Trebuie să dorim să profețim, să vorbim pentru Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să vorbească prin noi

Dumnezeu vrea ca noi toți – cei mântuiți și regenerați – să profețim în calitate de profeți; Dumnezeu vrea ca noi să fim atât de una cu El încât El vorbește dinăuntrul nostru și prin noi, conform principiului încarnării, și ar trebui să dorim și noi să profețim.

În Num. 11:29 vedem dorința lui Moise ca nu doar el sau câțiva anume, ci ca tot poporul lui Dumnezeu să fie profeți, ca Dumnezeu să-Și pună Duhul Său peste toți, ca ei să vorbească cuvântul lui Dumnezeu! Amin!

Dumnezeu dorește ca noi toți să profețim; El vrea ca să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu. De asemenea, Moise a dorit ca tot poporul lui Dumnezeu să profețească.

În Noul Testament Pavel a prezentat cea mai excelentă cale ca noi să zidim biserica, și anume ca să profețim (vezi 1 Cor. 14). Când ne întâlnim cu sfinții, cu toții putem profeți – cu toții putem vorbi pentru Dumnezeu și putem să-L vorbim pe Dumnezeu.

Fie ca Domnul să ne impresioneze cu acest lucru și fie ca să ne rugăm înaintea Lui cu privire la aceasta.

S-ar putea să fim unii cărora nu le place să vorbească în fața altora sau putem fi înclinați în mod natural să fim tăcuți când vine vorba de lucrurile lui Dumnezeu și Biblia. Cu toate acestea, atunci când ne întâlnim cu prietenii sau familia noastră, nu avem nicio problemă să vorbim și să ne facem de cunoscut părerile și dorințele.

Trebuie să avem o dorință de a profeți în întâlnirile bisericii și trebuie să avem în orice moment dorința de a profeți, vorbind pentru Dumnezeu și vorbindu-L pe Dumnezeu.

Totul începe cu această dorință; am fost născuți din nou cu capacitatea de a vorbi pentru Dumnezeu și, în duhul nostru regenerat, există o capacitate înnăscută de a vorbi pentru Dumnezeu și a profeți.

Deci, când ne adunăm împreună sau când întâlnim un frate sau o soră, trebuie să învățăm nu doar să ne deschidem Domnului și să-L savurăm, ci și să profețim, adică să-I permitem Domnului din noi să vorbească prin noi.

Domnul duce la îndeplinire toate lucrurile prin vorbirea Sa; El a creat universul prin vorbirea Sa, El a adus viața divină în duhul nostru prin vorbirea Sa și El ne determină să continuăm viața creștină și viața de biserică prin vorbirea Sa.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu vorbitor și El nu este mulțumit atunci când poporul Său nu Îl vorbesc pe El sau nu vorbesc pentru El.

Așa cum părinții sunt foarte fericiți să-și vadă copiii vorbind și, chiar dacă aceștia fac greșeli, ei învață vorbind și vorbind și vorbind, tot așa Domnul este fericit când credincioșii din Cristos învață să profețească și doresc să profețească.

Astăzi suntem în recâștigarea Domnului, în mișcarea Sa pentru închiderea acestei epoci; cu toate acestea, dacă nu vorbim, acest lucru nu se va întâmpla. Cu toții trebuie să dorim și să căutăm cu sinceritate să vorbim pentru Dumnezeu!

Dumnezeu vrea ca credincioșii Săi să profețească – trebuie să dorim să profețim, să vorbim pentru Dumnezeu și să-L vorbim pe Dumnezeu

Darul de vârf care se dezvoltă în creșterea noastră în viață prin savurarea lui Cristos de către noi este profeția; profeția zidește biserica, iar profeția este darul excelent (1 Cor. 14:4-5).

Trebuie să creștem în viață și să-L savurăm pe Domnul, pentru a putea profeți; ar trebui să dorim să profețim, realizând că Dumnezeu vrea și chiar are nevoie ca credincioșii Săi să profețească.

Ar trebui să urmărim dragostea, să dorim cu sinceritate darurile duhuale și mai ales ca să profețim (1 Cor. 14:1). Ar trebui să căutăm să excelăm pentru zidirea bisericii; nu ar trebui să facem doar lucruri care ne zidesc și satisfac, ci trebuie să facem lucruri care zidesc biserica.

Dumnezeu vrea ca credincioșii Săi să profețească, iar calea excelentă de a zidi biserica este să profețim. Trebuie să devenim deplini, să abundăm și să revărsăm în dorința noastră de a profeți.

Trebuie să-L urmărim pe Domnul într-o asemenea măsură încât noi toți să profețim vorbind pentru Domnul, vorbindu-L pe Domnul în afară, și vorbindu-L pe Domnul întru alții. Aceasta ar trebui să fie dorința noastră, iar profeția noastră ar trebui să fie nu doar în întâlnirile bisericii, ci și acolo unde Domnul ne-a pus.

