În calitate de nazireii de astăzi, trebuie să rămânem în separarea noastră pentru a fi sfinți înspre Dumnezeu, pentru a birui afecțiunea naturală și pentru a fi separați de moarte în oricare dintre formele ei.
În Numeri 6 vedem că Dumnezeu a făcut o provizie pentru tot poporul Său care vroia să-L slujească ca ei să se consacreze Lui și să fie nazireii care cooperează cu El pentru mișcarea Sa pe pământ.
Dumnezeu dorește ca întregul Său popor să fie nazirei separați în mod absolut și ultim înspre El, trăind o viață pentru nimeni altcineva decât pentru Dumnezeu și satisfacția Sa.
Pentru a fi asemenea persoane, trebuie să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească; noi nu suntem aici pentru savurarea din trup sau din suflet prin lucrurile și activitățile din sistemul lumesc, ci pentru ca Dumnezeu să fie satisfăcut.
De aceea, trebuie să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L luăm ca satisfacție unică, trăind o viață pentru satisfacția Sa pe pământ. Mai mult, trebuie să fim absolut supuși calității de Cap a lui Cristos, precum și tuturor autorităților pe care Dumnezeu le-a desemnat peste noi.
Nazireul trebuia să-și lase părul să crească lung, să-l aibă ca un acoperământ înaintea lui Dumnezeu, luându-L pe Dumnezeu în calitate de Cap și autoritate supremă. Cristos trebuie să devină centrul universului nostru personal și trebuie să aibă primul loc în toate lucrurile.
El nu numai că ține împreună universul fizic, fiind centrul acestuia, ci trebuie să țină și universul nostru personal cu toată ființa noastră și cu viața noastră de zi cu zi.
Trebuie să învățăm să Îi dăm primul loc în toate lucrurile, oferindu-I dragostea noastră cea mai bună. Acest lucru înseamnă să ținem de El ca și Capul, pentru că de la Cap să putem fi bogat aprovizionați și legați împreună prin articulații și încheieturi.
Fie ca noi să Îl luăm zilnic pe Cristos ca și Capul nostru, spunându-I pur și simplu să ne conducă întreaga ființă, ziua noastră, viața noastră și totul al nostru. Aceasta este cooperarea interioară pe care o putem da Lui ca să fie Capul nostru.
Mai mult, trebuie să ne dăm seama că în noi înșine suntem plini de răzvrătire, așa că oricând nu suntem în duhul nostru contopit ca să rămânem în Domnul, suntem răzvrătiți față de El. De aceea, trebuie să fim plini de Cristos; El este Cel supus și El a luat voia Tatălui și a îndeplinit-o până la sfârșit.
A fi umpluți cu Cristos înseamnă să fim umpluți cu supunerea Sa; când suntem umpluți cu Cristos, avem un duh, o stare, o atmosferă și o intenție supusă și suntem foarte binecuvântați de Domnul.
Nazireii biruiesc afecțiunea și relațiile naturale și trăiesc prin duhul
Nazireul nu trebuia să fie pângărit de moartea rudelor sale de sânge, ci trebuia să rămână în separarea sa pentru a fi sfânt înspre Dumnezeu (Numeri 6:7); acest lucru înseamnă că un nazireu trebuie să biruie afecțiunea naturală.
Dumnezeu nu vrea ca noi să iubim cu dragostea noastră naturală, ci cu El ca dragostea noastră (vezi Matei 12:48-50; Fil. 2:21; 1 Corinteni 13:4-8, 13; 2 Timotei 1:7). Aceasta înseamnă că trebuie să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră și trebuie să-i iubim pe alții cu El ca dragostea noastră.
Pavel a făcut acest lucru în 1 Corinteni 16:24 unde a spus: Dragostea mea în Cristos Isus să fie cu voi toți. Nu era numai dragostea sa, ci dragostea sa în Cristos Isus, adică Cristos ca dragoste a sa.
Mai mult, chiar și în tânjirea după sfinți, trebuie să facem acest lucru în părțile interioare ale lui Cristos Isus; nu ar trebui doar să ne fie dor de sfinți sau de a fi cu sfinții, ci să tânjim după ei în părțile interioare ale lui Cristos Isus (Filipeni 1:8).
Trebuie să permitem părților interioare ale lui Cristos Isus să devină părțile noastre interioare, iar dragostea noastră va fi dragostea Sa.
Domnul Isus Însuși a biruit afecțiunea Sa naturală pentru membrii familiei Sale; când ei au venit să încerce să intervină în ceea ce făcea, El a spus în mod clar că frații, surorile și mama Lui sunt cei care fac voia tatălui Său (Matei 12:48-50).
