savurarea Domnului

Binecuvântarea înseamnă să-i aducem pe oameni în prezența lui Dumnezeu și să-L aducem pe Dumnezeu întru alții

12/07/2019 by Credincios în Cristos 5 Comments

Conform cu Numeri 6:23-26 și 2 Cor. 13:14, binecuvântarea nu este altceva decât savurarea Dumnezeului Triunic, pentru că a binecuvânta înseamnă să Îl aducem pe Dumnezeu întru om și să îl aducem pe om întru prezența lui Dumnezeu pentru ca omul să savureze tot ceea ce Dumnezeul Triunic are și este.

În Numeri 6 vedem binecuvântarea cu care preoții trebuiau să binecuvinteze pe copiii lui Israel; această binecuvântare este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic care Se oferă pe Sine Însuși omului și vrea ca omul să vină la El să Îl savureze.

În primul rând, Tatăl ne binecuvântează și ne păstrează; El ne păzește de cel rău și ne aduce într-o poziție în care putem primi binecuvântarea Sa.

În al doilea rând, Fiul strălucește asupra noastră și este îndurător față de noi; Cristos a venit în calitate de strălucirea lui Dumnezeu ca să Îl exprime pe Dumnezeu și El este harul dat nouă pentru savurarea noastră.

În al treilea rând, Duhul Își înalță fața peste noi și ne dă pacea; Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu asupra noastră și El Se oferă pe Sine Însuși nouă ca pace.

Aceste trei binecuvântări nu sunt separate, ci una singură, pentru că Dumnezeul Triunic vrea să ne binecuvinteze prin faptul că se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa Divină întru noi pentru savurarea noastră.

Viața noastră creștină este o viață sub binecuvântarea Dumnezeului Triunic; Dumnezeul nostru este triunic astfel încât El să poată distribui tot ceea ce El este întru noi, iar adevărata binecuvântare în univers este savurarea Dumnezeului Triunic.

Am fost deosebit de impresionat de faptul că Duhul este chipul înălțat al lui Dumnezeu și El ne dă pacea.

Duhul împreună cu duhul nostru este emoticonul zâmbitor a lui Dumnezeu, fața zâmbitoare a lui Dumnezeu față de noi; când ne exersăm duhul și mărturisim tot ce stă între noi și Dumnezeu, avem zâmbetul lui Dumnezeu și Îl putem vedea față în față, uitându-ne la indicele ochilor Săi.

Dumnezeu nu vrea ca noi să Îl cunoaștem doar la exterior ca fiind Cel care ne păzește de cel rău sau Cel care a venit ca strălucirea lui Dumnezeu ca să fie îndurător față de noi; El vrea ca noi să avem strălucirea chipului Său, să fim umpluți cu El și să savurăm pacea Lui.

Nu există pace în lume astăzi; singura cale de a savura pacea este să fim sub distribuirea Dumnezeului Triunic și să savurăm chipul înălțat al lui Dumnezeu în Duhul. Aleluia!

Să ne ridicăm ochii de la situația și starea noastră, să ne exersăm duhul contopit și să Îl contactăm pe Domnul în duh astfel încât El, în calitate de Duhul cu duhul nostru, să ne împartă pace, să fie odihna și savurarea noastră și să ne umple cu prezența Dumnezeului Triunic.

Când Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic în mod obișnuit, noi înșine devenim canale ale binecuvântării divine pentru alții, administrând pe Dumnezeul Triunic întru oameni pentru savurarea lor.

Binecuvântarea înseamnă să-i aducem pe oameni în prezența lui Dumnezeu și să-L aducem pe Dumnezeu întru alții

În 2 Cor. 13:14 Pavel a rostit o binecuvântare nou-testamentară tuturor credincioșilor în Cristos: “Harul Domnului Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt cu voi toți.”

Această binecuvântare este de fapt la fel ca și cea din Numeri 6:23-27, pentru că este binecuvântarea Dumnezeului Triunic pentru ca poporul Său să Îl savureze.

Harul Domnului este de fapt Domnul Însuși ca viață și totul pentru noi pentru savurarea noastră. Dragostea lui Dumnezeu este Dumnezeu Însuși ca sursă a harului Domnului și această dragoste este față de noi. Părtășia Duhului este Duhul Însuși ca transmiterea și curgerea harului Domnului cu dragostea lui Dumnezeu pentru savurarea și participarea noastră.

Ceea ce vedem în Vechiul Testament în Numeri 6 sunt preoții care aduc oameni la Dumnezeu; prin binecuvântarea din acest capitol, omul este adus în prezența lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl ne păstrează, Dumnezeu Fiul este îndurător față de noi, iar Dumnezeu Duhul este fericit cu noi și ne dă pace; aceasta ne aduce pe noi, păcătoșii mântuiți prin har, în prezența lui Dumnezeu pentru a savura tot ceea ce este El pentru noi.

