Ca credincioși în Cristos, trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor jubileului Noului Testament; trebuie să învățăm să Îl savurăm zilnic pe Cristos ca realitate a jubileului. Jubileul nu este doar ceva care a fost rânduit de Dumnezeu în Vechiul Testament; este o epocă, epoca harului, pentru că atunci când Cristos, El a venit ca jubileu și El a adus epoca jubileului. Aleluia!
O ilustrație foarte practică și minunată a jubileului este pilda fiului risipitor, care este un tip reprezentativ al fiecăruia dintre noi astăzi. Eram ca fiul risipitor: am risipit ceea ce ne-a dat Dumnezeu și am pierdut totul.
Dar apoi într-o zi ne-am trezit; ne-am revenit în fire și ne-am dat seama că avem mâncare din belșug în casa Tatălui, deci de ce să ne lipsească și să fim nefericiți departe de Tatăl nostru.
Ființele umane sunt create după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, dar am fost înșelați de dușman și L-am pierdut pe Dumnezeu ca porție a noastră. Credem că astăzi suntem liberi Îl savurăm pe tot ce ne dorim, dar în realitate, în afară de Cristos ca libertate a noastră, nu avem libertate.
Omul este născut în păcat, sclav al păcatului și uzurpat de Satan; în plus, toate lucrurile din lume sunt concepute de Satan să-l prindă pe om, să-l uzurpe și să-l țină ocupat cu lucruri în afară de Dumnezeu. O, Doamne Isuse!
Chiar și după ce L-am primit pe Domnul, încă suntem ca fiul risipitor, muncind și trudind în lume, neavând hrană de mâncat și tânjind să fim în casa Tatălui. O, Doamne! Trebuie să ne întoarcem la Domnul și Îl savurăm pe El în casa Tatălui.
Ori de câte ori venim la Dumnezeu, când ne pocăim și ne întoarcem la Dumnezeu, El ne așteaptă cu un ospăț, El ne acoperă cu Cristos ca dreptate și ne primește înapoi în casa Lui. El primește înapoi în casa Tatălui nu ca slujitori ai Săi angajați, ci ca fii ai Săi savuratori.
Noi nu suntem slujitorii lui Dumnezeu pentru a-I sluji și a trudi pentru El; mai degrabă, suntem fiii Lui și, ca fii, savurăm toate bogățiile din casa Lui.
Mulțumim Domnului că ne-a primit din nou și din nou. Uneori, putem crede că ne-am îndepărtat prea mult de Dumnezeu și că nu există nicio cale ca El să ne primească înapoi, dar când auzim Evanghelia și Domnul ne cheamă din nou, ne dăm seama că El ne primește din nou și din nou.
Cât de plăcut este să auzi vocea Lui primitoare, primindu-ne în savurarea lui Cristos!
Fie ca noi să învățăm Îl savurăm pe Cristos zilnic ca realitate a jubileului, astfel încât să putem savura realitatea libertății și a binecuvântărilor din jubileul Noului Testament!
Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu El pentru a fi infuzat cu El
Cum Îl putem savura pe Cristos ca realitate a jubileului de astăzi? O cale foarte simplă de a face acest lucru este să petrecem timp cu Domnul zi de zi pentru a asculta cuvântul Său și a fi infuzat cu El.
Trebuie să urmăm modelul Mariei, care nu a fost ocupată să facă multe lucruri pentru Domnul Isus, ci mai degrabă, a stat la picioarele Domnului și a ascultat cuvântul Lui (Luca 10:39).
Astăzi în viața de biserică putem fi fie ca Maria, fie ca Marta. Într-un fel, toți trebuie să fim sfinți muncitori, având grijă de nevoile altora și mai presus de toate, de nevoia Domnului, dar într-un alt sens, trebuie să fim ca Maria, ascultând cuvântul Domnului.
Marta era ocupată, fiind atrasă de multă slujire, și a venit la Domnul și L-a rugat să-i spună Mariei să nu o lase să facă toate acestea singură, ci să-și facă partea cu ea. Răspunsul Domnului, însă, a fost că Maria a ales partea bună, care nu-i va fi luată.
