Fie ca Domnul să Se îndure de noi ca să ne arate o viziune a sinelui, astfel încât să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele în toate expresiile sale și în toate situațiile, deoarece atunci când sinele este închis, biserica este zidită.
Este cu adevărat îndurarea Domnului să putem vedea viziunea Trupului și să ne dăm seama că cel mai rău inamic al Trupului este sinele; sinele nostru – noi înșine – este cel mai rău inamic al Trupului, căci sinele este sufletul care își declară independența față de Dumnezeu.
Deoarece sinele este independent, sinele este cea mai mare problemă și frustrare pentru zidirea Trupului. Cu toate acestea, este posibil să nu ne dăm seama ce este sinele, care sunt expresiile sinelui și de ce este atât de dăunător să trăim în sine.
Dacă vedem că biserica este Trupul lui Cristos și că Cristos dorește să-Și zidească Trupul pe pământ, ne vom da seama că porțile Hadesului sunt gata să fie deschise pentru a vărsa moarte în biserică, iar prima dintre aceste porți este sinele.
Ori de câte ori facem ceva independent de Domnul și de Trup, trăim în sine; când trăim în sine, chiar dacă putem face lucruri bune și chiar lucruri spirituale, nu depindem de Domnul și de Trup, iar lucrarea noastră va vătăma Trupul.
De-a lungul epocilor, Satan a folosit această poartă a Hadesului – sinele – pentru a intra în biserică și a vătăma biserica, împiedicând zidirea bisericii.
Dacă vedem acest lucru, dacă ne dăm seama că sinele ca sufletul care declară independența față de Dumnezeu este cea mai mare frustrare pentru zidirea Trupului, vom căuta să depindem de Domnul și de Trup, pentru a putea închide această poartă.
Deoarece Domnul este una cu Trupul, dacă suntem dependenți de Trup, suntem dependenți și de Domnul, iar dacă suntem dependenți de Domnul, suntem dependenți și de Trup.
Abia atunci când viața noastră sufletească a fost complet tratată de cruce, suntem în stare să atingem realitatea Trupului lui Cristos și ajungem să cunoaștem Trupul în realitate. Când cooperăm cu Domnul exersând cheia lepădării de sine, vom închide această poartă a Hadesului și Satan nu poate vătăma biserica prin noi.
Să vedem câteva din expresiile sinelui și să exersăm cheia lepădării de sine
Care sunt câteva dintre expresiile sinelui și unde le vedem expuse sau atinse în Biblie? Ei bine, cu sinele există ambiția, mândria și lauda de sine (vezi Mat. 20:20-28; 1 Pet. 5:5; Rom. 12:3; Num. 12:1-10; 16:1-3; Fil. 2:3-4).
Ori de câte ori vrem să fim mai presus de alții și suntem mândri de ceea ce știm și avem, acesta este sinele. Când avem ambiția de a fi cineva în viața de biserică și când ne înălțăm deasupra celorlalți – fie prin cuvânt, faptă sau doar în atitudine, aceasta este o expresie a sinelui.
Pavel ne încurajează să nu facem nimic din ambiție egoistă și nici din glorie deșartă, ci în smerenia minții considerându-ne unii pe alții mai excelenți decât noi înșine, nu în ceea ce privește propriile noastre virtuți, ci fiecare virtuțile altora (Fil. 2:3-4) .
Cu sinele există auto-îndreptățirea, justificarea de sine și expunerea, criticarea și condamnarea altora (vezi Mat. 9:10-13; Luca 18:9-14; 1 Pet. 4:8; Ioan 3:17; 8:11; Luca 6:37; Mat. 7:1-5).
Când nu-i iertăm pe alții, acesta este sinele. Când ne îndreptățim pe noi înșine și avem propria noastră dreptate, fiind drepți în ochii noștri, acesta este sinele. Când îi expunem pe alții și îi criticăm pe alții, acesta este sinele.
Cu sinele există introspecția și auto-disprețuirea (vezi Cântul Cânturilor 2:8-9; 1 Cor. 12:15-16). Când privim în noi înșine, fiind introspectivi într-un mod nesănătos, aceasta este o formă a sinelui. Atunci când ne introspectăm și rămânem în sinele nostru, noi, de fapt, ne hrănim sinele.
Când suntem în sinele nostru, putem fi ofensați de biserică, de lideri sau de sfinți (vezi Mat. 6:14-15; 18:21-35; Marcu 11:25-26; Col. 3:13). Ofensele apar mereu, dar suntem noi ofensați? Nu suntem făcuți din marmură; suntem ființe umane făcute din carne și atunci când trăim în sine, este ușor să fim ofensați de alții.
Un bun test al faptului dacă poarta Hadesului este închisă este sensibilitatea noastră la ofensă – cât de rapid și de ușor suntem ofensați determină în ce măsură nu este închis sinele.
Cu sinele există dezamăgirea și descurajarea. Pavel spune să nu ne pierdem inima (2 Cor. 4:1), deși omul nostru exterior putrezește… dar în viața de biserică și în viața creștină putem fi dezamăgiți și chiar putem să rămânem în această dezamăgire… este posibil să avem așteptări care nu sunt îndeplinite și, prin urmare, suntem descurajați…
Ori de câte ori suntem dezamăgiți și descurajați, aceasta este o manifestare a sinelui. Domnul nu este niciodată dezamăgit sau descurajat.
Cu sinele există iubire de sine, autoconservarea, căutarea de sine și autocompătimirea (Mat. 13:5, 20-21). Ne conservăm sinele atât de mult… căutăm lucrurile care îi plac sinelui… și ne compătimim sinele ori de câte ori este ofensat sau rănit…
Cu sinele există cârtire și raționamente (vezi Exod 6:1-9; Fil. 2:14). Când cârtim, ne plângem și avem raționamente, acesta este sinele.
