Witness Lee

Să fim recâștigați de la stăpânirea omenească și de la stăpânirea de sine pentru a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu

23/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu și suntem în proces de a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și, în cele din urmă, la stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin intuiția duhului nostru.

Pe de o parte, este atât de minunat să ne dăm seama că noi, ființele umane, ne-am născut din Dumnezeu pentru a face parte din specia divină, parte a împărăției lui Dumnezeu; aici, în împărăția lui Dumnezeu, savurăm tot ceea ce este Dumnezeu și luăm parte la toate lucrurile divine.

Pe de altă parte, însă, pe măsură ce trăim conform duhului și ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu, noi suntem recâștigați spre stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin faptul că suntem mai întâi sub stăpânirea de sine și apoi sub stăpânirea lui Dumnezeu.

Căderea omului așa cum se vede în Geneza este progresivă; mai întâi, omul a decăzut din stăpânirea directă a lui Dumnezeu spre stăpânirea conștiinței, apoi de la stăpânirea conștiinței sale la stăpânirea omenească.

Societatea în care trăim astăzi este stăpânită de om; omul a stabilit reguli, societatea a stabilit reguli, și familiile stabilesc reguli, iar noi creștem și ne dezvoltăm și ne trăim viața conform acestor reguli create de om. Totuși, aceste reguli sunt bune, pentru că tratează răzvrătirea din ființa noastră și ne mențin în calea de a fi stăpâniți în mod direct de către Dumnezeu.

Dar trebuie să ne dăm seama că doar faptul că urmăm litera legii, regulile societății și regulile din familia noastră nu este suficient; Dumnezeu vrea ca noi să fim recâștigați la stăpânirea directă a lui Dumnezeu, iar aceasta are loc mai întâi prin stăpânirea conștiinței noastre.

Trebuie să ne exersăm duhul și să avem o conștiință dornică, permițând conștiinței noastre să stăpânească în noi și să ne îndrume. Conștiința noastră este reprezentantul lui Dumnezeu în noi; ne spune întotdeauna când facem ceva greșit, când păcătuim și când facem ceva care nu este plăcut lui Dumnezeu.

În societatea omenească de astăzi, cei care sunt conduși de conștiința lor sunt un pic mai nobili și mai presus decât cei care sunt pur și simplu stăpâniți de lege. În viața de biserică învățăm să trăim sub stăpânirea conștiinței noastre, trăind o viață lipsită de ofensă în conștiința noastră înaintea lui Dumnezeu și înaintea omului.

Totuși, Domnul dorește să mergem chiar mai departe pentru a putea fi aduși în stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin intuiția duhului nostru; pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, ne ocupăm de conștiința noastră și trăim în fața Sa, există un simț în duhul nostru care ne direcționează și ne arată ceea ce dorește Dumnezeu de la noi și cu noi.

Să vedem căderea omului de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și la stăpânirea omului

Unii împart Biblia în șapte dispensațiuni, care sunt dispensațiunea inocenței, a conștiinței, a guvernării omenești, a promisiunii lui Dumnezeu, a legii, a harului și a împărăției.

Primele trei dintre acestea sunt clasificate potrivit principiului de guvernare – în dispensațiunea inocenței vedem principiul stăpânirii lui Dumnezeu, în dispensațiunea conștiinței vedem principiul stăpânirii de sine, iar în dispensațiunea guvernării omenești vedem principiul stăpânirii omului.

Când Dumnezeu l-a creat pe om, omul era în părtășie directă cu Dumnezeu, trăind înaintea lui Dumnezeu și cu Dumnezeu, și el nu cunoștea păcatul; el era sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Bariera păcatului nu exista între Dumnezeu și om, iar omul trăia înaintea lui Dumnezeu și era responsabil față de Dumnezeu; el nu trăia doar conform unor legi exterioare sau după regulile omului, ci conform intuiției duhului său, în prezența directă a lui Dumnezeu.

Adam n-a cunoscut nici binele, nici răul – L-a cunoscut doar pe Dumnezeu și cuvântul Său; Dumnezeu i s-a arătat personal, a umblat cu Dumnezeu și a trăit sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu (Gen. 2:16-17). El a fost un suflet viu cu trupul ca organism și cu duhul ca organ, iar intuiția și părtășia din duh cu Dumnezeu erau neîmpiedicate.

Dar apoi a intrat păcatul. Când Adam a păcătuit, conștiința sa a fost activată și el a căzut de sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu în stăpânirea conștiinței sale.

Din momentul izgonirii lui Adam din grădina Edenului și până în momentul ieșirii lui Noe din arcă, Dumnezeu a stabilit conștiința înăuntrul omului pentru a-L reprezenta în stăpânirea asupra omului (Fapte 24:16).

Aceasta a fost o perioadă în care Domnul a aranjat ca omul să-L urmeze pe Dumnezeu potrivit cu conștiința sa.

De exemplu, Abel s-a supus evangheliei și, chiar dacă oamenii nu mâncau carne la vremea aceea, el a crescut oi pentru a le oferi lui Dumnezeu pentru răscumpărarea sa, dându-și seama că este nevoie de vărsarea sângelui pentru iertarea păcatelor.

Dar Cain avea un simțământ și o viziune diferită și era unul care nu se supunea conștiinței sale.

Deoarece omul a ignorat mustrarea și controlul conștiinței, ce a urmat a fost uciderea și curvia, care au rezultat într-o corupție groaznică și în plinătatea răutății.

Rezultatul omului care trăiește sub stăpânirea conștiinței sale, adică sub stăpânirea de sine, a fost că pământul era plin de violență și nelegiuire, iar Domnul a trebuit să schimbe dispensațiunea pentru a stabili guvernarea omenească.

Dumnezeu a trebuit să intervină și să judece acea generație rea, salvând doar pe Noe și familia sa. După potop, deoarece omul nu era nici supus față de stăpânirea lui Dumnezeu, nici ascultător față de stăpânirea de sine, Dumnezeu l-a autorizat pe om să-L reprezinte stăpânind asupra omului (Gen. 9:6; Rom. 13:1).

Regula era că, dacă omul varsă sânge de om, de către om va fi vărsat sângele său; aceasta este stăpânirea omului asupra omului.

Astăzi există multe națiuni și fiecare națiune are propriile legi și reguli; există stăpânirea autorităților politice, puterea societății și controlul din familie – toate acestea sunt permise de Dumnezeu pentru a-L reprezenta în stăpânirea omului.

Așadar, acum fiecare persoană trebuie să fie supusă autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste el (Rom. 13:1).

Astăzi trăim în dispensațiunea guvernării omenești, în care omul este stăpânit de om și este responsabil față de om, iar atunci când omul nu reușește să păzească legile și regulile stabilite de om, omul va fi judecat de către om.