Ceea ce vedem în Noul Testament cu binecuvântarea din 2 Corinteni 13:14, este vizita plină de îndurare a Dumnezeului Triunic; în această binecuvântare, Dumnezeu este adus în om pentru savurarea și participarea omului.

Preoții îl aduc pe om la Dumnezeu pentru a fi în prezența lui Dumnezeu, iar apostolii Îl aduc pe Dumnezeu la om pentru savurarea Sa de către om. Prin binecuvântarea apostolului Pavel, suntem aduși în savurarea lui Dumnezeu ca dragoste, har și părtășie! Amin!

În Vechiul Testament, gândirea de bază privind binecuvântarea este că binecuvântarea lui Dumnezeu aduce omul în prezența lui Dumnezeu, dar în Noul Testament vedem că binecuvântarea este pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om pentru savurarea Sa de către om.

Prin urmare, binecuvântarea este să aducă omul în prezența lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Dumnezeu și să aducă pe Dumnezeu în om pentru ca omul să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic.

Prin urmare, într-un sens, binecuvântările din Numeri 6 și din 2 Corinteni 13:14 sunt foarte diferite, întrucât una îl aduce pe om la Dumnezeu, iar cealaltă Îl aduce pe Dumnezeu la om.

Aleluia, noi, ca popor al lui Dumnezeu, suntem sub binecuvântarea lui Dumnezeu, și astfel suntem aduși în prezența lui Dumnezeu și Dumnezeu este adus în noi pentru savurarea noastră!

Conceptul nostru legat de binecuvântare trebuie schimbat; trebuie să ne dăm seama că, pe de o parte, a-i binecuvânta pe alții înseamnă să-i aducem în prezența lui Dumnezeu și, pe de altă parte, a-i binecuvânta pe alții înseamnă a-L aduce pe Dumnezeu în ei ca dragoste, har și părtășie pentru ca ei să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic.

Cu toate acestea, în creștinism, acest cuvânt “binecuvântare” a fost foarte alterat și înțeles greșit până acolo că, în cuvintele cântecului, “Numărați-vă binecuvântările, numiți-le una câte una”, ceea ce însemnă că oamenii numără câte lucruri exterioare a făcut Dumnezeu pentru ei, și acestea sunt considerate ca fiind binecuvântări.

De multe ori, la sfârșitul anului, credincioșii se adună împreună și iau în considerare înaintea Domnului ceea ce El a făcut pentru ei și listează “binecuvântările” una câte una.

Nu dezapreciem o astfel de practică, nici nu spunem că este nescripturală; totuși, conceptul nostru privind binecuvântarea trebuie să fie înălțat și adus în actualitate conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Binecuvântarea potrivită este aceea de a-i aduce pe oameni în prezența lui Dumnezeu și de a-L aduce pe Dumnezeu în ei ca dragoste, har și părtășie, ca ei să Îl poată savura pe Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – ca totul al lor! Binecuvântarea este o chestiune de savurare a Dumnezeului Triunic!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai binecuvântat cu Tine Însuți pentru savurarea noastră. Înalță înțelegerea noastră cu privire la ceea ce este binecuvântarea Ta, Doamne, ca să avem același concept ca Tine în această privință. Fă-ne să ne dăm seama, Doamne, că binecuvântarea înseamnă ca omul să fie adus în prezența lui Dumnezeu ca să Îl savureze pe Dumnezeu și ca Dumnezeu să fie adus în om ca dragoste, har și părtășie pentru ca omul să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic! Menține-ne în savurarea Ta, Doamne, ca dragoste, har și părtășie! Păstrează-ne în savurarea binecuvântării Tale și fă-ne canale de binecuvântare divină pentru alții, astfel încât să-i putem aduce la Dumnezeu și să Îl aducem pe Dumnezeu la ei pentru savurarea și participarea lor!

Savurarea transmisiei Dumnezeului Triunic ca și dragoste, har și părtășie întru noi

În 2 Corinteni 13:14 vedem vizita plină de îndurare a Dumnezeului Triunic pentru savurarea și participarea noastră; aceasta este o binecuvântare nou-testamentară pentru ca toți credincioșii în Cristos să Îl savureze pe Dumnezeul Triunic.

Dragostea, harul și părtășia nu sunt trei lucruri separate, așa cum Tatăl, Fiul și Duhul nu sunt trei “dumnezei” separați; mai degrabă, dragostea este sursa, harul este cursul și expresia, iar părtășia este curgerea și transmisia.

