Putem să ducem la îndeplinire propria mântuire, deoarece Dumnezeu este Cel ce operează în noi, atât vrerea, cât și înfăptuirea pentru buna Lui plăcere; prin urmare, ar trebui să facem toate lucrurile fără murmure și raționamente.
În noi înșine noi nu ne putem duce la îndeplinire propria noastră mântuire; nu putem face asta și de multe ori nici nu suntem voitori să facem acest lucru, dar Dumnezeu operează în noi pentru a face asta. Avem un Dumnezeu interior care operează și ne energizează și, de fiecare dată când spunem Amin cuvântului Său și călăuzirii Sale interioare, El operează în noi.
Dumnezeu este Cel care vrea să ducă la îndeplinire mântuirea noastră în ființa noastră, dar El are nevoie de permisiunea noastră, de cooperarea noastră; de aceea trebuie să ne supunem pentru a ne mântui salvarea cu frică și tremur.
În interior trebuie să fim plini de frică, nu frica de a fi pedepsiți sau disciplinați de Dumnezeu, ci teama de a-l face pe Dumnezeu să nu fie fericit cu noi. Îl iubim atât de mult pe Dumnezeu încât în interior avem o atitudine de a nu-L supăra, căci prețuim zâmbetul Său și locuirea Sa înăuntrul nostru.
În exterior, există o atitudine de tremur, fiind oarecum temători că să nu ratăm ținta, să nu ratăm țelul.
Dumnezeu știe că nu avem abilitatea și capacitatea de a ne duce la îndeplinire mântuirea, așa că El Însuși a intrat în noi ca model pentru a trăi în noi și pentru a face totul în noi. Dacă doar ne deschidem puțin Lui și agreem cu lucrarea Sa interioară, El va face în noi conform cuvântului Său.
Înainte ca Domnul Isus să fie zămislit în Maria, când îngerul i-a spus vestea răspunsul ei a fost pur și simplu: Să mi se facă după cuvântul Tău.
Este posibil să nu înțelegem pe deplin implicațiile a ceea ce Domnul vrea să facă și este posibil să nu fim chiar de acord pe deplin, dar dacă doar suntem voitori, dacă spunem Amin lucrării Sale, El va face în noi ce dorește să facă.
Dumnezeul nostru operează în noi ca mântuirea noastră subiectivă; acesta este Dumnezeul Triunic. Tatăl este în noi (Fil. 2:13), Cristos este în noi (2 Cor. 13: 3, 5) și Duhul este în noi (Fil. 1:19; Rom. 8:11); întregul Dumnezeu Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul operează în noi și lucrează în noi.
El a trecut prin procesul de încarnare, trăire omenească, crucificare, moarte și înviere, iar acum El este Duhul cu duhul nostru; El ne aprovizionează din belșug în orice situație specifică, lu El ne mântuiește în mod constant în toate lucrurile zilnice ale vieții noastre.
Dumnezeu operează în noi atât vrerea cât și înfăptuirea din duhul nostru către sufletul și trupul nostru
Fil. 2:12-13 sunt două versete care ne dau bătaie de cap dacă ne gândim mult la ele; pe de o parte, Pavel ne cere să fim ascultători de Dumnezeu și să ducem la îndeplinire propria mântuire cu frică și tremur, iar pe de altă parte, el ne spune că Dumnezeu este Cel care operează în noi atât vrerea cât și înfăptuirea.
Este ca situația cu „puiul și oul” – care e mai întâi, lucrarea noastră sau lucrarea Lui? Suntem noi cei care mai întâi suntem voitori și ascultători, sau este Dumnezeu Cel care operează mai întâi pentru a ne face voitori și ascultători? Putem spune doar da ambelor aceste întrebări, căci da, suntem voitori și, da, Dumnezeu funcționează.
Ori de câte ori spunem: Amin, Doamne, sunt dispus; fă în mine așa cum ai spus în cuvântul Tău! – vom avea această vrere / voință nu este de la noi, ci de la Dumnezeu, care operează în noi.
Dar fără consimțământul nostru, fără ca noi să facem această declarație și să-i dăm voie, El nu poate opera în noi. Putem chiar să-I spunem, Doamne, sunt dispus; ajută-mi ne-vrerii / refuzului meu de a coopera.
În slăbiciunea ne-vrerii noastre / a refuzului nostru, Domnul vrea să audă din partea noastră că suntem voitori. Atunci cum îi spunem Domnului că suntem voitori, ușa e deschisă pentru ca Dumnezeu să lucreze această vrere în noi.