Să fim recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și la stăpânirea directă a lui Dumnezeu

Astăzi în societate există multe persoane care au probleme cu stăpânirea omenească asupra omului; Dumnezeu l-a autorizat pe om să stăpânească asupra omului pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu în tratarea răzvrătirii omului, dar unii au o problemă cu acest lucru.

De exemplu, chiar și un lucru atât de mic, cum ar fi traversarea străzii atunci când nu trebuie și în zona în care nu trebuie, arată nu doar graba sau nepăsarea, ci ignorarea stăpânirii omenești. Accelerarea în locuri unde există o limită de viteză și încălcarea regulilor de trafic arată că chiar și noi avem o problemă cu stăpânirea omenească.

Din moment ce omul s-a degradat de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea omenească, Dumnezeu – în mântuirea omului – trebuie să-l recâștige de la stăpânirea omenească la stăpânirea divină ca omul să trăiască din nou înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă (vezi Mat. 5:3, 8; 6:33).

Modul în care El o face este mai întâi prin a ne recâștiga la stăpânirea conștiinței noastre, adică să trăim sub stăpânirea de sine.

Căderea omului a fost o cădere de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și apoi de la stăpânirea de sine la stăpânirea omului; cu cât un om este mai mult stăpânit de Dumnezeu, cu atât devine mai nobil, dar cu cât cineva este mai mult stăpânit de om, cu atât devine mai josnic.

Astăzi condiția omului este aceea că respinge complet stăpânirea lui Dumnezeu și, chiar dacă pot exista unii care sunt sub stăpânirea de sine, fiind controlați de conștiința lor, impactul conștiinței lor este foarte slab.

Pe măsură ce omul s-a degradat prin căderea de la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și apoi la stăpânirea omenească, Dumnezeu vrea ca omul să fie recâștigat înapoi la El Însuși, trecând (și nu rămânând) prin stadiul stăpânirii de sine.

Trebuie să ne revizuim pașii în recâștigarea Domnului de la a fi doar sub stăpânirea omului la stăpânirea conștiinței noastre și de a fi sub stăpânirea conștiinței noastre până la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Acest fel de recâștigare nu poate fi realizat într-o clipă; este nevoie de timp, este nevoie de multă experiență și implică o mulțime de falimente și greșeli din partea noastră pentru a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și la stăpânirea divină.

Pe măsură ce ne exersăm duhul prin rugăciune, rugându-ne cu cuvântul, și contactându-L pe Domnul în părtășie, conștiința noastră devine dornică și vom da atenție conștiinței noastre, ocupându-ne de tot ceea ce intervine între noi și Dumnezeu și între noi și alții.

Apoi, trebuie să mergem și mai adânc și mai sus pentru a trăi nu doar sub stăpânirea conștiinței noastre, ci sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în om (1 Cor. 2:11)? Când Îl contactăm pe Dumnezeu, Duhul cu duhul nostru caută în adâncimile omului, iar Duhul contopit cu duhul nostru caută și în adâncimile lui Dumnezeu, dezvăluindu-ne lucrurile și conducându-ne prin intuiția din duhul nostru.

Domnul Isus a fost o astfel de Persoană; El cunoștea în duhul Său despre ceilalți și cu privire la lucrurile despre care se certau (vezi Marcu 2:8) și le-a putut spune un cuvânt despre acest lucru.

Fie ca noi să fim cei care se află în proces de a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și chiar mai mult la stăpânirea directă a lui Dumnezeu, astfel încât să trăim încă o dată înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă.

Doamne Isuse, recâștigă-ne de la a fi doar sub stăpânirea omenească la a fi sub stăpânirea conștiinței noastre și chiar mai mult la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu. Păstrează-ne în acest proces de a fi pe deplin aduși sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi încă o dată înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă. Doamne, ne exersăm duhul ca să Te contactăm, să Te savurăm și să fim în părtășie cu Tine. Ne exersăm ca să dăm atenție conștiinței noastre și să tratăm tot ceea ce ne atenționează conștiința. Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a trăi în prezența Ta, sub stăpânirea Ta directă, cunoscând voia Ta prin intuiția din duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Recovered from the Rule of Man and Self-Rule to be under the Direct Rule of God(sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru a intra în împărăție

22/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine conținute în sămânța divină care a fost semănată în noi, pentru a avea o intrare bogată în împărăția eternă (2 Pet. 1:1, 4-11).

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul, Domnul Isus în calitate de Semănătorul S-a semănat pe Sine Însuși ca sămânța vieții în ființa noastră, și această sămânță crește și se dezvoltă pentru a deveni un domeniu în noi, un domeniu peste care Dumnezeu să poată guverna viața divină. Aceasta este împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este guvernarea lui Dumnezeu în interiorul nostru în viața Sa divină. Da, Dumnezeu stăpânește asupra întregului univers și, da, El stăpânește peste toți oamenii și lucrurile care există, dar El dorește să Își aducă împărăția în interiorul nostru și El vrea să guverneze în om prin viața Sa divină.

Când Domnul Isus a venit pe pământ, a venit împărăția lui Dumnezeu; împărăția a fost cu El și împărăția era El Însuși, și după moartea și învierea Sa, omul poate primi sămânța împărăției în duhul său.

Slavă Domnului pentru Domnul Isus ca sămânța împărăției lui Dumnezeu care a fost semănată în noi, poporul ales și răscumpărat al lui Dumnezeu, pentru a se dezvolta în noi în domeniul guvernator al lui Dumnezeu!

Dacă ne dăm seama că Domnul Isus ca sămânța împărăției a fost semănat în noi, vom acorda foarte multă atenție capitolului 1 din 2 Petru, unde ni se spune despre necesitatea dezvoltării vieții divine și a naturii divine conținute în sămânța împărăției care ne-a fost semănată, deoarece prin cooperarea cu Domnul în acest fel vom avea o intrare bogată în împărăția eternă.

Pe de o parte, la momentul regenerării noastre, am fost aduși în împărăția lui Dumnezeu și împărăția a intrat în noi; pe de altă parte, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta și răspândi această împărăție în noi și prin noi, și trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică astăzi, pentru a putea fi răsplătiți cu manifestarea împărăției în epoca viitoare.

Aceasta înseamnă că împărăția lui Dumnezeu trebuie să se răspândească în noi prin creșterea noastră în viața divină și trebuie să-L lăsăm pe Domnul să guverneze și să domnească în ființa noastră în multe lucruri din viața noastră de zi cu zi.

Atât în deciziile mari, cât și în cele mici, în lucrurile dificile și în situații fericite, în urcușurile și coborâșurile noastre, trebuie să ne îndreptăm către Domnul și să ne deschidem Lui, rugându-L nu doar să ne călăuzească, ci să crească în noi, astfel încât împărăția din Dumnezeu să se răspândească și să crească în noi.

Să fim sârguincioși în a dezvolta bogățiile din sămânța divină prin creșterea noastră în viață

Slavă Domnului, tuturor credincioșilor în Cristos li s-a repartizat minunata credință egal de prețioasă, iar această credință este o sămânță atotinclusivă semănată în noi (2 Pet. 1:1).