Cu toate acestea, mulți își caută astăzi propriile lucruri, nu lucrurile lui Cristos Isus; de aceea, trebuie să fim cei care caută lucrurile lui Cristos Isus, fixându-ne mintea pe duhul nostru contopit (Filipeni 2:21).
Lucrurile lui Cristos Isus sunt lucrurile legate de biserica cu toți sfinții. Dragostea noastră nu trebuie să fie o dragoste naturală, ci Cristos ca dragoste; o astfel de dragoste suferă îndelung, este bună, nu este geloasă, nu se laudă, nu este îngâmfată, nu piere niciodată, ci supraviețuiește în toate lucrurile (vezi 1 Corinteni 13).
Slavă Domnului, Dumnezeu nu ne-a dat un duh de lașitate, ci de putere, de iubire și de minte trează (2 Timotei 1:7); atunci când ne exersăm duhul, vom iubi pe sfinți cu Cristos ca dragoste a noastră, pentru că dragostea față de ceilalți este în duhul nostru contopit!
În Fapte 15:35-39 vedem cum problema dintre Pavel și Barnaba a fost cauzată de viața naturală cu relațiile naturale.
Pavel i-a propus lui Barnaba să viziteze pe frații din fiecare localitate în care au vestit cuvântul Domnului, iar Barnaba a vrut să îl ia pe Ioan Marcu, însă Pavel a considerat că nu este potrivit ca acesta să vină cu ei, deoarece ultima dată când a făcut-o, el i-a părăsit.
Biblia nu spune care dintre ei avea dreptate; Barnaba l-a luat pe Marcu și a navigat spre Cipru, în timp ce Pavel l-a ales pe Sila și a fost trimis cu binecuvântarea fraților.
Ioan Marcu era vărul lui Barnaba, iar după acest incident, Barnaba nu mai este menționat în cartea Faptele Apostolilor, în timp ce Ioan Marcu este recuperat mai târziu în lucrarea lui Pavel.
Aceasta arată că disputele care apar între lucrătorii Domnului din cauza afecțiunii naturale sunt teribile.
Trebuie să ne separăm de tot ceea ce este omul nostru natural cu entuziasmul lui natural, afecțiunea naturală, tăria naturală și abilitatea naturală, pentru ca să trăim prin Duhul, să umblăm prin Duhul și să slujim prin Duhul, făcând totul prin Duhul din duhul nostru pentru mărturia unică a lui Dumnezeu (Levitic 10:1-11; Galateni 5:25; Fil. 3:3; Rom. 1:9; 8:4; Zaharia 4:6).
Tot ceea ce facem în omul nostru natural cu entuziasmul și afecțiunea noastră naturală este un foc străin în ochii Domnului; trebuie să trăim în duh și să facem totul în Duhul pentru zidirea bisericii!
Doamne Isuse, Te iubim și iubim pe sfinți. Purifică dragostea noastră, Doamne, ca dragostea noastră să fie Cristos ca dragoste a noastră. Fie ca să avem mai mult din Cristos infuzat în noi până când părțile Sale interioare devin părțile noastre interioare și îi iubim pe alții în Cristos Isus. Amin, Doamne, mântuiește-ne din a iubi pe alții într-un mod natural. Fie ca să ne separăm de tot ceea ce este omul nostru natural, cu entuziasmul natural și afecțiunea naturală. Nu vrem să facem nimic prin puterea sau capacitatea noastră naturală, ci să trăim prin Duhul, să umblăm prin Duhul și să slujim prin Duhul, făcând totul prin Duhul din duhul nostru pentru mărturia unică a lui Dumnezeu!
Nazireii sunt separați de moarte prin faptul că sunt umpluți cu Cristos ca Duhul dătător de viață
Nazireii nu aveau voie să se apropie de o persoană moartă și nici să fie pângăriți de moartea subită a vreunuia de lângă ei (vezi Numeri 6:6-9); acest lucru înseamnă că un nazireu este separat de moarte.
Principiul nazireilor este că ei sunt separați de moartea spirituală și de starea spirituală de moarte. Ori de câte ori simțim sau mirosim duhoarea morții spirituale, trebuie să fugim.
Așa cum nu ne place să ne uităm la propriul coș de gunoi sau la coșul de gunoi al altora, tot astfel nu ar trebui să privim la moarte sau să încercăm să înțelegem lucrurile care sunt răspândite pentru a provoca moartea.