Trebuie să dorim să profețim, dându-ne seama că, vorbind pentru Dumnezeu și vorbindu-L pe Dumnezeu, Îl putem administra altora pe Cristos pentru zidirea bisericii.

Profeția este darul excelent produs în creșterea vieții divine prin savurarea de către noi a lui Cristos pentru zidirea bisericii (Matei 16:18; 1 Cor. 14:4).

În Noul Testament suntem atât împărați cât și preoți și profeți care profețesc pentru Dumnezeu (vezi Apocalipsa 1:5-6; 20:4; 1 Cor. 14:31).

În Vechiul Testament existau aceste trei grupuri de oameni: împărații, preoții și profeții; când împărăția și preoția erau degradate și slăbite, Dumnezeu ridica profeții pentru a le întări.

În Noul Testament, însă, calitatea de preot, împărat și profet este pentru toți credincioșii, căci toți credincioșii sunt împărați, iar noi suntem mântuiți pentru a fi o împărăție de preoți și suntem aici pentru cuvântul lui Dumnezeu și mărturia lui Isus.

Aleluia, noi, ca oameni regenerați și mântuiți, putem să vorbim pentru Dumnezeu, putem să profețim pentru Dumnezeu (Ioan 3:3, 5-6; 1 Cor. 14:31-32)!

Și Dumnezeu dorește ca fiecare dintre noi – fiecare dintre credincioșii Săi – să profețească, adică să vorbească pentru El și să-L vorbească la alții.

Pentru a profeți, însă, trebuie ca mai întâi să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Cristos; nu putem vorbi pentru Dumnezeu și nu putem vorbi despre Dumnezeu dacă nu-L cunoaștem pe Dumnezeu și nu-L experimentăm pe Cristos.

Faptul de a vorbi pentru Dumnezeu, profeția, nu înseamnă doar a ne deschide gura la întânire și a citi câteva versete sau a da mărturie despre cum ne-a vindecat Dumnezeu sau cum El a făcut ceva pentru noi.

A vorbi pentru Dumnezeu fără a-L vorbi pe Dumnezeu, fără Duhul vieții, este doar o vorbire comună și obișnuită a omului, nu o profeție.

Fie ca noi să fim mântuiți de vorbirea obișnuită pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu, citim cuvântul Lui, ne rugăm asupra Cuvântului și Îl experimentăm pe Cristos, pentru ca noi să avem ceva în noi care să poată curge pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Doamne Isuse, pune în noi o dorință arzătoare de a profeți pentru Dumnezeu, o dorință de a vorbi pentru Dumnezeu și de a-L vorbi pe Dumnezeu! Fie ca să ne dăm seama că toate persoanele regenerate și mântuite sunt capabile să profețească pentru Dumnezeu, și fie ca să ne străduim să vorbim pentru Dumnezeu în întâlnirile bisericii. Amin, Doamne, crești în noi și păstrează-ne în savurarea și experimentarea Ta, dorind cu stăruință acest dar excelent al profetiei. Fie ca să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să creștem în viață în fiecare zi și să dorim cu stăruință să profețim!

Dumnezeu vrea să vorbească în noi și prin noi în principiul încarnării

Cum profețim? Există multe păreri duhuale cu privire la profetie, iar atunci când majoritatea credincioșilor aud acest subiect, imediat se îndepărtează. Dar Dumnezeu dorește să profețim, iar dorința noastră este să profețim pentru zidirea bisericii.

Dumnezeu vrea să vorbească în noi și prin noi conform principiului încarnării (1 Cor. 6:17; 7:25, 40).

Acest lucru este văzut în 1 Cor. 7, unde Pavel și-a dat părerea cu privire la căsătorie; el și-a exersat duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul și, adresându-se surorilor în privința căsătoriei, la un moment dat a spus că nu are o poruncă de la Domnul, dar el și-a dat propria părere; apoi a concluzionat spunând: Cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

Pavel și-a dat părerea și, într-un fel, această părere a fost considerată drept cuvântul Bibliei sub inspirația Duhului lui Dumnezeu.

Acest lucru arată că Pavel a fost perfecționat de către Dumnezeu într-o asemenea măsură, încât slujirea lui a devenit chiar rostirea inspirației divine, iar vorbirea lui a fost atât de precisă, încât nici un singur cuvânt nu a ratat țelul.

Cuvântul lui Pavel nu doar că conține cuvântul lui Dumnezeu, dar este atât de precis încât chiar și fiecare propoziție și frază atinge țelul.

Cum a dobândit el această slujbă? El a fost tratat pe deplin de către Dumnezeu; Dumnezeu a lucrat asupra lui până la punctul în care gândurile, cuvintele, deciziile și opiniile sale erau toate aprobate de Dumnezeu; ele erau corecte și exacte în ochii lui Dumnezeu.