Toate bogățiile divine sunt în sămânța împărăției semănată în noi, dar trebuie să dezvoltăm aceste bogății; trebuie să creștem înspre maturitate, pentru a putea dezvolta ceea ce avem deja (2 Pet. 1:1-8; 3:18).

Această dezvoltare este ceva uman în mod divin, și implică alimentarea noastră îmbelșugată în virtutea credinței noastre, în virtute, cunoaștere; în cunoaștere, înfrânare; în înfrânare, răbdare; în răbdare, evlavie; în evlavie, dragostea frățească; iar în dragostea frățească, dragostea de oameni.

Aceste lucruri există în noi – ele sunt bogățiile conținute în sămânța divină semănată în noi, dar trebuie să le dezvoltăm prin creșterea noastră în viața divină.

Credința egal de prețioasă ne-a fost deja repartizată și avem atât viața divină, cât și natura divină; acum, ca părtași ai naturii divine, trebuie să fim sârguincioși pentru a dezvolta bogățiile seminței divine prin creșterea noastră în viața divină.

Zilnic intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin creșterea vieții interioare. Pentru ca împărăția să se dezvolte în noi, trebuie să ne smerim, să ne golim și să ne descărcăm de noi înșine.

Trebuie să ne deschidem Domnului și să-L rugăm să ne deposedeze de orice cultură, religie, etică, moralitate, filozofie, îmbunătățire a caracterului, și trebuie să fim eliberați de orice efort de “a fi spirituali”, scripturali, sfinți și victorioși.

Toate cunoștințele și eforturile noastre trebuie puse deoparte și ar trebui să ne îngrijim doar de Cristos și de creșterea lui Cristos în noi.

Trebuie să învățăm să-I dăm mai mult teren lui Cristos pentru a crește în noi, astfel încât sămânța divină să crească, să se răspândească și să sporească în noi prin creșterea noastră în viața divină. În acest fel, vom avea o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos.

De asemenea, putem avea o intrare bogată prin pierderea vieții noastre suflet (vezi Mat. 16:25-28). Pentru a fi sârguincioși în dezvoltarea bogățiilor din sămânța divină prin creșterea noastră în viață înseamnă că trebuie să ne pierdem viața-suflet cu savurarea ei în această epocă, suferind astfel transformarea.

Cu cât vom pierde mai mult din savurarea sufletească în această epocă, cu atât vom avea intrarea mai bogată în împărăția eternă.

Avem sămânța credinței, puterea de creștere, și El ne-a dat, de asemenea, promisiunile că va trimite ploaia, creșterea și recolta, dacă vom coopera cu El.

Slavă Domnului, El ne-a oferit tot ce avem nevoie pentru ca sămânța împărăției să crească în noi, însă noi trebuie să fim sârguincioși pentru a dezvolta bogățiile din sămânța divină prin creșterea noastră în viața divină!

Dezvoltând aceste virtuți, creștem în viață și, în cele din urmă, vom ajunge la maturitate, vom fi plini de Cristos și vom fi calificați și echipați ca să fim împărați în împărăția viitoare (Efes. 4:13-15; Col. 2:19; 2 Pet. 1:11).

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ne-ai repartizat minunata credință egal de prețioasă, care este o sămânță atotinclusivă semănată în noi. Vrem să fim sârguincioși în dezvoltarea bogățiilor seminței divine prin creșterea noastră în viață, astfel încât să ni se dea o intrare bogată în împărăția eternă. Doamne, ne întoarcem inima către Tine; venim la Tine pentru a coopera cu Tine, prin pierderea vieții noastre suflet și savurarea noastră sufletească, și ne smerim înaintea Ta pentru a primi creșterea de la Tine. Doamne, vrem să dezvoltăm virtuțile în viața și natura divină, astfel încât să putem crește în viață și să ajungem la maturitate pentru a fi împărați în împărăția viitoare!

Să fim sârguincioși în urmărirea creșterii și dezvoltării vieții și naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă

Fie ca noi să fim cei sârguincioși urmărind creșterea și dezvoltarea vieții divine și a naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos (2 Pet. 1:10-11).

Trebuie să avem un duh căutător; a căuta (a urmări) nu este ceva ce facem întâmplător, ci mai degrabă, ceva ce facem fiind concentrați și energizați ca să obținem ceva.

Urmărim oare creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru a ni se acorda o intrare bogată în împărăția eternă? Fie ca Domnul să recâștige un duh căutător printre noi.

Fie ca să căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa (Mat. 6:33) și fie ca să învățăm să avem grijă de casa noastră pentru Domnul.

În urmărirea Domnului de către noi, ar trebui să uităm toate lucrurile care sunt în urmă și să ne grăbim spre lucrurile care ne stau înainte, căutând să creștem și să dezvoltăm viața și natura divină.

Resursa îmbelșugată pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine ne va alimenta din belșug cu o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul urmărind creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine, savurarea Domnului de către noi sporește, și bucuria noastră în Domnul devine din ce în ce mai profundă.

Împărăția lui Dumnezeu este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt (Rom. 14:17); dacă ne îngrijim de dreptate, fiind stricți cu noi înșine în fața Domnului, dacă căutăm să avem pace cu Domnul și cu ceilalți, și dacă Îl savurăm pe Domnul, suntem în împărăție.

Puterea divină ne-a dat toate lucrurile care țin de viață și evlavie și noi am devenit părtași naturii divine. Acum trebuie să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine prin creșterea vieții înspre intrarea bogată în împărăția eternă.

Resursa îmbelșugată pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine ne va alimenta din belșug cu o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru Isus Cristos.

O astfel de resursă ne va permite și ne va califica să intrăm în împărăția viitoare prin toate bogățiile vieții și naturii divine, ca virtuțile (energia) noastre excelente înspre gloria măreață a lui Dumnezeu! Aleluia!

Aceasta înseamnă că nu trebuie să ne oprim doar la a fi mântuiți, ci mai mult, după ce suntem mântuiți, ar trebui să urmărim creșterea și maturitatea în viața divină, pentru a putea primi răsplata împărăției.

Cu toții trebuie să avem asemenea duh căutător, fiind sârguincioși în a urmări creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru o intrare bogată în împărăția eternă.

Acasă, pe stradă, la serviciu, în mașină și oriunde am fi, putem să ne deschidem Domnului și să ne rugăm, rostind rugăciuni scurte de cooperare cu viața Sa pentru ca aceasta să crească în noi.

Nu trebuie să pierdem timpul – avem destul timp și Domnul este încă cu noi și în noi, dar nu ar trebui să pierdem timpul, ci ar trebui să fim sârguincioși în a ne ruga, în a ne deschide Domnului și să cooperăm cu El pentru a putea urmări creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine, astfel încât să putem primi o intrare bogată în împărăția eternă.