Fie ca noi să ne exersăm să savurăm lucrurile bune ale economiei lui Dumnezeu și să refuzăm să ne hrănim sau să ascultăm chestiunile de bârfă, de critică și de cârtire, care în cele din urmă duc la moarte și la lipsa de viață.
Dacă contactăm aceste lucruri negative, nu ne vom putea ruga; s-ar putea să avem o sută de motive ca să ascultăm bârfe sau critici, dar rezultatul va fi că vom fi aduși într-o stare de moarte spirituale.
Trebuie să fim separați de moarte. Este mai bine să nu știm nimic și să nu încercăm să aflăm ce s-a întâmplat și cine a făcut cutare lucru, pentru că cu cât știm mai mult, cu atât mai mult vom fi aduși în starea de moarte spirituală .
Majoritatea discuțiilor din viața de biserică nu sunt legate de lucruri păcătoase, ci legate de moarte; vorbirea noastră poate răspândi moarte. Uneori, chiar și în cadrul întâlnirii, ne putem simți sufocați, neputând să ne rugăm.
În calitate denazireii de astăzi, noi trebuie să învățăm lecția de a fi în viață și de a fi separați de moarte și de lipsa de viață.
Când ajungem la întâlnire și simțim moartea – nu dinadins, ca și cum că am inspecta să vedem dacă există moarte, ci ori de câte ori simțim moartea în întâlnire – trebuie să fim primii care să ne exersăm duhul și să ne rugăm.
“Doamne Isuse, acoperă această întâlnire cu sângele tău victorios! Doamne, sub sângele Tău, participăm în viața Ta divină! Ne exersăm duhul împotriva oricărei morți, Doamne, și luptăm împotriva morții în toate formele ei! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață și vrem ca întâlnirea noastră să fie umplută cu viața și slujba vieții!”
Cel mai detestabil lucru în ochii lui Dumnezeu este moartea (vezi Apoc. 3:4, Levitic 11:31); El urăște atunci când poporul Său are numele că trăiește, dar este mort. Dumnezeul nostru este viu și trebuie să ne potrivim cu El prin faptul că suntem plini de viața Sa și astfel să fim oameni vii.
Trebuie să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață ca să fim umpluți cu viață și trebuie să fim separați de moarte.
Diverse tipuri de moarte spirituală se pot răspândi printre poporul lui Dumnezeu în viața de biserică: moartea sălbatică (cadavrele fiarelor), moartea blândă (cadavrele vitelor) sau moartea subtilă (cadavrele târâtoarelor) (Levitic 5:2; cf. 1 Ioan 5:16a).
Trebuie să fim separați și mântuiți de toate aceste feluri de moarte. Cum putem fi mântuiți de moarte în toate formele ei? Pentru a fi mântuiți de moarte, trebuie să ne dăm seama că fixarea minții noastre pe carne este moarte, dar ațintirea minții noastre pe duh este viață și pace (Romani 8:6). Aleluia!
Trebuie să învățăm să ne fixăm mintea pe duhul nostru, pentru ca să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață; El este anti-moarte, El ne poate mântui de moarte, iar viața Sa ne va însufleți și ne va umple de viață!
Pentru ca să fim mântuiți de moarte, trebuie să fim umpluți cu “anti-moarte”, adică trebuie să fim plini de Cristos ca Duh dătător de viață prin exersarea duhului nostru în rugăciune (Rom. 8:11; Efeseni 6:18).
Și dacă suntem pângăriți de o moarte neașteptată (nu putem controla sau prezice momentul când cei din jurul nostru brusc răspândesc moarte), trebuie să avem un nou început, cu o nouă consacrare, separându-ne din nou înspre Domnul (vezi Numeri 6:9-14a; cf. 1 Sam. 1:11; 2:11).
Fie ca noi să fim vigilenți, plini de simțământul de război împotriva morții, având un simț al morții, ca să putem lupta împotriva ei.
Doamne Isuse, ne separăm de orice ține de moarte înspre Tine, Dumnezeul nostru viu! Vrem să ne fixăm mintea pe duhul nostru, să fim atenți la duhul nostru, să ne îngrijim de duhul nostru și să ne folosim duhul nostru, pentru ca să fim plini de anti-moarte – plini de Cristos ca Duh dătător de viață! Amin, Doamne Isuse, alegem să fim separați de moarte, să stăm departe de moarte, să nu ascultăm nici o bârfă, critică sau cârteală, ci pur și simplu să Te savurăm pe Tine ca viață și să fim umpluți de viață! Umple-ne cu Tine ca viață și revarsă-Te din noi ca viață!