Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm și să o digerăm pentru a fi constituiți cu El

Scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ a fost să ni Se dea pe Sine însuși ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm ca hrană spirituală și să-L digerăm pentru a deveni constituția noastră. Aleluia!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Ioan 6 și la articolul minunat pe care-l vedem în acest capitol, pâinea vieții. Astăzi trebuie să fim cei care Îl experimentează, savurează și îl exprimă pe Cristos.

Trebuie să luăm în considerare situația noastră actuală nu în sensul introspecției sau al autoanalizei, ci să fim în fața Domnului și să vedem unde ne aflăm în realitate în ceea ce privește experimentarea, savurarea și exprimarea lui Cristos. Cât de mult Îl savurăm pe Cristos? Cât de mult îl trăim pe Cristos? Cât de mult îl exprimăm pe Cristos?

S-ar putea să știm multe despre Domnul și slujba poate fi atât de mult constituită în ființa noastră; dar cât de mult trăim în jubileu zi de zi, savurându-L, trăindu-L și exprimându-L pe Cristos? Când trăim în jubileu, nu avem nicio îngrijorare sau anxietate, nici îngrijorare sau grijă, nici lipsă, nici boală, calamitate sau probleme.

În jubileu, savurăm toate beneficiile, căci Cristos Însuși este jubileul nostru și toate celelalte lucruri sunt plăcute și satisfăcătoare pentru inima noastră. Când trăim în jubileu, suntem în largul nostru, entuziasmați și exultant, iar Cristos este adevăratul nostru jubileu.

Totuși, în viața noastră de zi cu zi, cât de mult trăim în realitatea jubileului? Când se întâmplă ceva și pur și simplu reacționăm, suntem noi în jubileu? Ducem mare lipsă în experiența noastră. Săptămâna aceasta, când venim la subiectul pâinii vieții, putem crede că știm asta, pentru că este ceva despre care vorbim de mult timp și știm că Cristos este pâinea vieții. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să aibă o cale de a ne vorbi într-un mod proaspăt zi de zi, astfel încât să-L luăm ca pâinea noastră zilnică, chiar ca pâinea vieții, într-un mod proaspăt, nou și viu. În capitolul 6 din Ioan, Domnul Isus a spus din nou și din nou că El este pâinea vieții, pâinea vie, pâinea lui Dumnezeu și pâinea care a coborât din cer.

Ce facem cu pâinea? O admirăm și ne uităm la ea? Nu, mâncăm pâinea. Domnul Isus este pâinea vieții pe care să o mâncăm. Așa îl putem trăi pe Cristos: mâncându-L. Îl mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții și trăim datorită Lui.

Ceea ce vrea Dumnezeu de la noi nu este că ne străduim mai mult să-I plăcem și să facem ceea ce Domnul Isus ne-a spus să facem, nici nu vrea ca noi să facem mai multe lucrări pentru El în exterior. El vrea să-L mâncăm pe Cristos ca fiind pâinea vieții, astfel încât să putem trăi datorită a ceea ce mâncăm din El și a fost digerat și asimilat în ființa noastră interioară. Amin!

Domnul este pâinea vieții, dată nouă să o mâncăm – Cuvintele Sale sunt Duh și viață, iar noi Îl mâncăm mâncând Cuvântul Său

Dacă citim cu atenție Ioan capitolul 6, vom avea o impresie profundă despre acest capitol, pentru că vom vedea că Domnul este pâinea vieții, dată nouă să mâncăm. Putem spune că există șapte puncte cruciale în acest capitol care se referă la Cristos ca fiind pâinea vieții.

În primul rând, Domnul este pâinea vieții (Ioan 6:35, 48), El ne dă pâinea Sa a vieții pentru ca noi s-o mâncăm (v. 51), El ne dă sângele Său să-l bem (v. 53), El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56), El trăiește în noi și noi trăim datorită Lui (v. 57), ne dă viața și ne dă viața Lui (v. 57), iar cuvintele Lui sunt duh și viață (v. 63).

Cristos vine la noi nu ca o doctrină, ci ca pâine a vieții; Domnul este pâinea vieții nu pentru studiul nostru doctrinar, ci ca hrană. Dumnezeu nu este în primul rând pentru studiul teologic și înțelegerea doctrinară; Dumnezeu a fost încarnat în Cristos pentru a veni la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul ne dă pâinea Sa a vieții ca să mâncăm (v. 51). Pâinea vieții se referă la carnea Sa; El își dă carnea ca să-l mâncăm. Când au auzit evreii din vremea aceea, chiar și când au auzit unii dintre ucenici, au fost deranjați de ideea de a mânca carnea Sa, iar unii dintre ucenici L-au părăsit.