Dumnezeu Tatăl este sursa; El este sursa tuturor lucrurilor pozitive, inclusiv sursa dragostei, a vieții și a luminii, astfel că dragostea lui Dumnezeu este sursa.

Harul lui Cristos este cursul, expresia, venirea lui Dumnezeu; Cristos Fiul a venit să Îl exprime pe Dumnezeu plin de har și realitate și în El am văzut, am savurat și am primit harul lui Dumnezeu.

Părtășia Duhului este transmisia, curgerea, dragostei lui Dumnezeu ca sursă și a harului lui Cristos ca și curs.

Nu putem să Îl atingem pe Dumnezeu – El este sfânt și drept, El locuiește într-o lumină neaccesibilă, dar Dumnezeu, ca dragoste, a fost întrupat și exprimat în Cristos ca har.

Putem să venim la Cristos și să savurăm dragostea lui Dumnezeu prin harul lui Cristos.

Cum putem să Îl savurăm pe Cristos într-un mod practic? Acest lucru are loc prin părtășia Duhului Sfânt; ceea ce vine la noi și ajunge la noi este curgerea Dumnezeului Triunic, transmisia lui Dumnezeu, care este Duhul cu duhul nostru.

Atunci când am fost regenerați, am fost făcuți una cu Domnul ca un singur duh, pentru că Duhul se contopește cu duhul nostru și ne face un singur duh cu Domnul.

Acum tot ceea ce Dumnezeu este ca sursă și tot ceea ce Cristos este, are și a făcut în calitate de curs și expresie, este cu totul în Duhul, care a fost făcut una cu duhul nostru pentru a transmite și a comunica tot ceea ce este și are Dumnezeul Triunic pentru noi.

Dragostea este interioară, harul este expresia dragostei, iar dragostea și harul sunt transmise prin părtășie.

Ceea ce Dumnezeu ne dă nu sunt “lucruri”, cum ar fi dragoste, har și părtășie; mai degrabă Dumnezeu este dragoste, har și părtășie, și când Îl atingem de Domnul în duh, savurăm o curgere, o transmisie, o distribuire a dragostei lui Dumnezeu și a harului lui Cristos prin părtășia Duhului Sfânt.

Cât Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că El este totul, El a făcut totul și El este transmis întru noi ca părtășia Duhului, pentru a împărți tot ceea ce are și este Dumnezeu întru noi!

Astăzi Duhul este transmisia harului lui Cristos cu dragostea lui Dumnezeu pentru experimentarea și savurarea de către noi a Dumnezeului Triunic împreună cu virtuțile Sale divine. Slavă Domnului!

Doamne, ne deschidem Ție ca să savurăm transmisia dragostei lui Dumnezeu cu harul lui Cristos prin părtășia Duhului în toată ființa noastră! Aleluia, Dumnezeu Tatăl este sursa, Dumnezeu Fiul este cursul și expresia lui Dumnezeu Tatăl, iar Duhul este transmisia Domnului cu Dumnezeu ca noi să experimentăm și să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a savura binecuvântarea Dumnezeului Triunic prin savurarea transmisia dragostei lui Dumnezeu cu harul lui Cristos prin Duhul împreună cu duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Blessing is to bring people into the Presence of God and to bring God into others (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 7 ziua 5.

Dumnezeu în Cristos face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și este îndurător față de noi pentru savurarea noastră

10/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic, așa cum este consemnată în Numeri 6:25, a doua parte spune: “Domnul să facă fața Sa să strălucească asupra ta și să fie îndurător față de tine”; acest lucru se referă la Cristos Fiul care a venit în calitate de strălucire a lui Dumnezeu și este har față de noi pentru savurarea noastră.

Această binecuvântare din Numeri 6:22-27 este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic – nu este doar o binecuvântare vechi-testamentară a preoților pentru poporul lui Dumnezeu, nici nu este doar o binecuvântare nou-testamentară, ci este Dumnezeul Triunic care se distribuie în Trinitatea Sa Divină întru noi pentru savurarea noastră.

Prima parte a binecuvântării poate fi atribuită lui Dumnezeu Tatăl, “Iehova să te binecuvinteze și să te păzească”; Tatăl este Cel care ne păzește de cel rău și ne binecuvintează.

Dumnezeu Tatăl ne binecuvintează în orice fel și în orice aspect al dragostei Sale și El este Cel care ne păzește în toate privințele și în toate aspectele prin puterea Sa.

Domnul Isus S-a rugat ca noi, credincioșii Săi, să fim păziți de cel rău; El a cerut Tatălui în Ioan 17 să nu ne scoată din lume (care se află în cel rău, sub sfera sa de influență), ci să ne păstreze în numele și puterea Sa și să ne păzească de cel rău.

