lucrăm propria mântuire

Ca și copii ai lui Dumnezeu fără vină și fără vicleșug, strălucim ca luminători în lume

31/10/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Trebuie să facem toate lucrurile fără murmure și fără raționamente pentru a deveni fără vină și fără vicleșug, copii ai lui Dumnezeu fără cusur, ținând sus cuvântul vieții, pentru a putea străluci ca lumini în lume.

Este posibil să nu avem probleme mari cu alți oameni, nici să nu provocăm o diviziune mare sau disensiune, dar cum rămâne cu murmurarea și raționamentul nostru? Încă mai murmurăm și mai raționăm noi în viața noastră creștină și în viața de biserică?

Murmurarea este în principal în emoția noastră; este posibil să fim nemulțumiți de lucrurile care ni se întâmplă, de viața de familie, de slujba noastră și de viața de biserică, așa că există o plângere cu volum redus care are loc continuu.

Atât frații cât și surorile, cu toții ne plângem și murmurăm. De asemenea noi avem raționamente, întotdeauna ne gândim să descoperim mai departe și mai adânc de ceea ce se manifestă, poate chiar ținând cont că există motive diferite în spatele la ceea ce alții fac și spun…

Murmurele vin din emoțiile noastre, iar raționamentele provin în principal din minte; dacă nu ne lucrăm mântuirea cu frică și tremur, atunci, în mod implicit, ne plângem și raționăm.

Mântuirea lui Dumnezeu are ca obiectiv să ne facă la fel ca Cristos, chiar la fel ca Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire; noi am primit mântuirea lui Dumnezeu la momentul regenerării noastre, dar trebuie să fim ascultători pentru a ne duce la îndeplinire mântuirea zilnică.

Întregul Dumnezeu Triunic a venit în noi, în duhul nostru, pentru a opera în noi atât vrerea cât și înfăptuirea; pe măsură ce suntem de acord cu operarea Sa interioară, El poate lucra în noi, El poate opera în noi și El poate face în noi ceea ce El dorește să facă.

Aleluia, Dumnezeu operează în noi atât vrerea cât și înfăptiorea pentru buna Sa plăcere, iar noi cooperăm cu El spunând pur și simplu Amin cuvântului Său și dorinței Lui de a lucra El în noi.

Când ne vom exersa voința de a spune Amin cuvântului Său și operării Sale interioară, El se va răspândi din duhul nostru în fiecare parte a sufletului nostru; El se va răspândi în mintea noastră pentru a o reînnoi, în emoția noastră pentru a o supune și pentru a o tempera, și în voința noastră de a o face pliabilă și dispusă să coopereze cu El.

Buna plărere a voii lui Dumnezeu este să lucreze în noi pentru a putea atinge punctul culminant al mântuirii Sale supreme; dar atunci când murmurăm și raționăm, suntem frustrați de la a ne ducem mântuirea până la măsura cea mai deplină.

Domnul să ne mântuiască de murmurele și raționamentele noastre și să nu mai fim răzvrătiți să ne plângem și să raționăm, ci să cooperăm cu operarea interioară a Domnului!

Să facem toate lucrurile fără murmure și raționamente pentru a fi copiii lui Dumnezeu fără vină și fără vicleșug

Ar trebui să facem toate lucrurile fără murmure și raționamente pentru a putea deveni fără vină și fără vicleșug, copii ai lui Dumnezeu fără cusur (Fil. 2:15).

A fi fără vină înseamnă a nu avea nicio vină în comportamentul nostru exterior, iar a fi lipsit de vicleșug înseamnă că nu trebuie să nu avem nici un vicleșug în caracterul nostru interior. A fi fără vicleșug înseamnă a fi simplu, necomplicați (npolitici) și nevinovați (Mat. 10:16).

Dumnezeu dorește ca noi, copiii Săi, să devenim fără vină prin ducerea la îndeplinire a mântuirii noastre. Dar suntem noi oare fără vină sau mai avem zone în viața noastră care constituie o bază pentru ca alții să ne învinovățească? Dăm noi vina pe alții? Atunci și noi putem fi învinuiți.

De multe ori când unele lucruri se întâmplă, suntem repede să-i învinovățim pe ceilalți sau să blamăm situațiile.

