Ca oameni ai împărăției, trebuie să fim înțelepți atunci când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos cu alții.
Atunci când avem grijă de oameni, trebuie să trăim și să ne comportăm ca oameni ai împărăției, și nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt câinilor sau să aruncăm perlele noastre la porci; asta înseamnă că trebuie să fim înțelepți în relația cu oamenii.
Primele doisprezece versete din Matei 7 vorbesc în detaliu cu privire la principiile oamenilor împărăției în relația cu ceilalți.
Cum putem noi ca oameni ai împărăției lui Dumnezeu să avem grijă de ceilalți și cum trebuie să ne raportăm la oamenii din împărăția lui Dumnezeu? În relația noastră cu alții, trebuie să fim cei care trăiesc sub stăpânirea cerească a împărăției, iar atunci când ne îngrijim de alții, trebuie să facem totul conform duhului.
Primul lucru pe care Domnul Isus îl tratează este duhul nostru de judecată; în împărăția lui Dumnezeu nu ar trebui să judecăm, ca să nu fim judecați.
În lumea de astăzi toată lumea îi critică, îi bârfește și îi judecă pe alții, dar în împărăția cerească – viața de biserică de astăzi – ar trebui să ne abținem de la a-i judeca pe ceilalți.
Dacă îi judecăm pe alții cu dreptate, noi înșine vom fi judecați, de asemenea, cu dreptate de către Domnul, dar dacă îi judecăm pe ceilalți cu îndurare, și noi vom fi judecați cu îndurare de către Domnul.
Îndurarea triumfă asupra judecății. Ori de câte ori vedem o greșeală la cineva, ar trebui să Îl contactăm mai întâi pe Domnul; nu ar trebui să ne grăbim să judecăm, știind că măsura cu care judecăm, cu aceea vom fi judecați și noi de către Domnul.
Pentru a ne relaționa cu alții, mai întâi trebuie să ne respingem simțămintele și opiniile noastre, apoi trebuie să îi luăm în considerare, să simțim alături de ei și să fim îndurători față de ei.
Este ușor să “reacționăm” la ceea ce spun și fac alții și este “firesc” să îi judecăm pe ceilalți; Satan este acuzatorul fraților și, la fel cum Domnul trăiește ca să mijlocească întotdeauna, tot așa Satan trăiește pentru a ne acuza în fața lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!
Fie ca să învățăm să nu cooperăm cu Satan în lucrarea sa de a-i acuza și judeca pe ceilalți, și fie ca să învățăm să ne renegăm de noi înșine, să-i luăm în considerare pe ceilalți, să simțim alături de ei și să fim îndurători față de ei.
Așa cum Domnul S-a îndurat de noi, tot astfel ar trebui să avem îndurare față de ceilalți în relația noastră cu ei. Dacă observăm o “așchie în ochiul fratelui nostru”, ar trebui să ne dăm seama că există o bârnă în ochiul nostru.
Ar fi o ipocrizie din partea noastră să încercăm să scoatem așchia (vina) din ochiul fratelui nostru în timp ce avem o bârnă (chiar mai multe defecte) în ochiul nostru. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze în acest sens, astfel încât să ne fie teamă să pronunțăm judecată sau să-i judecăm pe alții.
Trebuie să fim înțelepți când împărtășim adevărul sau experiența noastră din Cristos altora
În Matei 7:6 Domnul spune că nu ar trebui să dăm ceea ce este sfânt la câini și nici să aruncăm perlele noastre în fața porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, apoi să se întoarcă și să ne sfâșie.
Ce înseamnă acest lucru și cum se aplică la experiența noastră?
Ceea ce este sfânt trebuie că se referă la adevărul obiectiv care aparține lui Dumnezeu; de multe ori savurăm cuvântul lui Dumnezeu și lumina adevărului strălucește asupra noastră și în interiorul nostru, iar noi suntem gata să îl vorbim altora.
Cu toate acestea, trebuie să fim înțelepți în faptul de a împărtăși adevărul cu alții, pentru că unii sunt precum “câinii” care nu doar că nu apreciază lucrurile sfinte, ci chiar se întorc ca să ne sfâșie și să ne muște.
Perlele se referă la experiențele subiective care sunt ale noastre; pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm pe Domnul, avem multe experiențe interioare prețioase și subiective din Cristos, și atunci când ne întâlnim cu ceilalți, am dori să împărtășim aceste experiențe cu ei.