În calitate de credincioși în Cristos, de multe ori nu ne dăm seama cât de mult cel rău încearcă să ne atace, să ne înșele, să ne corupă și să ne tragă în jos; Îi mulțumim Domnului pentru Tatăl care ne păzește de cel rău.

Tatăl nu doar ne păzește de inamic, ci ne și binecuvintează – El ne-a predestinat și ne-a ales și El ne duce printr-un proces ca să ne facă la fel ca și Cristos; pentru acest lucru El ne-a binecuvântat în Cristos cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești!

Toate binecuvântările spirituale sunt ale noastre în Cristos Isus și datorită lui Dumnezeu noi suntem în Cristos Isus; pentru că suntem în Cristos, suntem binecuvântați cu orice binecuvântare spirituală.

Aceste binecuvântări nu sunt doar “lucruri” pe care Dumnezeu ni le oferă ca daruri; aceste binecuvântări sunt în distribuirea divină a Trinității Divine întru noi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne rugăm ca să fim păstrați în distribuirea Dumnezeului Triunic și departe de cel rău; adevărata binecuvântare înseamnă să fim sub distribuirea divină!

Nu știm cu adevărat ce avem nevoie; noi credem că avem nevoie de mai multă răbdare sau de bucurie, dar atâta timp cât rămânem sub distribuirea divină, fiind păstrați de Tatăl în Dumnezeul Triunic și departe de inamic, vom primi tot felul de binecuvântări spirituale ca să trăim viața creștină și viața de biserică pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Dumnezeu S-a întrupat ca să ni Se arate într-un mod strălucitor; acum fața Sa strălucește asupra noastră

În Numeri 6:25 preoții trebuiau să binecuvinteze pe poporul lui Israel, spunând: Domnul să facă fața Sa să strălucească asupra voastră și să fie plin de har față de voi; o asemenea binecuvântare I se poate atribui lui Dumnezeu Fiul.

Cum ne binecuvintează Dumnezeul Triunic? El nu ne binecuvântează doar într-un mod general în toate lucrurile, ci ne binecuvintează făcând ca fața Sa să strălucească asupra noastră și fiind plin de har față de noi. Nu este un lucru mărunt să avem fața lui Iehova, chiar o față strălucitoare, o față care strălucește asupra noastră.

Când fața lui Dumnezeu strălucește asupra noastră înseamnă că El este plin de har față de noi, El ne dă har și El este harul pentru noi.

Unde vedem că Dumnezeu strălucește asupra noastră și ne dă har?

În Luca 1:78, când Domnul Isus urma să se nască, Zaharia a profețit: Soarele care răsare ne va vizita din înălțime; soarele de la răsărit este Fiul din Trinitatea Divină care a fost încarnat ca să ni-L arate pe Dumnezeu într-un mod strălucitor.

După cum se vede în Luca 1:78, Mat. 4:16 și Ioan 8:12, Dumnezeu S-a întrupat ca să ni Se arate într-un mod strălucitor și când a venit Cristos, El a venit ca o mare lumină, chiar lumina lumii.

Când Dumnezeu S-a întrupat, când Cuvântul S-a făcut trup, Dumnezeu a venit din eternitate pe puntea timpului pentru a deveni om; aceasta este Sfânta Treime care luminează fața Sa asupra oamenilor, Soarele care răsare și ne vizitează din înălțime.

Aleluia, Cel care este lumina lumii a venit să strălucească asupra noastră, cei care suntem în întuneric și umblăm în întuneric pentru ca să putem avea lumina vieții!

Încarnarea lui Dumnezeu este strălucirea lui Dumnezeu pentru a ni Se arăta într-un mod luminos și strălucitor.

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, dar prin întruparea Sa am văzut fața Sa și am contemplat gloria Sa (Ioan 1:14) și de atunci El a strălucit asupra noastră neîncetat.

Acum, fața lui Dumnezeu strălucește asupra noastră și, atât atunci când a fost pe pământ, cât și de-a lungul epocilor, oriunde este El, există lumina care strălucește asupra poporului care se află în întuneric, căci El este lumina lumii.

Fața Sa strălucește asupra noastră; fața semnifică prezența. Fiind Cel al cărui chip strălucește asupra noastră, Cristos este prezența vizibilă a Dumnezeului invizibil.

Dumnezeu este invizibil; prezența Sa este invizibilă; El nu poate fi văzut sau atins, dar prin încarnarea Sa, El a devenit soarele strălucitor, adică prezența Sa invizibilă a devenit vizibilă!

Prezența lui Dumnezeu a devenit vizibilă și strălucitoare în întruparea lui Isus Cristos, iar unii dintre discipolii Săi au văzut o mică parte a gloriei Sale când L-au privit pe Muntele Transfigurării (vezi 2 Petru 1:16-18; Matei 17:1-2).