Dacă ne uităm la Pavel și Sila, când ei se aflau în închisoare din Filipi, Pavel nu a dat vina pe Sila că din cauza lui au fost puși în temniță, nici Sila nu l-a acuzat pe Pavel din cauza vorbelor lui au ajuns în închisoare.

Dar noi avem tendința de a-i blama pe ceilalți, de a da vina pe frați, pe surori, pe prezbiteri, pe membrii familiei, și blamăm situațiile, mediul înconjurător … dăm vina pe toate și pe toți, cu excepția noastră.

Când dăm vina pe alții, nu ne facem pe noi înșine fără vină; deoarece îi învinovățim pe ceilalți, îi dăm inamicului terenul pentru a zidi vina în noi, iar alții vor vedea ceva în noi ca să dea vina pe noi.

Dar atunci când ne ducem la îndeplinirea mântuirea noastră, devenim fără vină și fără vicleșug.

Cu cât suntem mai mult în viața de biserică, cu atât devenim mai deștepți, experimentați, învățați și chiar mai politici; de fapt, devenim vechi. Da, s-ar putea să devenim mai deștepți, dar suntem vechi și bătrâni în viață, învechiți, stătuți, nu atât de simpli și de fără vină pe cât ne obișnuiam să fim.

Trebuie să ne lucrăm mântuirea cu frică și tremur, pentru că Dumnezeu este Cel care operează în noi; această mântuire ne va face atât fără vină, cât și fără vicleșug – vom fi simpli și puri.

În calitate de copii ai lui Dumnezeu, avem viața și natura lui Dumnezeu (vezi Ioan 3:16; 2 Pet. 1:4). Noi nu suntem doar creștini sau discipoli ai lui Isus – suntem copii ai lui Dumnezeu.

Poate că suntem „copii mici”, dar suntem copii ai lui Dumnezeu, părtași la viața divină și la natura divină. Prin nașterea divină posedăm viața și natura divină; avem natura lui Dumnezeu și viața lui Dumnezeu.

Scopul mântuirii lui Dumnezeu este acela de a ne face fără vină și fără vicleșug, copii ai lui Dumnezeu care posedă și trăiesc viața și natura lui Dumnezeu.

Trebuie să fim mântuiți și eliberați de toate murmurele și raționamentele care lucrează în subteran în noi, provocându-ne o mulțime de distrageri. Și pe măsură ce suntem mântuiți, devenim fără vină și fără vicleșug, copii ai lui Dumnezeu fără cusur!

Doamne Isuse, mântuiește-ne și izbăvește-ne de murmurările și raționamentele noastre. Fie să facem toate lucrurile fără murmure și raționamente pentru a putea deveni fără vină și fără vicleșug, copii ai lui Dumnezeu fără cusur. Amin, Doamne, fie ca să nu dăm vina pe ceilalți ca să nu oferim niciun motiv altora care să ne învinovățească. Mântuiește-ne de a fi politici, complicați, uscați și vechi. Dragă Doamne, fie ca să trăim în conformitate cu viața și natura divină din duhul nostru, pentru a fi în realitate copii ai lui Dumnezeu fără cusur în lume.

Să strălucim ca luminători, ținând sus cuvântul vieții în mijlocul acestei lumi întunecate și corupte

În mijlocul acestei lumi întunecate și corupte, care este uzurpată de Satan (vezi 1 Ioan 5:19; 2:15-17), funcția noastră este aceea de a străluci ca luminători, ținând sus cuvântul vieții (Fil. 2:15 -16).

Murmurările și raționamentele încearcă să deterioreze și să frustreze lucrarea lui Dumnezeu în noi și asupra noastră; acesta este ceva interior.

În exterior, însă, există această generație strâmbă și pervertită, această lume întunecată și coruptă din jurul nostru.

Când privim în jurul nostru simțim că lumea devine din ce în ce mai pervertită și mai coruptă; pe de o parte există toate multe progrese în tehnologie, comunicare, transport, comerț, etc., dar pe de altă parte, nivelul moral este tot mai scăzut.

Corupția și perversitatea sunt predominante în epoca de astăzi, atât în politică, comerț, societate, educație, cât și în fiecare aspect al vieții noastre.

