis calea pentru evrei și neamuri pentru a intra în biserică, ca împărăție a lui Dumnezeu. Astăzi avem cel puțin trei chei subiective ale împărăției cerurilor, pe care trebuie să le folosim pentru a închide și a încuia porțile Hadesului.
Trebuie nu doar să vedem ce sunt porțile Hadesului în experiența noastră subiectivă, ci și mai mult să le închidem și să le încuiem. Cheile nu sunt doar pentru a închide ușile; cheile sunt pentru a încuia ușile. Porțile Hadesului sunt împărăția întunericului.
Care sunt porțile Hadesului în experiența noastră subiectivă de astăzi? Domnul Isus nu ne-a lăsat în întuneric în privința asta, iar Petru însuși a devenit un exemplu despre ce înseamnă să deschizi porțile Hadesului: sinele este una dintre aceste porți, opiniile noastre sunt, de asemenea, porți, iar viața-suflet și refuzul nostru de a lua crucea sunt porțile Hadesului.
Domnul Isus a luat inițiativa și a stabilit modelul despre ce înseamnă să zidești biserica și să trăiești în realitatea împărăției atunci când S-a lepădat de Sine, nu Și-a iubit viața-suflet și Și-a luat crucea și a fost pe deplin una cu Tatăl în viața Sa zilnică.
Astăzi, noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să exersăm cheile subiective ale împărăției prin renegarea sinelui, pierderea vieții noastre suflet și luarea crucii noastre pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât să putem zidi biserica. Ori de câte ori suntem în duhul nostru, exersându-ne duhul și trăind conform duhului, suntem în biserică în realitate, căci trăim în împărăția lui Dumnezeu.
Dar când nu suntem în duhul nostru contopit, trăim în sine, exprimăm carnea și nu purtăm crucea; Într-o astfel de situație, facem rău bisericii. O, Doamne!
Trebuie să ne renegăm sinele fiind dependenți de Domnul și de Trupul lui Cristos
Un aspect al sinelui este independența față de Dumnezeu și de Trup; sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu. Deoarece sinele este ceva independent, sinele este cea mai mare problemă când vine vorba de zidirea Trupului lui Cristos.
Trupul lui Cristos cere să depindem de Domnul și de ceilalți membri ai Trupului, dar sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu și de Trup. O, Doamne Isuse! Domnul nu se preocupă de ceea ce facem noi; mai degrabă, El se preocupă de dependența noastră de El (Matei 7:21-23; Iosua 9:14).
Nu ceea ce facem noi contează înaintea lui Dumnezeu; ceea ce contează pentru El este dacă depindem de El în toate lucrurile pe care le facem și nu le facem. Când suntem independenți de Dumnezeu, indiferent câte fapte bune facem pentru El și cât de mult slujim în biserică, pentru Domnul aceasta nu înseamnă nimic.
Adevăratul semn al sinelui este independența; când suntem independenți de Domnul, când facem lucruri pentru El sau pentru noi înșine, dar separat de El, aceasta înseamnă să trăim în sine. Dacă facem lucruri fără să ne întoarcem către duh, fără să depindem de Domnul, trăim în sine și mai degrabă deteriorăm Trupul în loc să zidim.
Dușmanul Trupului este sinele, pentru că sinele este ceva independent. O, Doamne! Pentru că sinele este independent, cea mai mare problemă în zidirea Trupului, chiar și cea mai mare frustrare și opoziție, este sinele.
Martin Luther a spus odată că se teme de Papa din Roma, dar se teme mult mai mult de papa din el, de sine, care este mai puternic decât Papa din Roma. O, Doamne! Avem nevoie de strălucirea Domnului astăzi, pentru ca El să ne lumineze și să ne arate sinele.
Trebuie să vedem, sub strălucirea Domnului, că sinele caută să fie independent de Dumnezeu și de Trup. Pentru a renega sinele (Luca 9:23), trebuie să învățăm să ne exersăm duhul și să depindem de Domnul și de Trup.
De fapt, atunci când depindem de Domnul, depindem și de Trup, căci Domnul este Capul Trupului, iar când suntem una cu El, suntem una cu Trupul. De asemenea, atunci când depindem de sfinții pe care Domnul ne-a pus împreună cu ei, atunci când suntem dependenți de membrele Trupului, suntem dependenți de Domnul.
Trebuie să ne străduim să fim zidiți împreună cu sfinții și să fim în armonie cu Trupul. Dacă suntem în armonie cu Trupul și suntem zidiți în Trup, cu siguranță vom simți prezența Domnului. Fie ca noi să vedem că Domnului Îi pasă mai mult de dependența noastră de El decât de ceea ce facem pentru El, fiind totuși despărțiți de El.