Dacă citim cele patru Evanghelii, vom vedea un om care mergea printre păcătoși, printre discipoli și printre toți oamenii din jur; El a fost odată Dumnezeul invizibil, nevăzut și de neaccesibil, dar acum El S-a încarnat ca să fie prezent și văzut printre oameni.

Acesta este Iehova care luminează cu fața Sa.

Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit ca strălucirea chipului lui Dumnezeu. Aleluia, Dumnezeu S-a întrupat ca să Se arate pe Sine nouă într-un mod strălucitor, iar acum fața Sa strălucește asupra noastră! Doamne, noi eram în întuneric, fără lumină sau viață divină, dar Tu ai venit ca soarele de la răsărit strălucind din înălțime și Tu L-ai adus pe Dumnezeu într-un mod strălucitor! Strălucește asupra noastră, Doamne, și adu mai mult din elementul lui Dumnezeu în ființa noastră! Fie ca fața Ta să strălucească asupra noastră și fie ca fața Ta să strălucească prin noi înspre alții, aducându-L pe Dumnezeu la ei și făcându-L pe Dumnezeu vizibil și real pentru ei!

Dumnezeu face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și El este îndurător față de noi pentru savurarea noastră

Iehova face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și este îndurător față de noi; aceste două lucruri aduse împreună exprimă ceea ce e spus în Ioan 1:14, 16-17.

Aici vedem că Cuvântul a devenit carne și a locuit printre noi, plin de har și de realitate; apoi, am primit din plinătatea Sa, și har peste har, căci harul și realitatea au venit prin Cristos Isus.

Dumnezeu a venit în Fiul, în Cristos, ca să fie prezent cu noi într-un mod vizibil; aceasta este strălucirea chipului Său.

Unde strălucește fața Sa, acolo este darul harului; când vedem fața lui Dumnezeu în Isus Cristos, primim și harul Său.

Împreună cu strălucirea chipului Său vine distribuirea harului Său; ca Domnul să fie îndurător față de noi, înseamnă că El este har neîncetat pentru noi.

Ce este acest har? Acest har este harul lui Cristos (2 Corinteni 13:14), care este de fapt Cristos Însuși venind la noi pentru savurarea noastră; când Îl avem pe Cristos, avem har și Îl savurăm pe El ca har.

Dumnezeu vine la noi în Cristos ca har ca să Îl putem savura. Am putea spune că Dumnezeu Tatăl care ne păzește este mai obiectiv, dar Dumnezeu Fiul care vine la noi să strălucească asupra noastră și să fie îndurător față de noi este mai subiectiv și mai experimental.

Harul este Dumnezeu pentru savurarea noastră; Dumnezeu vine la noi în Cristos ca să fie savurat de către noi. Aleluia, Dumnezeul Triunic este cu totodată îndurător față de noi, venind la noi în Fiul ca să strălucească asupra noastră și să ne dea har.

Dumnezeu vrea ca noi să Îl savurăm, și pentru aceasta mai întâi ne păzește și ne binecuvântează și, în al doilea rând, El vine la noi în Fiul ca să strălucească asupra noastră și să fie îndurător față de noi pentru savurarea noastră.

Încarnarea lui Dumnezeu a fost strălucirea prezenței Sale și, împreună cu această strălucire, a venit harul; acest har este harul Domnului Isus Cristos, care este de fapt Cristos Însuși.

Când Cristos a venit, a venit harul; când a venit Cristos, Dumnezeu a devenit savuros în El.

Binecuvântarea este persoana Fiului care vine la noi ca har, iar harul Domnului Isus Cristos este cu noi toți, și anume cu duhul nostru. Amin!

Această binecuvântare întreită a Dumnezeului Triunic din Numeri 6 este într-adevăr semnificativă și minunată.

Mai întâi vedem că Tatăl ne binecuvântează și ne păzește, apoi Fiul face ca fața Sa să strălucească asupra noastră și este îndurător față de noi și în cele din urmă Duhul Își ridică chipul asupra noastră și ne dă pacea.

Tatăl ne păzește și ne binecuvintează, Fiul este îndurător față de noi și strălucește asupra noastră, iar Duhul exprimă fața Dumnezeului Triunic ca să ne dea pacea prin chipul Său.

În câteva epistole ni se spune: “Har și pace vouă” (vezi Rom. 1:7; 1 Cor. 1:3; 2 Pet. 1:2; Apoc. 1:4); Dumnezeu este harul pentru savurarea noastră, iar pacea este rezultatul savurării lui Dumnezeu de către noi ca har.