În această situație noi, ca copii ai lui Dumnezeu cărora li s-a prezentat acest model al lui omului-Dumnezeu Isus, suntem datori să ne lucrăm propria noastră mântuire în mijlocul acestei generații pervertite și corupte.

Trebuie să știm ce fel de generație și în ce epocă trăim; nu trebuie să fim înșelați de abundența de știri, multimedia, divertisment și oportunități din jurul nostru, ci să vedem un sistem monstruos care crește în lume.

Întreaga lume zace în cel rău, iar cel rău operează în și printre toți oamenii pentru a ne otrăvi și a ne dăuna.

În interior există murmure și raționamente, iar în exterior, există lumea întunecată și rea. Funcția noastră este să străluceasim ca luminători, ținând sus cuvântul vieții.

Ca luminători, noi nu avem lumină în noi înșine; din contră, Cristos este soarele, biserica este luna, iar credincioșii sunt planetele care să-L reflecte, ținând sus cuvântul vieții.

A ține sus cuvântul vieții înseamnă a-l aplica, a-l prezenta și a-l oferi lumii trăindu-L pe Cristos.

În Fapte 5:20, îngerul i-a spus lui Petru să meargă să vorbească cuvintele acestei vieți; viața și lucrarea sa L-au mărit pe Cristos atât de mult încât chiar și îngerii L-au văzut pe Cristos în ucenici, așa că i-a spus să meargă să vorbească cuvintele acestei vieți.

În calitate de credincioși în Cristos care trăiesc astăzi în lumea întunecată și coruptă, trebuie să ne reamintim că, prin mântuirea lui Dumnezeu, devenim luminatori, reflectori.

Trebuie să venim la Domnul ca lumină și să-L savurăm pe El, să fim infuzați cu El și să-L strălucim reflectându-L la ceilalți. Avem o abilitate divină de a-L reflecta pe Dumnezeu altora, ținând sus cuvântul vieții.

Aceasta este mai mult decât predicarea evangheliei – aceasta înseamnă să luminăm în această lume întunecată prin cuvintele acestei vieți! Oriunde ne-am afla, la serviciu sau acasă, la școală sau pe stradă, nu ar trebui să ne punem sub un obroc, ci să lăsăm ca lumina să strălucească, ținând sus cuvântul vieții.

Trebuie să venim la Domnul și să-L privim pentru ca să-L reflectăm. Nu putem străluci de unii singuri – trebuie să venim la El, să fim luminați și străluciți de către El și să-L lăsăm să strălucească prin noi.

Nu avem nevoie de mai multe activități și de lucruri de făcut pentru Dumnezeu, ci avem nevoie de mai multă strălucire; nu avem nevoie de mai multe decorații, ci de mai multă iluminare și strălucire! Avem nevoie de iluminare ținând sus cuvântul vieții.

Doamne Isuse, reamintește-ne că, oriunde am fi, putem străluci ca luminători în această lume întunecată, ținând sus cuvântul vieții. Fie ca să nu ne punem lumina sub un obroc, ci să venim în continuare pentru a fi iluminați și străluciți de Tine, pentru a Te reflecta și altora. Fie ca să ținem sus cuvântul vieții aplicându-l, prezentându-l și oferindu-l lumii prin trăirea de către noi a lui Cristos. Aleluia, avem o capacitate divină de a-L exprima pe Cristos și de a-L trăi pe Cristos, reflectându-L și exprimându-L pe Cristosul pe care Îl savurăm, Îl experimentăm, cu care suntem infuzați și saturați!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Blameless and Guileless Children of God, we Shine forth as Luminaries in the World (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trebuie să ascultăm de Dumnezeu să lucrăm propria mântuire, căci Dumnezeu operează în noi

29/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

A ne lucra propria mântuire înseamnă să o ducem la îndeplinire, să o ducem la cea mai înaltă concluzie, prin ascultarea noastră constantă și absolută cu frică și tremur, știind că Dumnezeu este Cel ce operează în noi.

