Fiind cei care au excelența cunoașterii lui Cristos, noi dorim să fim găsiți în Cristos, nu având propria noastră dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.
Modelul nostru în Domnul este apostolul Pavel; el obișnuia să fie pentru lege și în lege, dar după ce L-a cunoscut pe Cristos, a fost găsit de ceilalți în Cristos. El a avut excelența cunoașterii lui Cristos și, din această cauză, a socotit toate lucrurile ca pierderi și chiar a suferit pierderea tuturor lucrurilor, ca să-L câștige pe Cristos și să fie găsit în El.
La fel ar trebui să stea lucrurile și cu noi, căci am văzut ceva din Cristos și zi de zi vedem mai multe străluciri ale excelenței lui Cristos, deci suntem motivați să renunțăm la toate celelalte lucruri și să-L socotim doar pe Cristos ca fiind Cel mai excelent.
La fel ca în domeniul fizic, putem considera un anumit lucru – de exemplu, unul dintre noile iPad-uri sau gadget-uri – ca fiind foarte prețios, și plătim un preț foarte mare ca să-l câștigăm și să-l avem, tot așa, în domeniul spiritual, Cristos devine din ce în ce mai prețios pentru noi până acolo că socotim toate lucrurile ca pierderi de dragul Său.
Când socotim toate lucrurile ca pierderi și căutăm să-L câștigăm pe Cristos, vom fi găsiți de alții în Cristos. Dorința noastră este să-L cunoaștem pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să fim saturați cu Cristos și să fim găsiți în Cristos, pentru ca toți să ne vadă și să ne descopere în Cristos.
Unde suntem noi astăzi? Putem fi acasă, la serviciu, călătorind sau făcând una au alta, dar oare suntem în Cristos? Oare ne găsesc ceilalți în Cristos sau ne găsesc în moralitatea, etica, religia, cultura sau comportamentul nostru?
Acolo unde alții ne găsesc indică locul unde trăim, domeniul în care trăim.
Dacă vedem excelența lui Cristos, dacă Îl luăm pe Cristos ca viața și Persoana noastră și Îl trăim și Îl experimentăm, Îl vom câștiga pe Cristos și vom fi găsiți de către ceilalți în El.
Dorința noastră ar trebui să fie să fim saturați cu Cristos și umpluți cu El, avându-ne viața de zi cu zi cu toate activitățile ei în domeniul lui Cristos; vrem să fim găsiți de toți în Cristos.
În interiorul lui Pavel exista aspirația să-și aibă întreaga ființă cufundată în Cristos și saturată cu Cristos, pentru ca toți cei care îl vor observa – fie ființe spirituale, fie ființe omenești – să-l găsească pe deplin în Cristos.
Dorința noastră arzătoare ar trebui să fie ca noi să fim găsiți în Cristos.
Astăzi vrem să vedem mai mult în ce privește starea în care ar trebui să ne găsească alții – nu propria noastră dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu!
Să fim găsiți în dreptatea lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă
Dorința lui Pavel era să fie găsit în Cristos, nu având propria sa dreptate, ci dreptatea lui Dumnezeu (Fil. 3:9).
El a vrut să fie găsit în Cristos în starea de a nu avea propria sa dreptate care vine din lege, ci având dreptatea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință.
Pavel obișnuia să aibă propria sa dreptate, care i-a fost dată de lege, dar acum dorea dreptatea lui Dumnezeu, adică o viață potrivită și onorabilă, o viață care este dreaptă, luându-L pe Cristos ca dreptatea sa subiectivă.
Există două aspecte ale faptului că Cristos este dreptate pentru credincioși; mai întâi El este dreptatea noastră ca noi să fim justificați de Dumnezeu în mod obiectiv, iar în al doilea rând, El este dreptatea noastră trăită la exterior ca manifestare a lui Dumnezeu.
Primul aspect este că Cristos este dreptatea credincioșilor pentru ca aceștia să fie justificați de Dumnezeu în mod obiectiv (vezi Romani 3:24-26; Fapte 13:39; Galateni 3:24b).