Chiar dacă Îl slujim pe Domnul, când suntem ocupați să lucrăm pentru El, trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu El pentru a asculta cuvântul Său și a fi infuzați cu El.
Trebuie să ne luăm timp pentru a petrece cu Domnul. În primul rând, trebuie să stăm la picioarele Domnului; nu stăm la picioarele altei persoane, ci la picioarele Domnului. Trebuie să ne apropiem de Domnul Însuși.
Nu există altă metodă mai bună decât a veni la Domnul clipă de clipă pentru a-L iubi, a I ne închina, a avea părtășie cu El neîncetat și a rămâne în prezența Sa. Acesta este drumul cel mai scurt. De fapt, serviciul nostru față de Dumnezeu rezultă din apropierea noastră de Dumnezeu și, fără a ne apropia de Dumnezeu, nu putem să-L cunoaștem și nici ce este în inima Sa.
Trebuie să ne rugăm neîncetat (1 Tes. 5:17), luându-ne timp pentru a rămâne în părtășia cu Domnul cu fața dezvelită, astfel încât să fim schimbați, transformați, după chipul Său (2 Cor. 3:18).
În al doilea rând, trebuie să stăm la picioarele Domnului, punându-ne într-o poziție umilă pentru a-L primi pe Domnul ca har (1 Petru 5:5). Fără a ne smeri înaintea Domnului pentru a asculta cuvântul Său, nu putem primi binecuvântarea Sa.
Dacă credem că cunoaștem Biblia și știm ce vrea Domnul să ne vorbească,
Dumnezeu li se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți. A fi smerit nu înseamnă a ne pune pe noi înșine undeva jos; mai degrabă, este să ne ignorăm pe noi înșine, să ne negăm și să ne considerăm nimic, atrăgând la Dumnezeu să ne dea har.
A fi smerit înseamnă a uita lucrurile care sunt în urmă și a te întinde spre Domnul pentru a primi noua Sa vorbire și infuzie. Trebuie să venim la El pentru a ne vorbi și a ne infuza cu tot ceea ce este El, astfel încât să putem primi bogățiile Sale pentru noi astăzi. A avea o atitudine de smerenie invită harul lui Dumnezeu.
În al treilea rând, trebuie să stăm jos și să fim liniștiți; liniștea înaintea Domnului este adesea sursa puterii spirituale (Isaia 30:15). De multe ori, ochii și gândurile noastre sunt distrase spre lumea exterioară, iar sufletul nostru este tulburat în interior, pentru că avem o minte rătăcită și gânduri șovăitoare. O, Doamne!
Când mintea noastră rătăcește și gândurile noastre șovăie, nu putem primi cu ușurință vorbirea și revelația Domnului. Putem spune că cea mai mare provocare cu care se confruntă un om este să tacă înaintea Domnului. Pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu, trebuie să ne liniștim ființa.
Mintea noastră este ușor distrasă și concentrată pe multe lucruri, dar trebuie să o aducem înapoi la Domnul. Ne putem gândi la educația noastră, la ziua viitoare, la familie, la nevoile noastre sau la o anumită persoană; iar și iar, trebuie să ne liniștim ființa interioară, astfel încât să-L putem privi pe Domnul și Îl savurăm pe El.
Fie ca noi să avem simplitatea și puritatea care sunt în Cristos. Psa. 27:8 spune că Îi cerem un lucru de la Iehova – un lucru! – să locuim în casa lui Iehova în toate zilele vieții noastre, pentru a privi frumusețea lui Iehova și pentru a căuta templul Său.
Ne dorim un singur lucru: să-L vedem pe Domnul, Îl savurăm pe El, să-L privim și să fim infuzați cu El. Dacă ne liniștim ființa și ne concentrăm asupra Domnului în acest fel, ne vom bucura de Cristos ca fiind realitatea jubileului.