Cu sinele există afecțiune sau prietenie naturală bazată pe gustul și preferințele naturale (vezi Mat. 12:46-50; Fil. 2:2; 1 Cor. 12:25). În Trupul lui Cristos nu există niciun fel de prietenie sau afecțiune naturală bazată pe gustul nostru natural.
Când deschidem poarta Hadesului, exersându-ne gustul, preferința și afecțiunea noastră naturală, acest lucru va vătăma biserica.
În ceea ce privește sinele, există problemele legate de a fi plini de opinii și divergențe (Ioan 11:21, 23-28, 39; Fapte 15:35-39; cf. 1 Cor. 7:25, 40). Când ne exprimăm opiniile, acesta este sinele; atunci când suntem divergenți, acesta este sinele.
Când suntem în sine, suntem individualiști și independenți (1 Cor. 16:12).
Acestea sunt câteva dintre expresiile sinelui și atunci când ne rugăm pentru acestea și Îl întrebăm pe Domnul în Cuvântul Său cu privire la sinele și situația noastră, vom exersa cheia lepădării de sine.
Doamne Isuse, îndură-Te de noi și expune sinele în numeroasele sale forme, manifestări și expresii. Vrem să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide și încuia porțile Hadesului exprimate prin sine, și vrem să fim pentru zidirea Trupului. Expune cârtirile, raționamentele, afecțiunea naturală, iubirea de sine, autoconservarea, cautarea de sine și autocompătimirea. Doamne, strălucește asupra dezamăgirii și descurajării noastre. Strălucește asupra faptului că ne simțim ofensați și asupra introspecției și auto-disprețuirii. Doamne, cum rămâne cu auto-îndreptățirea, auto-justificarea și expunerea, criticarea și condamnarea altora. O, Doamne, cum rămâne cu ambiția, mândria și lauda de sine a noastră!
Să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele și pentru a zidi biserica
Dacă exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele, este imposibil să fim ofensați.
Este ușor să fim ofensați și, de fiecare dată când trăim în sine, suntem ofensați din nou și din nou. Binecuvântați sunt cei care nu sunt ofensați!
Domnul va permite să ni se vorbească nouă și despre noi lucruri care sunt adevărate și neadevărate, și dacă trăim în sine, vom fi ofensați.
Dacă încă mai putem fi ofensați, aceasta este o dovadă că suntem plini de sine. Dacă sinele a fost închis, nu vom fi ofensați, indiferent de ce ne fac alții sau cum ne tratează (Luca 23:34; Fapte 7:60).
Nu există nicio scuză pentru a fi ofensați. Cel care ar fi trebuit să fie cel mai ofensat a fost Domnul Isus, deoarece El a venit să ne mântuiască și să-Și dea viața Sa pentru noi, totuși noi L-am tratat rău și L-am crucificat; dar El nu a fost ofensat, căci El nu trăia sinele.
Nu ar trebui să ne oferim o scuză pentru a ne simți ofensați și nu ar trebui să ne permitem să fim ofensați. Mai degrabă, ar trebui să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele și pentru a zidi biserica.
Dacă vom exersa cheia lepădării de sine, nu vom fi ofensați, chiar dacă alții vor fi ofensați; ne vom închide sinele și nu vom fi ofensați. Trebuie să învățăm să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele în fiecare situație.
Nu există nici o situație prea mică ca să închideți ușa Hadesului în mod repetat, nu numai în viața de biserică, ci și în viața de familie și în viața noastră de căsnicie.
Mai ales când vine vorba de gura noastră… da, gura noastră este legată de duhul nostru, dar ea are și o legătură directă cu mintea noastră, care întrupează gândurile lui Satan.
Deci, de multe ori, pentru a ne închide sinele și pentru a-l încuia, trebuie să ne închidem gura. Nu știm cât din ceea ce spunem soției noastre și sfinților este nepăsător, ca o ușă deschisă a Hadesului, fiind ceva prin care Satan poate intra și poate răspândi moartea pentru a distruge, vătăma și sfâșia clădirea din Dumnezeu…
Trebuie să învățăm să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele și pentru a zidi biserica. Indiferent dacă o situație este în favoarea noastră sau împotriva noastră, indiferent dacă frații ne iubesc sau ne urăsc, trebuie să închidem sinele (vezi 2 Cor. 12:15).
Dacă frații ne tratează rău sau există neînțelegeri, trebuie să închidem sinele; nu ar trebui să lăsăm loc pentru nici o revendicare sau răzbunare. Nu ar trebui să lăsăm să se întâmple acest lucru, pentru că, odată ce deschidem această ușă, aceasta va duce la un alt lucru și vom fi plini de justificare de sine.
Desigur, aceasta nu înseamnă că în viața de biserică nu practicăm dreptatea și corectitudinea într-un mod potrivit – suntem totuși în împărăție și practicăm acest lucru, dar într-un mod personal și subiectiv, trebuie să închidem sinele, pentru ca biserica să fie zidită.
Doamne Isuse, vrem să învățăm să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele și pentru a zidi biserica. Fie ca să ne dăm seama că, dacă mai putem fi ofensați, suntem plini de sine, astfel că trebuie să ne închidem sinele, astfel încât să nu fim ofensați, indiferent de felul în care ne tratează alții. Amin, Doamne, vrem să învățăm să exersăm cheia lepădării de sine pentru a închide sinele în orice situație, mică sau mare, în viața de biserică sau în viața noastră de familie. O, Doamne, fie ca să închidem sinele lepădându-ne de sine, pentru ca biserica să fie zidită!