Atunci când credem în Cristos și aplicăm sângele Său, suntem îmbrăcați în veșminte albe; cu toții putem veni înaintea lui Dumnezeu Tatăl în credință și pace, deoarece suntem justificați și Cristos este dreptatea noastră.
Al doilea aspect este Cristos ca fiind dreptatea credincioșilor trăită la exterior ca manifestare a lui Dumnezeu, care este dreptatea în Cristos dată credincioșilor pentru ca aceștia să fie îndreptățiți în mod subiectiv (Rom. 4:25; 1 Pet. 2:24a; Iacov 2:24; Mat. 5:20; Apoc. 19:8).
Aleluia, acum Dumnezeu ne poate aproba ființa interioară și trăirea noastră, deoarece trăirea noastră Îl manifestă pe Cristos, care locuiește în duhul nostru!
Dacă aspirăm să facem parte din mireasă, ar trebui să purtăm în mod activ veșmintele noastre de nuntă, care este dreptățile sfinților; acestea semnifică nenumăratele fapte ale Cristosului viu în multe situații.
Când suntem un singur duh cu Domnul, luându-L pe El ca persoană a noastră, Îi permitem să trăiască în noi și Îl exprimăm prin sufletul nostru; această expresie este dreptatea strălucitoare și radiantă.
Dreptatea subiectivă a lui Dumnezeu în Fil. 3:9 este de fapt Dumnezeu Însuși devenind viața noastră de zi cu zi, o viață care este dreaptă cu Dumnezeu și cu omul.
Dacă suntem drepți cu Dumnezeu și cu omul, nu vom face nici un efort propriu de a păzi legea omenească sau de a trăi conform conștiinței noastre, căci Îl luăm pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, dreptatea noastră trăită la exterior.
Pavel nu a vrut să trăiască în propria sa dreptate, dreptatea care provine din efortul omului de a păzi legea (Fil. 3:6, 9).
El a încercat atât de mult să păzească legea, dar când L-a văzut pe Cristos, a socotit toate lucrurile ca pierderi și chiar a suferit pierderea tuturor lucrurilor de dragul Lui, dându-și seama că a fost o pierdere de timp să încerce să fie drept.
Cristos este dreptatea noastră; El trăiește în noi, El trăiește din noi în exterior și El vrea să fie dreptatea noastră subiectivă, dreptatea noastră trăită la exterior în orice loc și în orice moment.
Oriunde ne-am afla, orice am face, Îl putem lua pe Cristos ca dreptatea noastră și să-L lăsăm să trăiască în noi multele dreptăți subiective, care devin veșmântul nostru de nuntă!
Doamne Isuse, Tu ești dreptatea noastră; trăiește în noi și fii dreptatea noastră subiectivă pretutindeni și tot timpul! Aleluia, Cristos este atât dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu ca să ne facă acceptabili înaintea Sa, cât și dreptatea noastră subiectivă, dreptatea trăită la exterior în viața noastră de zi cu zi. Îți mulțumim, Doamne, ca noi nu suntem doar îndreptățiți de Dumnezeu în mod obiectiv, ci Îl și putem avea pe Cristos trăit din noi la exterior în mod subiectiv ca dreptate subiectivă în viața noastră de zi cu zi! Slavă Domnului!
Să fim găsiți în Cristos, avându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă în credință
Pavel a vrut să trăiască în dreptatea lui Dumnezeu și să fie găsit în starea de a-L exprima pe Dumnezeu prin faptul că-L trăia pe Cristos; dacă vrem să fim găsiți în Cristos, trebuie să ne aflăm într-o asemenea stare (Fil. 1:20-21).
Pe de o parte, Cristos ne este adăugat, iar pe de altă parte, trecem prin multe lucruri aranjate de Dumnezeu pentru ca dreptatea noastră proprie să fie zdrobită și terminată până când suntem reduși la nimic.