Când suntem pe cale să facem ceva, trebuie să-L întrebăm pe Domnul și să vedem dacă El face acel lucru și, de asemenea, trebuie să fim în părtășia cu Trupul în această privință. Dacă suntem independenți de Domnul, suntem în sine; dacă suntem dependenți de Domnul, suntem în mod spontan dependenți de Trup, iar sinele este renegat.
Ar trebui să învățăm să depindem nu numai de Dumnezeu, ci și de Trup, de frați și surori (Exod 17:11-13; Faptele Apostolilor 9:25; 2 Corinteni 11:33). Unii spun că depind de Dumnezeu, dar nu sunt dispuși să depindă de Trup; fac lucrurile în felul lor, după cum le place, spunând că depind de Domnul, dar nu sunt în părtășia cu Trupul.
Domnul să ne dea să fim dependenți de Dumnezeu și, de asemenea, dependenți de Trup! Domnul și Trupul Său sunt una, așa că, dacă suntem dependenți de Trup, suntem și dependenți de Domnul! Dar dacă suntem independenți de Trup, suntem în mod spontan independenți de Domnul.
Apostolul Pavel a fost o persoană care depindea de Domnul și, de asemenea, de Trup; din scrierile sale, vedem cât de mult depindea de Domnul pentru provizia sa, dar putem vedea și că depindea de cererea sfinților (Filipeni 1:19-21).
El nu a vorbit doar despre doctrine și chestiuni spirituale, ci i-a și salutat pe sfinți, i-a rugat pe unii să vină la el, a apreciat ajutorul altora și a avut o relație strânsă cu mulți sfinți și o relație adecvată cu multe biserici. Ce model!
Indiferent câte lucruri bune intenționăm să facem, indiferent cât de împovărați suntem pentru un aspect sau altul al vieții de biserică și indiferent cât de mare este nevoia de Evanghelie, păstorire, vizitare, unire etc., trebuie să învățăm să fim dependenți de Domnul și de Trup.
Trebuie să ne renegăm sinele, care de multe ori este activ în lucrurile lui Dumnezeu pentru ca acesta să se poată exprima, și să învățăm să fim dependenți de Domnul și de Trup. Dependența ucide sinele. Independența face ca sinele să prospere. Fie ca noi să vedem viziunea sinelui și să urâm independența noastră față de Domnul și de Trup.
Fie ca noi să ne renegăm sinele astăzi, exersându-ne duhul și depinzând de Domnul și de Trup. Fie ca noi să prețuim dependența noastră de Domnul și de Trup mai mult decât ceea ce putem face pentru Domnul și în viața de biserică!
Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și dă-ne să vedem viziunea sinelui! Fie ca noi să realizăm că sinele este sufletul care declară independența față de Dumnezeu și față de Trup. O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune sinele în independența sa! Vrem să ne întoarcem către duhul nostru, Doamne, și să depindem de Tine. Fie ca noi să prețuim mai mult dependența noastră de Dumnezeu și de Trup decât faptele noastre pentru Dumnezeu și în viața de biserică. O, Doamne Isuse, Te iubim! Ne întoarcem către Tine! Vrem să ne consultăm cu Tine în toate lucrurile. Vrem să învățăm să avem părtășie cu Tine în toate lucrurile, să depindem de Tine și să avem părtășie cu sfinții, să depindem de Trup. Limitează-ne, Doamne, independența noastră; limitează-ne pe noi ca Duh în interior și ca Trup în exterior. Fie ca noi să vedem că cea mai mare problemă, frustrare și opoziție față de zidirea Trupului este sinele. Fie ca noi să repudiem sinele, să nu stăm în sine, să nu trăim în sine ci să ne renegăm sinele, ca să putem fi zidiți împreună cu sfinții în Trup! O, Doamne Isuse, fie ca noi să urâm independența noastră față de Domnul și de Trup! Fie ca noi să iubim dependența de Domnul și de Trup pentru zidirea Trupului!
Când crucea tratează în totalitate viața sinelui, putem atinge realitatea Trupului
Deoarece Satan și-a injectat mintea și gândul în sufletul nostru, sufletul nostru declară independența față de Dumnezeu și de ceilalți, iar sinele vrea să trăiască, să fie exprimat și să facă multe lucruri. În calitate dei credincioși în Cristos, avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru, dar sufletul este încă aici, declarând independența față de Dumnezeu.
Chiar și în viața de biserică, este ușor să fim pur și simplu în domeniul vieții de biserică, întâlnindu-ne cu sfinții, bucurându-ne de Domnul ici și colo, dar trăind totuși în sine. Un semn că trăim în sine este că nu depindem de Domnul și nici nu depindem de Trup. Când suntem dependenți de Domnul, sinele dispare și, în loc de sine, avem prezența Domnului și suntem plini de pace.