Cu Paul nu a existat exactitatea unei mașini, ci precizia unei persoane. Aici vedem cum Dumnezeu își pune Cuvântul în om și apoi îl eliberează prin om; Dumnezeu nu vrea ca poporul Său pur și simplu să repete verbal ce El vorbește, lucru care nu este chiar atât de dificil, ci vrea ca omul să profețească, să vorbească pentru Dumnezeu și să-L vorbească pe Dumnezeu.

Mai întâi Dumnezeu își pune povara în om, iar omul trebuie să exprime această povară prin propriile sale cuvinte; omul trebuie să-și exerseze gândul, căutând înaintea Domnului până când cuvântul este eliberat, și atunci Dumnezeu îl va recunoaște drept cuvântul Său.

Slujba Noului Testament nu este una în care Dumnezeu dictează mesajul cuvânt cu cuvânt și apoi omul repetă în mod robotic; mai degrabă, când un om primește cuvântul în Noul Testament, lumina strălucește mai întâi în duhul omului ca o pâlpâire, creând o povară în duhul omului pentru cuvânt.

Această licărire de lumină poate dispărea repede, dar omul trebuie să-și exerseze propria minte pentru a prinde această strălucire și a fix această lumină cu gândurile sale; el trebuie să-L caute pe Dumnezeu pentru rostire, să primească propoziții pentru a cristaliza această lumină și, pe măsură ce se gândește și se roagă, poate veni o frază…

El poate avea un sentiment, o judecată sau o opinie și poate să o spună. Apoi, în timp ce omul își exprimă sentimentul, judecata și opinia sa interioară, povara din duhul său este eliberată; cu cât vorbește mai mult, cu atât lumina din duhul său este eliberată.

La un moment dat, chiar dacă omul își spune propriile cuvinte și își exprimă propriile sale gânduri, sentimente și opinii, când termină de vorbit, Dumnezeu le recunoaște ca fiind ale Sale.

Dumnezeu pune atât de multă încredere în slujitorii Săi încât El le-ar da o lumină, o povară, o impresie, și apoi El ar lăsa în sarcina lor să înțeleagă și să facă propuneri și sugestii cu privire la aceasta; și deși acestea sunt propriile lor afirmații, Dumnezeu își pune încrederea în ceea ce ei fac.

Dumnezeu vrea să lucreze în om în așa fel încât omul să fie la fel ca El în opiniile, gândurile, sentimentele și opiniile Sale. El vrea ca dorința noastră să fie una cu dorința Lui, dragostea noastră să fie aceeași cu dragostea lui Dumnezeu, și să nu ne abatem în gândirea noastră de la gândul Său. Când acesta lucru are loc, vorbirea noastră va fi întotdeauna însoțită de prezența Duhului.

Aceasta este predicarea profeților din Noul Testament și aceasta este slujba cuvântului din Noul Testament.

Modul în care Dumnezeu vrea ca noi să profețim este în principiul încarnării. Vorbirea pentru Dumnezeu și vorbirea lui Dumnezeu înseamnă să vorbim prin Duhul lui Dumnezeu; Duhul este întotdeauna gata să vorbească cu noi și prin noi (1 Corinteni 12:3; 14:32).

Cu toate acestea, pentru a profeți în sensul de a vorbi pentru Dumnezeu și de a vorbi despre Dumnezeu necesită multă creștere în viață (Efeseni 4:15).

Mai întâi trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Cristos (Evrei 8:10-11; Fil. 3:7-15), căci dacă nu avem o cunoaștere adecvată despre Dumnezeu și o experimentare potrivită din Cristos, nu avem nimic să vorbim pentru El și nu-L putem vorbi mai departe.

Trebuie să ne exersăm să fim un singur duh cu Domnul, căutând să auzim de la El și să ne exersăm ființa interioară pentru a captura cuvântul Său, a ne gândi la el, a ne ruga cu cuvântul, pentru a-l aplica și a-l vorbi mai departe.

Dumnezeu vrea ca poporul Său să profețească în principiul încarnării, care este acela că Dumnezeu vorbește în om – omul este cel care vorbește, totuși Dumnezeu este cel care își spune cuvântul prin om; omul este cel care își spune părerile – dar acestea sunt opiniile lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vorbește-ne și vorbește prin noi pentru zidirea bisericii. Fie ca profetia noastră să fie vorbirea Duhulului lui Dumnezeu care trăiește în noi și ne vorbește. Vrem să fim un singur duh cu Tine, Doamne, și vorbim cuvântul Tău care ne este descoperit și este capturat de noi prin căutarea ființei noastre interioare înaintea Ta. Fie ca să creștem în viață zi de zi, prin cunoașterea de către noi a lui Cristos, prin savurarea lui Cristos și experimentarea de către noi a lui Cristos, pentru ca să profețim pentru zidirea, încurajarea și mângâierea altora în biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We must Desire to Prophesy, to Speak for God, so that God may Speak through us, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 9 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.