Doamne Isuse, dă-ne un duh căutător; vrem să urmărim creșterea și dezvoltarea vieții și naturii divine pentru a primi o intrare bogată în împărăția eternă! Amin, Doamne, uităm lucrurile care ne stau în urmă și ne grăbim înspre Tine pentru a urmări creșterea în viața divină! Fie ca resursa îmbelșugată pe care o savurăm în dezvoltarea vieții și naturii divine să ne alimenteze în mod abundent cu o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului nostru! Amin, Doamne, fie ca această resursă să ne permită și să ne califice să intrăm în împărăția viitoare prin toate bogățiile vieții și naturii divine ca virtuțile noastre excelente înspre gloria splendidă a lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pursue the Growth and Development of the Divine Life and Divine Nature to Enter the Kingdom (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos ca sămânța vieții care e semănată și se dezvoltă în credincioși

21/08/2019 by Credincios in Cristos 7 Comments

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine pentru ca această viață să-și îndeplinească scopul; împărăția lui Dumnezeu este Cristos Însuși, ca sămânța vieții semănată în noi și care se dezvoltă într-un domeniu peste care Dumnezeu guvernează ca împărăție a Sa în viața Sa divină.

Împărăția lui Dumnezeu nu este doar sfera sau domeniul stăpânirii și guvernării lui Dumnezeu; ea este viața divină care vine în noi, ne regenerează și crește în noi pentru a deveni un domeniu peste care Dumnezeu poate guverna în viața Sa divină.

Guvernarea lui Domnul peste noi nu este o chestiune exterioară, ci un lucru legat de capacitatea înnăscută a vieții divine. Viața noastră creștină și viața noastră de biserică ar trebui să fie direcționate din ce în ce mai mult de capacitatea înnăscută a vieții divine, care nu este altceva decât Dumnezeu Însuși care crește în noi.

Calea de a vedea împărăția lui Dumnezeu este nașterea din nou, iar calea de a intra în împărăție este prin pocăință și crezând în Domnul Isus. Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu observație; oamenii nu pot spune că o văd aici sau acolo, deoarece împărăția este ceva interior, ceva spiritual.

Cu toate acestea, de multe ori suntem distrași de lucrurile exterioare și dorim ceva vizibil și tangibil. Când El a venit, Domnul Isus Însuși a fost împărăția și, ca Duh, El este în duhul nostru ca împărăția lui Dumnezeu – acest lucru este lăuntric, ascuns și spiritual.

Când ne-am născut din nou, când ne-am născut din apă și din Duh (Ioan 3:3, 5), am intrat într-un domeniu nou, domeniul speciei divine și în acest domeniu sunt toate lucrurile divine.

În domeniul speciei divine – care este împărăția lui Dumnezeu – Îl putem cunoaște pe Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu, Îl experimentăm pe Dumnezeu, Îl trăim pe Dumnezeu și Îl exprimăm pe Dumnezeu, căci avem viața și natura Sa divină.

Dumnezeu ne-a creat în imaginea Sa și conform asemănării Sale și El Însuși a devenit ca unul dintre noi; Dumnezeu a devenit om pentru ca El să intre în specia umană, iar prin regenerare și transformare devenim Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, pentru ca omul să intre în specia divină. Ce minunat!

Toți credincioșii autentici în Cristos de pe pământ sunt o specie diferită de oameni, o rasă diferită – ei nu sunt doar oameni și nu doar divini, ci divin-umani și umani-divini, pentru că ei sunt oameni-Dumnezeu în Cristos! Aleluia!

Am intrat în domeniul divin – domeniul speciei divine – prin faptul că credem în Cristos pentru a fi născuți din Dumnezeu, și suntem oameni-Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu! Aleluia!

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine pentru ca această viață să își îndeplinească scopul

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine pentru ca această viață să se miște, să funcționeze, să conducă și să guverneze, pentru ca viața divină să-și îndeplinească scopul (vezi Mat. 6:13; Ioan 3:3, 5, 15-16).

Fiecare viață funcționează, se mișcă, stăpânește, guvernează și are un scop; viața plantelor funcționează și se mișcă în fiecare plantă pentru a-și îndeplini scopul, și cu atât mai mult viața divină funcționează și se mișcă și guvernează în noi pentru a-și îndeplini scopul.

Predicarea Evangheliei Îl aduce în noi pe Dumnezeu ca viață, iar această viață – odată primită de noi – devine o împărăție, împărăția lui Dumnezeu.

Când L-am primit pe Domnul, am primit împărăția lui Dumnezeu și această împărăție din noi este un domeniu pentru ca viața divină să lucreze, să se miște, să stăpânească și să guverneze, pentru ca viața să își îndeplinească scopul.

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții – împărăția este viața lui Dumnezeu Însuși, iar această viață produce biserica, unde credincioșii în Cristos practică trăirea în împărăția lui Dumnezeu.

Oricât de mult am învățat despre împărăție, nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu; intrarea în împărăție nu este o înțelegere mentală sau chiar dorința noastră de a face acest lucru, ci regenerarea.

Singurul mod în care putem intra în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine este prin pocăință și primirea vieții divine. Prin faptul că ne pocăim, recunoaștem că greșim și avem o schimbare în conceptul nostru; primind pe Domnul, Îl primim pe Dumnezeu ca viață pentru a-L câștiga pe Dumnezeu Însuși.

Viața divină pe care o primim prin regenerare nu este stagnantă; este o viață curgătoare, chiar un râu de apă a vieții. Așadar, trebuie să facem loc în ființa noastră ca această viață să se miște, să lucreze și să guverneze tot timpul.

Viața divină din noi poate vrea să facem anumite lucruri, să mergem în anumite locuri, să spunem anumite lucruri și chiar să ne mutăm într-un anumit loc pentru mărturia Domnului; așadar, trebuie să cooperăm cu viața divină din noi, pentru ca viața să își îndeplinească scopul.

Viața divină din noi crește, se răspândește, se mișcă, lucrează, stăpânește și guvernează în noi. Prin regenerare și botez am fost eliberați de sub autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde suntem guvernați de dragoste, lumină și viață.

Acum, în împărăția lui Dumnezeu, nu mai suntem stăpâniți de sine sau de carne, ci de Dumnezeu în viața Sa divină din noi.

Deci trebuie să-L întrebăm pe Domnul: Doamne, ce mă guvernează cu adevărat? Este cumva dispoziția sau cultura mea cea care îmi guvernează viața și traiul de zi cu zi? Este oare viața divină din duhul meu factorul guvernator și conducător în fiecare aspect al vieții mele omenești?

Dacă suntem onești cu Domnul, ne vom da seama că nu suntem sub conducerea vieții divine în fiecare aspect al vieții noastre; Domnul vrea să ne aducă în punctul în care ființa noastră interioară este condusă și guvernată de către El, pentru ca El să Își îndeplinească scopul.