Când Îl savurăm pe Cristos ca har, pacea este cu noi; când avem pace, avem savurarea harului. Fie ca să rămânem sub strălucirea feței lui Dumnezeu în Cristos și fie ca să savurăm harul lui Cristos în toate zilele vieții noastre!

Doamne Isuse, vrem să vă vedem fața Ta, să primim strălucirea feței Tale și să trăim înaintea feței Tale ca să Te savurăm ca har! Dorim să fim mereu sub strălucirea feței Tale, căci în strălucirea Ta primim și savurăm harul. Aleluia, harul este Dumnezeul Triunic care este totul pentru noi ca savurarea noastră deplină, iar Dumnezeu ne binecuvântează prin faptul că este îndurător față de noi pentru savurarea noastră! Amin, Doamne, fie ca să savurăm harul în toate zilele vieții noastre, să trăim o viață în har și să putem administra har altora altora pentru a-i binecuvânta cu distribuirea Dumnezeului Triunic!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God in Christ makes His Face Shine upon us and He is Gracious to us for our Enjoyment (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 7 ziua 3.

Nazireii sunt sfințiți în mod absolut înspre Dumnezeu și se abțin de la savurarea pământească

25/06/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie nazirei, aceia care sunt sfințiți și separați în mod absolut înspre Dumnezeu; aceștia nu sunt pentru nimic altceva decât Dumnezeu și se abțin de la savurarea sau plăcerea pământească, deoarece sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Cine poate fi asemenea persoane? Cine poate fi absolut pentru Dumnezeu, căutând nimic altceva decât plăcerea și savurarea lui Dumnezeu fiind separat înspre Dumnezeu? Doar Domnul Isus poate; în rasa umană și de-a lungul tuturor epocilor, unicul Nazireu este Domnul Isus.

Toți adevărații nazirei Îl iau pe Cristos ca persoana și viața lor și Îi permit lui Cristos să trăiască în ei. Un nazireu este un tip reprezentativ al lui Cristos în trăirea Sa absolută pentru Dumnezeu în umanitatea Sa; un astfel de Om, un asemenea Cristos este acum în duhul nostru contopit și Îl putem lua ca totul al nostru pentru a-I permite să trăiască în noi viața unui nazireu.

Trebuie să învățăm pe Cristos într-un mod subiectiv și experimental potrivit condiției reale a vieții lui Isus așa cum este consemnată în Evanghelii.

Pe de o parte, Cristos ca adevăratul Nazireu este în duhul nostru și, pe de altă parte, trăirea Sa și lucrarea Sa pe pământ au fost un model consemnat în Biblie ca noi să citim, să savurăm, din care să ne împărtășim, și care să imităm permițându-I lui Cristos să trăiască în noi.

Trebuie să trăim viața unui nazireu, mâncându-L pe Isus; atunci când Îl mâncăm, trăim datorită Lui, așa cum El L-a savurat de Tatăl și a trăit datorită Tatălui (Ioan 6:57).

Dar dacă încercăm doar să facem un jurământ și să facem tot ce ne stă în putință ca să îl păstrăm, vom eșua, și o vom face într-un mod lamentabil. Numai Domnul poate fi un Nazireu și numai fiind una cu El putem fi de asemenea nazireii de astăzi, cei care sunt sfințiți și separați în mod absolut înspre Dumnezeu, cei care nu au nici o savurare și plăcere pământească, ci care Îl iau pe Dumnezeu ca savurarea lor.

La fel ca Domnul Isus, trebuie să “mâncăm unt și miere” toate zilele vieții noastre, până când vom fi în stare să alegem binele și să respingem răul (Isaia 7:14-15).

Trebuie să Îl savurăm de Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste și vom fi capabili să alegem voia bună și perfectă a lui Dumnezeu și să respingem orice vine de la cel rău.

Este foarte interesant să citim și să observăm viața Domnului: El nu S-a comportat potrivit simțămintelor, concepției sau opiniei Sale, El nu a făcut lucruri nici nu a mers în anumite locuri doar pentru că era lucrul corect de făcut; mai degrabă, El a făcut totul conform Tatălui , în părtășie cu Tatăl și în unitate cu Tatăl.

Motivul pentru care putem alege voia lui Dumnezeu (care s-ar putea să nu fie ușoară sau plăcută pentru noi) este să Îl savurăm de Domnul ca cel mai bogat har și cea mai dulce dragoste.

Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie nazirei sfințiți și separați în mod absolut înspre Dumnezeu

Dumnezeu nu dorește să câștige un grup de oameni speciali, “forțe speciale”, “elita”, care sunt puternici și curajoși și pot face orice pentru El; El vrea să câștige nazirei.

