În privința savurării lui Cristos ca țară bună, trebuie să renunțăm la alegerea noastră în lucrurile spirituale și să luăm ceea ce Dumnezeu ne-a oferit, și trebuie să fim dispuși să permitem morții lui Cristos să lucreze în noi să ne aducă în înviere și înălțare pentru a-L savura pe Cristosul înălțat.
În Num. 32 vedem cum unii dintre copiii lui Israel, care se aflau încă în partea de est a râului Iordan, s-au dus la Moise să-și ceară moștenirea lor, și anume locul unde se aflau.
Ei au învins deja câțiva regi și le-au luat țările, dar nu erau încă în cealaltă parte a râului, unde se afla țara Canaan.
Cu toate aceste, triburile lui Ruben și Gad și jumătatea seminției lui Manase i-au cerut de la Moise să le dea moștenirea în partea de est a râului, spunând că au o mulțime de vite și de mulți copii, așa că trebuie să se odihnească și le pregătească un loc de popas.
De asemenea, ei s-au obligat să meargă și să lupte împreună cu celelalte triburi pentru țara bună și numai atunci când întreaga țară a fost cucerită și supusă, aceste triburi se vor întoarce pentru a savura propria lor alegere, și anume partea lor alocată din țară.
Toate acestea păreau să fie un plan bun, dar Moise s-a supărat și, în cele din urmă, Dumnezeu a permis acest lucru. Niciunul dintre celelalte triburi ale Israelului nu și-a exercitat propria propria alegere în alocarea țării bune – numai aceste două triburi și jumătate au făcut asta.
Rezultatul a fost, pe de o parte, că au intrat în stăpânirea moștenirii lor devreme, dar bărbații din aceste triburi au trebuit să meargă și să se lupte împreună cu restul copiilor lui Israel din partea de vest a râului Iordan și numai după câțiva ani când pământul a fost supus, ei au fost eliberați de obligația lor.
Cu toate acestea, pe termen lung, propria alegere exprimată de aceste două triburi și jumătate a avut consecințe groaznice, căci în cele din urmă granița țării lui Israel a fost râul Iordan, astfel că pământul lor nu a mai fost considerat a face parte din țara bună.
Mai mult, ori de câte ori un rege venea să cucerească țara lui Israel, porțiunea acestor două triburi și jumătate era prima parte de a fi cucerită, iar oamenii de acolo au fost duși în captivitate.
Trebuie să privim către Domnul și să învățăm lecțiile din această istorisire, pentru că noi, ca credincioși în Cristos, care trăim viața de biserică potrivită, ne putem exercita uneori propria alegere, preferința noastră, iar Dumnezeu se poate să o îngăduie, dar consecințele sunt că noi vom putea suferi pierderi, putem fi luați în captivitate și suntem obligați față Dumnezeu și față de poporul Său pentru o perioadă de timp.
Domnul să ne lumineze că ne putem da seama de pericolul de a avea propria alegere în lucrurile spirituale sau în slujirea în biserică, și fie ca să acceptăm alegerea și alocarea lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos pe măsură ce trecem prin moarte și înviere pentru a fi în această țară bună ridicată.
Să ne dăm seama că propria alegere în lucrurile spirituale este nechibzuită și rezultă în suferință
Cererea pe care triburile lui Ruben, Gad și jumătatea seminției din Manase au avut-o în Num. 32:1-5 nu a greșită, pentru că ei voiau să moștenească țara bună; cu toate acestea, această solicitare nu a fost nici corectă.
Dorința lor, e adevărat, a fost să savureze țara bună, dar ei voiau să facă asta conform alegerii lor ca fiind ceea ce este mai bine pentru ei, nu în conformitate cu alegerea lui Dumnezeu ca fiind ce e mai bine.
Pe de o parte dorința lor de a primi ceea ce le-a promis Dumnezeu nu a fost greșită, dar, pe de altă parte, nu au avut dreptate în a dori să primească acest lucru conform alegerii lor ca fiind cel mai bun.