Cu toate acestea, trebuie să fim înțelepți în împărtășirea experiențelor noastre din Cristos cu alții, pentru că unii dintre ei pot fi precum “porcii”, care nu doar că nu apreciază ceea ce vrem să împărtășim, dar pot chiar să se întoarcă și să ne devoreze.
Câinii nu au copite și nu rumegă, iar porcii au copita despicată, dar nu rumegă; în ochii lui Dumnezeu, ambele astfel de animale sunt necurate (vezi Lev. 11:4, 7).
Petru și Pavel vorbesc amândoi despre astfel de oameni în 2 Pet. 2:12, 19-2, și Fil. 3:2, ceea ce indică faptul că chiar și în biserici există anumite persoane ca niște câini. Aceste persoane sunt religioase, dar sunt necurate.
Pe măsură ce Îl savurăm de Domnul, ne rugăm asupra Cuvântului Său și dorim să ne îngrijim de ceilalți, este posibil să avem un anumit adevăr, o doctrină, o lumină sau o experiență pe care vrem să le împărtășim, dar este posibil să nu considerăm dacă cei care ascultă sunt “câini”, “miei”, “porci” sau “lupi.”
Trebuie să fim înțelepți în împărtășirea adevărului sau a experienței noastre din Cristos cu alții, luând în considerare nu doar simțământul și savurarea noastră, ci și situația altora.
S-ar putea să fim gata să strigăm cu voce tare: “Slavă Domnului, am văzut biserica, Îl iubesc pe Domnul și iubesc viața de biserică – ce loc glorios și minunat!” – și nu este nimic în neregulă în a face acest lucru, dar dacă facem acest lucru cu persoana greșită, este posibil ca noi înșine să avem probleme.
Unii oameni sunt deschiși, pregătiți și dispuși să primească cuvântul, în timp ce alții sunt închiși, necurați și gata să muște, așa că trebuie să fim înțelepți în relația cu oamenii și în grija față de ei.
Nu ar trebui să dăm lucrurile sfinte câinilor și nici să ne aruncăm perlele înaintea porcilor. Mai degrabă, în timp ce vorbim cu alții despre lucruri sfinte, adevăruri și experiențe din Cristos, trebuie să respectăm principiul de bază în faptul de a ne îngriji de ceilalți.
Trebuie să percepem cât pot primi alții, care este nevoia lor, dacă sunt deschiși și dispuși să primească și care este condiția lor spirituală; apoi, putem vorbi ceva privind la Domnul cu privire la ce anume să spunem și cât să spunem.
Dar dacă ne îngrijim doar de propriul nostru simțământ, de emoția noastră și de dorința noastră, am putea vătăma pe alții și ne facem rău și nouă în acest proces.
Când vorbim cu alții despre lucruri spirituale, nu ar trebui să vorbim conform simțămintelor sau dorințelor noastre, ci să vorbim conform capacității lor de a primi ceea ce avem de spus.
În calitate de oameni ai împărăției, trebuie să fim înțelepți în relația cu ceilalți și trebuie să fim înțelepți în a împărtăși adevărul sau în a da mărturia noastră.
Dacă nu suntem înțelepți, ci suntem entuziasmați să împărtășim ceea ce am savurat cu adevărat, și dacă ne îngrijim doar de noi înșine, dar nu și de ceilalți, s-ar putea să ne punem în dificultate sau să provocăm probleme.
Trebuie să fim înțelepți în contactul cu ceilalți; ori de câte ori contactăm alte persoane, ar trebui să simțim care este “temperatura lor” și trebuie să ne îngrijim de situația lor.
Nu ar trebui să facem lucrurile conform cu simțământul nostru, ci într-un mod potrivit, fiind înțelepți în a împărtăși adevărul sau experiența noastră din Cristos altora, pentru a nu provoca “câinii” să ne muște sau pe “porcii” să ne atace.
Doamne Isuse, învață-ne să fim înțelepți ca oameni ai împărăției în împărtășirea Cuvântului lui Dumnezeu și în mărturia experienței noastră din Cristos. Ferește-ne de la da ceea ce este sfânt câinilor sau din a arunca perle înaintea porcilor. Fie ca să fim oameni înțelepți ai împărăției care știu să sesizeze situația celor care ascultă, astfel încât să putem vorbi nu conform simțământului și emoției noastre, ci conform cu călăuzirea Domnului în interior. Doamne Isuse, Te iubim, vrem să depunem mărturie despre cuvântul pe care ni l-ai vorbit și despre experiența pe care ne-ai oferit-o, și vrem să facem acest lucru într-un mod potrivit, conform cu principiile pe care le-ai stabilit în împărăție!