Dumnezeu este cel care operează vrerea în interior și, de asemenea, înfăptuirea în exterior, conform bunei Sale plăceri.
Vrerea este înăuntru și înfăptuirea este în afară. Vrerea este legată de voința noastră; operarea lui Dumnezeu dinăuntrul nostru pornește de la duhul nostru și se răspândește în sufletul nostru cu mintea, emoția și voința noastră și, în cele din urmă, operarea lui Dumnezeu se va răspândi în trupul nostru fizic (Rom 8: 4, 6, 11).
El face acest lucru pentru buna plăcere a voinței Sale (Ef. 1:5), care aceea de a opera în noi, pentru a putea atinge apogeul mântuirii Sale supreme (vezi Romani 5:10, 17).
Conform bunei plăceri a voii Sale, Dumnezeu operează în noi atât vrerea, cât și înfăptuirea. El vine în duhul nostru și, pe măsură ce deschidem ușa inimii noastre către El, El începe să Se răspândească din duhul nostru în diferitele părți ale sufletului nostru.
Pe măsură ce Dumnezeu operează în noi, El ne face voitori; El își lucreaza vrerea în noi și, pe măsură ce suntem voitori, El este liber să facă ceea ce El dorește să facă, ceea ce îi este plăcut.
Buna plăcere a lui Dumnezeu, dorința Sa, este să ne facă la fel ca și Cristos – la fel ca Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire; El vrea să ne facă glorioși. Destinația mântuirii lui Dumnezeu este ca noi să intrăm în gloria Lui!
Nicio ființă umană nu este glorioasă; gloria aparține lui Dumnezeu, gloria este un atribut al lui Dumnezeu, căci gloria este Dumnezeu Însuși exprimat. Oriunde și ori de câte ori Dumnezeu este exprimat, aceasta este glorie.
Destinația mântuirii noastre este gloria. Intenția lui Dumnezeu și buna Sa plăcere este să ne facă pe toți, cei care eram păcătoși nedemni, la fel de glorioși ca El. Deci Dumnezeu operează în noi, lucrând vrerea în noi; pe măsură ce îi spunem Amin, El va face în noi după cuvântul Său.
Doamne Isuse, suntem voitori: operează în noi și lucrează în noi orice dorești, după buna Ta plăcere. Mulțumim Doamne, buna Ta plăcere este să ne faci la fel ca și Cristos, adică să ne faci să fim glorioși. Noi spunem Amin, fă acest lucru în noi, Doamne! Chiar dacă suntem slabi și nu suntem pe deplin doritori…Doamne, ajută-ne în faptul că nu suntem voitori. Operează în noi și lucrează în noi, astfel încât să fim voitori și să-Ți dăm permisiunea completă să Te răspândești din duhul nostru în voința, mintea și emoția noastră. Răspândește-Te în noi până când saturezi întreaga noastră ființă cu Tine Însuți și până când Tu ești exprimat prin noi!
Să vedem că murmurile și raționamentele ne împiedică din ducerea la îndeplinire a mântuirii noastre
După ce Pavel ne spune că Dumnezeu este Cel care operează în noi atât vrerea cât și înfăptuirea pentru buna Lui plăcere, imediat el a spus: Faceți toate lucrurile fără murmure și fără raționamente (Fil. 2:14).
Primul lucru care ne frustrează de la a ne duce la îndeplinire mântuirea este murmurarele și raționamentele; acestea ne frustrează să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos până la cel mai înalt grad.
Ce este murmurul? Conform dicționarului, este un sunet continuu cu volum redus; nu este un sunet intermitent, ci un zumzet care exprimă un sentiment de nemulțumire.
Un exemplu în acest sens poate fi văzut cu poporul Israel în pustie; ei murmurau tot timpul, plângându-se că Moise i-a scos din Egipt unde aveau carne, pâine și ceapă, iar acum ei se aflau în această mare pustie, unde nu aveau nimic de mâncat și de băut.
Murmurul are un volum redus; nu e un strigăt sau un protest mare. Există ceva în interiorul ființei noastre, un sentiment continuu de nemulțumire cu volum redus. A murmura înseamnă a ne plânge mereu, a nu fi fericit cu asta și cu cealaltă; nimic nu ne poate face fericiți și avem mereu ceva de care să ne plângem.
Poate că suntem eliberați de diviziuni și argumente, dar oare suntem noi liberi de a murmura? Cu toții trebuie să recunoaștem că nu suntem.
Raționamentul este un exercițiu mental de a ajunge la o anumită judecată sau concluzie, fiind gata să raționez despre orice lucru.