Chiar dacă Dumnezeu prin Moise le-a permis să aibă porțiunea dorită în alocarea țării bune, în cele din urmă, pământul lor a fost prima parte a țării lui Israel care a fost cucerită de neamurile invadatoare din est (vezi 1 Cron. 5:25-26), iar aceste triburi au avut de suferit.
Propria alegere în lucrurile spirituale și în slujirea Domnului va aduce suferință și pierdere. Deci ar trebui să învățăm să nu facem lucrurile în funcție de alegerea noastră, indiferent cât de profitabil ar părea acest lucru.
Este posibil să avem o alegere clară și putem crede că o anumită porțiune, serviciu sau situație este cea mai bună și mai convenabilă pentru noi și familia noastră, dar de fapt alegerea noastră este cea mai rea, pentru că Dumnezeu știe ce este ce-i mai bine.
Este mult mai bine ca să lăsăm lucrurile în mâna Domnului și să-L lăsăm să facă lucrurile conform alegerii Lui.
Motivele pentru care aceste două triburi și jumătate au ales țara de la estul râului Iordan au fost că ei aveau o mulțime mare de vite și au văzut că pământul era bun pentru animale; am putea spune chiar că erau corecți și logici în funcție de nevoia lor.
Propria alegere, chiar și în viața de biserică, provine din două lucruri principale: luarea în considerare a ceea ce avem și avem nevoie, și luarea în considerare a modului în care o anumită situație sau oportunitate dinaintea noastră se potrivește cu nevoile noastre.
Și într-un anumit sens acest lucru nu este greșit, căci facem tot posibilul pentru a ne îngriji de nevoile noastre; dar acest lucru nu este nici corect, pentru că nu acceptăm alegerea lui Dumnezeu, alocarea de către El a țării și a slujirii.
Trebuie să fim avertizați în fața Domnului și să ne dăm seama că există o mare ispită de a avea propria noastră alegere pentru a avea grijă de propria noastră bunăstare și ar trebui să ne împotrivim acestei ispite.
Trebuie să învățăm această lecție de a nu lua în considerare ce avem sau ce este în fața noastră, ci să ne lăsăm viitorul în mâinile Domnului.
Dacă insistăm să avem propria alegere, vom suferi și nu vom avea tot ce este mai bun pe care Domnul ne poate da.
Domnul ne dă întotdeauna cea mai bună porțiune, iar în alocarea Sa, El are întotdeauna grijă de bunăstarea noastră și de situația familiei noastre; trebuie să avem încredere în Domnul și să nu ne exercităm propria alegere.
Alegerea noastră nu este niciodată cea mai bună selecție, pentru că suntem miopi, înguști și egoiști in alegerea noastră; ceea ce alegem nu este cu puritate în motiv, dorință, intenție, scop și scop, ci mai degrabă, suntem destul de subiectivi și nu știm cu adevărat ce avem nevoie.
Dumnezeu știe de ce anume avem nevoie și El vrea să ne ofere o anumită porțiune a lui Cristos pentru savurarea noastră; El vrea să ne dea o slujire particulară în viața de biserică și El vrea ca noi să fim într-o localitate anume, iar atunci când luăm alegerea Lui, suntem aprovizionați, suntem în Trup și avem tot ce avem nevoie.
Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că propria alegere în ceea ce privește lucrurile spirituale și în slujirea în biserică este subiectivă și alterată de preferințele și dorințele noastre. Fie ca să ne negăm propria alegere și să luăm alegerea Ta; fie ca să acceptăm ceea ce Tu ne dai ca porțiune și să fim dispuși să renunțăm la alegerea noastră și să luăm ceea ce ne alochezi. Amin, Doamne Isuse, Tu știi de ce avem nevoie, unde trebuie să fim, ce trebuie să facem și care este porțiunea noastră în Trup și în viața de biserică. Salvează-ne de la a avea o viață de suferință datorită faptului că ne exercităm alegerea în lucruri spirituale și în slujirea în biserică.
Să renunțăm la propria alegere și să acceptăm alegerea lui Dumnezeu pentru a atinge țelul glorios al lui Dumnezeu
Deoarece cele două triburi și jumătate și-au ales porțiunea de pe partea de est a râului, ei au fost obligați să meargă împreună cu restul poporului pentru lupta și a cuceri țara bună, apoi au fost eliberați să se întoarcă să savureze porțiunea lor.