Când ne îndreptăm atenția către duhul nostru și depindem de Domnul în duhul nostru, suntem umpluți de viață și pace (Romani 8:6). Când depindem de Domnul, savurăm pacea lui Cristos care ne judecă în inimile noastre (Coloseni 3:15), căci pacea Lui este în noi atunci când suntem într-o relație adecvată cu Cristos și cu Trupul.
Știm că depindem de Dumnezeu pentru că avem pace autentică în noi. Totuși, unii creștini pot spune că au pace chiar dacă nu depind de Trup; pot fi destul de capabili, putând face multe lucruri pentru Dumnezeu, dar nu sunt dispuși să depindă de Trup. O, Doamne!
Există pacea făcută de sine, o pace făcută de omul însuși în sinele său, care nu este pacea lui Cristos în Trup, ci o pace falsă. Cu cât astfel de oameni pretind mai mult că fac ceva pentru Dumnezeu, cu atât sfinții simt mai mult că nu sunt în pace.
Trebuie să experimentăm pacea în Trup prin renegarea sinelui și prin dependența de Domnul și de Trup. Când viața sinelui este complet înlăturată de cruce, putem atinge realitatea Trupului și putem fi în Trup în realitate. De aceea Domnul ne-a spus că, pentru zidirea bisericii, trebuie să ne renegăm sinele, să ne pierdem viața-suflet, să ne luăm crucea și să-L urmăm (Matei 16:24).
Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să strălucească peste viața sinelui, ca să putem vedea cât de ocupat este sinele, cât de activ și cât de zelos este sinele și, de asemenea, cât de independent este sinele de Dumnezeu și de Trup.
Numai atunci când Domnul, în îndurarea Sa, luminează asupra noastră și expune sinele în independența sa față de Dumnezeu și de Trup, putem permite cu adevărat ca crucea să ni se aplice și să ne renegăm sinele nostru.
Numai atunci când viața sinelui a fost complet înlăturată de cruce, putem ajunge să cunoaștem Trupul și să atingem realitatea Trupului lui Cristos. Fie ca noi să fim mântuiți de orice pace făcută de noi înșine, o pace care este făcută și menținută de noi înșine, și fie ca noi să fim dependenți de Domnul și de Trup în tot ceea ce facem.
Noi, cei care credem în Cristos, suntem membre ale Trupului lui Cristos; suntem în strânsă legătură cu Capul, Cristos, și, de asemenea, cu membrele Trupului pe care Domnul ni le-a pus. Însă sinele este cel mai mare dușman al Trupului, căci sinele își declară independența față de Dumnezeu și față de Trup.
Fie ca noi să învățăm să ne renegăm sinele, astfel încât să putem închide această poartă subiectivă a iadului în experiența noastră pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la toate deciziile, dorințele, gândurile, acțiunile și intențiile noastre de a face una sau alta pentru El sau în viața de biserică.
Când avem sinele, nu avem Trupul, dar când avem Trupul, nu avem sinele. O, Doamne! Trebuie să ne ocupăm de viața noastră sinelui; trebuie să încuiem poarta sinelui (1 Corinteni 15:31). Nimeni nu o poate încuia pentru tine și tu nu poți încuia poarta sinelui pentru alții; noi suntem responsabili pentru încuierea propriului nostru sine.
Cât de mult a frustrat această poartă deschisă a sinelui zidirea bisericilor locale! Dar câtă zidire are loc atunci când sfinții se leapădă de sine și sunt dependenți de Domnul și de Trup!
Doamne Isuse, fie ca viața sinelui nostru să fie complet înlăturată de cruce, ca să putem atinge realitatea Trupului! Amin, Doamne, luminează-ne astăzi. Arată-ne ce este sinele și expune viața sinelui. Salvează-ne de la a trăi în sinele nostru chiar și în viața noastră de zi cu zi. Fă-ne să ne întoarcem către Tine. Fă-ne să ne întoarcem către duhul nostru. Vrem să fim în părtășie cu Trupul, fiind într-un contact corespunzător cu Cristos, Capul, și cu membrele Trupului. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru a încuia poarta sinelui, o poartă a Hadesului, prin renegarea sinelui și dependența de Domnul și de Trup! Ne deschidem pe deplin Ție, Doamne, și ne deschidem pe deplin Trupului! Avem nevoie de Tine, Doamne, și avem nevoie de Trup! Amin, Doamne, nu putem face nimic despărțit de Tine și despărțit de Trup nu suntem capabili să facem nimic! Vrem să depindem de Tine și să depindem de Trup în toate lucrurile. Fie ca noi să savurăm această pace care rezultă din negarea sinelui pentru a depinde de Dumnezeu și de Trupul lui Cristos!