Nu trebuie să ne rugăm pentru cutare sau cutare lucru; trebuie să ne concentrăm asupra Domnului în timpul petrecut cu El. Trebuie să căutăm chipul Său. Fața Sa ne este disponibilă și, pe măsură ce Îl privim, Îl și vom reflecta pe El.
Dacă vrem să avem imaginea Domnului imprimată în noi și să fim transformați în chipul Domnului, trebuie să ne liniștim ființa în fața Sa în timp ce petrecem timp cu El. Domnul să ne facă dispuși să fim liniștiți în ființa noastră interioară, astfel încât să putem privi pe Domnul și să fim infuzați cu El prin cuvântul Său.
În al patrulea rând, trebuie să ascultăm cuvântul Domnului. El ne spune cuvinte care sunt duh și viață (Ioan 6:63) pentru ca El să se împartă în noi. Pe măsură ce ascultăm cuvântul Domnului, Îi dăm ocazia să se comunice cu noi, astfel încât să-L primim continuu pe Domnul și să-L câștigăm.
Nu ar trebui să primim doar cuvintele omului, ci și ale lui Dumnezeu. Ar fi atât de păcat ca cineva să primească, să înțeleagă și să savurezecuvintele omului, dar să rateze cuvântul lui Dumnezeu în adunările bisericii.
Fie ca noi să-L ascultăm pe Domnul și să-I dăm ocazia să Se comunice cu noi, să Se infuzeze în noi și să ne transforme după chipul Său pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său (2 Cor. 3:18).
Doamne Isuse, vrem Îl savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului de astăzi, petrecând timp cu El pentru a fi infuzați cu El. Amin, Doamne, deschide-ne urechile ca să auzim cuvântul Tău. Vrem să ascultăm cuvântul Tău și să fim infuzați cu Tine astăzi. Ne apropiem de Tine astăzi. Venim la Tine ca să Te iubim, să ne închinăm Ție, să avem părtășie cu Tine și să rămânem în prezența Ta. Amin, Doamne, stăm la picioarele Tale, smerindu-ne să primim harul Tău. Salvează-ne de la a fi mândri înaintea Ta. Ne punem deoparte, ne negăm și ne considerăm nimic; noi Te vrem doar pe Tine! Fie ca să ne liniștim ființa în fața Ta. Fie ca ochii și gândurile noastre să nu fie distrase spre lumea exterioară, ci să fie concentrate asupra Tine. O, Doamne, vrem să Te vedem, să Te cunoaștem și să Te savurăm! Ne apropiem de Tine și căutăm fața Ta! Vorbește-ne în cuvântul Tău, ca să fim infuzați cu tot ceea ce ești Tu. Vrem să ascultăm cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu duh și viață. Distribuiește-Te în noi. Dorim să-Ți oferim oportunitatea de a Te comunica nouă, astfel încât să Te primim continuu și să Te câștigăm!
Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament
Jubileul de astăzi include libertatea și binecuvântările; realitatea libertății și a binecuvântărilor este Cristos Însuși. Libertatea este ceva pe care toată lumea dorește; nimeni nu vrea să fie în robie sau sclavie.
Cu toate acestea, libertatea în afară de Cristos nu este libertate reală. Numai când Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi. Când venim la Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L atinge în cuvântul Său, suntem eliberați, pentru că cunoaștem adevărul și pe Cristos așa cum adevărul ne eliberează. Dar fără Cristos, nu avem libertate.
Astăzi mulți oameni vor să aibă libertate și luptă pentru drepturile lor. Dar libertatea fără Dumnezeu nu este libertate reală. Mântuirea lui Dumnezeu ne face să avem libertate reală (Luca 8:32, 36; Gal. 5:1; 2 Cor. 3:17). Libertatea exterioară nu este libertate reală; libertatea interioară este dată de Domnul, deoarece realitatea jubileului este libertatea reală.
Trebuie Îl savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament. Libertatea noastră vine din savurarea lui Dumnezeu. Când Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos, suntem cu adevărat liberi.
Lumea nu ne mai uzurpează, păcatul nu are putere asupra noastră, iar Satan nu are teren în ființa noastră atunci când savurăm Cristos ca realitate a jubileului. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Dumnezeu, cu atât avem mai multă libertate.