Dumnezeu dorește ca tot poporul Său să fie sfințit și separat în mod absolut către Dumnezeu și, în cele din urmă, înspre Dumnezeu. El dorește un grup de oameni care să nu fie pentru nimic altceva decât pentru Dumnezeu, să nu se îngrijească de nimic altceva decât de satisfacția Sa – mărturia lui Isus (vezi Numeri 6: 1-2; Psalmul 73:25-26; Apoc. 1:2, 9-13; 19:10; cf. Numeri 2:2).

Poate că suntem la fel ca psalmistul din Psalmul 73 care este nedumerit de modul în care cei răi par să prospere, să nu aibă nici o problemă, și chiar progresează în facerea de rău, în timp ce noi – căutătorii lui Cristos – suferim, ducem lipsă și nu suntem într-o stare bună; aceasta poate fi nedumerirea noastră până când intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu (v. 25-26).

Nu putem înțelege situația reală și nu putem explica problemele noastre până când nu venim la Domnul în sanctuarul Său, care este duhul nostru contopit și biserica; în biserică primim răspunsul la toate întrebările noastre.

Când Îl contactăm pe Domnul, ne vom da seama că nu avem nimic și pe nimeni altcineva în ceruri sau pe pământ decât pe Domnul și nu ne dorim pe nimeni altcineva decât pe El.

Așadar, ne vom “instala cortul în fața Cortului Întâlnirii”, adică ne vom concentra pe Cristos și pe biserică, și toată ființa noastră, viața noastră de familie și viața noastră de biserică se vor concentra pe Cristos și pe biserică.

Dumnezeu ne dorește ca popor al Său curat, drept și credincios; El vrea să-L iubim cu toată inima, mintea, emoția, voința și chiar cu toată puterea noastră fizică (Marcu 12:30).

El vrea să fie prima noastră dragoste și unica noastră dragoste; El vrea nu ca noi să avem pe altcineva pe lângă El, ci să-L iubim în mod absolut.

Și chiar când Îl iubim în mod absolut, putem să nu fim în mod absolut și în cele din urmă pentru El, așa că trebuie să ne dăm pe noi înșine Lui ca să fim nazireii de astăzi, cei care sunt sfințiți și separați absolut înspre Dumnezeu.

Faptul de a fi un nazireu este un test al absolutismului nostru; când luăm jurământul unui nazireu, trebuie să fim absolut, total și, în cele din urmă, pentru Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că, de partea negativă, trebuie să ne separăm înspre Domnul și, de partea pozitivă, trebuie să fim sfințiți înspre El.

De partea negativă, trebuie să ne separăm de oamenii lumii și să nu ne punem în situații și medii lumești; de partea pozitivă, trebuie să ne sfințim pe noi înșine, dându-ne pe noi înșine Domnului ca să fim saturați cu elementul și natura Sa sfântă.

Există o diferență între preoți și nazirei; preoții sunt preoți din naștere, fiind rânduiți de către Dumnezeu prin inițierea Sa, iar nazireii sunt astfel prin inițierea lor, prin făgăduința lor față de Dumnezeu de a fi sfințiți și separați în mod absolut înspre El.

Pe de o parte am fost aleși și numiți de către Dumnezeu pentru a fi preoții Săi; preoția noastră este inițierea și rânduiala Sa. Pe de altă parte, trebuie să răspundem Domnului atunci când vedem economia și dorința inimii Sale și trebuie să ne oferim în mod voluntar Lui pentru scopul Său.

În viața de biserică astăzi suntem aici atât din inițierea lui Dumnezeu, cât și din inițierea noastră – ambele sunt necesare.

Doamne Isuse, dorința Ta este ca tot poporul Tău să fie nazirei, cei separați și sfințiți absolut înspre Dumnezeu. Ne dăruim Ție, Doamne, ca să fim nazireii de astăzi, cei care sunt absolut separați de lume pentru a fi saturați cu elementul și natura Ta sfântă. Amin, Doamne, introdu-Te în noi și sfințește-ne până când nu mai suntem pentru nimeni altcineva decât Dumnezeu și pentru nimic altceva decât satisfacția Sa – mărturia lui Isus! Ne oferim în mod voit Ție pentru scopul Tău, pentru mișcarea Ta în această epocă astăzi.

Un nazireu se abține de la savurarea și plăcerea pământească și Îl savurează pe Dumnezeu ca să fie pentru satisfacția Sa

Potrivit pasajului Numeri 6:3-4, un nazireu trebuie să se abțină de la vin și orice lucru legat de cu sursa acestuia; aceasta înseamnă că noi, în calitate de nazireii de astăzi, trebuie să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească (vezi Psalmul 105:15; Eclesiastul 10:19).