Obligația lui Ruben și Gad față de Iehova și față de Israel (Num. 32:22) se datora faptului că aveau propria lor alegere cu privire la porțiunea lor din țară.
În slujirea Domnului și în lucrurile spirituale, trebuie să învățăm să renunțăm la propria noastră alegere pentru a evita să ne obligăm pe noi înșine față de Dumnezeu și de poporul Său.
Nu este bine să ne punem pe noi înșine într-o astfel de obligație față de Dumnezeu și față de poporul Său. Ar trebui să învățăm să nu avem propria alegere și, prin urmare, să nu fim obligați față de Dumnezeu și față de poporul Său.
Domnul poate să ne permită să avem propria alegere în voia Lui permisivă, dar vom fi obligați față de Dumnezeu și de poporul Său, iar acest lucru ne va provoca suferință și neplăcere.
Alegerea pe care au făcut-o cele două triburi și jumătate nu le-a cerut să treacă râul Iordan; aceasta înseamnă că alegerea lor a fost în afara morții lui Cristos.
Propria noastră alegere se află în afara morții lui Cristos și, prin urmare, nu are de-a face cu savurarea Cristosului bogat; dacă nu trecem prin moartea lui Cristos, nu putem intra în domeniul învierii și înălțării Sale pentru a-L savura ca fiind Cel ceresc și înălțat, realitatea țării bune (Gal. 2:20; Fil. 3:10-11; Col. 3:1-4).
Dacă avem propria noastră alegere și dacă Domnul permite ca alegerea noastră să se întâmple, suntem în afara morții lui Cristos și, ca urmare, nu suntem în domeniul învierii și înălțării Sale pentru a-L savura ca fiind cel ceresc și înălțat.
Acesta este un cuvânt de avertizare și ar trebui să ne temem și chiar să tremurăm înaintea Domnului cu privire la propria alegere în lucrurile spirituale și în slujba Domnului.
În cazul celor două seminții și jumătate din Israel, obținerea pământului la est de Iordan atingea țelul spiritual al lui Dumnezeu, dar nu și țelul Său glorios, care este primirea moștenirii bogate din Cristos, gloria bogățiilor lui Cristos, în poziția înălțării Sale.
Dumnezeu vrea ca noi împreună cu propria alegere să trecem prin moarte (simbolizată de râul Iordan) și să intrăm în înviere și înălțare (simbolizată de țara bună), pentru a savura pe moștenirea bogată din Cristos, gloria bogățiilor lui Cristos.
Când ne exercităm propria alegere, este posibil să avem ceva ce seamănă cu savurarea lui Cristos, dar nu are moartea, învierea și înălțarea lui Cristos și, prin urmare, nu atinge țelul glorios al lui Dumnezeu.
Putem atinge un țel, dar nu țelul lui Dumnezeu; putem atinge țelul spiritual al lui Dumnezeu și să ne bucurăm de Domnul în cuvântul Său, dar nu atingem țelul glorios al lui Dumnezeu.
Fie ca să învățăm să renunțăm la propria alegere și să negăm propria alegere, și fie ca să-I permitem Domnului să aleagă pentru noi și să ne dea porțiunea din țară și funcția în slujire pe care El o dorește.
Doamne Isuse, Te iubim și vrem să intrăm în savurarea posesiunii noastre din Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune. Amin, Doamne, ne dăm Ție: Tu știi de ce avem nevoie, Tu știi care este porțiunea noastră și funcția noastră, și Tu știi care este serviciul nostru în biserică pentru zidirea Trupului. Doamne, vrem să învățăm să renunțăm la propria alegere și să luăm alegerea lui Dumnezeu, pentru a putea fi prin moarte și înviere și să-L savurăm pe Cristos în înălțare. Amin, Doamne, ne propunem să atingem țelul glorios al lui Dumnezeu, primirea moștenirii bogate în Cristos și gloria bogățiilor lui Cristos în poziția înălțării Sale!