În calitate de credincioși în Cristos, am primit cu toții mântuirea lui Dumnezeu și nu a trebuit să lucrăm sau să facem nimic pentru a o merita – pur și simplu trebuia să credem în Domnul și să o primim. Dar acum trebuie să continuăm și să ne lucrăm mântuirea; trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru.

Această mântuire pe care trebuie să o lucrăm, așa cum se vede în Fil. 2:12, nu este mântuirea eternă de condamnarea lui Dumnezeu; din contră, este mântuirea zilnică și constantă care este Cristos ca persoană vie.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl experimentăm pe Cristos și Îl savurăm pe Cristos ca modelul nostru lăuntric și exterior, savurăm o mântuire practică, zilnică, clipă de clipă.

Dar oare Îl trăim noi pe Cristos? Oare Îl experimentăm pe Cristos? Îl savurăm noi pe Cristos? Există pericolul ca să fim distrași de la Cristos ca focusul nostru, așa că trebuie să fim în cuvântul lui Dumnezeu și să ne deschidem Domnului, pentru a-L putea vedea, savura și experimenta pe Cristos ca modelul nostru interior și exterior.

Elementele principale ale mântuirii noastre – mântuirea pe care trebuie să o lucrăm – sunt Cristos ca viață crucificată și Cristos în înălțarea Sa. Când Cristos ca modelul nostru devine viața noastră interioară, modelul devine mântuirea noastră.

Este minunat că în viața noastră creștină Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru, deoarece El a intrat în noi pentru a fi viața și totul al nostru; atunci când cooperăm cu Dumnezeu pentru a ne lucra propria mântuire, în experiență devenim o reeditare a lui Cristos ca modelul nostru.

Când toți sfinții își lucrează mântuirea și astfel cooperează cu Dumnezeul care operează în interior, devenim realitatea Trupului lui Cristos, care este Isus care trăiește din nou pe pământ în toate mădularele Sale.

Dumnezeu dorește să obțină acest lucru, Trupul lui Cristos în realitate, care Îl exprimă și Îl trăiește pe Cristos, având același fel de viață ca El pe când El era pe pământ.

Pentru aceasta, trebuie să fim mântuiți zilnic în viața divină, dându-ne seama că există atât de multe lucruri specifice și generale din care trebuie să fim mântuiți.

Fie ca să avem aceeași aspirație ca Pavel, ca în nimic să nu fim dați de rușine, ci în toate lucrurile, chiar și în circumstanțele și situația noastră, Cristos să fie mărit în noi, fie prin viață, fie prin moarte.

Ne lucrăm propria mântuire prin ascultarea noastră constantă și absolută față de Dumnezeu

Ce înseamnă să ne lucrăm propria mântuire? Oare înseamnă că trebuie să lucrăm pentru mântuirea noastră?

A ne lucra propria mântuire înseamnă a o duce la îndeplinire, a o duce la cea mai înaltă concluzie. Dumnezeu nu doar ne-a mântuit și asta-i tot; din contră, El are un scop în mântuirea Sa, iar El ne-a salvat de păcate, iad și judecată, astfel încât să fim aduși în gloria Sa.

Conform cu 1 Tes. 2:12, am fost chemați în împărăția și gloria Sa; scopul mântuirii lui Dumnezeu este să ne aducă în gloria Sa, astfel încât să devenim la fel de glorioși ca El, la fel ca El – aceasta este concluzia finală a mântuirii Sale.

Așadar, trebuie să ne lucrăm propria mântuire până acolo, în acea stare, încât să atingem scopul lui Dumnezeu pentru noi. Am primit mântuirea lui Dumnezeu, care are ca apogeu faptul că suntem înălțați de Dumnezeu în glorie, așa cum a fost Domnul Isus.

Acum trebuie să ne ducem la îndeplinire mântuirea noastră zi de zi, să ne lucrăm propria mântuire, pentru a o putea duce la concluzia ei supremă.

Cum facem acest lucru? Prin ascultarea noastră constantă și absolută cu motivația interioară a fricii și cu atitudinea exterioară a tremurului (Fil. 2:8, 12).

Prima cerință în îndeplinirea mântuirii noastre este ascultarea; când Pavel L-a prezentat pe Cristos ca modelul nostru, el a arătat cum Cristos a devenit ascultător și a perfectat această ascultare.