Libertatea este să fii fără opresiune sau deficiență. Nu doar oamenii ne pot asupri; situațiile, lucrurile și chestiunile ne pot asupri, iar acesta este ceva interior. Fie ca noi să venim la Domnul a-L savura pe El ca realitate a libertății și a binecuvântărilor jubileului Noului Testament!
S-ar putea să fim eliberați de Domnul și să nu fim asupriți, dar putem fi săraci, pentru că nu-L avem pe Dumnezeu ca porție a noastră. Sărăcia este o robie extraordinară. Fie ca noi să Îl savurăm în continuare pe Domnul pentru a fi eliberați de orice robie și sclavie și să ne împărtășim din bogăția Lui în duh prin rugăciune și citire zilnică a Cuvântului Său, astfel încât să nu fim săraci, ci să fim îmbogățiți de El!
Aleluia, astăzi Dumnezeu este porția noastră, iar când Îl savurăm pe El, avem libertate! Pe măsură ce trecem ziua și avem grijă de lucrurile pe care trebuie să le facem, trebuie să ne întoarcem în continuare la Domnul pentru a-L savura pe El.
S-ar putea să începem într-un mod pozitiv dimineața prin contactarea Domnului, dar până la ora prânzului, s-ar putea să fim înrobiți de munca noastră sau de gândurile noastre; trebuie să venim Îl savurăm pe Domnul petrecând timp cu El pentru a fi infuzați cu El și pentru a-L savura pe Cristos ca realitate a jubileului.
Când intrăm în realitatea jubileului, savurarea lui Cristos, nu numai că suntem înapoiați la Dumnezeu ca porție a noastră, dar obținem și libertate și suntem eliberați din robia sclaviei. Libertatea reală este în interior, iar libertatea reală vine din savurarea lui Cristos.
Când oamenii caută libertate în afară de a se întoarce la Dumnezeu, se produc mai multe probleme și sunt aduse mai multe lucruri rele. Oamenii de astăzi vorbesc despre libertate, drepturi civile, drepturile omului și tot felul de drepturi, dar dacă omul nu Îl savurează pe Dumnezeu, nu poate avea libertate reală. O, Doamne Isuse!
Biblia ne spune că mai întâi trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu înainte de a putea avea libertate. Dacă vrem savurăm libertatea reală, trebuie să venim la Domnul, să ne pocăim și să-L primim, iar savurându-L pe El avem libertate!
Dar dacă vrem doar libertate fără a fi înapoiați la Dumnezeu, rezultatul este că nu avem libertate reală. Mântuirea lui Dumnezeu ne face să avem libertate reală și, prin mântuirea, ne întoarcem la Dumnezeu pentru a-L savura pe El ca porție a noastră. Aleluia!
Doamne Isuse, vrem să-L savurăm pe Cristos ca realitate a libertății și a binecuvântărilor în jubileul Noului Testament! Aleluia, a venit jubileul și-L putem savura pe Cristos ca realitatea jubileului! Amin, Doamne, venim la Tine ca să Te savurăm zi de zi. Doar savurându-Te pe Tine putem avea libertate reală. Doamne, Tu ești libertatea noastră, căci atunci când Fiul ne eliberează, suntem cu adevărat liberi! Numai atunci când Te savurăm putem noi fi eliberați de orice robie, de orice povară grea, de orice asuprire și de orice sclavie. Ne întoarcem la Tine din nou. Cât de mult avem nevoie de Tine ca adevăratul nostru jubileu. Nu vrem să căutăm nicio libertate în afară de Tine. Doamne, Tu ești bogăția noastră, posesiunea noastră și adevărata noastră libertate. Ne place să Te savurăm astăzi și astfel să savurăm libertate reală. Ne place savurăm bogățiile lui Cristos pentru a fi bogați în Cristos, plini de Cristos și umpluți cu Cristos. Aleluia, în jubileu suntem înapoiați la Dumnezeu ca porție a noastră și-L savurăm pe Cristos ca libertatea noastră reală!