Dacă o întâlnire durează prea mult, s-ar putea să raționăm despre asta; dacă există o conferință în timpul vacanței, este posibil să raționăm că vrem să petrecem timp cu familia, deci de ce s-a programat conferința în timpul acesta?
După ce Pavel ne-a spus acest fapt încurajator că Dumnezeu operează în noi, el ne-a încurajat să facem toate lucrurile fără murmure și raționamente, pentru că și-a dat seama că acestea nu sunt altceva decât expresia neascultării noastre, iar acestea frustrează lucrarea ulterioară a lui Dumnezeu în noi.
Murmurele sunt din emoțiile noastre și pot veni în principal de la surori (deși frații nu sunt scutiți), iar raționamentele vin din mintea noastră și vin în principal din partea fraților (iar surorile nu sunt scutite).
Putem spune că surorile murmură, dar și frații murmură; am putea spune că frații au raționamente, dar și surorile fac acest lucru.
Cu toții murmurăm și raționăm; acest lucru se întâmplă foarte mult în viața de biserică, căci acestea sunt parte a vieții noastre omenești, și deci ele sunt prezente în viața de biserică.
Acesta este motivul pentru care este atât de dificil pentru biserica să fie zidită și ca noi să fim perfectați, căci încă trăim în domeniul în care nu suntem mulțumiți de anumite lucruri, așa că murmurăm și ne plângem și raționăm cu privire la multe lucruri.
Murmurele și raționamentele se datorează neascultării față de Dumnezeu; când suntem ascultători de Dumnezeu, toate murmurele și raționamentele noastre sunt ucise.
Dacă prin mila Domnului ne dăm seama că în ființa noastră există murmure și raționamente, trebuie să ne dăm seama și că există o armă pentru a-i ucide – ascultarea noastră.
Fratele Watchman Nee avea un coleg de celulă în închisoare, care a observat cum era maltratat acesta de către gardieni; uneori îi dădeau mâncare, iar alteori, în mod intenționat, nu îi dădeau de mâncare.
În multe feluri, ei erau foarte nedrepți și răi față de el, dar fratele Nee nu a spus nimic, până la punctul în care chiar și colegul său de celulă s-a supărat și i-a zis să spună ceva.
Dar fratele Nee a spus: E în regulă, orice vor să facă, așa să fie. Nu a existat nicio supărare, nici o plângere neliniștită; el pur și simplu a acceptat orice a aranjat Dumnezeu în suveranitatea Sa.
De aceea, după 20 de ani de închisoare, fratele Nee a putut spune, Mi-am menținut bucuria. Colegul său de celulă a fost mântuit văzând mărturia lui.
Nu este ușor atunci când Dumnezeu ne pune într-un mediu neplăcut, dar chiar și în astfel de situații trebuie să ne supunem aranjamentului lui Dumnezeu, neavând plângeri, raționamente sau murmure. Acesta este calea de a-L experimenta pe Cristos și de a permite vieții Domnului să curgă prin noi.
Atunci când ne exersăm propria voință conform cu propria noastră preferință de a face cutare și cutare lucru pentru Dumnezeu, putem fi destul de zeloși și activi conform cu planul nostru, obiectivul nostru și preferințele noastre … – aceste lucruri Îl frustrează pe Dumnezeu și Îl împiedică din realizarea a ceea El dorește să facă în noi.
Dacă suntem neascultători de Dumnezeu și murmurăm mereu și raționăm, nu vom intra în savurarea și experimentarea lui Cristos, la fel cum copiii lui Israel nu au intrat în țara bună. Dar ascultarea noastră de Dumnezeu este arma principală pentru a ucide murmurele și raționamentele noastre.
Doamne Isuse, dezvăluie-ne să vedem că murmurele și raționamentele noastre ne frustrează de la ducerea la îndeplinire a mântuirii noastre până la cel mai înal grad. Mântuiește-ne de murmure, de a ne plânge mereu și de a ne exprima nemulțumirea. Doamne, izbăvește-ne de raționamentele noastre, de exersarea minții noastre pentru a raționa și a ne certa. O, Doamne, nu vrem să fim neascultători de Dumnezeu, ci să învățăm ascultarea, căci ascultarea de Dumnezeu ucide toate murmurele și raționamentele. Fie ca noi să acceptăm orice ne-a aranjat Dumnezeu fără nici o părere sau simțământ privitor la acest lucru! Fie ca noi doar să dorim să-L câștigăm pe Cristos și să-L experimentăm în toate lucrurile.