În Evrei 5:8 se spune că Cristos a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit; fără ascultare, Cristos nu putea să-L exprime pe Tatăl și nici nu putea face voia Tatălui.

Când era în grădina Ghețimani și L-a rugat pe Tatăl să îndepărteze paharul de la El, a încheiat spunând: Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum Tu voiești. Aceasta este ascultarea.

Ascultarea implică faptul că nu există nici un argument, nici o negociere; Fiul a acceptat tot ceea ce a rânduit și predestinat Tatăl pentru El, și, în cele din urmă, această ascultare L-a condus la cruce.

Acum El este modelul nostru. Pentru lucrarea propriei mântuiri, trebuie să avem ascultare; prin natură suntem neascultători, la fel de încăpățânați ca și copiii lui Israel când se aflau în pustie în drum spre țara bună.

De multe ori suntem nemulțumiți de aranjamentul lui Dumnezeu, nu Îl ascultăm și chiar ne răzvrătim împotriva Sa. Ascultarea este crucială în lucrarea propriei noastre mântuiri.

Economia eternă a lui Dumnezeu este să Se introducă pe Sine Însuși în noi ca să fie exprimat prin noi; ascultăm oare de ceea ce ne-a arătat Dumnezeu sau avem noi o idee mai bună, o soluție și o cale mai bună pentru viața noastră creștină?

Poate că credem că Dumnezeu trebuie să facă cutare lucru mai bine, dar dorința Sa este ca noi să ne deschidem către El și să-I permitem să-L introducă pe Cristos în ființa noastră; acest lucru cere ascultare – el necesită să spunem pur și simplu: Amin.

Nu este un lucru mic să fim ascultători și să lucrăm această mântuire.

De exemplu, când îngerul Gabriel a venit la Maria pentru a o anunța că urma să-L poarte pe Cel Sfânt în pântecele ei, ea nu a argumentat și nu a raționat, ci a spus pur și simplu: “Facă-se în mine după cuvântul Tău.” Aceasta este ascultarea, și acesta este un canal prin care S-a născut Mântuitorul.

Trebuie să fim ascultători pentru a ne lucra propria mântuire, ascultând ceea ce Dumnezeu ne-a arătat și ne-a revelat.

Motivația noastră interioară ar trebui să fie frica – nu în sensul de a ne teme de ceva care ni se poate întâmpla dacă nu ascultăm, ci în sensul că nu vrem să-L ofensăm sau să-L facem să fie nemulțumit de noi.

Atitudinea noastră exterioară trebuie să fie tremurul, adică să ne temem să nu ratăm ținta, să nu Îl ratăm pe El. Însuși Dumnezeul care operează în interior este mântuirea noastră, iar ascultarea noastră față de El este lucrarea mântuirii noastre (vezi Fil. 2:12-13).

Lui Dumnezeu nu-i pasă de ceea ce putem face pentru El, de ceea ce putem sacrifica pentru El și de ceea ce îi putem oferi ca sacrificiu; ceea ce El dorește este ascultarea noastră.

Neascultarea noastră este asemănată cu contactarea demonilor, iar nesupunerea noastră este ca idolatria; Dumnezeu onorează ascultarea noastră față de El mai mult decât ceea ce putem face pentru El sau ceea ce-I putem oferi (vezi 1 Sam. 15:22).

Doamne Isuse, vrem să ne lucrăm propria mântuire cu frică și tremur, căci Dumnezeu este Cel care operează în noi atât voința cât și înfăptuirea pentru buna Sa plăcere. Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, fiind ascultători conform cu ceea ce ne-ai revelat, ca să ne ducem la îndeplinire mântuirea noastră, să o ducem la concluzia ei supremă. Fie ca noi în calitate de poporul Tău să avem o ascultare constantă și absolută cu motivația interioară a fricii și cu atitudinea exterioară a tremurului pe măsură ce ne lucrăm propria noastră mântuire! Aleluia, Dumnezeul care operează în interior El Însuși este mântuirea noastră, iar ascultarea noastră față de El este lucrarea mântuirii noastre!