Dar carnea nu folosește la nimic – cuvintele pe care ni le spune Cristos sunt duh și viață. Domnul ne dă și sângele Său ca noi să-l bem (v. 53). Faptul că există o separare între carne și sânge indică moartea Domnului; El a fost ucis și Și-a dat viața pentru viața lumii.

El nu numai că a murit, ci și a înviat (v. 56). Moartea nu L-a putut ține; El a înviat din morți pentru că dorința Lui era să rămână în noi și să putem rămâne în El. Dacă mâncăm carnea Sa și bem sângele Său, rămânem în El și El rămâne în noi. Rămânerea reciprocă este posibilă numai mâncându-L pe Domnul.

A mânca ceva înseamnă a-l lua și a-l ingera; ceva care este în afara noastră vine în noi prin masticație și inghițire pentru a fi digerat și asimilat în ființa noastră. Deoarece Cristos a devenit Duhul în învierea Sa, El poate veni în noi. Pentru că Cristos trăiește în noi, noi trăim datorită Lui și trăim înaintea Lui (v. 57).

Acum, după cum Tatăl cel viu L-a trimis și El a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi, cei care Îl mâncăm, vom trăi datorită Lui. Amin!

Pentru ca noi să trăim viața creștină, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Nu este ceva ce ține de comportament sau de auto-îmbunătățire; viața creștină nu este o ceva ce ține de corectare și de îmbunătățire, ci ceva ce ține de a-L mânca pe Isus. Duhul Său, nu carnea Sa fizică, ne dă viață și resursa de viață (v. 63).

Duhul astăzi este în cuvintele rostite ale Domnului; când venim la cuvântul Său și ne exersăm duhul pentru a primi cuvântul Său, cuvintele Sale devin duh și viață pentru noi.

Cristos a trecut printr-un proces de încarnare, moarte, înviere și înălțare, nu numai pentru a îndeplini lucrarea mântuirii, ci și mai mult, pentru a deveni Duhul dătător de viață și a fi încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să mâncăm. Acum, astăzi, Domnul este pâinea vieții și trebuie să-L mâncăm.

Ultimul Adam – Cristos în trup – a devenit un Duh dătător de viață și, ca Duh, El este încarnat în cuvintele Sale pentru ca noi să-L mâncăm. Pe măsură ce Îl mâncăm, suntem capabili să trăim viața creștină, chiar și să trăim datorită Lui, pentru că trăim prin ceea ce mâncăm.

Fie ca noi toți să fim la fel ca Ieremia în Ier. 15:16, găsind cuvintele Domnului și mâncându-le, ca să fim plini de El și să trăim datorită Lui. Fie ca noi să avem o nouă apreciere pentru cuvintele Domnului și să venim la El zi de zi în cuvântul Său pentru a-L mânca.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm astăzi! Aleluia, Domnul este pâinea vieții și Îl putem mânca astăzi! Amin, Doamne, mulțumim că ne-ai dat pâinea Ta a vieții ca s-o mâncăm și sângele Tău ca să-l bem. Îți mulțumim că ai trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață pe care să-l primim și să-l savurăm. Aleluia, acum Cristos trăiește în noi ca Duh, iar noi trăim datorită Lui și trăim înaintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te mâncăm și să trăim din cauza Ta astăzi. Îți mulțumim că Ți-ai dat carnea Ta ca s-o mâncăm, iar acum ne putem împărtăși din Duhul în Cuvântul Tău ca viața noastră. Amin, Doamne Isuse, mulțumim că ești încarnat în cuvântul Tău ca Duh care dă viață; venim la cuvântul Tău să Te mâncăm! Aleluia, Domnul ca pâinea vieții este în cuvântul lui Dumnezeu pentru ca noi să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilam, astfel încât să putem trăi datorită Lui și să-L trăim pentru exprimarea lui Dumnezeu!

Cristos a venit să ni Se dăruiască ca hrană, pâinea vieții, pentru ca noi să-L mâncăm și să-L digerăm pentru a fi constituiți cu El

Dacă suntem deschiși Domnului și dezveliți înaintea Sa în timp ce citim capitolul 6 al Evangheliei după Ioan, conceptul nostru despre Cristos va fi revoluționat. Acest capitol ne arată că scopul principal pentru care Domnul Isus a coborât din cer pe pământ a fost acela de a realiza un lucru central – să se dăruiască nouă ca hrană, ca pâine a vieții.

Ioan 6:50-51, în special, ne arată că Domnul este pâinea vieții, astfel încât El să poată fi mâncat de noi ca hrană spirituală și să fie digerat de noi pentru a deveni constituția noastră. Pe de o parte, El este pâinea vieții pe care să o mâncăm; pe de altă parte, El are nevoie să fie digerat și asimilat în constituția noastră organică.

De ce S-a coborât Domnul din cer pe pământ? El nu a venit doar pentru a ne răscumpăra, chiar dacă aceasta a fost o parte din ceea ce El a coborât. El S-a coborât prin încarnare pentru ca El să fie pâinea vieții pe care să o mâncăm.