Să cerem, să căutăm și să batem înaintea Domnului în legătură cu ceilalți și în grija noastră față de ei
Imediat după versetul care spune să nu aruncăm perle înaintea porcilor și să nu dăm lucrurile sfinte câinilor, Domnul ne încurajează să cerem, să căutăm și să batem înaintea Domnului (vezi Mat. 7:6-8).
Știm cu toții acest minunat cuvânt al Domnului că trebuie să cerem și ne va fi dat, să căutăm și vom găsi, și să batem și o ușă ne va fi deschisă, dar neglijăm contextul acestui cuvânt.
În contextul în care avem de-a face cu alții din împărăție, în contextul îngrijirii altora din împărăția lui Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul în într-un mod în care să cerem, să căutăm și să batem.
În calitate de cetățeni ai împărăției cerești, trebuie să fim cei mai înțelepți oameni, iar acest lucru este posibil numai atunci când Îl contactăm Domnul în general și chiar în mod specific cu privire la nevoia celor cu care urmează să vorbim.
Trebuie să recunoaștem, însă, că de multe ori falimentăm în a face acest lucru; credem că știm ce să spunem, suntem plini de entuziasm și doar spunem lucruri – dar fără a-L contacta pe Domnul.
De multe ori suntem neînțelepți; nu discernem situația și starea celor cu care urmează să vorbim și nu luăm în considerare cuvântul potrivit pentru a le vorbi.
În contactul cu oamenii și în relația cu ei, trebuie să privim la Domnul și să Îi spunem: “Doamne Isuse, spune-mi cum să-i contactez pe acești oameni; arată-mi cum să mă ocup de ei!” Acesta este un mod general de a cere.
Trebuie să mergem mai adânc și să Îi cerem: “Doamne, caut fața Ta și voia Ta cu privire la cei cu care urmează să vorbesc; strălucește cu Cuvântul Tău asupra situației lor și fă-mă să vorbesc ceea ce este pe inima Ta pentru ei – nu ceea ce este în simțământul sau în mintea mea pentru ei.”
Am putea să mergem chiar și mai adânc și să insistăm în fața Domnului, mijlocind în fața Sa pentru fiecare dintre ei și bătând la ușa cerească pentru ca Domnul să deschidă cerurile și să-Și reverse vorbirea și binecuvântarea asupra lor.
Fie ca să fim salvați din a sta nepăsători în relația cu oamenii și să fim salvați din ne comporta într-un mod slobod sau ușor atunci când îi contactăm pe ceilalți.
Cu toții avem experiența vorbirii cu cineva și entuziasmul în legătură cu ceea ce împărtășeam, deoarece era savurarea și experiența noastră din Cuvânt și din Domnul, dar apoi acele persoane nu au mai vorbit cu noi sau chiar ne-au criticat și au vorbit lucruri negative despre noi sau împotriva noastră după aceea.
Ca oameni ai împărăției, trebuie să învățăm să cerem Domnului, să-L căutăm și să batem înaintea Sa în relația cu ceilalți și în grija noastră față de ei.
Doamne Isuse, vrem să învățăm să cerem, să căutăm și să batem la ușă înaintea Ta, în timp ce ne ocupăm de ceilalți, le vorbim și avem grijă de ei. Ferește-ne de la a da lucruri sfinte celor care nu le pot primi sau de la a împărți perlele noastre cu cei care s-ar întoarce și ne-ar mușca. Doamne, fie ca să învățăm să-L întrebăm pe Domnul, să-L căutăm și să batem la ușă înaintea Sa în legătură cu modul potrivit de a-i contacta pe oameni și cuvintele potrivite pe care să le spunem. Fă-ne aceia care sunt în permanență înaintea Ta, cei care se consultă mereu cu Tine cu privire la toate lucrurile, pentru a putea fi una cu Tine în a vorbi sau a nu vorbi, în a împărtăși sau a nu împărtăși și în a-i contacta pe oameni sau a nu-i contacta.