Dumnezeu este Cel ce operează în noi pentru a duce la îndeplinire mântuirea noastră; pur și simplu ascultăm de operarea interioară

Poate că nu ne place să auzim că trebuie să ascultăm; nimeni nu este dispus să asculte și, prin natură, nu suntem doar răzvrătiți, ci și iscoditori, căci vrem să cunoaștem situația și consecințele înainte de a face ceva.

De ce trebuie să ascultăm pentru a ne lucra mântuirea? Deoarece Dumnezeu operează în noi.

Aceasta este o cooperare activ-pasivă cu mântuirea interioară a lui Dumnezeu, care este operarea Sa interioară. În mod pasiv, Dumnezeu este Cel care operează în noi și, în mod activ, noi cooperăm cu El, ascultându-L pentru a ne lucra propria mântuire.

Trebuie să ascultăm, dar în noi înșine și cu propria energie și râvnă, nu putem asculta, nu ne putem supune; deci trebuie să nu uităm că Dumnezeu este Cel care operează în noi.

Aleluia, există un Dumnezeu care operează înăuntrul nostru și El operează în noi atât voința, cât și înfăptuirea pentru buna Sa plăcere.

Dumnezeul care trăiește în noi și operează în noi este Isus Cristos care a trăit viața prezentată după modelul din Fil. 2; El a fost procesat și finalizat, iar acum El locuiește în noi și operează în noi.

Așadar, nu ar trebui să încercăm cu propria noastră voință și energie, cu determinarea și zelul nostru natural, ca să ne lucrăm mântuirea; mai degrabă, trebuie să ne reamintim că Dumnezeu este Cel care operează în noi și trebuie ca pur și simplu să cooperăm cu El.

Nu prin noi înșine ducem la îndeplinire mântuirea noastră, ci prin faptul că Dumnezeu operează în noi pentru a face acest lucru; singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ascultăm de Dumnezeul care operează și energizează în interior.

Aleluia, Dumnezeul care operează și ne energizează în interior lucrează în noi, iar noi trebuie ca pur și simplu să cooperăm cu El! Dumnezeu este Cel care face această lucrare; El operează, dar El are nevoie de permisiunea noastră, de ascultarea noastră; când spunem Amin, acest lucru Îi dă deschiderea de a opera liber în noi.

Dumnezeu știe că noi nu putem face asta; El știe că nu avem abilitatea sau capacitatea, dar El are nevoie de disponibilitatea noastră, de cooperarea noastră, de ascultarea noastră. El vrea ca noi să fim de acord cu El, pentru ca El să poată înainta în noi și să facă ceea ce dorește în noi. Amin!

Trebuie să ascultăm și să ne lucrăm mântuirea, dar chiar și această ascultare nu este de la noi – ci se bazează pe Dumnezeul care operează în noi!

Dumnezeul care operează în noi ca mântuire subiectivă este Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul; Dumnezeu Însuși care este Cristos este în noi (2 Cor. 13:3, 5) și Duhul este în noi (Rom. 8:11).

În Fil. 2:13 Pavel spune că Dumnezeu este Cel care operează în noi; cine este acest Dumnezeu? Este Dumnezeul Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul, care operează în noi.

Dumnezeu a venit și a trecut printr-un proces de încarnare, trăire omenească, moarte și înviere, iar acum ca Duhul El operează în noi. El vrea să facă multe lucruri în noi; El vrea să ne mântuiască până în cel mai înalt grad, și El vrea să ne aducă în glorie, dar El are nevoie de cooperarea noastră.

El operează în interior, iar noi trebuie să cooperăm cu El. Aleluia!

Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai intrat în noi pentru a fi Dumnezeul Triunic care operează și energizează! Aleluia, în noi înșine nu ne putem îndeplini mântuirea, dar Dumnezeu operează în noi pentru a o îndeplini, iar noi putem spune pur și simplu Amin, fă-o în noi, Doamne! Amin, Doamne, Îți dăm permisiunea de a lucra în noi, de a opera în noi și de a îndeplini mântuirea Ta deplină în noi până când vom fi aduși în glorie! O, Dumnezeule care operezi și energizezi în interior, ne deschidem cât de mult putem și vrem să Îți dăm cooperarea noastră până în cel mai înalt grad pentru a ne putea lucra propria mântuire!