El vrea să aibă libertatea să facă tot ce vrea în viața divină din și prin Trup. Împărăția lui Dumnezeu este un organism constituit cu viața lui Dumnezeu ca domeniu al vieții pentru stăpânirea Sa, în care El guvernează prin viața Sa și Se exprimă pe Sine Însuși ca Trinitate Divină în viața divină (v. 5; 15:1-8, 16, 26).

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai adus în domeniul vieții divine în care această viață se poate mișca, lucra și guverna în noi, pentru ca viața să-și îndeplinească scopul. Aleluia, Dumnezeu ca viață a intrat în duhul nostru, iar acum El se răspândește în fiecare parte a ființei noastre pentru a răspândi și dezvolta împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca viața divină să fie factorul conducător al ființei noastre; fie ca ființa noastră interioară să fie condusă și guvernată de Tine, pentru ca Tu să Îți îndeplinești scopul în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este Cristos ca sămânța vieții care este semănată și se dezvoltă în credincioși

Domnul Isus a spus în Mat. 4:26-27 că împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânța pe pământ, iar această sămânță crește și se dezvoltă.

Aceasta se referă la faptul că împărăția lui Dumnezeu este Cristos Însuși ca sămânța vieții semănată în noi, credincioșii Săi și poporul Său ales; această sămânță crește și se dezvoltă într-un domeniu peste care Dumnezeu stăpânește ca împărăția Sa în viața Sa divină (vezi Luca 4:43; 8:5, 10; 17:20-21; Marcu 4:3, 26-29).

Discipolii din Fapte 1 tot Îl întrebau pe Domnul dacă El va aduce împărăția lui Dumnezeu la modul exterior în acel moment, pentru a răsturna Imperiul Roman și pentru a restaura împărăția lui Israel.

Dar nu acest lucru vrea să facă Domnul în această epocă; El nu a venit ca să răstoarne guvernul omenesc sau ca să conducă o revoluție – El a venit ca să fie Semănătorul care Se semănă pe Sine Însuși ca sămânța împărăției în inimile discipolilor Săi.

Cristos a venit atât ca împărat, cât și ca împărăția lui Dumnezeu, și El Se seamănă pe Sine Însuși ca sămânța împărăției în noi pentru a crește în noi și se dezvoltă pentru a deveni un domeniu peste care Dumnezeu poate guverna și stăpâni în viața Sa divină.

Când această sămânță crește și se dezvoltă, aceasta va fi realitatea împărăției, și când această realitate este dezvoltată și biserica este zidită, Cristos se va întoarce în glorie și va guverna pe pământ.

Împărăția lui Dumnezeu este o Persoană minunată – Domnul Isus Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic (vezi Col. 2:9).

Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu observație, nu este exterioară; împărăția lui Dumnezeu era printre cei din vremea Domnului Isus și este în noi astăzi ca credincioși în Cristos.

Oriunde este Cristos, acolo este și împărăția lui Dumnezeu (Luca 17:20-21); El a intrat în noi și El Se extinde și crește în noi.

Cristos ca sămânța împărăției lui Dumnezeu vrea să se răspândească în mintea noastră și să o reînnoiască până când mintea noastră devine mintea lui Cristos.

Cu toții trebuie să avem o viață personală, privată, secretă și în continuă creștere cu Domnul, pentru a putea da acestei Persoane posibilitatea de a Se răspândi pe Sine Însuși ca împărăție în toate părțile noastre interioare.

Domnul Isus este sămânța împărăției lui Dumnezeu pentru a fi însămânțat în poporul ales al lui Dumnezeu și pentru a se dezvolta în domeniul guvernator al lui Dumnezeu (Marcu 4:26-29).

Sămânța împărăției trebuie să crească în noi, în inima noastră, prin Cristos care Se răspândește în inima noastră. Trebuie să fim întăriți cu putere prin Duhul în omul interior, astfel încât Cristos să Se răspândească în inima noastră făcându-Și casa în noi (Efes. 3:14-19).

El nu vrea ca să fie limitat doar la duhul nostru; dacă El rămâne doar în duhul nostru, noi Îl limităm, devenim o închisoare pentru El. Trebuie să învățăm să ne deschidem întreaga ființă către Domnul, dându-I permisiunea de a atinge fiecare parte a inimii noastre, iar El Se va dezvolta și va crește în noi pentru a fi domeniul guvernator al lui Dumnezeu în inima noastră.

Această Persoană minunată, Isus Cristos ca sămânța împărăției și împărăția însăși, vrea să se răspândească și să stăpânească în inima noastră și El ne va călăuzi inima. Fie ca să-L lăsăm să crească și să Se dezvolte în noi!

Împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine este viața de biserică de astăzi, în care trăiesc credincioșii devotați (Rom. 14:17), și se va dezvolta în împărăția viitoare ca răsplata moștenirii (Gal. 5:21; Ef. 5:5) pentru sfinții biruitori din mileniu (Apocalipsa 20:4, 6).

În cele din urmă, această împărăție va fi finalizată în Noul Ierusalim ca împărăția eternă a lui Dumnezeu – un domeniu etern al binecuvântării veșnice a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți cei răscumpărați ai lui Dumnezeu să savureze în cerul și pământul cel nou pentru eternitate (vezi Apoc. 21:1-4; 22:1-5). Aleluia!

Aleluia, împărăția lui Dumnezeu este Cristos ca Semănătorul care se seamănă pe Sine Însuși ca sămânța împărăției în inima noastră, pentru a Se dezvolta într-un domeniu peste care Dumnezeu poate stăpâni ca împărăția Sa în viața Sa divină! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine și să-Ți dăm mai mult teren în ființa noastră pentru ca Tu să Te răspândești, să lucrezi, să Te miști și să operezi, astfel încât să existe un domeniu care se dezvoltă în noi – împărăția lui Dumnezeu. Fie ca noi să creștem zilnic în viața divină pentru dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în viața de biserică ca realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom of God is Christ as the Seed of Life Sown and Developing in the Believers (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu ca domeniul speciei divine când suntem născuți din Dumnezeu

20/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine, domeniul în care se află toate lucrurile divine; pentru a intra în acest domeniu, trebuie să fim născuți din Dumnezeu, născuți din apă și din Duh, regenerați cu viața divină.

Împărăția lui Dumnezeu se referă nu doar la guvernarea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, ci cu atât mai mult la domeniul vieții divine, domeniul speciei divine. Este adevărat că Dumnezeu guvernează în împărăția Sa, dar modul în care El guvernează nu este ca un dictator în modul exterior, ci ca viața celor din împărăția lui Dumnezeu în interior.

În mod obiectiv și exterior, putem spune că împărăția lui Dumnezeu este guvernarea și stăpânirea lui Dumnezeu asupra omului și asupra tuturor lucrurilor; în mod subiectiv și interior, împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine și, pe măsură ce acest domeniu se dezvoltă, Dumnezeu stăpânește în interiorul nostru.