Iov a trecut și el prin acest proces; el avea cunoștința despre Dumnezeu, dar nu avea prezența lui Dumnezeu și și-a exprimat dreptatea făcută prin el însuși, nu trăirea din Dumnezeu.
De aceea, când Dumnezeu i s-a arătat, el s-a scârbit de sine însuși, dându-și seama că auzise de Dumnezeu doar cu urechea, având cunoștință despre Dumnezeu, dar acum el L-a văzut pe Dumnezeu.
S-ar putea să fim oameni buni, etici, morali și spirituali, dar trebuie să ne dorim ca disciplina Duhului să fie în asemenea mod încât Domnul să trateze dreptatea noastră și să ne ajute să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă în credință.
Ce mare eliberare este atunci când suntem eliberați de dreptatea noastră din sine, iar pomul cunoștinței binelui și răului nu mai guvernează mintea noastră, ci mai degrabă, își are toporul pus la rădăcină.
Cum putem recunoaște dacă dreptatea cuiva este a lui însuși sau expresia lui Dumnezeu? Nu este ușor de recunoscut acest lucru, dar este ușor să “mirosim” ce aromă e emanată; când simțim un miros plăcut de Cristos, putem spune clar că Cristos trăiește în acea persoană, fiind dreptatea sa și îl ia pe Cristos ca dreptatea sa subiectivă.
Când iubim pe cineva, este ușor să mirosim dacă este vorba de o dragoste naturală sau dragostea Domnului exprimată prin noi; când dragostea Domnului este exprimată, există o dragoste care este în mod ceresc proaspătă, curată, dulce și divină.
Aceasta este dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință, pentru că este Dumnezeul iubitor care se manifestă prin copiii Săi. Această dreptate, Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, se bazează pe credință și este condiționată de credință.
O astfel de dreptate nu vine prin eforturile noastre, prin osteneala noastră sau prin zbaterile noastre; mai degrabă, este ceva spontan, ceva trăit din noi la exterior.
Cristos este infuzat în noi pentru a fi credința noastră și căutăm să-L câștigăm, să trăim în El și chiar să ne odihnim în El; am fost crucificați cu Cristos, iar viața pe care o trăim acum în trup o trăim în credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi (Gal. 2:20).
Trăirea noastră de astăzi este în credință, fiind condiționată de credința lui Cristos; se bazează pe credința lui Cristos, nu pe o credință care o putem produce noi înșine. Aleluia, Cristos este viața noastră; El este credința noastră, iar prin credință ne dăm pe noi înșine deoparte și Îl luăm pe Cristos ca viața noastră.
Deci, pentru că nu avem încredere în carnea noastră, o lăsăm deoparte, Îl luăm pe Cristos prin credință și trăim prin El; în mod spontan, Dumnezeu este trăit din noi spre exterior, El Se manifestă prin noi și este exprimat dinăuntrul nostru.
Fie ca Domnul să aibă o cale să ne aducă într-o asemenea stare și situație, în care toți să fim găsiți în Cristos, avându-L pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, pentru ca toți să putem spune că suntem într-o stare de a-L avea pe Dumnezeu trăit din noi la exterior! Amin!
Doamne Isuse, fie ca Cristos să fie savurat de către noi, trăit în noi, exprimat prin noi și manifestat în noi. Te luăm pe Tine ca viața noastră, Doamne, și ne odihnim în Tine; ne exersăm duhul de credință pentru a nega sinele și pentru a respinge carnea, și Îl luăm pe Cristos prin credință pentru a-L trăi pe El! Amin, Doamne, dorim să trăim în dreptatea lui Dumnezeu și să fim găsiți în starea de a-L exprima pe Dumnezeu trăindu-L pe Cristos! În noi înșine nu putem reuși, nu putem face față și nu ne stă în putință – dar spunem Amin cuvântului Tău, ne oprim din încercarea noastră și Te lăsăm pe Tine să trăiești în noi, să curgi în noi și să fii exprimat prin noi!