Domnul este pâinea vieții pe care să o mâncăm, să o digerăm și să o asimilăm, pentru a putea trăi datorită Lui. Acesta nu este un cuvânt superficial; mai degrabă, acesta este foarte profund. Ceea ce vrea Dumnezeu nu este ca noi să venim la El să ne închinăm înaintea Lui și să-I aducem jertfe; El vrea ca noi să-L primim și să-L luăm ca pe viață.

Când El a venit, El nu a venit ca rege sau arhanghel; mai degrabă, El a venit ca un om și El a spus că El este pâinea vieții. Acest lucru este cu adevărat uimitor! Lucrarea Domnului pe pământ este ca El să fie mâncat de om pentru a fi viața omului.

Pe de o parte, Cristos s-a încarnat și a făcut multe lucruri pe pământ pentru a face voia lui Dumnezeu și a împlini planul Său. Pe de altă parte, Cristos a venit pe pământ pentru a realiza un lucru centra: să Se dea omului ca hrană, astfel încât să poată fi mâncat de om ca hrană spirituală pentru a deveni constituția omului. Amin!

Dumnezeu a rânduit, chiar înainte de întemeierea lumii, ca destinul nostru să fie să-L mâncăm zilnic pe Domnul. Acesta este motivul pentru care vedem pomul vieții în Geneza la început și în Apocalipsa la sfârșit; destinul și viitorul nostru este să-l mâncăm continuu pe Domnul.

Noi, ca creștini, trebuie să-L mâncăm pe Domnul. Suntem creștini care-L mâncăm pe Domnul. Ce fel de creștin ești? Ești un creștin care încearcă din răsputeri să facă asta sau asta pentru Domnul, străduindu-se să-L imite pe Cristos și trăind conform standardului moralității pe care el știe că este cel mai bun?

Ar trebui să fim creștini care îl mâncăm pe Domnul. Viața noastră de biserică ar trebui să fie o viață de mâncare a Domnului. Suntem creștini care mâncăm pe Domnul. Astăzi, Domnul ne recâștigă de la concentrarea asupra lucrurilor exterioare la concentrarea asupra mâncării Domnului.

Nu ar trebui să luăm problema mâncării într-un mod superficial; mai degrabă, trebuie să exersăm zilnic să mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții. Pe măsură ce0L mâncăm pe Domnul, ceva se întâmplă în ființa noastră; Îl digerăm și Îl asimilăm, iar El devine parte din ființa noastră interioară, chiar din constituția noastră.

Trebuie să mâncăm, să digerăm și să-L asimilam pe Cristos ca pâine a vieții. Putem merge la întâlniri, să participăm la conferințe sau chiar să mergem la instruirea cu timp integrap de doi ani; toate acestea sunt foarte bune, dar în viața noastră de zi cu zi trebuie să exersăm să-L mâncăm pe Domnul ca pe pâinea vieții.

Fără să-L mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții, nu-L putem trăi pe Cristos și nici nu putem trăi datorită lui Cristos. Trebuie să dezvoltăm practica de a petrece timp cu Domnul.

Trebuie să avem de-a face cu Domnul în ceea ce privește cuvântul Său, permițându-i să ne infuzeze cu ceea ce este El și să lucreze pe Sine în noi. El vrea ca noi să-L savurăm ca pâinea vieții zi de zi, astfel încât să fim plini de viața Sa, să creștem în viața Sa și să putem exprima viața Sa.

Când Îl digerăm și Îl asimilăm pe Cristos în ființa noastră interioară, El devine însăși constituția noastră și Îl exprimăm în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi nu ca rege sau ca arhanghel, ci ca pâinea vieții pe care s-o mâncăm, s-o digerăm și s-o asimilam. Aleluia, Dumnezeu S-a făcut om pentru ca El să devină hrana noastră spirituală pe care s-o mâncăm și s-o digerăm pentru a fi constituiți cu El! Amin, Doamne, schimbă-ne conceptul referitor la relația noastră cu Tine. Fie ca noi să ne oprim acțiunile noastre, străduința și lupta noastră de a-ți face plăcere și pur și simplu să venim să Te savurăm. Fie ca să vedem că scopul principal pentru care Domnul Isus S-a coborât din cer pe pământ este ca El să ni se dea pe Sine însuși ca hrană, ca pâinea vieții! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu această lucru central mâncându-Te ca pâinea vieții! Te luăm ca hrana noastră spirituală. Vrem să Te digerăm și să Te asimilăm în ființa noastră interioară, astfel încât Tu să poți deveni constituția noastră astăzi. Amin, Doamne Isuse, menține-ne să Te mâncăm astăzi! Te luăm ca pâinea vieții. Vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm zi de zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord is the Bread of Life for us to Eat and Digest to be Constituted with Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.