La fel cum există o împărăție a plantelor în care toate plantele au viața plantelor, nefiind neapărat stăpânite de vreo super-plantă, ci pur și simplu având viața plantelor pentru a trăi în împărăția plantelor, așa este împărăția lui Dumnezeu.

La fel cum există împărăția animalelor unde există o mulțime de animale, fiecare în funcție de felul lor, fiecare având viața animală, și nu există un animal mai mare printre ele care să le conducă pe toate, ci pur și simplu trăiesc viața animală, așa este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine.

La fel cum există împărăția umană unde toți oamenii au viața omenească, cea mai înaltă viață creată, și pentru a intra în această împărăție trebuie să te naști ca om, tot așa este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine.

Intenția lui Dumnezeu, așa cum este văzută în Biblie, nu este să domnească asupra omului în modul exterior, ci să intre în om ca viață, să se răspândească și să se dezvolte în om și să devină un domeniu în care El poate stăpâni și guverna.

Dumnezeu stăpânește și guvernează nu prin autoritate exterioară, ci prin abilitatea înnăscută a vieții divine.

Guvernarea lui Dumnezeu asupra noastră nu este o chestiune exterioară, ci viața divină din interior are o capacitate care, pe de o parte, ne saturează cu viața lui Dumnezeu și ne conformează imaginii lui Cristos, iar pe de altă parte, Îl întronează pe Dumnezeu în ființa noastră.

Fie ca noi să trăim în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine, domeniul speciei divine, și fie ca să permitem Domnului să crească în noi, să Se răspândească în noi, să ne satureze, să ne conformeze imaginii Sale și să stăpânească asupra noastră.

Intrăm în împărăția lui Dumnezeu, fiind născuți din Dumnezeu pentru a intra în domeniul speciei divine

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine, un domeniu în care sunt toate lucrurile divine; pentru ca noi, în calitate de ființe umane, să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne naștem din Dumnezeu pentru a intra în domeniul speciei divine.

Nicodim, un fariseu care căuta să afle adevărul, a venit noaptea la Domnul și a întrebat despre împărăția lui Dumnezeu; Domnul i-a spus clar că, pentru a vedea împărăția lui Dumnezeu, el trebuie să se nască din nou, iar pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, el trebuie să se nască din apă și din Duh (Ioan 3:3, 5).

Nicodim a întrebat însă cum este posibil ca o persoană în vârstă să se nască din nou – poate oare el intra în pântecele mamei sale a doua oară și să se nască din nou? Dar Domnul se referea la nașterea din Dumnezeu, nu a omului; pentru ca omul să intre în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să se nască din apă și din Duh.

Ioan Botezătorul a predicat botezul pocăinței, iar Domnul Isus a venit să ne boteze cu Duhul și să ne dea Duhul.

“Apa” a fost conceptul de bază al slujbei lui Ioan Botezătorul, pentru ca oamenii să fie terminați în vechea creație; “Duhul” este conceptul de bază al slujbei lui Isus, pentru a germina oameni în noua creație.

Împreună, acestea două constituie conceptul de regenerare. A fi regenerați, a ne naște din nou, a fi născuți din apă și din Duh, înseamnă a fi terminați în vechea creație cu toate faptele noastre și a fi germinați în noua creație cu viața divină.

Modul în care noi ca oameni intrăm în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al speciei divine este prin nașterea din Dumnezeu, prin regenerarea cu viața lui Dumnezeu.

Pentru a fi în domeniul divin este nevoie de viața divină; nici măcar nu putem vedea împărăția lui Dumnezeu dacă nu avem viața divină, cu atât mai puțin să intrăm în ea.

Slavă Domnului, Dumnezeul care ne-a creat în imaginea Sa și după asemănarea Sa (Gen. 1:26) într-o zi a devenit om pentru a intra în specia umană, iar omul astăzi poate deveni Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, prin regenerare pentru a intra în specia divină (Rom. 8:3; 1:3-4; Ioan 1:12-14).

Dumnezeu a devenit om pentru a intra în specia umană, și El a făcut o cale pentru ca omul să intre în specia divină prin pocăință (pentru a fi terminat în vechea creație) și regenerare (pentru a se naște din nou cu viața divină).

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul speciei divine; ea este populată de oameni-Dumnezeu, cei care sunt oameni și Dumnezeu, cei care au atât viața omenească, cât și viața divină, și care învață să trăiască prin viața divină în viața lor omenească.

Motivul pentru care oamenii din lume nu pot înțelege sau vedea împărăția lui Dumnezeu este pentru că această împărăție se află într-un alt domeniu – nu este în domeniul minții, emoției, voinței sau cărnii noastre, ci domeniul duhului, domeniul divin.

Deci este nevoie de o altă naștere, o naștere din Dumnezeu cu viața divină; când ne naștem din Dumnezeu, începem să înțelegem lucrurile divine și trăim în domeniul speciei divine.

Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai regenerat cu viața Ta pentru a ne aduce în domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu. Aleluia, prin pocăință și credința în Isus Cristos am intrat într-un alt domeniu – domeniul vieții divine, unde Dumnezeu este totul pentru noi. Doamne, ne exersăm duhul pentru a înțelege lucrurile divine și ne exersăm pentru a fi un singur duh cu Tine, astfel încât toate lucrurile divine să ne fie făcute reale. Îți mulțumim, Doamne, pentru privilegiul de a fi născuți nu din carne sau din voința omului, ci din Dumnezeu!

Credincioșii sunt născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu

Ioan 1:12-13 face o afirmație foarte puternică, care nu lasă nici o umbră de îndoială cu privire la regenerarea noastră: când Îl primim pe Domnul Isus Cristos atunci când credem în El, noi suntem născuți din Dumnezeu.

Când suntem regenerați, nu ne naștem din voința omului (a celor care ne-au predicat Evanghelia sau chiar propria noastră voință) și nici din voința cărnii, ci din Dumnezeu. Credincioșii în Cristos sunt născuți din Dumnezeu.

Când un om dă naștere la un bebeluș, acesta este un om; când o capră naște ceva, aceea este o capră. Când Dumnezeu naște ceva, acel lucru trebuie să fie Dumnezeu, având viața și natura Sa divină.

În regenerare, Dumnezeu naște Dumnezei; dar pentru a nu avea neînțelegeri teologice și pentru a nu fi prea mult, este mai bine să spunem că credincioșii în Cristos sunt născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu.

Biblia ne arată clar că Dumnezeu a devenit om pentru a intra în specia umană, iar omul devine Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, pentru a intra în specia divină (vezi Rom. 8:3; 1:3-4; Ioan 1:12-14)

Primul care a fost regenerat a fost Însuși Domnul Isus care, ca om în carne, a fost transfigurat pentru a fi Fiul lui Dumnezeu, conform Duhului sfințeniei, din învierea din morți.