A ne abține de la orice fel de vin și produs din struguri înseamnă să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească. Un nazireu nu este aici pe pământ pentru plăcerea și savurarea sa, ci pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Noi, nazireii de astăzi, trebuie să fim atenți referitor la orice lucru pământesc care ne face fericiți, pentru că plăcerea pământească conduce la poftă și la o intenție plină de dorință. Având savurarea și plăcerea pământească ne pângărește .

Dacă vrem să fim absoluți pentru Dumnezeu și satisfacția Sa, trebuie să fim cu totul separați de orice plăcere pământească; acest lucru arată absolutismul nazireilor.

În această epocă astăzi, s-ar putea să nu fim încurajați să păcătuim, dar suntem cu siguranță încurajați să ne bucurăm de lume; lumea cu multele sale aspecte oferă atât de multe lucruri de care omul se poată bucura și, odată ce suntem prinși în savurarea pământească, suntem pângăriți și astfel descalificați de la a fi un nazireu.

Trebuie să trăim în lume, să folosim lucrurile lumii și să trăim aici pe pământ, dar nu ar trebui să avem savurare și plăcere pământească, ci să căutăm să Îl savurăm pe Dumnezeu și să fim pentru satisfacția Sa.

De exemplu, când venim împreună cu sfinții ca să Îl savurăm pe Domnul, suntem aici pentru savurarea Domnului și Îl savurăm împreună cu sfinții; cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul cu sfinții și în privat în timpul nostru personal cu El, cu atât mai mult El devine savurarea noastră, plăcerea noastră și amuzamentul și bucuria noastră.

Apostolul Pavel L-a urmărit pe Cristos înspre scopul premiului pentru care Dumnezeu în Cristos l-a chemat; scopul său era să Îl savureze pe Dumnezeu, iar premiul a fost cea mai mare savurare și câștigare a lui Cristos.

Aceasta ar trebui să fie și aspirația și căutarea noastră astăzi – să Îl savurăm pe Dumnezeu, să Îl câștigăm pe Dumnezeu și să fim umpluți cu Dumnezeu, pentru ca să putem intra în deplina savurare și câștigare a lui Dumnezeu.

Pe de o parte, trebuie să ne separăm de plăcerea pământească și, pe de altă parte, trebuie să Îl savurăm pe Dumnezeu.

Un nazireu este cu totul separat de orice plăcere pământească (vezi Luca 2:46-49, 2 Cor. 6:14-7:1; Iacov 4:4; 1 Ioan 2:15). Prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu; oricine dorește să fie un prieten al lumii este un vrăjmaș al lui Dumnezeu.

Dorim să fim prietenii lui Dumnezeu, nu vrăjmașii Săi, așa că trebuie să ne separăm de savurarea lumii, savurându-L pe Dumnezeu cu tot ceea ce este El pentru noi în Cuvântul Său.

Nu ar trebui să iubim lumea sau lucrurile din lume, căci dacă cineva iubește lumea și lucrurile din lume, iubirea Tatălui nu este în el (1 Ioan 2:15).

Trebuie să Îl savurăm pe Cristos, vinul nostru nou zi de zi, astfel încât să putem fi umpluți cu El și să fim turnați lui Dumnezeu ca ofrandă de băutură pentru satisfacția Sa (vezi Matei 9:17; 1:2; 4:10; Jud. 9:13; 2 Tim. 4:6; Fil. 2:17).

Ne putem abține de la vinul lumesc, vinul din savurarea și plăcerea pământească de astăzi, pentru că Îl bem pe Cristos ca noul nostru vin. Când Îl bem pe Cristos, El este viața înviorătoare și iubirea înflăcărată care ne umple și se revarsă din noi.

Trebuie să fim atât de umpluți cu Cristos în calitate de vin nou astfel încât să devenim o ofrandă de băutură turnată pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Dragostea Ta este mai bună decât vinul și dulceața Ta este atât de plăcută, mai înmiresmată decât orice aromă! Ne dăruim Ție, Doamne, ca să Te savurăm. Ne separăm de orice plăcere și savurare pământească și venim la Tine ca să Te savurăm și să Te luăm pe Tine ca satisfacția noastră! Doamne, bem din Tine ca vinul nou, căci Tu ești viața înviorătoare a lui Dumnezeu și iubirea înflăcărată care ne satisface zi de zi. Amin, Doamne, umple-ne cu Tine Însuți ca vinul nou zi de zi până când vom fi turnați înspre Dumnezeu ca ofrandă de băutură pentru satisfacția Sa!

[Aceasta este o traducere a articolului intitulat, The Nazarites are Sanctified Absolutely to God and Abstain from Earthly Enjoyment. Este inspirat din Studiul-Cristalizare al cărții Numeri]