Apoi, toți cei care cred în Domnul Isus sunt născuți din apă și din Duh (pocăință și regenerare) și fac parte din domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu.

Încă de la începutul Bibliei vedem că aceasta a fost intenția lui Dumnezeu de-a lungul istoriei; Dumnezeu a creat toate lucrurile după soiul lor, dar pe om nu l-a creat după soiul omului, ci conform imaginii și asemănării lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a creat pe om în imaginea Sa și conform asemănării Sale și l-a pus pe om în fața pomului vieții, astfel încât El ca viață să intre în om și să regenereze omul pentru a-l face pe om un om-Dumnezeu, parte din domeniul speciei divine.

Noi, credincioșii în Cristos de astăzi, cei care suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii Săi în viața și natura Sa, dar nu în Dumnezeirea Sa, suntem după soiul lui Dumnezeu mai mult decât a fost Adam.

Adam a avut doar înfățișarea exterioară a lui Dumnezeu fără realitatea interioară – viața divină, dar noi, în calitate de credincioși în Cristos, avem atât aspectul exterior al lui Dumnezeu, cât și viața divină din interior, pentru a fi realitatea noastră.

Realitatea vieții divine din interiorul nostru ne va transforma și ne va conforma imaginii Domnului în întreaga noastră ființă, duh, suflet și trup. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi credincioșii suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu. Aleluia!

Aleluia, toți credincioșii autentici în Cristos sunt născuți din Dumnezeu pentru a fi oameni-Dumnezeu în specia divină, împărăția lui Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, pentru privilegiul de a fi născuți din Dumnezeu cu viața și natura Sa, astfel încât să fim oameni-Dumnezeu care trăiesc în domeniul speciei divine. Fie ca să vedem acest lucru, să trăim o viață de om-Dumnezeu, și să vorbim altora acest adevăr înalt, pentru ca mulți alții să se pocăiască, să creadă în Domnul și să intre în domeniul speciei divine, împărăția lui Dumnezeu.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Enter the Kingdom of God as the Realm of the Divine Species by being Born of God (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, iar acum avem capacitatea înnăscută a vieții divine

19/08/2019 by Credincios în Cristos 2 Comments

Săptămâna aceasta începem un subiect nou în înviorarea de dimineață, care atinge subiectul împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși, iar împărăția nu este doar o chestiune exterioară, ci o chestiune a capacității înnăscute a vieții divine.

Subiectul general al Instruirii Internaționale pentru Prezbiteri și Responsabili (ITERO) din primăvara anului 2019, a fost “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, iar subiectul pentru această săptămână este “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu într-un domeniu peste care Dumnezeu guvernează în viața Sa divină.”

Trebuie să vedem ce este împărăția lui Dumnezeu și să ne dăm seama că realitatea interioară a împărăției trebuie să se dezvolte; trebuie să avem o viață ascunsă cu Dumnezeu, pentru ca viața împărăției să se adâncească în noi.

Apoi, trebuie să vedem diferite aspecte ale împărăției și ale bisericii, relațiile din împărăție, seriozitatea de a trăi o viață iertătoare, astfel încât să putem primi răsplata împărăției, exersarea cheilor împărăției, responsabilitatea bisericii de a se angaja în războiul spiritual al împărăției, și responsabilitatea bisericii de a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ în gloria și manifestarea ei.

În cele din urmă, trebuie să primim o povară de a vesti evanghelia împărăției pe întregul pământ locuit și de a uceniciza națiunile, pentru ca Domnul să se poată întoarce. Amin!

Domnul Isus în calitate de Semănătorul a semănat sămânța împărăției în ființa noastră, în pământul inimii noastre; această sămânță a împărăției – care este Cristos Însuși – trebuie să crească și să se dezvolte în ființa noastră interioară pentru a deveni un domeniu.

Inima, sufletul, duhul nostru și toate părțile noastre interioare trebuie să devină din ce în ce mai mult un domeniu peste care Dumnezeu să poată stăpâni și domni în viața divină.

Cu toate acestea, o parte din tactica inamicului este să ne distragă atenția, să ne împiedice și să ne înșele, făcând tot ce poate pentru ca sămânța împărăției să rămână o sămânță; numai Domnul știe câte dintre milioanele de credincioși de pe pământ care sunt născuți din Dumnezeu au o sămânță a împărăției nedezvoltată în ei.

Înainte de a putea avea loc manifestarea împărăției la venirea Domnului, trebuie să existe realitatea împărăției în interior, iar practicitatea împărăției astăzi este viața de biserică.

Este de cea mai mare importanță să avem o înțelegere spirituală a dezvoltării seminței împărăției într-un domeniu în interiorul ființei noastre.

Trebuie să existe o dezvoltare a împărăției an după an și chiar lună după lună, și trebuie să avem simțământul că mai mult teren din ființa noastră este cedat Domnului, ca domeniul împărăției lui Dumnezeu să crească.

Pe măsură ce sămânța împărăției crește în noi, suntem recâștigați sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu; împărăția devine un domeniu și peste acest domeniu Dumnezeu în Cristos ca Duhul guvernează în mod direct.

Împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși: Dumnezeu este totul în calitate de conținut al împărăției Sale

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu există două aspecte principale: aspectul exterior (obiectiv) și aspectul interior (subiectiv).

Aspectul exterior al împărăției lui Dumnezeu este acela că ea este un domeniu populat cu ființe umane și alte ființe vii, un domeniu peste care Dumnezeu stăpânește. Împărăția lui Dumnezeu este în mod obiectiv întregul univers, deoarece toate lucrurile și toți oamenii din el sunt împărăția lui Dumnezeu.

Totuși, împărăția lui Dumnezeu nu este doar ceva exterior, ci ceva interior, domeniul vieții; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși cu viața Sa și El este totul în calitate de conținut al împărăției Sale.

De exemplu, există împărăția plantelor, unde toate plantele au viața plantelor și trăiesc; acest lucru nu înseamnă că pentru a fi în împărăția plantelor trebuie să fii supus unei anumite plante superdotate care acționează ca împărat.

În mod similar, pentru a fi în împărăția animală, trebuie să ai viața animală, deoarece regnul animal este totalitatea vieții animale. Pentru a trăi în împărăția omenească trebuie să ai viața omenească.

În mod similar, împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși (vezi Marcu 1:15; Mat. 6:33; Ioan 3:3), iar inima Sa este ca ceea ce constituie ființa Sa să fie deschis omului pentru ca omul să se nască din Dumnezeu, să intre în împărăția lui Dumnezeu, să trăiască în împărăția lui Dumnezeu și să devină parte a împărăției lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu Își părăsește împărăția, împărăția lui Dumnezeu nu mai rămâne cu nimic în ea; împărăția lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși și Dumnezeu este conținutul împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este Isus Cristos, care este Dumnezeul încarnat pentru a fi om și care este Dumnezeu Însuși ca realitate a împărăției lui Dumnezeu.

Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, omul trebuie să se pocăiască și să primească viața lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul a venit predicând împărăția lui Dumnezeu, spunând oamenilor să se pocăiască, deoarece împărăția lui Dumnezeu este aproape.

Când a venit Isus, El era împărăția lui Dumnezeu; El nu numai că a predicat faptul că împărăția urmează să vină, dar că împărăția se află printre oameni, așa că oamenii trebuie să se pocăiască și să primească împărăția primindu-L pe Isus.

Cristos a venit în calitate de Dumnezeul încarnat pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu; Dumnezeu este totul ca și conținut al împărăției Sale.

Când Îl avem pe Dumnezeu ca viața noastră, noi suntem în împărăția lui Dumnezeu; dar dacă nu-L primim pe Dumnezeu ca viață, nu suntem parte a împărăției lui Dumnezeu. Doar ceea ce este Dumnezeu în noi este împărăția lui Dumnezeu, iar ceea ce nu este Dumnezeu, nu face parte din împărăția lui Dumnezeu.

Dumnezeu este viață, având natura, capacitatea și forma vieții divine, care formează domeniul stăpânirii lui Dumnezeu (Efes. 4:18; Ioan 3:15). Nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu doar prin înțelegerea împărăției, nici nu putem vedea împărăția prin faptul că ne gândim la ea sau fiind de acord cu ea.

Putem intra în împărăția lui Dumnezeu doar primindu-L pe Dumnezeu ca viață, căci numai viața divină are natura, capacitatea și forma vieții divine, iar viața divină care crește în noi și trăiește în noi formează domeniul stăpânirii lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că împărăția lui Dumnezeu nu este doar stăpânirea exterioară a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, ci domeniul vieții divine! Aleluia, Dumnezeu Însuși este împărăția lui Dumnezeu, iar conținutul împărăției lui Dumnezeu este Dumnezeu! Îți mulțumim, Doamne, că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu; acum avem împărăția lui Dumnezeu în noi, și există un domeniu care crește, se extinde și se dezvoltă în noi pentru a fi împărăția lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne, că ai împărțit viața Ta în noi, iar această viață are natura, capacitatea și forma vieții divine pentru a ne conforma imaginii lui Cristos și pentru a ne face împărăția lui Dumnezeu!

Împărăția lui Dumnezeu nu este o chestiune exterioară, ci abilitatea înnăscută a vieții divine

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu; viața lui Dumnezeu este și intrarea noastră în împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5, 15).

Nicodim a venit la Domnul Isus pentru a înțelege mai multe despre împărăția lui Dumnezeu, dar Domnul i-a spulberat toate conceptele despre împărăție când i-a spus că trebuie să se nască din nou în împărăția lui Dumnezeu.

Nu putem vedea împărăția lui Dumnezeu cu ochii noștri fizici și nici nu intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin înțelegerea ei sau acceptând faptul că Dumnezeu este Împăratul.

Cu toate acestea, mulți credincioși și necredincioși cred deopotrivă că împărăția lui Dumnezeu este un domeniu în care Dumnezeu stăpânește ca Împărat, iar atunci când faci ceva rău, El te va pedepsi.

Unii cred că în împărăția Sa, Dumnezeu este Împăratul care vrea să îi controleze pe toți oamenii, așa că dacă ești pe cale să-ți pierzi cumpătul, El nu va permite acest lucru, dacă ești furios și ești pe cale să vorbești cuvinte aspre, El vrea să te oprească, și dacă ești pe cale să faci un lucru rău sau să spui un cuvânt rău, El te avertizează și dacă tot nu asculți, te va pedepsi.

Acest tip de înțelegere și concepție despre împărăția lui Dumnezeu este prea restrâns, și este foarte folosit de inamic pentru a ține oamenii în întuneric și departe de Dumnezeu.

Mulți credincioși nu sunt clari cu privire la faptul că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții divine și, din această cauză, nu cooperează cu Domnul pentru ca împărăția să crească și să se manifeste în ei.

Guvernarea lui Dumnezeu, împărăția Sa, nu este o chestiune exterioară, ci o chestiune de viață. Noi am fost regenerați de Dumnezeu, și există capacitatea înnăscută a vieții divine (Rom. 8:2), care funcționează în mod spontan și automat în noi.

Această abilitate ne formează pentru a ne conforma imaginii lui Cristos, Cel dintâi Fiu născut al lui Dumnezeu; ea împarte viața divină în noi și face ca această viață să se răspândească în părțile interioare ale ființei noastre; și stăpânește în noi în calea vieții.

Omenește vorbind, pe măsură ce creștem în viața omenească, suntem stăpâniți și reglementați din interior pentru a nu face anumite lucruri, a nu merge în anumite locuri și a nu spune anumite cuvinte.

Spiritual vorbind, nu este vorba de faptul că ne este frică de Dumnezeul atotputernic, care guvernează și domnește ca să nu facem anumite lucruri sau să nu spunem anumite cuvinte sau să nu mergem în anumite locuri, ci abilitatea înnăscută a vieții divine este cea care operează în noi.

Cristosul pe care L-am primit, trăiește în noi; El crește în noi, El curge în noi, El Se răspândește în noi și această viață are o abilitate înnăscută, o capacitate intrinsecă de a guverna.

Viața guvernează. Dorința lui Dumnezeu este ca viața Sa divină să fie împărțită în om pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu în om, și El vrea ca această viață să crească și să se dezvolte, astfel încât abilitatea înnăscută a vieții divine să-l facă pe om să fie la fel ca Dumnezeu în viață și natură pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ și să stăpânească pentru Dumnezeu, fiind sub guvernarea lui Dumnezeu în interior.

Când suntem stăpâniți în interior de viața divină, ne cunoaștem spontan măsura și, imediat ce trecem dincolo de ea, ceva din noi ne restricționează. Viața noastră creștină și viața noastră de biserică ar trebui să fie direcționate din ce în ce mai mult de capacitatea înnăscută a vieții divine, care este Dumnezeu Însuși care crește în noi.

Pe măsură ce învățăm făcând greșeli, fiecare prin îndurarea Domnului să învățăm lecțiile de care avem nevoie, pentru a permite abilității înnăscute a vieții divine să ne modeleze în imaginea lui Cristos și să guverneze în noi.

Doamne Isuse, fie ca viața noastră creștină și viața noastră de biserică să fie direcționate din ce în ce mai mult de abilitatea înnăscută a vieții divine, care nu este altceva decât Dumnezeu Însuși care crește în noi. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu viața împărăției din noi, permițându-Ți să crești în noi, să Te răspândești în noi, să fii extins și lărgit în noi, să guvernezi și să stăpânești în noi. Fie ca viața Ta divină să guverneze în ființa noastră, reducând orice răzvrătire și împărțind elementul divin în fiecare parte a ființei noastre. O, Doamne, vrem să cooperăm cu capacitatea înnăscută a vieții divine din duhul nostru!